CONCEPTE-CHEIE

Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal, standardizat, de la manifestrile verbale tipizate, unanim acceptate n limba uzual, att sub aspectul reproducerii, ct si al perceperii, ncepnd de la dereglarea componentelor cuvntului si pn la imposibilitatea total de comunicare oral sau scris (M.Guu,1 !"#. Tulburare de pronunie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. Dislalia ($pelticia% n popor# = cea mai frecvent dintre tulburrile de pronunie si reprezint &' din totalul tulburrilor de limbaj. Rinolalia (n popor numit $fonfial, adic vorbire pe nas# = o form a dislaliei, de aceea se mai numeste si dislalie $organic%, constnd n pronunarea nazonat a sunetelor. Dizartria = o vorbire confuz, disritmic, disfonic, cu o pronunat rezonan nazal n care monotonia vorbirii se mbin cu pronunarea neclar. Blbiala = o tulburare a vorbirii ce se manifest prin dezordini intermitente ale pronuniei, repetri convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificulti n articularea unor cuvinte. Logonevroza = tulburare de ritm si fluen a vorbirii si presupune, pe lng o repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, batere a tactului pe loc, o modificare a atitudinii fa de vorbire, de mediul nconjurtor si o prezen a spasmelor, ncordrii, a unei preocupri
()1

e*agerate fa de propria vorbire. +aracteristic acestei tulburri este logofobia (teama crescut de a vorbi, mai ales n public sau n condiii de stres emoional#. Ta ilalia = o vorbire e*agerat de rapid si care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoas, cu ,ipere*citabilitate. Bradilalia = o vorbire rar, lent, ncetinit, cu e*agerri ma*ime ale acestor caracteristici n oligofrenie. !ftongia = ia nastere atunci cnd, n musc,ii limbii, se produce un spasm tonic, de lung durat. Tulburrile coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale musc,ilor fonoarticulatori, mimicii, care se manifest concomitent cu producerea vorbirii. Tulburrile vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se refer laintensitatea, nlimea, timbrul si rezonana sunetelor. (+. .tnic, /. 0rsmas, 1 !#, cele mai frecvente fiind- vocea de cap, vocea oscilant, vocea grav, vocea rgusit, afonia, fonastenia etc. Tulburrile de limbaj scris"citit = incapaciti parado*ale totale n nvarea si formarea deprinderilor de scris1citit, cunoscute sub denumirea de ale*ie1agrafie, sau incapaciti pariale denumite disle*iedisgrafie ce apar ca urmare a e*istenei unor factori psi,o1pedagogici necorespunztori sau neadecvai la structura psi,ic a individului, a insuficienelor n dezvoltarea psi,ic si a personalitii, a modificrilor morfo1funcionale de la nivelul sistemului nervos central, a deficien elor

spaio1temporale si psi,omotricitii, a nedezvoltrii vorbirii, care se manifest prin apariia de confuzii frecvente ntre grafemele si literele asemntoare, inversiuni, adugiri, substituiri de cuvinte, sintagme, deformri de litere, nenelegerea complet a celor citite sau scrise, etc. (/. 0erza, 1 23, p."2#. 4ulburrile de scris1citit se pot clasifica npariale (disgrafia, disle*ia# si totale (agrafia si ale*ia#. !lalia = imposibilitatea de a vorbi din nastere, cu toate c nu e*ist dificulti de ordin senzorial sau de intelect mari care s mpiedice nsusirea limbajului de ctre copil. !fazia = incapacitatea de a vorbi la o persoan care nainte avea comportament verbal normal.

Metode si procedee

1. Gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor careparticip la reali area pronuniei 5entru mbuntirea motricitii generale si a miscrilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de e*erciii care au o importan deosebit nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar si pentru sntatea organismului. 6ceste e*erciii urmresc fortificarea trunc,iului, a gtului si a membrelor. 7ntotdeauna e*erciiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraie. .copul e*erciiilor fizice generale este de a usura desfsurarea unor miscri comple*e ale diferitelor grupe de musc,i care iau parte la activitatea de respiraie si la funcionarea aparatului fono1articulator. .e disting dou categorii mari de e*erciiia! cu scopul de a rela*a organismul si musculatura aparatului de emisie8 "! de ncordare, care se folosesc n special n timpul pronunrii sunetelor surde. 7n cazul e*erciiilor fizice generale este indicat ca fiecare miscare s fie e*ecutat n mod ritmic, ceea ce va usura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. 5entru dezvoltarea organelor fono1articulatorii se recomand o serie de e*erciii ce se refer la dezvoltarea miscrilor e*presivitii faciale, linguale, mandibulare, labiale. /*erciiile de dezvoltare a e*presivitii faciale se fac n mod difereniat, n funcie de caz. 9intre cele mai importante e*erciii folosite n acest scop amintim- umflarea si retragerea simultan a obrajilor, nc,iderea si desc,iderea oc,ilor concomitent cu ridicarea si coborrea ritmic a sprncenelor, imitarea rsului si a sursului, imitarea ncreirii si descreirii frunii, umflarea alternativ a obrajilor, retracia obrazului ntre dini spre interiorul cavitii bucale. Motricitatea lingual joac un rol esenial n pronunia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilat, se contract, ia forme diferite si ocup alte poziii n cavitatea bucal. 5entru dezvoltarea motricitii linguale se recomand urmtoarele e*erciii- scoaterea limbii nencordate si lite ntre dini si buze, n asa fel nct s ating cu marginile sale comisurile bucale, scoaterea limbii ncordate si ascuite din gur sub form de sgeat, scoaterea alternativ a limbii- sgeat : revenire la loc : lopat : revenire la loc, alternarea formei limbii n afara gurii- sgeat, lopat, revenirea la loc, miscri antero : dorsale ale limbii- scoaterea limbii afar : retragerea ei la dini8 contractarea limbii n fundul cavitii bucale unde formeaz un g,em de musc,i, din care nu se mai distinge vrful limbii : revenirea la loc, lipirea limbii lite de palat si desprinderea ei cu plescit, imobilizarea marginilor laterale ale limbii ntre dini, n asa fel nct vrful ei s rmn liber pentru a se ndoi n sus si n jos, ridicarea vrfului limbii spre gingia superioar (t, d# : revenirea la loc si ndoirea vrfului limbii la gingia inferioar. 6lte e*erciii posibile pot fi- e*ecutarea de miscri circulare cu vrful limbii pe suprafaa buzelor, care se desc,id si se deprteaz ct mai mult, ndoirea vrfului limbii pentru a realiza miscri circulare pe suprafaa dinilor, sub buze, constriciunea limbii sub form de jg,eab. /*erciiile pentru dezvoltarea motricitii linguale trebuie s fie e*ecutate la nceput cu gura desc,is. 9e preferin se ncepe cu miscrile mai usor controlabile, efectuate n afara cavitii bucale, apoi se trece la cele din interiorul ei. 6ceste miscri se vor e*ecuta meticulos, fr grab si cu precizie. /*erciiile pentru dezvoltarea motricitii mandibulare se folosesc, n special, la cei care au o musctur desc,is, prognatism si progenie sau la cei cu traumatisme ma*ilo1faciale. 6stfel de e*erciii sunt- coborrea si ridicarea mandibulei, liber si prin

opunere de rezisten, n direcia opus miscrii de coborre, cu mna, coborrea n jos a mandibulei rela*ate, miscri antero1posterioare ale mandibulei- mpingerea mandibulei nainte : revenire la loc, cu e*pirare pe gur : retragerea ma*ilarului ndrt : revenire la loc. .e mai poate folosi mpingerea mandibulei nainte, urmat de retragerea ei ndrt, innd ntre dini un creion, care se ridic spre nas si se las n jos, urmnd miscrile mandibulare, precum si miscri laterale cu mandibula- spre dreapta : revenire la loc, spre stnga : revenire la loc. 5entru dezvoltarea motricitii labiale este necesar s se foloseasc o serie de e*erciii, pornind de la rolul important pe care1l joac buzele n pronunarea fiecrui sunet, silab, cuvnt. /*erciiile pentru dezvoltarea motricitii labiale faciliteaz miscrile comple*e de articulaie a sunetelor, avnd un rol nsemnat si n perceperea vorbirii prin labiolectur, mai ales la cei cu dislalii audiogene si ele pot fi reprezentate dentinderea buzelor lipite una de alta, ca pentru supt, retragerea buzelor, e*punnd pe ct posibil gingiile (ca pentru rnjet#. 9in aceast poziie se pronun sunetele- $i%, $s%, $z%. ;a revenirea buzelor la loc se pronun sunetele- $p%, $b%, $m%. Miscarea de e*tensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin ntinderea unui elastic, plasat n faa cavit ii bucale. 6lternarea miscrilor celor dou buze, vibraia buzelor, imitnd foritul cailor, miscrile de lateralizare a buzelor si de rotire a lor, precum si pronunia ct mai rapid n serie, cu ma*ilarele strnse a silabelor ba, bi, bu si pa, pi, pu sunt alte tipuri de e*erci ii utilizate pentru corectarea tulburrilor de limbaj. /*erciiile pentru dezvoltarea motricitii vlului palatin se aplic n special la cei cu pronunie nazal. .e pot folosi n acest caz urmtoarele e*erciii- cscatul disimulat, provocarea refle*ului de sufocare, stimulnd ridicarea automat a vlului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguri#, pronunarea prelungit a vocalei $a%. /*erciiile pentru dezvoltarea motricitii laringuale sunt si ele necesare, desi laringele nu ndeplineste o funcie articulatorie direct, e*ceptnd unele sunete vicariante, laringuale, cu rol compensator, la cei cu despicturi palatine. +u toate acestea, prin usoarele sale deplasri si sc,imbri de poziie, el modeleaz activ la pronunia sunetelor cavitatea faringian. <idicarea usoar a laringelui n sus la pronunia sunetelor de tonalitate nalt (i, e, z# este precedat de contracia si de ngustarea, iar coborrea la pronunia sunetelor joase (u, r, l#, de decontracia si de mrirea volumului cavit ii faringiene. #. Educarea respiraiei si a ec$ili"rului dintre inspir si e%pir are un rol important si n pronunie. 7n timpul e*pirului, suflul face s vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. 5resiunea e*pirului si a inspirului se modific n funcie de fiecare sunet. 5entru pronunarea consoanelor surde este nevoie de o presiune e*piratorie mai accentuat dect la pronunia consoanelor sonore. ;a copiii cu tulburri de vorbire, musculatura necesar actului de respiraie nu este suficient de dezvoltat din cauza lipsei de e*ersare natural. .e disting dou tipuri de respiraie n funcie de se*- la brbai o respiraie costo1 abdominal, n care rolul ,otrtor pentru realizarea e*pirului si inspirului l joac musc,ii abdominali si costali inferiori, iar la femei predomin respiraia de tip toracic, manifestat prin contracia si rela*area preponderent a cutiei toracice. ;a copii, pe lng faptul c respiraia nu se desfsoar n mod ritmic, nu e*ist nici o difereniere net ntre cele dou tipuri de respiraie caracteristice se*ului respectiv.

7n desfsurarea e*erciiilor de respiraie trebuie s se respecte anumite indicaii metodice- particularitile de vrst (cu copiii prescolari si parial cu cei din clasele =1==, e*erciiile trebuie s se desfsoare sub form de joc, n timp ce la copii mai mari e*erciiile au un c,aracter didactic#, cerinele igienico1sanitare (e*erciiile s se desfsoare n cabinete bine aerisite, cu ferestrele desc,ise, sau n curte, durata si intensitatea e*erciiilor s fie dozate n dependen de rezistena copiilor, pentru a preveni instalarea oboselii, iar n unele cazuri c,iar si a ameelii#. /*emple de e*erciii de respiraie la scolari- inspir scurt si adnc, e*pir lung si uniform pe gur si apoi pe nas, inspir scurt si e*pir lung ntrerupt de dou pauze- inspir, e*pir, pauz, e*pir, pauz, e*pir etc. 7n continuare aceste e*erciii se realizeaz prin asocierea unor miscri de brae. .e ridic braele rapid n sus si se inspir adnc, apoi se coboar ncet si uniform, e*pirnd. 7n timpul pauzei e*piratorii, braele se opresc pe loc si se coboar odat cu terminarea acesteia, concomitent cu reluarea e*pirului. 7n realizarea acestor e*erciii se va urmri s nu se fac pause ntre inspir si e*pir, si, dimpotriv, ntre e*pir si inspir s e*iste o apnee de cteva secunde. =ndicaia este util mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instaleaz la blbii n timpul pauzei dintre inspir si e*pir. 4reptat, e*erciiile de respiraie se asociaz cu pronunia sunetelor. /*pirul aerului se produce prin pronunia vocalelor sau a consoanelor siflante. .ub aceast form se sesizeaz mai usor dac dislalicul e*pir uniform sau iroseste unda respiratorie neeconomic. 7n primul caz, intensitatea vocii este uniform pe tot timpul fonaiei, pe cnd n cel de al doilea caz se produce o slbire a ei. 9up e*ersarea sunetelor se trece la pronunia de propoziii pe un singur e*pir. /*erciiile se aplic prin repetare, de cinci pn la zece ori. 9urata lor variaz la nceputul sedinelor logopedice de la ( minute pn la " minute. &. Educarea au ului 'onematic, adic a capacitii de a identifica si diferenia sunetele limbii, contribuie, alturi de alte elemente, la realizarea unei pronunri corecte. 4ulburrile auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenierii sunetelor, sau numai a unora, pn la imposibilitatea perceperii c,iar a silabelor si cuvintelor ca uniti specifice limbajului. Muli dislalici dispun de capacitatea motric necesar articulaiei corecte a sunetelor si fr ndoial le1ar si realiza, dac auzul lor nu s1ar fi deprins cu pronun ia defectuoas. 7n aceste cazuri, dificultile de pronunie nu se gsesc n organele de articulaie, care pe o anumit treapt a evoluiei ontogenice au realizat sunetele respective, ci n deficiene ale auzului fonematic. 7n realizarea pronuniei corecte, dislalicul trebuie s efectueze, pe de o parte, o comparaie ntre propria sa pronunie recepionat de la persoanele din jurul su, iar pe de alt parte, el trebuie s realizeze un autocontrol, pe baza auzului, asupra emisiilor vocale. 9eficienele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv si, n cazul acesta, dislalicul face eforturi de ndreptare a vorbirii pe baza motrico1>inestezic a aparatului de emisie. 9ac la nceput dislalicii nu1si dau seama de pronunia lor defectuoas, pe msur ce se efectueaz e*erciii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin constieni de tulburarea respectiv si fac eforturi de nlturare a ei. 5rin urmare, n corectarea dislaliei este necesar s se acorde o atenie mai mare dezvoltrii auzului fonematic.

5rintr1o corectare inadecvat, care nu ine seama de rolul auzului fonematic n perceperea si reproducerea corect a sunetelor, se poate obine c,iar un efect contrar celui scontat, si anume se poate contribui la fi*area si consolidarea unor defecte de articulaie. 7n munca logopedic de corectare a dislaliei trebuie s acordm o importan primordial e*erciiilor de sesizare a propriilor greseli de articulaie. 6stfel de e*erciii pentru sesizarea propriilor greseli de pronunie sunt- nregistrarea pe band de magnetofon a cuvintelor care conin sunetele ce se e*erseaz, pronunate de ctre logoped si de ctre dislalic si reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaie diferena dintre el, dictri de cuvinte sau de propoziii n care apar frecvent sunetele pronunate defectuos, e*erciii de pronunie a logopedului ntr1o urec,e concomitent cu pronunia proprie n cealalt. /*erciiile folosite pentru emiterea corect a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (sss : locomotiva, sss : sarpele, gsca, vjjj : vntul etc.#. ?neori, n corectare, se merge pe un drum invers n comparaie cu cursul dezvoltrii normale a pronuniei la copii, care mai nti, aud sunetele, iar apoi, imitndu1 le, le pronun. 9islalicul articuleaz mai nti, apoi aude ceea ce pronun, perfecionndu1si treptat percepiile auditive si pronunia. /*erciiile de articulaie se desfsoar, la nceput, cu e*cluderea auzului, prin diferite mijloace de mascare a sunetului, si numai dup ce a fost elaborat pronunia se asociaz impresia acustic. +onfuziile, nlocuirile, inversrile de sunete si agramatismele copiilor dislalici, e*teriorizate frecvent si n scris si citit, constituie simptome ale dezvoltrii deficitare a capacitii de analiz si sintez fonetic. 7n cadrul leciilor logopedice, pentru corectarea acestor deficiene, se aplic e*erciii sistematice de dezvoltare a analizei si sintezei constiente a componentei fonematice a cuvintelor. 5rin efectuarea acestor e*erciii, dislalicul nva s aud si s disting clar sunetele din cuvnt n ordinea succesiunii lor normale, ceea ce contribuie la nsusirea pronuniei corecte a sunetelor izolate, a structurii morfologice a cuvintelor si a aspectului gramatical al limbii. /*erciiile de dezvoltare a capacitii de analiz si sintez fonetic trebuie s in seama de particularitile de vrst ale copiilor. +opiii mici si c,iar analfabeii nu pot s despart cuvntul n elementele sale fonematice. .ubstana sonor a cuvntului le apare, pe baza percepiei global1structurale, indivizibil. +uvntul fiind pentru copil cea mai mic unitate cu sens si nu fonemul, leciile de dezvoltare a capacitii de analiz si de sintez fonematic trebuie s nceap cu diferenierea si separarea cuvintelor din propoziie. +opilul trebuie s nvee s disting si s reproduc pr@cis fiecare cuvnt din propoziia ce se e*erseaz. ;a dislalici sunt eficace pronunarea, diferenierea si identificarea cuvintelor sinonime si paronime. /.0erza consider c pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante e*erciiile n cuvinte dect pronunarea sunetelor izolate. +uvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor nvate si a propoziiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc si la dezvoltarea auzului fonematic. (. Educarea personalitii logopatului )persoanei cu tul"urare de lim"a*! 6cest proces trebuie s nceap o dat cu corectarea tulburrii de limbaj, indiferent de vrsta logopatului, dar este, n primul rnd, necesar la copiii de vrsta scolar si, n special, la cei care se afl n perioada pubertii si adolescenei. ;a apariia tulburrilor de personalitate contribuie adeseori, fr ca ei s1si dea seama, prinii si educatorii (prin apostrofarea si solicitarea insistent a copiilor s

vorbeasc corect#, atitudinea colegilor de ridicularizare si ironizare determinndu1i pe cei cu deficien s devin retrasi si nc,isi n ei nsisi. 7n aceast situaie, educarea personalitii trebuie s urmreasca# redarea ncrederii n propriile posibiliti8 b# crearea convingerii c tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual8 c# crearea convingerii c ea este o tulburare pasager care poate fi corectat8 d# crearea ncrederii n logoped8 e# nlturarea negativismului si redarea optimismului. 5entru ndeplinirea acestor obiective un rol important l are nregistrarea vorbirii logopatului la nceputul tratamentului logopedic si apoi, periodic, pe msura obinerii unor rezultate pozitive n activitatea de corectare, c,iar dac acestea sunt numai pariale. 6stfel, acesta va putea s1si asculte vorbirea din prima nregistrare si s o compare cu nregistrrile ulterioare, ceea ce i d ncredere n sine si n logoped si optimismul c aceast tulburare poate fi corectat. ?n rol important l are si atitudinea prinilor, profesorilor si a colegilor fa de aceast persoan. 7n acest sens, logopedul trebuie s le e*plice ce nseamn tulburarea pentru copil, faptul c ea poate fi corectat, c ei trebuie s manifeste nelegere si tact. /. 0erza consider c rezultatele cele mai bune n educarea personalitii le are psi,oterapia. 5entru aplicarea psi,oterapiei trebuie s se aib n vedere- etiologia si simptomatologia deficienei de limbaj, vrsta persoanei, particularitile personalitii ei, nivelul su de cultur si de dezvoltare intelectual. 5rin psi,oterapie se urmreste nlturarea fricii patologice de a vorbi si a sentimentului de inferioritate. .ubiectul trebuie convins c poate vorbi bine si c sensibilitatea sa e*agerat este nejustificat. 5si,oterapia are la baz o serie de metode si te,nici psi,opedagogice care se folosesc n vederea restabilirii ec,ilibrului psi,ofizic al logopatului, ncercnd s stearg din mintea subiectului cauzele care au declansat tulburarea, s nlture si s previn unele simptome, crend n felul acesta, condiii favorabile pentru aciunea altor procedee logopedice n cadrul unui tratament comple*. 5si,oterapia poate fi aplicat individual, mai ales la nceput, dar si n grup. ;a constituirea grupului este foarte important s se in seama de vrsta logopailor, de nivelul lor de cultur, de gradul de inteligen, de tipul de deficien si de cauzele care au declansat1o. Aorma sub care se poate utiliza psi,oterapia este aceea a unor discu ii, a prezentrii unor filme, coninnd imagini linistitoare si semnificative, nsoite de discuii, a ascultrii muzicii cu caracter linistitor, a ascultrii cu ajutorul nregistrrilor a progreselor realizate n vorbire, a utilizrii sugestiei si a ,ipnozei, a jocurilor (la vrstele mici#. <..c,illing foloseste $jocul curativ logopedic%, n cadrul cruia copii se substituie poeilor, regizorilor si actorilor. ;a nceput sunt mute, rezumndu1se doar la miscare, pentru ca treptat s se ajung la sunete si zgomote (imitarea unor animale nso ite de miscrile corespunztoare, zgomotul unor masini, a vntului#, la cntece si la vorbire. Bocurile de miscare ajut la folosirea gesturilor e*presive n timpul vorbirii, apelative si indicative. 5si,oterapia nu trebuie limitat numai la cel ce sufer de o deficien, ci ea se e*tinde si asupra persoanelor cu care logopatul vine n contact- prini, frai, surori, rude. 6stfel, activitatea psi,oterapeutic este continuat pe un alt plan (n cadrul familiei#, ceea ce e*ercit o influen favorabil asupra subiectului si prin aceasta, asupra rezultatelor finale ale psi,oterapiei.

Metode si procedee specifice logopedice 7n funcie de fiecare tip de deficien de limbaj n parte, e*ist o serie de metode specifice. 5entru corectarea dislaliei, prima condiie a reusitei muncii logopedice o constituie cstigarea interesului si a ncrederii n tratamentul aplicat, prin stabilirea unor raporturi favorabile, de apropiere dintre logoped si dislalic. 5entru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul, care se manifest, mai ales n primele faze ale muncii logopedice, prin neglijarea particularitilor de vrst si individuale ale persoanelor cu care se lucreaz. ?n prim pas l constituie formarea sunetului din nou. Modelul gresit nu se corecteaz, ci se elaboreaz de la nceput un model nou de pronunie a sunetului. 7ntotdeauna e*ersm un sunet nou si numai dup aceea l introducem n vorbire. 6poi, sunetul nou este derivat dintr1un alt sunet corect articulat. .e recurge la sunetele asemntoare, pe care dislalicul le pronun corect. 9in aceste sunete $ajuttoare% se formeaz treptat sunetele noi corecte, care le nlocuiesc pe cele gresite. Aormarea autocontrolului auditiv asupra pronuniei este urmtoarea etap. .unetele formate din sunete ajuttoare, orict de apropiate ar fi sub aspect fiziologic, se deosebesc prin efectul lor acustic. .unetele se formeaz >inestezic si se fi*eaz prin autocontrol auditiv. 9iferenierea auditiv a noului sunet se sprijin pn cnd se elaboreaz controlul auditiv asupra mecanismului de articulaie pe diferenierea motrico1 >inestezic. /vitarea efortului neuro : muscular. 4oate e*erciiile logopedice trebuie s fie realizate cu un minimal efort neuro : muscular. /*erciiile de articulaie trebuie s se realizeze fr e*agerri, rela*at, cu o ct mai mic ncordare neuro : muscular. Miscrile articulatorii obinute trebuie s fie ct mai naturale. 5entru evitarea ,iperfunciilor neuro : musculare si a miscrilor de prisos, e*erciiile de articulaie a sunetelor se recomand s fie e*ecutate la nceput n soapt si numai apoi sonor, cu voce. ;eciile logopedice sunt obositoare att pentru copil ct si pentru logoped. 5entru evitarea oboselii se recomand s se fac e*erciii de scurt durat ((C : 3C#, repetate des, prin alternarea cu e*erciii de atenie, de memorie, de scris, etc. 5entru cruarea for elor, se recomand ca logopedul, la leciile de articulaie, s vorbeasc din cnd n cnd n soapt. 5rin aceasta se obine un triplu avantaj. 6ude mai bine pronunia copilului dislalic, cnd se e*erseaz concomitent. 0ocea sa nu e suprasolicitat. 5rin pronunia n soapt, atenia dislalicului se ndreapt mai intens, dect atunci cnd se pronun sonor, asupra gurii logopedului.

5artea practic .6ici sunt cuprinse elemente de metodologie, obiectivele Di ipotezele studiului, instrumentele utilizate, interpretarea datelor obEinute. 7n partea practic mi1am propus- efectuarea unor msurtori asupra dezvoltrii limbajului a prescolarului si scolarului de varsta mica8 analizarea dinamicii componentelor cognitiv1 afectiv1motivaEionale n procesul dezvoltrii limbajului. 7n +apitolul al 0 lea se regsesc- scopul, obiectivele Di ipotezele cercetrii. .copul principal al lucrrii este acela de a realiza o cercetare prin care sunt puse n evidenE tulburrile de limbaj pe care le prezint prescolarii si scolarii de varsta mica precum Di modul n care se poate face recuperarea astfel nct elevii s poat face faE cerinEelor Dcolare. Fbiectivul principal este evaluarea nivelului limbajului la prescolarul si scolarul de varsta mica precum Di a modului n care aceste tulburri se reflect asupra activitEii intelectuale, propunerea unor programe de nvEare Di recuperare individualizate, personalizate prin care s se ia n considerare particularitEile de vrst Di psi,ointelectuale la copii care fac obiectul de studiu al acestei lucrri. Fbiectivele specificea. /valuarea comple* a comunicrii Di limbajului b. =dentificarea diferenEelor dintre caracteristicile limbajului c. 5unerea n evidenE a potenEialului de nvEare d. +onceperea Di punerea n practic a unui sistem de intervenEii recuperative1 compensatorii. =potezele cercetrii sunt1. /*ist diferenEe semnificative, ntre comunicarea Di limbaj (. 4ulburrile de tip disle*ico1disgrafic sunt mai rspndite n rndul elevilor cu tulburari de limbaj dect n rndul elevilor normali. 3. 4ulburrile de limbaj influenEeaz n mod negativ rezultatele Dcolare ale elevilor deficienEi. ). /*ist diferenEe semnificative ntre rezultatele obEinute la evaluarea iniEial Di cea final la elevii din lotul e*perimental care au beneficiat de programul de intervenEie individualizat. .tudiul s1a realizat pe dou loturi de elevi de vrst Dcolar mic cu intelect normal Di deficienE mintal din GGGGGGGG. ;otul e*perimental cuprinde un numr de GGGGG..de prescolari si Dcolari de varsta mic care sunt integraEi n nvEmntul de mas, ei au vrsta cronologic ntre "12 ani. 6legerea este motiv Di de ipoteza conform creia aceste categorii de elevi manifest un potenEial de nvEare mai sczut comparativ cu cei normali. ;otul de control cuprinde GGGG.. de elevi de vrst Dcolar mic cu intelect normal care prezint tulburri de limbaj.