Sunteți pe pagina 1din 11

Semen si leziuni in dermatologie

Pielea reprezinta elementul de interfata dintre organism si mediul inconjurator intregind aspectul de unitate pe care il realizeaza totalitatea organelor si sistemelor corpului uman. Insumeaza o suprafata de aproximativ 1,8 si are o greutate de 4 kg, reprezentnd cel mai mare organ al corpului uman. Prin natura si pozitia lui in organism, tegumentul joaca un rol important in economia intregului organism fiind un organ vital; are si un deosebit rol cosmetic care nu este de loc neglijabil. Pielea este un organ complex compus din trei straturi: epiderm - reprezinta stratul cel mai exterior. In majoritatea partilor corpului epidermul masoara aproximativ 0,1 mm grosime, dar la nivelul palmelor si al talpilor poate avea 1 mm grosime sau chiar mai mult. Principala celula a pielii, care formeaza epidermul se numeste keratinocit, deoarece produce o proteina dura, numita keratina. derm - se gaseste imediat sub epiderm si este de aproximativ de patru ori mai gros. Contine numeroase tesuturi specializate de suport precum si vase sangvine, nervi, radacini ale firului de par si glande sudoripare. Dermul este format din alte tipuri de proteine, in special colagen si elastina, care ii ofera rezistenta siflexibilitate. hipoderm - tesut cornos situat intre derm si tesutul celular subcutanat. Adesea, bolile de piele apar la nivelul dermei si epidermei, si sunt declansate din cauza virale, bacteriene, fungice si infectioase. Totodata, afectiunile cutanate sunt cauzate si de afectiunile sistemului imunitar. Cauze Afectiunile de piele au o multitudine de cauze posibile, care sunt influentate de tipul bolii si premisele acesteia. Mostenirea genetica, hormonii, sistemul imunitar slabit, stresul, influenta mediului, dieta sunt cativa dintre factorii care pot declansa boli de piele. Din aceasta cauza se impune necesitatea unui diagnostic corect prin identificarea cauzelor declansatoare si administrarea tratamentului specific. In multe boli dermatologie apar modificari de aspect si culoare la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Aceste modificari sunt denumite cu un termen generic- eruptii. Eruptiile aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul mucoaselor se numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt denumite leziuni elementare: macula, papula, nodulul, vezicula, bula, flictena, pustula, ulceratia, scuama, crusta. Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara - o pata rosie care apare din cauza unei vasodilatatie. Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei distributii anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces de melanina (nevi pigmentari, cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar lipsa pigmentului melanic (albinism, vitiligo). Macula vasculara este o modificare tranzitorie a coloratiei pielii datorita unui aflux de sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice. Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In raport cu dimensiunea lor distingem: - petesii leziuni punctiforme hemoragice - echimoze - pete hemoragice intinse.

Papula este proeminenta emisferica, cu dimensiuni intre 2-5 mm, consistenta solida. Suprafata leziunii poate fi neteda (lichen plan), acuminata (keratora pilara) sau rugoasa (veruci). Analizate prin prisma modificarilor histologice care le genereaza, papulele pot fi: - epidermice, produse prin acantoza: veruci - dermice, produse prin infiltrat dermic, papilar: sifilide, lupus eritematos cronic - mixte: acantoza combinata cu infiltrat dermic: lichen plan Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm. Vezicula este o proeminenta circumscrisa, cu aspect perlat, cu continut lichid seros, de dimensiuni 2-5 mm. Se diferentiaza vezicule interstitiale, determinate de acumularea lichidului in spatiile interkeratinocitare (eczema acuta) si vezicule parenchimatoase, determinate de acumularea de lichid intracelular cu balonizarea consecutiva a celulei (herpes). Bula (flictena) este o leziune cavitara de dimensiuni mai mari, de ordinul centimetrilor. In functie de sediul histologic se diferentiaza trei tipuri de bule: - superficiale, cu sediul sub stratul cornos: impetigo, pemfigus foliaceu - intramalpighiene, cu sediul in grosimea stratului malpighian: pemfigus vulgar - subepidemice sau subbazale: pemfigoid bulos, dermatita herpetiforma - dermice: epidermoliza buloasa distrofica Mecanismul de formare al bulelor este diferit: - prin acantoliza (distrugerea structurilor de adeziune intercelulara) in pemfigus, - prin alterarea celulelor bazale in lichen plan bulos, - prin alterarea structurii jonctiunii dermo-epidermice in pemfigoidul bulos, - prin alterarea structurii fibrilare a dermului superior in epidermoliza buloasa distrofica. Pustula este o proeminenta cu continut lichid, asemanatoare veziculei dar cu continut purulent. Se diferentiaza: - pustule foliculare (foliculite) si nefoliculare (psoriazis pustulos) - pustule microbiene (foliculite) si amicrobiene (psoriazis) - pustule superficiale si profunde. Eroziunea este superficiala, la nivelul epidermului si succede de obicei unor leziuni cavitare cu continut lichid, in urma indepartarii plafonului leziunilor. Se vindeca prin pete eritematoase sau pigmentare. Ulceratia este mai profunda, intereseaza att epidermul ct si dermul. Se dezvolta pe un tegument modificat, deseori pe fond de insuficienta cronica venoasa, alteori pe un teren cu neuropatie sau postraumatic. Evolutia unui ulcer este de obicei cronica, vindecarea este lenta, dificila. Se vindeca prin cicatrice. Epitelizarea ulcerului se face de la margine spre centrul leziunii, pe un fond granulat, curat. La un ulcer se iau in considerare mai multe elemente: - localizare, numar, - forma (rotund, oval, neregulat), dimensiuni, - profunzime: mai superficial sau profund pna la fascie, - baza: granulata, cu sfaceluri, - margini: drepte, subminate, oblice, - tegumentul periulceros: scleros, inflamat, normal. Unele dintre aceste elemente influenteaza modul de evolutie spre epitelizare. Plaga se diferentiaza de ulceratie fiind posttraumatica: accidentala, operatorie. Fisura sau ragada: este liniara si apare in conditii diferite: in fundul unui pliu (submamar, interfesier), periorificial (comisura bucala, anal), pe tegument keratozic (eczema palmara hiperkeratozica, fisuri calcaneene).

Scoama reprezinta un depozit de celule cornoase, uneori amestecate cu serozitate, bacterii sau debriuri celulare. Sunt produse printr-un proces de parakeratoza sau hiperkeratoza. Pot fi uscate (psoriazis), umede (eczema) sau grase (eczema seboreica). In functie de dimensiuni se diferentiaza scuame: pitiriazice, lamelare, in lambouri. Crusta apare prin uscarea secretiilor patologice cutanate si acopera de obicei o leziune prin solutie de continuitate. In functie de tipul de secretie care o genereaza are culoare diferita: galbuie (secretie seroasa), bruna (secretie sanghinolenta), galben-verzuie (secretie purulenta). Papilomul este o ridicatura a pielii ( ca o conopida) care are un mic pedicul (piciorus). Fistula: reprezint un traiect cutanat prin care o cavitate profund, cu puroi sau esut necrotic, comunic cu suprafaa pielii permind evacuarea materialelor patologice.

Candidoze ale mucoaselor Vulvovaginita candidozica acuta se manifesta prin aparitia unei leucorei albe, cremoase, urt mirositoare, insotita de prurit sau arsura, uneori durere la contactul sexual. La examenul obiectiv se observa enantemul marcat al mucoasei vaginale, vezicule si/sau pustule, transformate majoritatea in mici eroziuni si depozite albe formate din culturi pure de Candida. Frecvent se asociaza si un intertrigo interlabial si inghinal cu fond eritematos difuz si pustulete izolate. Vulvovaginita candidozica cronica persista sau recidiveaza ani in sir cu aceeasi simptomatologie si necesita tratamente generale si locale potente si prelungite 2 4 saptamni ct si explorarea atenta pentru depistarea unor eventuali factori favorizanti neglijati. Balanita candidozica acuta are manifestari clinice relativ variate: se exprima clasic printrun eritem difuz al mucoasei glandului pe fondul caruia apar numeroase pustule, sau un eritem difuz cu depozite albe, cremoase, abundente si detasabile, insotit de prurit sau doar pete eritematoase izolate si modificarea mirosului local. In formele cronicizate se asociaza fisuri dureroase pe gland si preput. Pentru ambele sexe tratamentul concomitent al partenerului / partenerei sexuale stabile, chiar si in lipsa oricaror manifestari clinice, este obligator. Stomatita candidozica acuta incepe prin senzatia de arsura a limbii si uscaciune bucala, urmata de eritemul intens al limbii ( limba lacuita ), apoi aparitia de depozite albe, detasabile pe limba, peretii jugali si bolta palatina, eventual eroziuni dureroase. In cazul cronicizarii, prin hipertrofia papilelor gustative filiforme apare aspectul de limba paroasa, initial alba, ulterior neagra ( pentru ca depozitul cornos aberant care se dezvolta pe vrful papilelor in urma infectiei candidozice este alb dar in timp se oxideaza si devine negru ). Cheilita candidozica acuta se manifesta nespecific prin enantemul buzelor, descuamatie furfuracee si fisuri dureroase mediolabiale. Angulusul candidozic ( perles ) se manifesta nespecific printr-o fisura dureroasa a comisurii bucale, uni- sau bilaterala, anturata de un discret halou eritematos.

Bibliografie: 1. DERMATO-VENEROLOGIE CLINIC - CURS PENTRU STUDENI - Rodica Cosgarea, Alexandru Ttaru, Adrian Baican, Daniela Pop-Vornicescu - CLUJNAPOCA 2011

Afectiuni ale tegumentului

EPIDERMOFITIA Denumirea latin generic pentru toate aceste micoze superficiale ale pielii este de tinea ( sau epidermofiii ). n funcie de frecvena localizrilor ntlnim urmtoarele forme : a) tinea interdigital a picioarelor: localizat cel mai frecvent n spaiile interdigitale IV i III, se manifest printr-un discret eritem, nsoit de descuamaie care poate lua aspectul unui depozit alb-cremos, de regul fisuri interdigitale i subiectiv prurit; b) tinea plantar: localizarea frecvent i iniial este pe bolta plantar, unde se manifest ca o pat eritematoas difuz i discret pe suprafaa creia apar recurent vezicule pruriginoase. n lipsa tratamentului epidermofiia se cronicizeaz i se extinde pe toat planta, care devine eritematoas i hiperkeratozic, eventual fisurat. Deoarece tinde s se extind pe faa dorsal a degetelor i pe feele laterale ale piciorului, aceast form a luat denumirea de tinea n mocasin. c) tinea inghinal: unilateral sau bilateral, are un aspect caracteristic arcuat, cu o margine eritematoas, cu descuamaie fin, furfuracee, uneori i microvezicule n timp ce zona central a arcului tinde s recapete un aspect normal. n acest sens se vorbete despre activitatea marginal ca fiind foarte caracteristic pentru epidermofiii. Netratatat persist ani n ir, eritemul arcuat lrgindu-se treptat. Tratamentele eronate cu dermatocorticoizi produc remisiuni aparente temporare, dup care erupia recidiveaz mai extins dect prima dat i asociaz leziuni micronodulare relativ rezistente la terapia antimicotic. d) tinea manum: aproape ntotdeauna este unilateral, una din palme devenind uniform mai eritematoas i cu o descuamaie lamelar discret. Unilateralitatea este unicul argument clinic pentru diagnosticul de tinea, altfel necesitnd examen micologic. e) tinea corporis: ia de regul un aspect complet inelar, uneori mai multe inele eritemato-scuamoase concentrice ( ceea ce corespunde mai multor pusee de activitate, aspect care prin tradiie se mai numete, greit, herpes circinat ) cu localizare pe trunchi sau coapse. f) tinea feei, axilar, submamar sau interdigital la mini: sunt localizri posibile dar rare i dificil de diagnosticat n lipsa unui examen micologic. Ca diagnostic diferenial toate formele clinice amintite implic eczemele vulgar, atopic sau de contact , psoriazisul vulgar i intertrigourile de orice etiologie. Sunt circa 100 de specii de fungi filamentati patogeni pentru om i toti pot afecta att tegumentul ct i anexele sale cornoase. Afectarea direct sau coafectarea n cadrul unei epidermofiii a unghiilor se numete onicomicoz. Mai frecvent sunt afectate unghiile policelor i halucelor, dar se poate ajunge la infecia micotic a tuturor celor 20 de unghii. Unghia afectat apare ngroat ( proces de hiperkeratoz ), cu marginea liber neregulat, cu anuri transversale i longitudinale i mai ales cu modificarea culorii n alb, galben sau brun.n timp unghiile devin tot mai friabile i uneori sfresc prin a fi eliminate complet ( onicoliz ) sau dimpotriv devin dure i groase imitnd aspectul unor gheare ( onicogrifoza ). n psoriazis, n insuficiena venoas cronic a membrelor inferioare i n unele genodermatoze apar onicodistrofii care imit perfect o onicomicoz. nainte de a trata o onicomicoz este necesar un examen micologic pentru diagnosticul de certitudine, tratamentul fiind ndelungat, costisitor i potenial toxic hepatic. Localizarea infeciei cu fungi filamentati la firele de pr de pe scalp sau barb produce tricofiiile. Deosebim tricofiii uscate ( non-inflamatorii ) sau tondante i tricofiii umede ( inflamatorii i exudative).

Tricofiiile tondante sunt Microsporia i Tricofiia uscat a scalpului. Ambele sunt produse de specii de fungi filamentati antropofili, adic strict adaptati keratinei umane imature, prezent n pr pn la pubertate. Ambele sunt intens contagioase i apar ca epidemii de colectivitate n cree, grdinie, orfelinate. Se numesc tondante deoarece parazitarea firelor de pr pe o anumit arie produce ruptura acestora dup emergena din orificiul folicular, ca i cum prul ar fi fost tuns. n cazul Microsporiei apare de regul o unic arie tondant mare, prul este rupt la acelai nivel i examinarea cu lampa Wood ( lamp cu ultraviolete i filtru special ) relev o fluorescen verzuie. n cazul Tricofiiei uscate sunt mai multe arii tondante mici, firele de pr sunt rupte la nivele diferite iar la examenul cu lampa Wood nu apare fluorescen. Ambele tricofiii se vindec spontan la pubertate, cnd keratina pilar se maturizeaz. O variant de tricofiie particular este Favusul, astzi practic disprut. Dei este produs de un fung antropofil, induce o moderat reacie inflamatorie dermic care explic aspectul clinic deosebit : pe scalp apar zone de alopecie acoperite cu cruste groase de culoare galben ca sulful cu o depresiune central patognomonic ( de unde denumirea de godeu favic) iar firele de pr afectate sunt rupte la nivele diferite, sunt cenuii i au un miros neplcut caracteristic de urin de oarece. Nu se vindec la pubertate, persistnd toat viaa fr tratament. Exist i forme atipice de favus care imit strptococia scuamoas a scalpului sau psoriazisul scalpului, de unde importana examenului micologic pentru diagnostic. Exist specii de fungi filamentati zoofili ( adic sunt mai adaptati la keratina unor animale cum sunt cinii, caii, bovinele, ovinele i psrile de curte ) care produc la om tricofiiile umede datorit unei reacii inflamatorii intense. Tradiional, afectarea scalpului la copii se cheam Kerion Celsi iar afectarea brbii sau mustii la brbai postpubertar Sicozis tricofitic. n ambele cazuri apare o pseudo-tumor inflamatorie cu dimensiuni de ordinul centimetrilor, eritematoas, cald, dureroas, acoperit de cruste purulente care aglutineaz firele de pr rupte aleator iar la presiunea pe tumor ies picturi de puroi din orificiile foliculare dilatate. Kerion Celsi i Sicozisul tricofitic sunt practic aceeai boal; n ambele apare alterarea strii generale cu febr i adenopatie reactiv satelit. Netratat se poate complica cu o suprainfecie stafilococic, pentru diagnostic i tratament corect fiind necesare att examenul micologic ct i cel bacteriologic. Spre deosebire de tricofiiile uscate, cele umede se vindec prin alopecia definitiv a zonei afectate.

URTICARIA Urticaria este o afeciune caracterizat prin leziuni eritemato-edematoase, bine delimitate, tranzitorii, acompaniate de prurit. Aceste leziuni se numesc plci urticariene fiind considerate leziuni cutanate elementare ntruct fiecare leziune nu persist mai mult de 24 de ore. n funcie de durata manifestrilor clinice, urticaria poate fi acut (pacientul prezint plci urticariene maxim 6 sptmni) sau cronic dac leziunile continu s apar mai mult de 6 sptmni. Etiopatogenez Sunt descrise o serie de cauze care pot declana erupia urticarian: alimente, medicamente, alergeni inhalatori, nepturi de insecte, infecii, boli autoimune, pseudoalergeni, defecte enzimatice i stimuli fizici. Urticaria clasic este o reacie imunologic de hipersensibilitate de tip I mediat de IgE specifice. Alergenul reacioneaz cu IgE prin intermediul unor receptori specifici. Mastocitele exprim pe suprafaa lor receptori de nalt afinitate pentru Ig E. Fixarea IgE pe mastocite va determina activarea i degranularea acestora cu eliberarea de mediatori ai inflamaiei, n

principal histamina. Placa urticarian este rezultatul vasodilataiei i creterii permeabilitii capilare induse de mediatorii inflamaiei. Rolul major al histaminei n reacia urticarian este demonstrat de eficiena antihistaminicelor H1. Activarea mastocitelor se poate face i prin mecanisme non-imunologice de anumite medicamente (opiacee, vancomicin, substane de contrast) sau alimente (cpuni). Pseudoalergenii (aspirina, antiinflamatoarele nesteroidiene, anumite alimente) pot aciona prin modificarea metabolismului acidului arahidonic cu formarea de leucotriene capabile s induc leziuni urticariene. Urticaria colinergic se dezvolt ca un rspuns la stimularea inervaiei colinergice a glandelor sudoripare. Deficiena genetic sau dobndit a inhibitorului de C1 esteraz poate cauza angioedem printr-un mecanism care nu implic mastocitele, ci activarea kalikreinei i bradikininei. Angioedemul a fost asociat i cu tratamentul cu inhibitori de enzim de conversie, care pot interfera procesul de degradare a bradikininei. Infeciile cronice (amigdalite, sinuzite, abcese dentare, hepatite, Helicobacter pylori i parazii) pot fi factori declanatori. Asocierea cu boli autoimune, n special tiroidita autoimun dar i cu lupusul eritematos acut a fost observat. O form aparte o reprezint urticaria autoimun caracterizat prin apariia unei reacii urticariene la injecia intradermic a propriului ser. Sumariznd etiologia urticariei cronice, n 25% din cazuri cauzele sunt infecii, alergii, pseudoalergii i reacii autoimune, n 25% sunt stimuli fizici, iar n 50% din pacieni nu poate fi identificat cauza, fiind considerat urticarie idiopatic. Forme clinice Urticaria clasic poate apare la orice vrst. Papulele sau plcile urticariene pot avea forme i dimensiuni variabile, orice localizare fiind posibil. Apar mai frecvent dimineaa i seara. Pruritul este prezent, mai intens noaptea. La copii pruritul este frecvent absent. De obicei leziunile sunt eritematoase, dar pot deveni albe (urticaria porelanat) dac edemul este intens i restricioneaz fluxul sanguin. Leziunile apar brusc i pot persista minute, ore, dar nu mai mult de 24 de ore. Dac edemul se extinde la dermul profund sau esutul subcutanat apare angioedemul. Urticaria i angioedemul pot apare mpreun sau separat. Cel mai frecvent angioedemul apare la fa, interesnd buze, obraji i aria periorbitar, dar se poate extinde la limb, faringe i laringe. Urticaria se poate asocia cu simptome digestive (greuri, vrsturi, dureri abdominale, diaree), respiratorii (astm bronic, rinit alergic, edem glotic), migren sau chiar oc anafilactic. Urticaria fizic reprezint un subgrup de urticarii n care stimuli fizici pot induce plci urticariene. Cea mai frecvent form de urticarie este dermografismul, care apare dup frecarea sau scrpinarea pielii. Iniial, se observ un eritem, iar apoi apare edem flancat de eritem. Rareori este acompaniat de prurit. Urticaria la presiune se observ dup ce pe piele se exercit o presiune susinut timp variabil de minute-ore. De exemplu presiunea exercitat de curea, sutien sau plcile urticariene la picioare dup mers. Angioedemul vibrator este rar i apare dup expunerea la stimuli vibratori. Urticaria la frig este frecvent i apare n cteva minute dup expunerea la frig. Dac ntreg corpul intr n ap rece pot apare hipotensiune i sincop cu implicaii grave. Urticaria la cald apare la trecerea dintr-un mediu rece ntr-o ncpere nclzit sau la splarea vaselor cu ap cald. Urticaria solar se manifest sub form de prurit, plci urticariene dup expunerea la soare sau surse de lumin artificial. Urticaria colinergic apare la tineri prin

creterea temperaturii corpului dup exerciii fizice, bi calde sau episoade de febr. Erupia este caracterizat prin sute de papule mici (1-3 mm), care pot conflua. Durata este de obicei sub 2 ore. Urticaria de contact Apare dup contactul cu un agent exogen. n funcie de mecanismul de producere se descriu urticarii de contact non-imunologice i mediate prin IgE. Urticariile non-imunologice apar la primul contact cu agentul cauzal. Astfel, apar leziuni urticariene dup contactul cu plante (urzica), animale marine (meduza), omizi care cad din copaci, nepturi de artropode (albine, paianjeni, nari, furnici, etc) sau substane care elibereaz histamina din mastocite (condimente, parfumuri, medicamente, metale, conservani). Urticaria de contact imunologic apare la pacieni care sunt sensibilizai i au IgE specifice la anumite substane. Se descriu alergii de contact la produse din plante (latex), alimente i medicamente. Leziunea urticarian apare rapid, n cteva minute (spre deosebire de eczema de contact alergic care se manifest dup 24-48 ore) la locul de contact cu agentul cauzal. O form particular de urticarie de contact este urticaria aquagen, care apare la contactul cu apa indiferent de temperatura apei. Angioedemul La pacienii cu angioedem Quincke vasodilataia i edemul sunt mai profunde interesnd dermul profund i esutul subcutanat. Poate apare n asociere cu erupii urticariene sau separat. Etiopatogeneza este similar cu cea a urticariei. O entitate separat este angioedemul cauzat de deficitul de inhibitor de C1 esteraz. Angioedemul se poate localiza pe orice regiune a corpului, dar mai frecvent apare la buze, pleoape i aria genital. Leziunile pot avea un debut dramatic i se pot extinde la limb, faringe i laringe. Pruritul lipsete de obicei. Tratamentul trebuie instituit de urgen. Angioedemul cauzat de deficitul de inhibitor de C1 esteraz se manifest prin episoade de edem cu diferite localizri, ce dureaz 2-5 zile, urmate de perioade fr leziuni. Se poate asocia cu dureri abdominale, vrsturi, diaree i obstrucii de ci respiratorii superioare. Investigaii Explorrile paraclinice sunt axate pe determinarea agentului cauzal. Alergenii pot fi identificai prin teste cutanate de tip prick sau prin dozarea IgE specifice. Pentru posibili factori infecioi se fac: exudat faringian, evaluarea sinusurilor i a danturii, examen coproparazitologic, test pentru Helicobacter pylori i teste de inflamaie (VSH, proteina C reactiv i hemoleucogram). Asocierea cu alte boli autoimune poate fi decelat prin dozarea anticorpilor antitiroidieni i antinucleari. Pentru diagnosticul diferitelor forme de urticarie fizic se utilizeaz teste de provocare standardizate prin care se reproduc leziunile induse de agenii fizici.

PSORIAZISUL Psoriazisul este o dermatoza cu determinare genetica si imunologica care afectea-za primar keratinocitele si secundar dermul subiacent printr-o reactie inflamatorie cronica si recidivanta tot restul vietii odata aparut clinic. Boala este prezenta la circa 1% din populatie. Patogenie Determinarea genetica este plurigenica cu penetranta incompleta, ceea ce inseamna ca se transmite doar predispozitia psoriazica ( terenul psoriazic ) care se poate valida sau nu clinic in

cursul vietii .Acest lucru explica lipsa de regula a bolii in antecedentele heredo - colaterale ale bolnavilor, la mai multe generatii putand fi nemanifestata clinic. In esenta, keratinocitele afectate prezinta un numar crescut de mitoze in stratul bazal, un metabolism exacerbat si o perioada de viata scurtata la 4 - 7 zile. In acelasi timp, in dermul subiacent se dezvolta o reactie inflamatorie cronica de cauza imuna. Aceste date sumare de patogenie se coreleaza cu aspectul histologic in psoriazis in care se descriu ca si caracteristice urmatoarele modificari : -ingrosarea stratului cornos ( hiperkeratoza ) insotita de parakeratoza ( persistenta nucleilor in celulele cornoase mature ); - prezen.a de acumul.ri microscopice de PMN neutrofile in grosimea stratului cornos, formand microabcesele Munro in psoriazisul vulgar si respectiv acumulari importante care formeaza macroabcesele Kogoj, vizibile macroscopic sub forma pustulelor sterile din psoriazisul pustulos (ambele explicabile prin interventia leucotrienei B4 ); -un numar crescut de diviziuni in stratul bazal, circa 1:50 fata de rata normala de 1:300; -alungirea papilelor dermice ( si corespunzator a crestelor epidermice interpapilare ) de o maniera regulata, ceea ce va explica semnul Auspitz; - vasodilatatie si edem insotite de un moderat infiltrat limfocitar in dermul corespunzator placilor psoriazice. Aparitia propriu - zisa a bolii pentru prima oara cat si a recidivelor este favorizata de interventia unor factori declantatori din mediu, desi interventia acestora nu este absolut obligatorie : -stresul psihic major; -abuzul de alcool; - fumatul - angine acute streptococice la copii ( corelate frecvent cu forma clinica de psoriazis vulgar tipul gutat ) ; -viroze respiratorii febrile la adulti; -traumatisme cutanate de orice cauza ( fenomenul Koebner ); -iatrogeni : - blocantele si sarurile de litiu, care induc o scadere si mai pronuntata a nivelului de AMPc celular, de asemenea AINS , in special indometacina. Relatia cu expunerea la ultravioletele naturale sau artificiale este ambivalenta: circa 90% din cazuri raspund favorabil, prin remisiune ( UV fiind un factor terapeutic important ) cu exceptia a circa 10% din cazuri care in mod paradoxal se agraveaza la UV, constituind asa numitul psoriazis fotoagravat. Aspecte clinice in psoriazisul vulgar Psoriazisul vulgar afecteaza in mod egal ambele sexe. Poate apare la orice varsta, insa varful de incidenta se constata intre 20 - 40 de ani. Odata aparuta prima eruptie psoriazica boala evolueaza cronic recidivant intreaga viata, fara a putea vorbi despre vindecare, ci numai de remisiuni temporare, indiferent de tratamentul aplicat. Eruptia psoriazica se remite chiar si spontan, mai frecvent vara prin expunere naturala la UV solare iar in perioadele de remisiune tegumetul are un aspect perfect normal. Cu varsta recidivele apar tot mai frecvent, de la cativa ani odata la anuale, multianuale si sfaraesc prin a deveni permanente ( psoriazisul inveterat ). Eruptia tipica in cazul psoriazisului vulgar consta in aparitia de placi si placarde proeminente din planul tegumentar, intens eritematoase, net delimitate, acoperite de scuame albe, lamelare, uscate si pluristratificate care se detaseaza cu usurinta. Primele placi psoriazice apar localizate topografic caracteristic pe scalp, coate si genunchi, pentru ca ulterior sa poata apare

oriunde altundeva pe tegument, mai rar pe fata. In urma remisiunii spontane sau terapeutice, pe locul fostelor placi raman de regul. pete depigmentate. Ca regula, eruptia psoriazica este nepruriginoasa dar de la caz la caz bolnavii pot acuza prurit de la moderat la insuportabil, posibil indus psihogen. La nivelul placilor psoriazice se descriu cateva semne clinice de ajutor in diagnostic cum sunt: semnul tablitei de ceara, al operculului incomplet, semnul Koebner si semnul Auspitz. Semnul tablitei de ceara evidentiaza prezenta scuamelor pe suprafata placilor eritematoase deja decapate prin faptul ca dupa gratajul acestora ramane o dunga alba; el este prezent in toate bolile cutanate cu eruptii eritemato - scuamoase, nefiind specific psoriazisului. Semnul operculului incomplet este specific psoriazisului si consta in faptul ca la nivelul unora dintre placile eruptive depozitul scuamos se dispune in zona centrala a placilor lasand la periferie un lizereu eritematos lipsit de scuame. Semnul Koebner este caracteristic pentru psoriazis si lichen plan si consta din aparitia unei eruptii psoriazice ( respectiv licheniene ) pe locul unui traumatism cutanat ( mecanic, fizic, chimic, actinic, iatrogen, etc ). Semnul Auspitz consta in aparitia unei sangerari punctiforme pe placa psoriazica dupa gratarea completa a depozitului scuamos, este specific psoriazisului si se explica prin alungirea inegala a papilelor dermice al caror varf este afectat de grataj. Firele de par nu sunt afectate in psoriazis, in schimb unghiile pot fi ( sau nu ) afectate, prezentand onicodistrofia psoriazica. Aceasta poate fi atipica ( unghii ingrosate, cu santuri transversale si longitudinale, cu modificari de culoare, imitand o onicomicoza ) sau tipica, asa numita onicodistrofie punctata, care consta din aparitia unor depresiuni punctiforme pe lama ungheala altfel indemna. Acest semn este patognomonic pentru psoriazis numai daca se asociaza cu o eruptie in placi eritemato - scuamoase tipice. Mucoasele sunt exceptional de rar afectate in psoriazis, mai frecvent cea genitala. In cadrul psoriazisului vulgar sunt descrise cateva variante pur morfologice : - psoriazis gutat daca toate placile eruptive sunt de foarte mici dimensiuni ( gutta picatura in latina); - psoriazis numular daca toate placile sunt de dimensiuni mici ( numulus - moneda ); - psoriazis al scalpului daca eruptia psoriazica, redusa adesea la un unic placard, este prezenta numai pe scalp; - psoriazis inversat daca eruptia psoriazica este prezenta numai la nivelul marilor pliuri ( axilar, inghinal, submamar, etc ); - psoriazis vulgar palmo - plantar daca eruptia cuprinde numai mainile si picioarele, in care caz imita perfect o eczema cronica palmo - plantara si se manifesta prin placi hiperkeratozice fisurate si mai putin prin scuamele caracteristice.

Bibliografie: 2. DERMATO-VENEROLOGIE CLINIC - CURS PENTRU STUDENI - Rodica Cosgarea, Alexandru Ttaru, Adrian Baican, Daniela Pop-Vornicescu - CLUJNAPOCA 2011