Sunteți pe pagina 1din 2

Rugciunea unui dac

Pe cnd nu era moarte, nimic nemuritor, Nici smburul luminii de via dttor, Nu era azi, nici mine, nici ieri, nici totdeuna, Cci unul erau toate i totul era una; Pe cnd pmntul, cerul, vzduhul, lumea toat Erau din rndul celor ce n au !ost niciodat, Pe atunci erai "u singur, #nct m ntreb #n sine mi$ %u cine i zeul crui plecm a noastre inemi& El singur zeu sttut au nainte de a !i zeii 'i din noian de ape puteri au dat scnteii, El zeilor d su!let i lumii !ericire, El este al omenimei izvor de mntuire$ (us inimile voastre) Cntare aducei i, El este moartea morii i #nvierea vieii) 'i el #mi dete ochii s vd lumina zilei, 'i inima mi umplut au cu !armecele milei, *n vuietul de vnturi auzit am al lui mers 'i n glas purtat de cntec simii duiosu i viers, 'i tot pe lng acestea ceresc #nc un adaos$ ( ngduie intrarea mi #n vecinicul repaos) ( blesteme pe oricine de mine o avea mil, ( binecuvnteze pe cel ce m #mpil, ( asculte orice gur, ce ar vrea ca s m rd, Puteri s puie n braul ce ar sta s m ucid, ' acela #ntre oameni devin cel #nti Ce mi a rpi chiar piatra ce oi pune o cpti+ ,onit de toat lumea prin anii mei s trec, Pn- ce oi simi c ochiu mi de lacrime e sec, C n orice om din lume un duman mi se nate, C a.ung pe mine #nsumi a nu m mai cunoate, C chinul i durerea simirea mi a mpietrit o, C pot s mi blestem mama, pe care am iubit o Cnd ura cea mai crud mi s a prea amor+++ Poate oi uita durerea mi i voi putea s mor+ (trin i !r- de lege de voi muri atunce Nevrednicu mi cadavru #n uli l arunce, ' aceluia, Printe, s i dai coroan scump, Ce o s asmue cinii, ca inima mi s o rump, /ar celui ce cu pietre m va izbi #n !a, *ndur te, stpne, i d i pe veci via) %st!el numai, Printe, eu pot s i mulumesc C tu mi ai dat #n lume norocul s triesc+ ( cer a tale daruri, genunchi i !runte nu plec, (pre ur i blestemuri a vrea s te #nduplec,

( simt c de su!larea i su!larea mea se curm 'i n stingerea etern dispar !r de urm)