Chemarea celor dintâi ucenici la apostolat1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini ai Sfintei Biserici a
Domnului nostru
Iisus Hristos,

Ne împãrtãºim din dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei:

În vremea aceea Iisus Hristos, “pe când umbla pe lângã

Marea Galileii, a vãzut doi fraþi, pe Simon ce se numeºte Petru ºi pe
Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, cãci erau pescari. ªi
le-a zis: Veniþi dupã Mine ºi vã voi face pescari de oameni. Iar ei,
îndatã lãsând mrejele, au mers dupã El. ªi de acolo, mergând mai
departe, a vãzut alþi doi fraþi, pe Iacov al lui Zevedeu ºi pe Ioan
fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatãl lor, dregându-ºi mrejele, ºi i-a
chemat. Iar ei îndatã, lãsând corabia ºi pe tatãl lor, au mers dupã El.
ªi a strãbãtut Iisus toatã Galileea, învãþând în sinagogile lor ºi
propovãduind Evanghelia împãrãþiei ºi tãmãduind toatã boala ºi
toatã neputinþa în popor” (Matei 4, 18-23).

În acest puþin în cuvinte text al dumnezeieºtii Evanghelii e

întreaga plinãtate ºi adâncime: Hristos ºi omul pe care îl cheamã sã
meargã dupã El. Esenþa aceasta este: Iisus, pe malul mãrii – al mãrii
acestei lumi, marea vieþii, cum ne rugãm ºi spunem: “Valurile
înãlþându-se de viforul furtunilor, la limanul Tãu cel lin alergând, strig
cãtre Tine: Scoate din stricãciune viaþa mea, Multmilostive!”. ªi
parcã te simþi pe malul mãrii, cu Petru, cu Andrei, cu Iacov, cu Ioan,
ºi ivindu-se uneori, din furtuna ºi umbrele semiîntunericului
gândurilor tale, Iisus, ºi chemând: Veniþi! Cel dintâi gând: sã simþi
chemarea; sã simþi cã eºti chemat, ºi din adânc sã simþi cã întreaga
existenþã este o chemare. Chemare de la nefiinþã la fiinþã. ªi, rând
pe rând, sunt chemãri neîncetate, succesive. Sã te vezi ºi pe tine un
chemat. Veniþi!... Unde ºi cum? Cãci fiinþa este existenþã ºi viaþã; ºi
viaþa din iubire se naºte, iar iubirea este ieºire din sine-þi ca un
extaz. Dar unde? Cãtre cine? ªi taina, dezvãluirea ei, aceasta este:
alegerea, în taina libertãþii, în darul libertãþii. Iar Evanghelia spune
cã Iisus este Cel care cheamã: Veniþi! Veniþi dupã Mine! ªi azi, n-am
putea spune mai mult decât oricând, chemarea – ºi ascultarea ei – e
capitalã. Dar e mai mult decât oricând astãzi pentru cã este a
noastrã, în timpul nostru. Aceastã chemare a fost tot atât de
neliniºtitoare, am zice, din clipa cãderii mai ales, cãci înainte de
cãdere era în liniºtea, în pacea dumnezeiascã. La provocãrile de

12 iulie 2000. Duminica a II-a dupã Rusalii (a Sfinþilor Români).

astãzi – tot din libertatea ºi cãutãrile omului ivite – nu numai sã nu ne
grãbim a acuza, mai mult, sã nu acuzãm niciodatã; dar sã ºtim sã
alegem. Mai ales de atunci de când Dumnezeu i-a prevenit pe Pãrinþii
Adam ºi Eva: “Din toþi pomii Grãdinii gustaþi (din toatã lumea), dar
din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului nu gustaþi!”. La care ispititorul
a spus: “A zis oare Dumnezeu sã nu gustaþi din pomul binelui ºi rãului
cã veþi muri? Nu veþi muri, ci veþi fi ca niºte dumnezei, cunoscând
binele ºi rãul”. Or, astãzi, când o datã mai mult omul se simte
cunoscând binele ºi rãul, se simte stãpânind peste bine ºi rãu, ºi trebuie
sã aleagã, ºi este liber sã aleagã între bine ºi rãu... ªi alegi... În
Vechiul Testament lui Moise îi spusese: “Iatã, am pus în faþa ta
binele ºi rãul, viaþa ºi moartea. Alege viaþa, ca sã trãieºti tu ºi toþi
urmaºii tãi!”. ªi au ales, ºi în Vechiul Testament, ºi alegerea între
bine ºi rãu a mers din generaþie în generaþie; dar, din nefericire, din
rãu în mai rãu. Pentru ca la o plinire a vremii, acea plinire a vremii, sã
vinã din Sânul pãrintesc al Binelui, al Tatãlui, Fiul ºi plinãtatea bunãtãþii
pãrinteºti, chipul bunãtãþii pãrinteºti, ºi sã Se întrupeze din sânul
Fecioarei, de la Duhul Sfânt. Nu din aluatul cãzut al lumii noastre. ªi
Binele atunci, cum citim în Evanghelie, ºi de atunci neîncetat, e pe
malul Mãrii Galileei. ªi pe þãrmul vieþii noastre, aici. ªi spune: Veniþi
dupã Mine! ªi întrebarea ºi rãspunsul: Eu, cel de astãzi, împreunã
cu Petru, cu Andrei, cu Iacov, cu Ioan, cu toþi ceilalþi ucenici, mã simt
chemat: Veniþi dupã Mine! Cum în vârtejul, în norul atât de furtunos
al întrebãrilor, soluþiilor, cãutãrilor, rãspunsurilor, ºtiu sã vãd în El,
în Iisus Hristos, sã ascult, sã cred, sã trãiesc, sã mãrturisesc, ºi sã
simt în El viaþa. Cum spusese profetul, cel care profeþise ºi pe Iisus,
Moise: Alege viaþa.
Iubiþilor, o clipã nu mã îndoiesc cã toþi cei de faþã aþi ales ºi
simþiþi viaþa; în puþinãtatea cuvântului ºi în puterile mele nu fac
decât sã consolidez, sã întãresc mai mult alegerea, în luminã, a
vieþii. S-o simþim ºi cu toatã fiinþa noastrã înþelegând-o, trãind-o, sã o
mãrturisim din iubire ºi pentru alþi semeni ai noºtri. Cãci, sã nu uitãm
o clipã, vã rog: vorbeam de provocãrile lumii de astãzi. Iisus: Veniþi
dupã Mine! Deci Se descoperã pe Sine: dupã Mine. N-a zis El: Pildã am
dat vouã? El e Pilda, e Icoana, e Omul în adevãrul lui ultim, ca operã
a lui Dumnezeu, a Creatorului, pentru cã în El e Însuºi Creatorul; El
e Dumnezeu-Omul. Nici o clipã sã nu uitãm: când vrem sã vorbim
despre noi înºine ceva, sã ne cunoaºtem pe noi, sã nu uitãm o clipã
cã omul a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu, deci în noi e acest
binom, o unitate, unirea adâncã, de negrãit, din rãdãcinã, între
Dumnezeu ºi om. Aceasta e taina noastrã, sã nu o uitãm! Poate
uneori se ascunde niþel mai în adânc ºi ies la suprafaþã slãbiciunile
lumii, superficialitãþile, grijile vieþii. Asta-i definiþia mea: de a fi chip
dupã chipul lui Dumnezeu. Eu sunt dupã; ºi în Hristos a venit Chipul,
Modelul, Plinãtatea, care e Dumnezeu ºi Om. ªi, când zicem
Dumnezeu ºi Om sã ºtim cã omul, în el însuºi, nu e simplu om. Când
zic om eu nu mã înþeleg pe mine numai ca om, ci dupã chipul lui
Dumnezeu. ªi pentru cã în mine, cu libertatea mea, ºi cu ispita
celui rãu, întâi, m-am despãrþit de dumnezeiescul din mine, a venit
în Hristos Dumnezeu-Omul, în care despãrþirea între Dumnezeu ºi
om nu mai poate fi, nu mai e posibilã. De aceea în Hristos e adevãrul
suprem. Pentru cã în ceea ce s-a sãvârºit în mine, ruptura, eu îmi
aduc aminte de Dumnezeu. ªi, ca dovadã, setea mea e dupã cele
dumnezeieºti, nu dupã cele trecãtoare, stricãcioase, moarte. Cine
vrea moartea, în definitiv? Toþi vrem viaþa; dar viaþa e Dumnezeu.
Cine, în locul morþii, nu vrea nemurirea? Dar nemuritor e numai
Dumnezeu. Dar, dacã eu doresc viaþa, nemurire, dacã doresc bine,
fericire, înseamnã cã Îl doresc pe Dumnezeu. Deci în mine, în
toþi, este Dumnezeu, dar uitat, ignorat, omis, chiar lepãdat,
batjocorit, înjurat adeseori. ªi, totuºi El e în mine. ªi atunci,
întrucât în noi toþi a rãmas chipul... Zic Pãrinþii dumnezeieºti: chipul
lui Dumnezeu în om e de neºters, de nedistrus; asemãnarea cu
Dumnezeu am pierdut-o. Asemãnarea, care înseamnã osteneala
mea, cum spune dumnezeiescul Vasile cel Mare: Chipul þi s-a dat;
asemãnarea þi s-a oferit ca ºi tu sã lucrezi, ºi sã fii asemenea cu
Dumnezeu, prin lumina care þi s-a împãrtãºit: lumina cunoºtinþei,
lumina adevãrului. ªi, prin iubire, prin bunãtate ºi înþelepciune,
toate virtuþile, care sunt dumnezeieºti... Toate virtuþile acestea –
lumina (lumina necreatã a adevãrului), iubirea, bunãtatea,
înþelepciunea, pacea, îndelunga rãbdare –, am ascultat cu evlavie
ce învaþã, atât de adânc, dumnezeieºtii Pãrinþi... Sfântul Maxim
Mãrturisitorul, acest pãrinte mare, care a mers pânã acolo,
mãrturisind, iubind adevãrul, ºi, pentru cã îl mãrturisea cu tãrie ºi n-a
putut sã tacã ºi sã asculte de glasul acestei lumi, ca sã tacã, ºtiþi, ºi
ca sã nu mai scrie, i-au smuls limba ºi i-au tãiat mâna dreaptã, cu care
scria. ªi aºa a murit. Deci pânã acolo... ªi chiar dacã ar fi consimþit
sã tacã, rãmânea o vreme cu limba ºi cu mâna, dar nu rãmânea
mãrturisind adevãrul. De aceea e mãrturisitor. Or, el a spus cã
virtuþile sunt dumnezeieºti, e Dumnezeu în ele. Cã în iubire e
Dumnezeu, în lumina divinã, care descoperã în noi puterea iubirii,
înþelepciunea, pacea, bunãtatea, în toate acestea e Dumnezeu,
pentru cã ele sunt mai bãtrâne decât noi. În ele ne naºtem, cu ele ne
hrãnim. ªi atunci, în aceste virtuþi, în aceste daruri, e Dumnezeu.
ªi, dorindu-le, noi Îl dorim pe Dumnezeu, Îl vrem. Îl numim sau
nu, în tot egoismul nostru, dar nu putem trãi fãrã El. ªi, întrucât noi
ne-am despãrþit ºi am pierdut asemãnarea, a venit Fiul lui Dumnezeu,
Care e chip ºi asemãnare ºi care e Fiul lui Dumnezeu Însuºi fãcut
Om. Cum spun dumnezeieºtii Pãrinþi cu un cuvânt greu, al dogmei
noastre: e unirea dupã ipostas (dupã persoanã). Adicã în noi e unirea
cu Dumnezeu dupã har, adicã dupã credinþã, nãdejde, dragoste,
bunãtate, pace; acesta este harul. Iar în Hristos e unirea ipostaticã.
E un cuvânt mai greu, dogmatic, teologic. Dupã persoanã, adicã
Însuºi Fiul lui Dumnezeu, unicul Fiul al Pãrintelui ceresc Se uneºte cu
noi, cu oamenii. ªi El ia chipul smereniei noastre, chipul nostru
cãzut, ca sã-l înalþe la asemãnarea chipului slavei Sale. El, Iisus,
Dumnezeu ºi Om, în care e ºi chip ºi asemãnare; în care e ºi
Dumnezeire ºi omenitate. E întregimea adevãrului dumnezeiesc ºi
omenesc; Dumnezeu adevãrat ºi om adevãrat, nãscut nu fãcut. Adicã
nu a apãrut vreodatã în timp ºi, mai mult, nu e fãcut de noi. Când
spunem în Crez vorba aceasta, ºi la asta sã gândim. O, sãrmana!...
Îngãduiþi aici, o clipã, a evoca... Eu cred cã marele merit al lui
Mircea Eliade este ºi acesta: pânã la el, ºi colegi din timpul lui credeau
cã religia e legatã de istorie. Unii socoteau, mai înainte, cã religia s-a
nãscut din naturã. Infinitul naturii i-ar fi dat omului sentimentul
infinitului. Dar trebuia sã fie om, sã aibã conºtiinþã, ca sã aibã ideea
de infinit. Iar religia s-ar fi nãscut din uimirea omului în faþa
infinitului naturii (ziceau un Max Müller, º.a.). Apoi au zis: nu, istoria
(Fraiser, Tylor), adicã omul, cãci istoria o face omul. Iertaþi cã
pomenesc în predicã, dar, cum în Evanghelie a fost ºi un Irod, de ce
sã nu-l pomenim? Se zicea cã Marx a iubit foarte mult istoria; iar
istoria nu l-a iubit pe el. Deci e o mare tragedie: sã iubeºti istoria (dar
cum o iubeºti?), iar istoria sã te mãture din ea. Ei bine, Eliade a arãtat
cã nu istoria a descoperit legãtura cu Dumnezeu, religia. Altfel spus,
Fiul lui Dumnezeu e nãscut, nu fãcut de noi. ªi religia ne-a creat pe
noi. Iar religia nu e simplu legãtura omului cu Dumnezeu, ci, cum i s-
a descoperit lui Avraam, Dumnezeu instituie legãmântul între El ºi
Avraam, ºi noi. El instituie religia ºi în religie se naºte omul.
ªi Dumnezeu, cel care l-a zidit pe om ºi, sãrmanul om, ispitit, s-
a lepãdat, acum Dumnezeu-Omul e pe malul Mãrii Galileei. E acolo ºi
spune: Venþi dupã Mine, Eu care “de la Tatãl am venit în lume”; în
lume ºi pentru lume, ºi sunt Dumnezeu ºi Om. Dumnezeu-Omul, sã
nu uitãm. Prin aceasta Îl cãutãm noi; ºi fãrã aceasta nu ne putem
împlini chemarea noastrã. Veniþi dupã Mine ºi vã voi face pescari de
oameni. Le cere celor patru... o chemare, o învestiturã. Pescari de
oameni... de bunã seamã cã veþi zice: Ce înseamnã aceasta? Cu
aceasta se ocupau ei, cu meºteºugul pentru pâinea de toate zilele.
Dar Mântuitorul îi cheamã la o apostolie a Lui, El Care a venit pentru
om. ªi nimeni, spune El, nu are iubire mai mare decât cel care îºi
pune viaþa pentru semenii lui; ºi pentru a sluji omului. ªi, pe aceºti
patru, ºi pe ceilalþi, pânã la doisprezece, îi cheamã sã-i facã pescari
de oameni; pentru om; pentru taina omului, pentru misiunea lor de
acum, de aici înainte, de a sluji mai departe, în numele Lui, al
Dumnezeu-Omului, de a-l sluji pe om. ªi timp de trei ani ºi jumãtate
aºa îi pregãteºte, în ucenicie, pe ei, cãrora le spune: “Pildã am dat
vouã”. Ce am fãcut Eu sã faceþi ºi voi. Adicã tot ceea ce S-a
descoperit El ºi ei sã fie. Dumnezeiescul Pavel spune cã întrucât în
El locuieºte trupeºte plinãtatea Dumnezeirii, atunci, de aici,
dumnezeiescul Maxim va spune: ªi nouã ni s-a dat sã fie plinãtatea
Dumnezeirii, sã locuiascã în noi, dupã har; plinãtatea însuºirilor
dumnezeieºti, a existenþei, a spiritualitãþii (Duh este Dumnezeu), a
înþelepciunii, a bunãtãþii, a ºtiinþei, a dreptãþii, a iubirii
dumnezeieºti. Toate aceste însuºiri ne sunt dat ºi nouã ºi prin ele noi
ne îndumnezeim. Sã locuiascã atunci, cu adevãrat, trupeºte,
plinãtatea Dumnezeirii. Aceasta ne spune Iisus: sã deveniþi pescari
de oameni, dar dupã chipul Meu. Voi înºivã plini, pânã la acest cuvânt
pe care îl va spne Sfântul apostol Pavel: “Nu mai trãiesc eu, ci Hristos
trãieºte în mine”, sã devin pescar de oameni; numai prin cuvânt.
Spun Sfinþii Pãrinþi ºi vorba aceasta: Speculaþia, gândirea aceasta
înaltã... nu-i uºor, e foarte greu sã ajungi la adevãr. Un filosof se
chinuie mult, îºi stoarce creierii. Dar nu-i aceasta deplina mãsurã a
adevãrului. Nu trebuie nici lepãdatã, nici dispreþuitã, nici ignoratã... ci
a fi în adevãr; a fi în luminã, a fi în iubire, a trãi ºi, cu toatã fiinþa ta,
a mãrturisi, a fi templu fiinþa ta al luminii ºi al adevãrului. Sã simþi cã
tu eºti iubire, cã eºti cunoºtinþã, cã eºti adevãr, dreptate, cã eºti
bunãtate cu toatã fiinþa ta. Dar dacã aceasta înseamnã a fi apostol
(întâi ucenic, pentru cã întâi înveþi, iar apoi eºti trimis sã
împãrtãºeºti, sã devii pescar de oameni). ªi ucenicii au fost învãþaþi
dupã chipul Celui ce este Dumnezeu ºi Om, deci plinãtatea
adevãrului. Sã þinem minte aceasta: cã nu eºti numai om, ci
Dumnezeu în noi, prin harul lui, dupã Hristos. ªi aºa i-a învãþat
Mântuitorul pe apostoli. Odatã cu neamul ales în sânul cãruia
predicau ei, unde erau ºi oameni simpli, dar ºi farisei, cãrturari, scribi
de tot felul, ºi preoþi, ºi leviþi, ºi arhierei... Dar le-a deschis ochii ºi
cãtre alþii: cãtre un sutaº, care era roman, omul stãpânirii; cãtre o
femeie sãrmanã, o fenicianã, din nord, care avea o fetiþã bolnavã,
stãpânitã de demon, de alt neam. Dar ºi în sutaº, ºi în aceastã
femeie ei descoperã credinþã adâncã. “Nici în Israel n-am gãsit atâta
credinþã”, va spune despre sutaº, iar hanaaneencei: “Femeie, mare
este credinþa ta. Fie þie dupã cum voieºti”. Sau în ziua Floriilor, când
vin niºte elini (niºte greci) ºi-L cautã, mergând la Filip ºi la Andrei,
spunându-le: “Domnilor, vrem sã-L vedem pe Iisus”, ºi când ia
cunoºtinþã Iisus spune: “Pãrinte, a sosit ceasul. Preamãreºte pe Fiul
Tãu ca ºi Fiul Tãu sã Te preamãreascã pe Tine”. Deci El vine pentru
toatã lumea. ªi în ucenici mereu seamãnã sãmânþã cã apostolia lor
este pentru toatã lumea. Pescari de oameni – a tot omul, ºi care ne
spune cã omul de pretutindeni, ºi creºtin ºi necreºtin, poartã chipul lui
Dumnezeu în el. Dar tu ai privilegiul, darul cã eºti botezat în
Hristos, în Fiiul lui Dumnezeu care S-a fãcut Om. Un dar al tãu, prin
care eºti îmbrãcat în Hristos; faþã de necreºtini, care nu s-au
botezat. Dar tu porþi în tine pe Dumnezeu care S-a fãcut Om. Aici e
drama celor care încã nu s-au botezat. Au chipul lui Dumnezeu, dar
au mult de cãlãtorit, în lumina harului ca sã ajungã la pãmântul real
al fãgãduinþei, în care Dumnezeu S-a fãcut Om.
 ªi, iubiþilor, în aceastã mãrturie, provocãrile de astãzi... Mã
gândesc la douã provocãri. Auzþi, o mare descoperire, pe care noi, cu
cinstire sacrã o primim ºi cugetãm asupra ei: aþi auzit decercetãrile
adânci pânã la adâncul existenþei ºi vieþii. Descoperirea în proporþii
aproape depline (97%) a genomului, adicã a rãdãcinii vieþii. ªi sã ai,
am zice, harta ei, sã o contempli. Descoperire care pune probleme.
Am primit un telefon de peste hotare: Ce ne facem? ªi Biserica de
acolo e în oarecare expectativã. Iar noi ne rugãm ºi spunem aºa: De
atâtea ori am zis – nu de la mine, de la înþelepþi: numai cel care nu a
ajuns pânã la capãt se întoarce înapoi. Nimeni din cei care au ajuns
nu s-a mai întors. E de cugetat astãzi cã sufletul omului, conºtiinþa
umanã merge ºi acolo cã a ajuns la capãt, la acel moment pe care noi
aºa îl trãim: “La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi
Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu, ºi
toate printr-Însul s-au fãcut”. A zis: “Sã fie!”. ªi acest Sã fie, cum
zicem ºi noi Amin, adicã Sã fie. De la Dumnezeu avem acest Amin,
cãci aºa începe Scriptura: “ªi a zis Dumnezeu: Sã fie (Amin)”. Iar
omul, în rugãciunea lui, rãspunde: Amin. Mântuitorul spune: “Amin
zic vouã” (Sã fie). Pentru cã de la început, El a zis “Sã fie”: “Sã fie
luminã”, “Sã fie luminãtori”, “Sã fie viaþã”... S-a ajuns, deci, la acel
moment. ªi o mare descoperire pentru ºtiinþã e ºi aceasta: de la
Fizica clasicã, newtonianã, s-a trecut la cea cuanticã, prin
introducerea elementului timp. Când s-a constatat cã toate se petrec
în timp, atunci mergem înapoi, la momentul în care a început
timpul. Deci la început... ºi eu cred ºi mãrturisesc cã începe în
lume, pentru conºtiinþa adevãratã, un moment nou în istorie,
binefãcãtor. Oamenii, ºtiind sã priveascã cu o conºtiinþã curatã acel
început al lui Amin, al lui Sã fie, pe care l-au trãit cei patru apostoli la
Marea Galileii: Veniþi dupã Mine! Era tot un Sã fie. ªi în acest adânc
Sã fie al existenþei noastre, acel adânc a însemnat Sã fie. Chemarea,
da, la existenþã ºi viaþã, a fãpturii. ªi aceasta este, pentru noi,
lumina cunoºtinþei. De unde începe? De la Dumnezeu. Pentru cã,
propriu-zis... ºi iatã, dupã Scripturi, Duhul lui Dumnezeu lucreazã în
lume: duhul înþelepciunii, al înþelegerii, duhul sfatului lui
Dumnezeu, duhul puterii de a birui rãul, duhul cunoºtinþei, duhul
bunei credinþe ºi duhul temerii de Dumnezeu – cele ºapte daruri ale
Duhului Sfânt. Între acestea duhul cunoºtinþei, care a luminat pe om
ºi a mai descoperit, tot în zilele acestea. Informaþia... Pe un tânãr de
la liceul Cantemir, care a luat un premiu la Informaticã, l-am
întrebat: Informaþia matale care e? Cu ce te informezi, care e
informaþia capitalã a fãpturii tale? M-a privit aºa... “Nu mã aºtepta la
asemenea întrebare”. “Ai auzit de Evanghelie, de taina lui
Dumnezeu Creatorul? Aceasta e informaþia”.
Atunci, clipa aceea uimitoare, când s-a descoperit genomul,
informaþia... pentru cã aici e tainã a tainelor. De aceea le rãspundeam
la telefon: De ce vã temeþi? Marea distincþie în existenþã aceasta
este (distincþie care implicã dialog, nu te lasã în singurãtate):
Creator ºi fãpturã, necreat ºi creat. Aceasta este marea distincþie
teologicã. Observaþi? Un amãnunt, pentru cei care umblaþi mai mult
cu teologia, cu filosofia: distincþia care s-a fãcut mai mult pânã acum
în teologie era între apofatic ºi catafatic, între ascuns ºi
descoperit; între mister sau tainã ºi descoperire, revelaþie. E o
realitate ºi aceasta, dar nu e cea mai adâncã, întrucât nu s-a pus
accentul pe necreat ºi creat. Atunci, unii fraþi din lumea ºtiinþei au
ajuns sã spunã – în felul lor îndreptãþiþi, pentru cã nu se mergea
adânc la adevãr: Religia are ceva mai ascuns. Noi cu ºtiinþa o sã
pãtrundem pretutindeni, o sã descoperim tot, o sã facem inventarul
general, absolut, ºi nu mai rãmâne pentru religie nimic. Asta era teza
pe care o studiam ºi eu când eram teolog: ºtiinþa va descoperi totul,
va epuiza întreg inventarul ºi, iatã, astãzi am ajuns la acel hotar.
Dar, vedeþi, nu aceastã distincþie trebuie fãcutã: între ascuns ºi
descoperit. Pentru cã, vezi Doamne, eu descopãr totul ºi gata.
Pozitivismul, în ºtiinþã. Aici e taina tainelor: distincþia între necreat
ºi creat, între Creator ºi fãpturã, între veºnic ºi vremelnic. Pentru cã
necreatul e veºnic. ªi atunci se înþelege cã veºnicia lui Dumnezeu,
iar eu, vremelnicia, creat de Dumnezeu, aici se subsumeazã, atunci,
o eternã, dacã vreþi, descoperire ºi cãutare a mea. Pentru cã niciodatã
nu mã voi identifica cu veºnicia; cãci sunt fãpturã. Cum îi spunea
Dumnezeu lui Iov: “Iov, unde ai fost tu când Eu am aºezat cerurile?”.
Sau, cum citim în Scripturã: “A zis Dumnezeu: Sã facem om dupã
chipul ºi asemãnarea Noastrã”. Ce înseamnã aceasta? – Sfatul lui
Dumnezeu, înainte de a mã crea. ªi întrebarea: sunt eu martor al
sfatului lui Dumnezeu? – Nu. Eu am fost adus de la a nu fi la a fi. Nu
sunt martor. Este Cineva martor: El, care la Marea Galileii S-a arãtat:
Veniþi dupã Mine. Pe care Sfântul Ioan Îl numeºte în Apocalipsa
“Martorul credincios”, Martorul zidirilor lui Dumnezeu. ªi în El eu
pot sã aflu începutul. Dar, vedeþi, distincþia este între necreat ºi
creat.
Atunci, în acel moment sfânt, iubiþilor, când s-a ajuns la acest
adânc se va vedea informaþia curatã, care a fost pusã dintru început,
ºi care nu-i de la noi, ci de la Dumnezeu. ªi de la aceastã informaþie
curatã noi credem cã va începe un dialog sfânt ºi o curãþire în lume.
O curãþire faþã de toate ereziile ºi rãtãcirile noastre. Una din rãtãciri a
fost atât de dezbãtutã zilele acestea – articolul 200 din Codul Penal,
privin homosexualitatea. Sãrmanii oameni! Atunci când se descoperã
astãzi la rãdãcinã taina Sfintei Treimi – Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt – se
descoperã bãrbat ºi femeie, care strãbate întreaga creaþie, pânã la
rãdãcinile ei (pânã la aceastã comuniune între protoni ºi electroni,
dacã vreþi; cum danseazã electronii în jurul protonilor). Atunci,
sãrmanii, cum de nu înþeleg? O tragedie a timpului nostru, pe care o
înþeleg oamenii care gândesc adânc. Începeam cu acea ispitã a
demonului: “Veþi cunoaºte binele ºi rãul; veþi fi ca niºte dumnezei”.
Sã decizi tu ce e binele ºi rãul. Sã decizi tu asupra binelui, asupra
vieþii, asupra morþii, a deosebirii, pe de o parte dreptul fiecãruia,
dreptul individului, dreptul de a alege, bunãoarã, între cele douã
daruri: distincþia bãrbat-femeie; distincþia sexualitate ºi creaþie.
Omul nu mai vrea creaþia, vrea numai sexualitatea. Mai are sens,
atunci? Sã aleagã el, chiar ºi moartea, ºi felul de a muri (euthanasia –
o moarte îndulcitã); sau, fiecare, bãrbat sau femeie, nu mai
cunoaºte comuniunea... Atunci, întrebarea capitalã: mai e viaþã?
Când distingi între sexualitate ºi naºtere alegi numai plãcerea
singurã, fãrã creaþie. Nu alegi moartea? Când alegi separarea bãrbat
cu bãrbat, femeie cu femeie – ruºine, cum spunea Sfântul Pavel ºi
împotriva firii, adicã a vieþii. Mai e viaþã? Pãrintele Bartolmeu
Anania, traducând Biblia, spune cã, în chip firesc, Sodoma ºi Gomora
urmau sã piarã, pentru cã nu mai era naºtere. Erau menit pieirii, prin
pãcatul omului. Atunci, alegem între toate aceste “ofrande” ale
libertãþii noastre; alegem moartea. Nu e limpede? E atât de clar,
Doamne! Ar trebui cu dragoste, cu compãtimire... dacã Dumnezeu pe
cei drepþi îi iubeºte, pe cei pãcãtoºi îi miluieºte, cu compãtimire sã
le spunem acestor fraþi: O, iubiþilor, nu vã gândiþi: în libertatea de a
alege, ce alegi? Unde e sensul, unde-i iubirea? A iubi înseamnã
extazul dincolo de tine, în adevãr. Lumea alege moartea. E limpede,
e o logicã de neclintit. Hristos, o, Doamne! Tu, care eºti Calea,
Adevãrul ºi Viaþa, Te-ai arãtat ucenicilor la Marea Galileii. ªi au mers
dupã Tine. ªi noi mergem dupã Tine, Doamne.
Azi îl pomenim, dupã cum ºtiþi, pe ªtefan cel Mare ºi Sfânt.
Episcopul Romei, Sixt al VI-lea, atletul Bisericii, atletul Ortodoxiei, ca
un pãrinte al neamului nostru. ªi a fost dat de la Dumnezeu aºa,
luptând pentru viaþã, sã-ºi sãvârºeascã viaþa în lumina adevãrului ºi a
dreptei credinþe, lãsându-ne moºtenire nu un Kosovo, ci þarã liberã. ªi
e mare dar, iubiþilor. Un Mircea cel Bãtrân ºi un ªtefan cel Mare, care
aºa s-au înþeles cu Imperiul Otoman, cu un concept nu de
suveranitate, ci de suzeranitate, un fel de pact cum este astãzi NATO,
de genul acesta. O înþelegere cu o putere mai mare, ca sã-þi aperi
þara, dar în aºa fel încât nici moschei, nici musulmani... Sunt în
Dobrogea ºi se trãieºte într-o fraternitate cu ei. Nici pãmânt n-au luat,
nici moschei, nici nu au trecut români. Aºa aceºti pãrinþi ai neamului
nostru. Aºa l-a numit poporul: ªtefan cel Mare ºi Sfânt; dar ºi Mircea
cel Bãtrân, ºi Neagoe Basarab, ºi Brâncovenii, ca sfinþi, ne-au lãsat o
þarã în lumina celei mai curate ºi drepte credinþe – Ortodoxia, ºi
liberã. Aºa ºi azi, ne unim cu puterile acestei lumi, în taina istoriei ºi
a voii lui Dumnezeu, dar în aceastã conºtiinþã pe care ne-au lãsat-o
moºii ºi strãmoºii noºtri, care au fost ºi ei pe þãrmul mãrii noastre, al
Mãrii Negre, þãrmul neamului românesc, ca apostoli, aceºti sfinþi ai
noºtri.
O, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule ºi Cuvântul lui Dumnezeu
celui viu, ne simþim acum la acest þãrm al vieþii ºi existenþei noastre.
Tu, Doamne, Tu care Fiu al lui Dumnezeu Te-ai întrupat din sânul
Fecioarei Maria... ªi îngãduiþi sã mai pomenesc aici cu evlavie... ªi
un frate al meu mi-a atras atenþia ºi-i mulþumesc, cã-i de faþã... Un
scriitor al nostru din veacul trecut, Ioan Heliade-Rãdulescu, în
drumurile lui prin Apus ºi prin Grecia evoca: Logosul, Raþiunea
dumnezeiascã S-a întrupat, poate ar fi zis nu ca Atena din Zeus, ci
din sânul Fecioarei. Raþiunea, iarãºi, nu simplu din creier, ci din inima
curatã. Fecioria inimii noastre pãstreazã-ne-o, Doamne! ªi mintea,
raþiunea pe care o avem de la Tine, Logosule, Fiule al lui Dumnezeu,
ºi inima noastrã curatã. Tu, Care Te-ai întrupat din Fecioarã, din
curãþia inimii. Ajutã-ne, Doamne, aºa sã ne pãstrãm, curaþi, ºi aºa sã
fim ºi noi, smeriþi ucenici ai Tãi, aici pe malul mãrii neamului
românesc, cu toate furtunile ºi lipsurile lui, dar în curãþia inimii ºi a
dreptei noastre credinþe ºi a vieþii noastre. Uniþi cu toate popoarele
lumii, dar descoperindu-le curãþia inimii, a conºtiinþei, a Ortodoxiei, a
sfinþeniei, a credinþei noastre. Sã fim cu adevãrat ucenici ai Tãi, Iisuse
Hristoase, Domnul nostru, cu rugãciunile Maicii Tale ºi ale tuturor
sfinþilor ºi ale lui ªtefan cel Mare, care sã ne ocroteascã, acum ºi în
vecii vecilor. Amin.