Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Î
n ton cu Sfânta Evanghelie de astãzi, primeascã dragostea
voastrã sã recitim mai întâi psalmul pe care ºi protopsaltul
nostru l-a intonat astãzi:
ºi mergi la casa ta. ªi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulþimile,
vãzând acestea, s-au înspãimântat (s-au uimit, altfel spus) ºi au
slãvit pe Dumnezeu, Cel care dã oamenilor o asemenea putere”
(Matei 9,1-9).
taina creaþiei pe care o pot mãsura. Iar creaþia, dacã apare prin “Sã
fie”, înseamnã cã apare odatã cu timpul. Noi suntem cu timpul, nu în
timp. Înainte de creaþie nu era timp.
E bine sã facem ºi teologie mai adâncã: Fericitul Augustin a
avut un fel de polemicã cu filosofii din vremea lui. Îl întrebau ei: “Ce
fãcea Dumnezeu înainte de a crea lumea?”. ªi au fost mai multe
rãspunsuri. Unul dintre ele, prin care îi ºfichiuia niþel pe filosofi, a
fost: “Se gândea ce lecþie sã vã dea vouã pentru pãcatele voastre;
ce pedepse vi se cuvin vouã; la asta se gândea”. Dar rãspunsul
adânc a fost acesta (ºi auziþi, ce supleþe!): “Ce fãcea Dumnezeu în
timpul dinainte de a crea lumea?! Pãi nu era timp. Pentru cã timpul
este o dimensiune, o însuºire a fãpturii”. Observaþi? Timpul e
deodatã cu fãptura. ªi atunci am înþeles – în slãbiciunea mea
sufleteascã, privind fãptura mea – timpul ºi spaþiul (cu cele trei
dimensiuni ale sale, care, împreunã cu timpul, alcãtuiesc cele patru
dimensiuni ale fãpturii), dupã cum le-a descoperit ºtiinþa, mai ales
de la începutul acestui veac, fizica cuanticã. Tot ce e mãsurabil în
timp ºi spaþiu, aceasta este materia. ªi e supusã timpului.
ªi mai avem în ea o tainã mare, tot de Dumnezeu datã: sensul,
rostul de a fi. De aceea, marea întrebare în ºtiinþã aceasta este: De
ce? Cum a spus un filosof din timpul nostru: “De ce existã ceva mai
curând decât sã nu existe?”. Sunt o serie de întrebãri în pedagogie:
cine?, unde?, când? (mai simple: cine este cutare?, unde s-a nãscut?,
când?), cum? (întrebare ceva mai subtilã: cum locuieºte?, cum se
descurcã, oare, cu mâncarea, cu adãpostul?), apoi intrã în detalii: dar
de ce? (De ce existã lumea?, de ce am venit eu pe lume? pentru ce
trãiesc eu?) Aceastã întrebare însã mã depãºeºte. Aceasta mã
leagã de Dumnezeu.
Atunci, ca rãspuns la cele douã teme enunþate adineaori,
înþelegem: întâi: a coborât Dumnezeu la noi; ºi El e Taina care
instituie toate Tainele. Prin El ni se împãrtãºete Dumnezeirea. El a
trimis Duhul Sfânt ca sã ne naºtem din nou dupã chipul Lui; sã ne
împãrtãºeascã lumina Lui dumnezeiascã. El e Taina: Hristos.
ªi a doua idee: deosebirea radicalã între veºnicia lui Dumnezeu
ºi noi, care suntem fãpturi; ºi înþelegem de ce avem ºi trup ºi suflet:
noi suntem mãsurabili, suntem dependenþi de timp ºi spaþiu. De
aceea, la întrebarea “Ce este materia?”, Sfântul Grigorie de Nyssa
rãspunde: “Materia este un fel de combinaþie de inteligibile” (în care
intrã: duratã, lungime, lãþime, densitate, greutate; toate aceste
însuºiri alcãtuiesc materia).
Dar mai e o tainã aici: între ceea ce e zidit – eu – ºi Cel care m-
a zidit pe mine, Care în ziua logodnei mele, a zidirii mele, mi-a suflat
suflare de viaþã, s-a produs o rupturã; cãci prin pãcat mi-am întors
faþa de la Dumnezeu; ºi nu-I mai vãd acum decât spatele, urmele
Lui. Cum îi spunea lui Moise: “Nu vei vedea decât spatele Meu”.
Atunci vine Fiul lui Dumnezeu din nou la noi, vine cu faþa la noi ; ºi,
8