Liga de la Dhelos (Liga maritima ateniana):

La scurt timp dupa operatiunile victorioase din 479 i.hr. se constata primele fisuri in coalitia greaca care infruntase invazia persana . Unele polisuri s-au grupat in jurul Atenei in vreme ce altele au continuat sa ramana aproape de Sparta. D.p.d.v militar politica ateniana era avantajoasa mai ales pentru cetatile din microasia (Asia Mica) doarece Atena intentiona sa continue lupta impotriva imperiului ahemenid. Pe cealalta parte Sparta si-a rechemat fortele din bazinul egeean si s-a restras din razboi in 478 i.hr. . Vidul de putere lasat de spartani si primejdia revenirii persane au consolidat pozitia Atenei si au creat premisele pt o noua alianta panhelenica care sia inceput istoria in 477 i.hr. . Congresul reunit la Dhelos in acest an a primit delegati din numeroase polisuri care au decis sa-si apere libertatea prin organizarea unei ligi sub egida Atenei . In structura aliantei statele mari precum Atena, Lezbos, Hyos si Samos urmau sa echipeze nave de razboi, flote de razboi in vreme ce orasele cu resurse economice reduse trebuiau sa verse anual o contributie baneasca in tezaurul ligii , un forus cum ii spuneau grecii.

La scurt timp dupa operatiunile victorioase din 479 se constata primele fisuri in coalitia greceasca care De la bun inceput Atena a reprezentat elementul pivotant al coalitiei caci in sendintele commune atenienii aveau un vot iar ceilalti membri din alianta dispuneau de un singur vot mai mult clauzele intelegerii pemriteau Atenei sa-i blocheze pe cei care intentionau sa paraseasca Liga. Astfel, la congresul din 477 au fost aruncate bucati de metal in mare iar aliatii au jurat sa rupa uniunea coalitia numai atunci cand acestea vor iesi la suprafata apei. Aceasta procedura a subliniat caracterul temporal infinit al ligii si a oferit Atenei pretextul pentru a opri dezertarile chiar prin utilizarea fortelor.In linii generale istoria ligii delice intre 477 si izbucnirea razb peloponesiac a fost marcata de revoltele aliatilor si reactiile atenei care a luat masuri severe pt a-si pastra imperiul maritim (insula Thassos a decis sa iasa din liga in 465datorita unei dispute cu Atena pentru minele de argint de pe coasta Traciei. Atena a asediat Thasossul intre 465-463 iar dupa capitularea rebeliloria obligat pe acestia sa isi demoleze zidurile si Piraeus sa revina in aticotelice 467466 atenianul Kimon, a obtinut o stralucita viictorie impotriva persilor in batalia de la Eurimedon in ntuziasmul general de acest eveniment, multe polisuri din Licia si Caria au intrat in Liga Atenei. In 449, pacea lui Kaliasa pus capat ostilitatilor cu imperiul person care a recunoscut independenta cetatilor grecesti din asia mica. Din acest moment insa, unii aliati au considerat liga maritima inutila deoarece nu mai exista un pericol persan. Cu

toate acestea, Atena nu a renuntat la pretentiile sale imperialiste si din 453 ihr, avem liste cu tributul varsat de fiecare cetate in casieria ligii. Tratandu-i pe aliati ca supusi atenienii au reorganizat perceperea tributului in 447. Prin decretul lui Kleinias.

Strangerea contributiilor revenea autoritatilor ateniene iar imperiul a fost impartit in 4 districte Ionia, Tracia, Helespontul si Aria insulara pentru o colectare financiara riguroasa.In acelasi an, decretul lui Klearhosa impus moneda ateniana, si unitatile de masura ateniene pentru toate orasele cuprinse in liga de la delhos. Aceste reglementari, au fost primite cu ostilitate dar incercarea cetatilor din Eubeea de a parasi alianta a fost reprimata violent de atenieni in 446. 6 ani mai tarziu in 440 insula Samos a avut o tentative asemanatoare dar Pericles a reusit sa ii supuna pe rebeli dupa un razboi crancen care s-a incheiat in 439. Pe un alt plan ascensiunea Atenei a tensionat relatiile cu Sparta. Datorita problemelor din Pelopones si in special din cauza conflictului cu Argos, Sparta nu a fost capabila sa ofere o alternative la imperiul Atenian. Mai mult, dupa anul 460, aceasta structura politica si-a extins ramificatiile spre aria de sud a greciei. Astfel, in 456 Atena a cucerit insula Eghina, si a castigat alianta Megarei iar in 455 regiunea ahaica din N Peloponesului a fost atrasa in orbita politica Ateniana. Pe acest fundal tensionat, cele 2 puteri au gasit totusi o cale de compromis , si au semnat in 445 iHr, pacea de 30 de ani. Acest tratat, recunostea pe aliatii fiecarei parti, si interzicea atragerea lor in tabara opusa. RAZBOIUL PELOPONESIAC Pacea din 445 a incercat sa inghete raporturile, international ostile in Helada, dar in anul 435 iHr, un nou focar de razboi si-a facut aparitia, in N-V Heladei unde Corintul si Korkiura au declansat lupta pentru controlul orasului Epidamus. Atena a devenit parte activa in conflict,
Odata cu vara lui 433 iHr,cand a semnat alianta oferita de grecii de la Korkiura.Evolutiile politice si militare din 432, nu au facut decat sa accentueze criza, atenienii au deschis operatiuni militare in N-E Greciei, punand sub asediu colonia corintiana de la Poteidaia.Mai mult, in vara lui 432, la

initiativa lui Pericles,adunarea ateniana a votat decretul megalian care

interzicea accesul negustorilor din Megara, in toate porturile imperiului atenian.Sparta a reactionat cerand Atenei oprirea asediului de la poteidaia, si anularea decretului Megarian. Mai apoi in lipsa unui raspuns pozitiv, Sparta a convocat un congress al aliatilor sai in augut 432 I Hr, pe parcursul dezbaterilor, cei mai multi dintre acestia s-au pronuntat pentru deschiderea ostilitatii, iar razboiul a fost declarant conform lui Tuchidides pentru eliberarea grecilor din robia ateniana si pentru restabilirea autonomiei si a libertatii. Acelasi istoric analizant cauzele razboiului, furnizeaza un scenariu acceptat de f multi cercetatori moderni. Evenimentele din 435-432, au adancit divergentele dintre Sparta si Atena, iar incalcarea pacii de 30 de ani, a fost doar pretextul pentru declansarea ostilitatii. Adevarata cauza a razboiului nearatata de nimeni, a constituit-o faptul ca atenienii ajusesera prea puternici si inspirand teama lacidemonenilor i-au silit pe acestia sa poarte razboi(tukidydes) La deschiderea conflictului, ambele puteri implicare si-au trasat strategiile in functie de resursele avute la dispozitie.Sparta, avand cea mai buna infanterie coplitica, a invadat teritoriul aticii, jefuindu-I inamicului teritoriile inamicului.Atena in schimb, asa cum recomandase Pericles, a retras populatia in spatele zidurilor lungi, si a utilizat flota pentru lovituri asupra unor tinte importante din tabara spartana.Pe aceste coordinate, sa desfasurt prima faza a razboiului, care poarta numele de razboiul arhidanic. Incursiunile in Atica nu au dat rezultate. Indirect insa ele au produs, efecte dezastruoase la Atena.Ingroziti de acest flagel, de aceasta epidemie, cetatenii atenieni au acuzat sstrategia defensive conceputa de Pericles, si l-au scos din functia de strateg in 429.Disparitia lui Pericle a creeat probleme in functionarea, locul ramas liber a fost umplut de lideri mediocri, precum Cleon si Nicias, sau de

personaje ambitioase. 429-421 s-a consumat in lupte de uzura purtate in diverse regiuni ale Greciei. In 425 amiralul atenian Demostenes, a capturat 420 de spartani, intr-o ciocnire desfasurata in golful Pyulos, ceea ce insemna cam 10% din corpul civic. Un an mai tarziu regele spartan s-a ocupat de amfipolis de unde atenienii aduceau metal pretios si lemnul pentru constructia corabiilor.Epuizarea ambelor tabere, a dus la semnarea in 421 a pacii lui Nicias.Pacea trebuia sa fie valid ape 50 de ani si satisfacea interesele majore ale beligerantilor. Sparta ii recupera pe cei 420 de cetateni capturati si obtinea evacuarea garnizoanei ateniene din golful Pyuros. In schimb Atena, capata instrumentele necesare pentru refacerea imperiului maritime caci Sparta s-a angajat sa ii livreze, pe aliatii care dezertasera in timpul razboiului arhidan. Daca evaluam acest tratat pe termen lung, constatam ca efectele sale au fost minimalizate, de incercarile Atenei orientate spre subminarea controlului spartan in Pelopones. Acest current anti-spartan,a fost alimentat de ALchibiades care i-a convins pe atenieni ca siguranta cetatii depindea de slabirea pozitiei adversare. Acest personaj, se afla in spatele deciziei ateniene, de a organiza o expeditie in Sicilia impotriva Siracusei care punea in pericol soarta aliatilor Atenei de pe insula. Dincolo de pericolul siracusan, ALchidiades visa sa isi creeze un domeniu personal in Occident si chiar se gandea si la un razboi impotriva Cataniei. In vara lui 415 un corp expeditionar impresionant cu 25000 de mii de soldati si 134 de trireme a luat drumul Siciliei cu misiunea oficiala de a-I proteja pe aliatii Atenei de pe insula. In spatele propagandei, exista insa speranta ca resursele Occidentului vor permite Atenei sa transeze razboiul impotriva Spartei. Scenariul celor 3 ani de razboi dezvaluie aspecte dramatice si schimbari neprevazute in echilibrul de forta. Intervalul 415-414 iHr a fost favorabil

armatei ateniene care a blocat Siracusa pe mare sip e uscat aducand-o in pragul capitularii. In 413 cu sprijin military de la Sparta si de la Corint, asediatii au rasturnat complet situatia, reusind sa infranga trupele ateniene sis a distruga flota Atenei blocata in portul Siracusei. Resturile corpului expeditionar au fost capturatede siracusani la Asinanos in decembrie 413. Acest moment a pus capat unei aventuri dezastruoase ce a costat-o pe Atena 40000 de soldati si mai bine de 200 de nave de razboi. Urmatoarea faza a conflictului denumita razboiul decheleic si ionic reprezinta lupta Atenei pentru a supravietui ca mare putere si pentru mentinerea imperiului sau maritime inca din 414 Sparta a ocupat fortareata Decheleaa in N-E Aticii si a avut din acest moment o baza militara utila pentru actiuni militare in apropierea Atenei. Punctul de cotitura al razboiului il reprezinta insa renasterea interesului persan fata de Marea Egee. In ultimul deceniu al secolului 5 Sparta a reusit s ail convinga pe regele Dareius al doilea ca ruinarea puterei Ateniene era in concordanta cu obiectivele politice si militare ale imperiului. Incepand cu 410, Sparta a reusit sa trimita flote redutabile in Marea Egee construite si echipate cu aurul persan. Totusi Atena a rezitat inca o jumatate de deceniu si flota sa si-a facut datoria pana la capat. In 40 navele spartane au fost infrante in batalia de la Kuzicos dar au iesit victorioase din confruntarea de la Notion . Peste un an, Atena a reechilibrat situatia in urma victoriei de la Arghinusai, dar a pierdut batalia navala decisiva de la Aigos Potamoy din 405. Atena a capitulat in primavara, renunta la toate posesiunile sale sa isi reduca flota la doar 12 unitati, mai mult prestigiul sau politic a fost umbrit. A fost inclusa in Liga Peloponesiaca. Referindu-ne stricat la baza de putere din aria egeeana se poate afrima ca in final, victoria nu a revenit Spartei, ci imperiului ahemenit Dupa

404, imperiul persan va ramane principal putere in bazinul egeean pana la expeditia lui alexandru cel mare in asia. Pe data care vine vom face Alexandru cel mare.