De la Dunare la Nipru Numai daci cu ochi de tigru.

Din Boemia-n Carpati Numai neamul celor daci nsutiti ca florile Cnd saruta zorile, Din Carpati pna n Tatra Asezndu-si vesnic vatra Peste lume facnd semn Scris pe piatra si pe lemn n peceti la Tartaria Ca sa afle omenirea Ca am fost primii aici Ca n furnicar furnici. Fugarind din calea lor Tot dusmanul migrator, Neam de dac pna-n Dania Si de acolo pna-n glia Apelor mediterane nspumate si tirane Nu din numele lui Remus Ci din vaile din Hemus Sase stlpi ai cerului Ziditori misterului Sase ape nspumate Care ne sunt dace toate Sase munti cu chip ca Omul Surianul, Kohainonul Dave-n care -si face omul Steag de dac n chip de zeu Cel ales de Dumnezeu.

Stapnind prin lege, getii, nfratiti cu tiragetii Ce-si aveau pe ape mersul Sa cuprinda universul Peste ei Zamolxe Bunul Stapnind prin legi ca Unul Dnd pamntului puterea Sa-si gaseasca nvierea mpotriva mortii care Napustea venind calare Calcind totul n picioare Din hotare n hotare De la Dunare la Nipru Negura crestea sinistru Si de-acolo napoi Veneau hoardele suvoi Sa se-aseze pe la noi. Cum veneau calari pe sa Toate-n cale spulbera Pna-n Alpii cei golasi Sub copite de gonasi Mncnd carne sngernda De la Nipru pna-ncoace Din Boemia-n Balcani Peste miile de ani Din Tatra pna la Cipru De la Dunare la Nipru! Cine crede ca o stie Ar fi bine sa o scrie Si-ar gasi pasii ce-si fac Sensul mersului de dac

Dus din Sarmisegetusa Ca prin poezie muza.

Venea hoarda cea flamnda. Si mureau pe rnd n goana Din sageti de daci, cu pana Se-auzea din munti strignd Buciume rege chemnd - Decebale, maiestate, Scoate-ti oastea din cetate Si mprasti-o prin tara Toti dusmanii ca sa-i piara De la Dunare la Nipru Din Boemia la Cipru Din muntii crescuti pe aur Si-n cmpiile lui Faur Sa se duca peste ape Din cmpia de la Tapae Pulbere ai praf sa iasa Sabia cnd i reteaza Corbii sa le ciuguleasca Ochii sa nu mai priveasca Ca nu i-ai chemat sa vina n cetatea ta divina Lasata de Deceneu Sa nu se pravale-n greu Cheama-ti oastea ta din munti Ai strabunilor parinti Suna buciumul sa stie

Ca-n cetate e urgie Ca de vei muri, cetatea Se va risipi cu moartea Si din tara ta-n pieire Vor ramne cimitire Numai vorba ta soptita Va ramne auzita Peste veacurile toate Pna dincolo de moarte Ca de-or sta aici strainii Vor latra la luna cinii Vesnic Gaia sa-i ascunda Pe cei ce-i primesc sub grinda Pe strainii, fii de Remus n cetatile lui Hemus, ndragi-i-ar ciorile Si spnzuratorile Ca de vin vor sa ramna Sa-ti faca dava pagna Toata Dacia s-o sfrme Sub copite si n arme Sa ti fure grnele Aurul si minele. Dar istoria se-ntoarce. (dupa Doina de Mihai Eminescu) Aparuta in Revista Dacia-Magazin