Epoca noua a pietrei in spatiaul Carpato-Danubiano-Pontic

1.Particularitile neoliticului n aria de rspndire a romnilor. Procesul de neolitizare. Probleme de cronologie i periodizare.

Inca in secolul trecut, pe baze tipologice, preistoricieni precum John Lubbock (1865), G. Nilson (1868), G de Mortillet(1883) au delimitat epoca noua a pietre (dupa cuvintele grecesti neos si lithos), caracterizata prin tehnica superioara a slefuirii, o alta caracteristica importanta este considerata producerea ceramicii, propunindu-se de arheologul austric Pittioni ca epoca respectiva sa se numeasca Keramicum.Pe masura adincirii caracterului interdisciplinar al cercetarilor arheologice sa ajuns la concluzia ca neoliticul nu trebuie doar limitat la o noua tehnica a prelucrarii pietrei sau la produceria ceramicii, neoliticul trebuie inteles ca un nou mod de viata in cadrul caruia omul a devenit producator. Astfel neolitiul poate fi sesizat oriunde apare caracterul productiv al omului, indeosebi cultivarea plantelor si cresterea animalelor, insotite de o serie de caracteristice care nu sunt obligatorii chiar de la inceput, precum viata stabila in asezari, locuinte temeinic construite,practicarea unor mestesuguri casnice (torsul,tesutul,prelucrarea pieilor,confectionarea hainelor, a incaltamintei,prelucrarea lemnului,pietrei,lutului etc.), o viata spirituala complexa cu manifestatii religioase, funerare,artistice legate in principiu de cultul agricol al fertilitatii si fecunditatii. In felul acesta a aparut notiunea de neolitic aceramic sau preceramic numit si protoeneolitic.Deci, pentru definirea neoliticului accentul se pune pe noua structura economica a perioadei, iar nu pe caracteristicile de suprafata (ceramica, slefuit).Producerea ceramicii devenise o necesitate, atit pentru pastrarea rezervelor de hrana obtinute prin activitati agricole, cit si pentru fierberea hranei, in componenta careia produsele vegetale, rezultate de asemenea prin cultivarea plantelor, detineau un rol important(substituind intrun mod oarecare carnea ce fusese consumata de-a lungul paleoliticului).

Atita vreme cit nu se facuse distinctia intre perioada neolitica propriu-zisa si cea eneolitica, neoliticul era impartit in trei mari faza: timpuriu,mijlociu,tirziu (sau dezvoltat).La acesta se mai adauga si un protoeneolitic (ipotetic) si o perioada de tranzitie spre epoca bronzului. Consideram ca separare eneoliticului impune o periodizare mai nuantata in cadrul celor doua mai perioade ale neo-eneoliticului,fiecare cu cite trei faze: neoliticul timpuriu (sau protoeneoliticul), neoliticul vechi (sau cristalizat) si neolitiul tirziu; eneoliticul timpuriu, eneoliticul dezvoltat si eneolitiul final (sau perioada de tranzitie spre epoca bronzului). O problema controversanta o reprezinta stabilirea momentului de inceput a eneoliticului, deoarece, pentru aceasta se aplica doua criterii divergente: 1) eneoliticul incepe odata cu utilizarea primelor piese din cupru; 2) se poate vorbi de eneolitic doar atunci cind se constata o intensa metalurgie a cuprului, din care sa rezulte unelte de mari dimensiuni.Consideram ca primul criteriu e mai apropate de principiile evolutii istorice. Cronologia complexelor neo-eneolitice se poate stabili prin doua metode,care dau, insa,rezultate mult distantate intre ele.Metoda clasica este cea a cronologiei de contat si se bazeaza pe stabilirea unui lant de date cu ajutorul importurilor reciproce dintre diferite arii culturale. Cea de-a doua metoda, bazata pe date radiocarbon (C14) iar mai nou si pe recalibrarea acestora pe ani solari, prezinta o serie larga de inconveniente de ordin tehnic, cee ce confera de asemenea o insemnatate majora de incertitudine sistemului cronologic ce se bazeaza pe aceste datari.Cel putin datele C14 recalibrate prezinta diferente de peste un mileniu fata de cronologia inalta de contact. Un tablou mai coerent reprezinta datarile C14 necalibrate , numai ca pentru sporirea corectitudinii e necesar sa avem serii cit mai numeroase de date,ele pot servi drept sugestii valoroase in ceea ce priveste cronologia relativa a diverselor complexe arheologice.

2. Protoneoliticul i neoliticul timpuriu. Grupurile culturale caracteristice: Gura Baciului -Crcea, Starevo-Cri, Bugo-nistrean.

Cultura Starcevo-Cris Este denumita astfel dupa o localitate din Serbia si dupa bazinul Crisurilor, unde s-au facut primele descoperiri caracteristice.Face parte din vastul complex cultural circummediteranian sau cardial (denumit astfel dupa ceramica decorata cu impresiuni, realizate cu valve de scoici de tip Cardium care au margine zimtata).Regiunile septentrionale ale Romaniei reprezinta limita nordica de raspindire a acestui complex cultural, iar spre rasarit cultura Starcevo-Cris se interfereaza, in bazinul Nistrului cu cultura Bugului Sudic (care marcheaza inceputul neoliticului in sud-vestul Ucrainei). Datele referitoare la aria de raspindire a culturii Starcevo-Cris dovedesc originea sudica a acesteia,precum si directia ei balcanica de patrundere pe teritoriul Romaniei. Raspindirea sa facut treptat (de-a lungul a patru faze principale), atit prin mai mule valuri de comunitati sudie cit si prin comunitati locale atrase la modul de viata neolitic. Se caracterizeaza printr-o ceramica exceptionala (asemanatoare orizontului Protosesklo don Grecia), avind un invelis rosu, puternic lustruit,pe care se picteaza cu alb (mai ales cu buline, dar si in retea de linii) in opinia lui Dumitrescu acest orizont ar forma chiar un grup cultural aparte, care precede evolutia propriu-zisa a culturii Starcevo-Cris. Ulterior, pe masura cuprinderii noilor teritorii (spre est si spre nord) se observa o decadere a tehnicii de prelucrare a ceramicii,mai ales in privinta luciului si a picturii.Aceasta rudimentarizare dovedeste ca grupurile epipaleolitice locale care au adoptat modul de viata neolitic, au avut in vedere mai mult aspectele utilitare ale ceramicii(utilizarea vaselor ca recipient), lasind pe plan secundar aspectul estetic.Elementul caracteristic al ceramicii il costituie amestecul de pleava in pasta vaselor, ardere inegala(in pete) a suprafetelor si incompleta a miezului(care are o culoare mai inchisa),precum si decorul cu impresiuni de unghie si deget,uneori dispus in siruri(asa-numitul decor in spic).In fazele mai tirzii categoria ceramica fina prezinta uneori si o frumoasa pictura policroma spiralica(cu alb,rosu si negru), cre va aparea din nou mult mai tirziu in eneoliticul dezvoltat culturile Cucuteni-Areusd,Petresti etc. Asezarile sunt rasfirate,intinzindu-se pe mari suprafete,astfel ca straturile de cultura sunt destul de subtiri,iar suprapunerea nivelurilor de locuire sunt foarte rare,ceea ce ingreuneaza stabilirea fazelor de evolutie in cadru culturii Cris.S-a putut totusi delimita patru faze principala ,cu mai multe subfaze si aspecte locale. Cu o ilustrare a afirmarii tot mai puternice a omului producator,in fazele finale ale culturii Starcevo-Cris se realizeaza pentru [rima data topoare perforate si se trece la exploatarea sistematica a unor resurse naturale.Ilustrative in acest sens sunt descoperirile de la Solca-Slatina Mare, de la Lunca,Oglinzi si din alte puncte ale zonei de salifer din Carpatii Orientali,unde s-au gasit centre de extragere a sarii din izvoarele sarate (slatine) Prelucrarea saramurii se facea prin fierbere, in vase de o forma speciala(briquetage), ceea ce permitea transportarea conurilor de sare la distanta,in vederea comercializarii prin troc.Odata cu trecerea la neolitic,producerea sarii devine o necesitate, atit pentru hrana animalelor domestice cit si pentru faptul ca prin fierberea alimentelor, dispare sare existenta in acestea. Viata spirituala e dovedita de prezenta unor idoli de lut (in numar destul de redus),a unor reprezentari umane in relief pe peretii vselor, dar si pe asa-numitele altarase.De asemenea descoperirea unor stampile de lut (pintadere)

, cu motive incizate, atesta practica tatuajului si a decorarii tesuturilor.Deosebit de interesante sunt incercarile de realizare a unor pictograme, descoperite in asezarile de la Ocna Sibiului si Glavanestii Vechi. Ritul funerar consta in inhumatia in pozitie chircita, uneori cu dpuneri de ofrand.Mortii erau inhumati printre locuinte,neexistind inca cimitire. Sfirsitul culturii Starcevo-Cris s-a produs mai intii in regiunea sudica, ca urmare a patrunderii complexului cultural Vinca-Dudesti, iar mai tirziu si in regiunile nordice,prin penetrarea comunitatilor culturii Ceramicii liniare dinspre Europa Centrala.

3.Comunitile umane din neoliticul trziu: Vina-Turda, Dudeti, Bandkeramik

Cultura Vinca:

Numita dupa o localitate de linga Belgrad, unde a fost cercetat, inca din primele decenii ale secolului XX, de M.Vasic, un mare tell cu o stratigraie complexa. Cuprinde o mare parte a Iugoslaviei, zonele sud-vestice ale Romaniei si pe cele sudice ale Ungariei , inrudindu-se de aproape cu alte culturi asemanatoare din spatiul balcano-anatolic. La Dunare aceste comunitati disloca sau asimileaza populatia culturii Starcevo-Cris tirzii, determinindu-i raspindirea spre nord si est.Existenta unei stari conflictuale intre aceste dua culturi se atesta prin aparitia unor santuri de delimitare, atit in mediile Cris tirzii cit si in cele Vinca timpurii de la dunare. Ceramica: ceramica neagra si cenusie,puternic lustruita,decorata cu pliseuri si caneluri. Aspectul exterior al acestei ceramici (lustrul si canelurile) imita probabil pe acelea ale vaselor de metal, care aparuse deja in acesta perioada in Anatolia. Fazele culturii: cultura Vina cunoaste 4 faze majore de evolutie (A-D), fiecare cu mai multe subfaze.Dupa o evolutie relativ unitare la inceputul primei faze (A1), cultura Vinca sa fragmentat treptat in mai multe zone, ca urmare a contactelor cu alte fonduri culturale de origine diferita: in Banat- c. Banatului; in vestul Olteniei- c. Rast; in Transilvania- c. Turdas. Cel mai timpuriu aspect s-a nascut in regiunile din sud-vestul tarii si din zonele adiacente din Ungaria, caurmare a absorbirii de catre comunitatile Vinca a elementelor Starcevo-cris tirzii din zona.Cultura Banatului evolueaza pe parcursul etapelor Vinca A2-3 si ale fazei Vinca B contribuind la nasterea culturii Tisa din eneolitiul timpuriu. Tot in eneoliticul timpuriu (faza Vinca C) comunitatile Vinca din vestul Olteniei, in contact cu cele ale culturii Dudesti tirzii,vor da nastere aspectului cultural Rast, iar in bazinul mijlociu al Muresului, in contact cu grupul cultural Lumea Noua, se va forma aspectul Turdas.

Cultura Dudesti:

Numita dupa un cartiei al Bucurestiului, unde a fost descoperit la inceputul anilor 50, prin cercetarile lui E. Comsa. Reprezinta manifestarea celui de al doilea val sudic in Muntenia si estul Olteniei, fiind strins inrudite cu cultura Vinca. Arealul sau de raspindie s-a extins treptat, de-a lungul celor trei faze de evolutie:Malu Rosu,Fundeni si Cernica (stabilite pentru Muntenia).Prima faza este contemporana,inca cu manifestarile tirzii ale culturii Starcevo-Cris, iar in ultima faza, sub presiunea purtatorilor culturii ceramicii liniare, comunitatile Dudesti s-au repliat spre vestul arealului lor de raspindire, in Oltenia, unde M.Nica a delimitat inca o faza, cea mai tirzie, pe baza careia se va naste cultura Vadastra, din eneoliticul timpuriu. Ceramica: este lucrata intr-o maniera destul de primitiva,decorata cu pliseuri, caneluri si benzi incizate cu hasuri in retea, prezinta clare analogii in unele asezari din NV Anatoliei, precum si cu unele statiuni intermediare din Bulgaria, demonstrind originea anatolo-balcanica a purtatorilor ei. In unele asezari ale culturii Dudesti din jumatatea estica a Munteniei (indeosebi la Suditi) s-au descoperit amestecuri evidente cu cultura ceramicii liniare. Se pare ca tocmai din acest contact a luat nastere, in partile nordestice ale Munteniei, prima faza a culturii Boiat din eneoliticul timpuriu.

Cultura Ceramicii Liniare:

Numita astfel dupa decorul caracteristic, realizt din linii incizate, dispuse in benzi, reprezinta primul neolitic ceramic pentru cea mai mare parte a Europei centrale si partial apusene. Formata initial in limita nord-vestica a culturii Starcevo-Cris, s-a raspindit rapid pe vasta zona de loess dintre Marea Nordului (Belgia,Olanda) si Bugul Sudic (Vestul Ucrainei).A cunoscut doua aspecte zonale mai importante: una formata in zonele situate la vest de Dunarea Mijlocie (pannonica) si altul in Bazinul Tisei. Al doilea aspect a avut mai mult o evolutie locala (s-a raspindit si in zonele vestice ale Romaniei), in timp ce primul aspect s-a extins considerabil. In a doua lor mare perioada de evolutie, purtatorii primului aspect au ajuns si in teritoriul rasaritean ale Romaniei, venind din Polonia, pe la nordul Carpatilor.Aceasta perioada mai evoluata e cunoscuta sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale, dupa decorul de alveole care intretaie liniile incizate, dispuse ca un portativ. Purtatorii culturii ceramicii liniare au cuprins destul de repede (de-a lungul a 3 faze), intreg teritoriul Moldovei si cea mai mare parte a Estului Transilvaniei , dar spre sud inaintarea lor a fost oprita, in nordul Munteniei, de comunitatile culturii Dudesti,iar spre vest, in centrul Transilvaniei (linga M Apuseni), de comunitatile culturii Vinca si cele ale complexului Lumea Noua-Cheile Turzii. Muntii Apuseni au constituit si linia de demarcatie fata de grupele ceramicii liniare din Cimpia Tisei. Rapida si vasta raspindire a culturii ceramicii liniare se explica prin caracterul excesiv al practicarii cultivarii plantelor, purtatorii ei fiind in continua cautare a teritoriilor.Pe teritoriul Romaniei nu se cunosc pina in prezent locuinte de lunga durata, cu case lungi, formate din mai multe camere (ca in centrul Europei) ci doar asezari cu colibe razlete (uneori adincite, ca la Mihoveni), care nu formeaza un strat cultural concret. Unealta specifica este toporul de piatra in forma de calapot, adica cu o fata perfect dreapta si cu cealalta puternic bombata (o forma accentuata a topoarelor de tip tesla din cultura Starcevo-Cris).

Comunitatile culturii ceramicii liniare cu capete de note muzicale au jucat un rol activ in formarea unor culturi ale eneoliticului timpuriu (Boian, Turdas, Iclod, Precucuteni), intrind in fenomene de sinteza cu purtatorii culturii reprezentate ale celui de al doilea val sudic (Vinca, Dudesti). Semnificative sunt in acest sens descoperirile de la Tirpesti, unde o ceramica liniara foarte tirzie era deja influentata de elemente ale culturii Boian timpurii, anuntind nastera culturii precucuteni.