Lumea vazuta de Ion B

(Cinema)

Ion Barladeanu este un om al strazii de 62 de ani. Doarme pe o saltea murdara la capatul unei ghene a unui bloc de pe Calea Mosilor, din bunavointa proprietarilor carora in schimb le sorteaza gunoiul. In locuinta sa, Ion recupereaza ceea ce ii cade langa pat si astfel ajunge sa citeasca toate cartile, revistele si ziarele pe care ceilalti nu le mai folosesc. Cand era tanar, Ion visa sa devina regizor de film. In anii 70 a inceput sa creeze colaje pe care le numeste filmele mele, dar acesta este un secret pe care nu il impartaseste decat cu oamenii pe care ii considera destul de inteligenti ca sa ii inteleaga si sa ii aprecieze lucrarile. Pe Ion nu il intereseaza sa se imbogateasca din arta pe care o face, ci isi doreste doar o bicicleta simpla. Dan Popescu este un tanar galerist care a auzit din intamplare despre Ion Barladeanu si s-a hotarat sa-l viziteze. Tanarul a fost coplesit de cele peste 800 de colaje facute de artistul din ghena intre anii 70 90, colaje care se incadreaza in suprarealism si popart, venind dintr-o vreme in care manifestarile artistice de acest fel erau interzise si complet inaccesibile romanilor. In mod ironic, acest artist autodidact crede ca el a inventat colajul, caci nu a mai vazut o astfel de forma de arta inainte. La de 62 de ani, Barladeanu a expus la Bucuresti pentru prima oara 20 de lucrari pe teme politice. Popescu i-a gasit o noua locuinta, in care s-a mutat dupa cateva luni, caci a fost reticent in a-si parasi cuibul de la ghena. Odata mutat, Ion incepe sa creeze noi colaje, care, ca si cele vechi, reconstituie trecutul din experientele personale ale artistului sau prezinta lumea prin prisma sa personala. Urmele experientei sale de gropar sau ale experientei in inchisoare pe vremea comunismului se regasesc in personajele din lucrarile sale. Ion vrea sa se confrunte cu trecutul sau si isi viziteaza dupa aproape 20 de ani familia si casa parinteasca a copilariei de unde a evadat cand era foarte tanar. A fugit de familia care vroia sa il faca zidar comunist si care l-a respins, considerandu-l un nebun, bun de nimic. Popescu pregateste primele expozitii ale lui Ion in strainatate. Este prezent la Basel si Londra in 2009 si la Paris in 2010.

Nota regizorului
La inceput am fost impresionat de calitatea cinematografica a lucrarilor lui Ion Barladeanu. Cand am auzit si povestea vietii lui, am decis sa explorez personalitatea si opera acestui artist care s-a slefuit singur intr-o lume subterana intr-un regim totalitar. In plus, am fost mereu fascinat de oamenii care traiesc la marginea societatii, care isi duc viata dincolo de conventii si comoditate si care devin deseori creatorii discursului critic, cinicii, excentricii. In piesele lui Shakespeare, nebunii au intotdeaua rolul important de a sublinia adevarul in drama. Ion Barladeanu mi-a parut a fi criticul excentric, cu calitatile nebunului shakespearean. Ion nu a avut niciodata o existenta onorabila, si a reusit sa isi traiasca viata atat in afara societatii cat si in interiorul ei. El si-a creat arta intr-un mediu izolat, in care nu au razbatut influentele criticilor, trendurilor sau ale pietei si nici orice alte asteptari si comparatii exterioare. Ion este pentru mine un fenomen rar in piata artei oficiale unde artistii sunt curtati si corupti de la foarte inceputul manifestarilor lor artistice, incepand chiar in timpul educatiei lor institutionale. A mai existat un alt punct de atractie pentru mine ca regizor in aceasta poveste, atractie care vine din faptul ca am auzit de multe ori, dar nu am vazut niciodata cu ochii mei, ca talentul adevarat iese la suprafata in orice conditii. Ion Barladeanu a iubit mereu filmele si a vrut sa se faca regizor. Si-a implinit visul inventandu-si un mediu personal de a spune povesti intr-o maniera cinematografica, cu

resurse putine sau chiar fara resurse. Ion Barladeanu a lucrat cu toate marile staruri din istoria filmului. De la Chaplin si Liz Taylor la Alain Delon, de la Brigitte Bardot la Sylvester Stallone, toti marii actori au jucat in filmele regizate de el. I-a decupat din reviste si ziare si i-a distribuit in colajele sale. Ca filmele bune, colajele lui Ion sunt de diferite genuri, spun povesti complexe si dezvolta personaje intr-un limbaj universal, atingand visul fiecarui creator de film: sa faca filme usor de inteles pentru oameni din generatii diferite, culturi sau medii diferite. Acest film este pentru mine o metafora a schimbarilor de generatii in societatea si in cultura romaneasca. Reprezinta totodata o buna ocazie pentru a vedea daca societatea romaneasca, inca dominata de mentalitatea comunista, este pregatita sa accepte ca normale si valoroase o asa numita arta degenerata si pe autorul ei degenerat. Si vreau sa vad pana la capat daca arta candva subversiva a luiIon Barladeanu si-a gasit momentul de recunoastere oficiala