Curpins

Introducere................................................................................................................................................ 2 1.NOIUNI GENERALE ALE CONTABILITII .............................................................................................. 3 1.1 Obiectul, metoda,principiile i funciile contabilitii. ........................................................................ 3 1.2. Definirea, structura activului i pasivului patrimonial ....................................................................... 9 1.3 Componena , caracteristica i clasificarea consumurilor i cheltuielilor .........................................13 2. CONSUMURI INDIRECTE DE PRODUCIE DIN ACTIVITATEA DE CONSTRUCIE ...................................16 2.1 Consmurile indirecte de producie.Tipul i repartizarea acestora. ...................................................16 2.2 Contabilizarea consumurilor indirecte de productie ........................................................................18 Concluzie .................................................................................................................................................23 BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................24

Introducere
Contabilitatea- una din cele mai sublime creaii ale spiritului omenesc pe care fiecare bun gospodar ar trebui s o foloseasc n gospodria sa Goethe

Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii, fr ca ele s fie componente ale unui sistem contabil articulat. n Evul Mediu, dezvoltarea comerului n orelelestate italiene a condus la apariia unui sistem complex de eviden, i anume contabilitatea n partid dubl. n 1494, clugrul Luca Paciolo a publicat un tratat de matematic - Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita - care cuprindea i o descriere a practicilor negustorului veneian al epocii, ntre care i cea a contabilitii n partid dubl. Paciolo nu a pretins c a inventat contabilitatea n partid dubl, dar aceast parte a crii sale a fost tradus n multe limbi, contabilitatea n partid dubl fiind denumit "metoda italian". De aceea, o mare parte a vocabularului contabil provine din limba italian, de exemplu: cas, banc, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilan etc. Profesiunea contabil liberal s-a dezvoltat mult mai trziu, n secolul al XVIII-lea, o dat cu crearea primului corp al contabililor n Marea Britanie (Institutul Scoian al Contabililor Autorizai, n 1854). Tehnica partidei duble s-a schimbat nesemnificativ de- a lungul timpului; s-a modificat, n schimb, perspectiva asupra obiectului, scopului i coninutului raportrilor contabile. De la simpla eviden a averii negustorului i a afacerilor lui, prin implicaiile sale sociale, contabilitatea s-a transformat ntr-un sistem informaional care afecteaz distribuia resurselor la nivelul unei ntregi economii. n prezenta lucrare avem ca scop examinarea noiunilor generale a contabilitii i examinarea mai detaliata a consumurilor indirecte de producie. Pe linga definiie vom examina si tipurile de consumuri indirecte i modul de repartizare a acestora.Dupa toate cele menionate vom explica contabilizarea lor i vom analiza cteva exemple.

1.NOIUNI GENERALE ALE CONTABILITII 1.1 Obiectul, metoda,principiile i funciile contabilitii.

Obiectul contabilitii Contabilitatea este o componenta a sistemului stiintei economice. Ea are ca obiect stiinta conturilor, conturi prin care se efectueaza evidenta valorilor in miscare, inclusiv a unitatilor fizice, cand valorile sunt exprimate si prin acestea. Contabilitatea este o tehnica cantitativa de colectare, tratare si interpretare a informatiei, aplicata faptelor materiale, juridice si economice manifestandu-se in patrimoniul subiectelor economice ca individ, firma, intreprindere.Contabilitatea la origine avea un rol juridic de proba si de control. Ea a evoluat mult, in prezent ea este un mijloc de calcul economic si un instrument de gestiune.Contabilitatea a existat din cele mai vechi timpuri. C.G.Dumitrescu in Istoria contabilitatii arata ca, grecii au imprumutat tehnica contabila de la egipteni si ei au trecut-o romanilor. Dar se pare ca evidentele contabile sunt mult mai vechi in istoria omenirii. Codul lui Hamurabi arata ca asiro-caldeenii utilizau documente justificative si aveau notiuni de Activ si Pasiv, multe din tablitele de lut descoperite la civilizatiile din Orientul Mijlociu, reprezinta conturi de operatii financiare ale marilor temple. Chinezii tineau numai evidenta cantitativ. Grecii au avut evidente pentru activitatile economice. Romanii au avut organizare contabila atat pentru patrimoniul public, cat si pentru patrimoniul particular. Bancherii romani intocmeau periodic si balanta de verificare. Operatiile iregistrate in contabilitate de romani erau exprimate in unitati de masura si in valori. Contabilitatea in partida dubla s-a nascut ca urmare a practicii contabililor din Venetia si Genova. In anul 1494, Luca Paciolo descrie contabilitatea in partida dubla intr-o lucrare de matematica si geometrie. Dupa aparitia acestei lucrari, aplicarea contabilitatii in partida dubla se raspandeste in tarile Europei.Deci de-a lungul timpului s-a acumulat o bogatie importanta de teze, idei, concepte, teorii, principii si standarde cu privire la continutul contabilitatii. Evolutia contabilitatii a fost insotita pe plan teoretic de controverse privitoare la utilitatea sa in cadrul mecanismelor de cunoastere si gestiunii a starii la un moment dat si a circuitului resurselor economice ale societatii. Mai importante sunt doua conceptii: prima trateaza contabilitatea ca teorie stiintifica, iar cea dea doua ca tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transmitere si analiza a informatiilor. Analizand cele doua conceptii, putem spune ca ele nu sunt autentice.Ca orice disciplina stiintifica, contabilitatea reprezinta simultan o teorie si metoda. In calitatea sa de teorie stiintifica, contabilitatea reprezinta un sistem de principii si cunostinte care explica si informeaza, iar ca metoda sau tehnica, un ansamblu coerent de procedee, instrumente prin care se observa si inregistreaza resursele economice ale societatii, separate ca utilitati patrimoniale.In masura in care se accepta ideea ca prin vocatia sa, contabilitatea este o disciplina stiintifica ea isi defineste continutul obiectului sau de studiu, metoda de cercetare si pozitia sa in cadrul sistemului stiintelor economice. Totusi, pe plan mondial, s-au conturat trei conceptii cu privire la delimitarea si definirea obiectului contabilitatii, respectiv:

1. Conceptia administrativa considera ca obiectul contabilitatii il constituie reflectarea si

controlul, in expresie valorica, a faptelor administrative, in vederea sprijinirii
3

managementului (conducerii), pentru a obtine un minim de eforturi (cheltuieli), de efecte economice (rezultate-venituri).

maximul

2. Conceptia juridica considera ca obiectul contabilitatii il formeaza patrimoniul unui subiect

de drept (agent economic), prin prisma relatiilor juridice, adica a drepturilor si obligatiilor pecuniare (materiale) ale unei persoane fizice sau juridice, in corelatie cu obiectele, adica cu bunurile si valorile corespunzatoare.

3. Conceptia economica sau financiara considera ca obiectul contabilitatii il constituie

circuitul capitalului, privit atat sub aspectul destinatiei lui, cat si sub forma modului de dobandire, respectiv, sub forma de capital propriu si capital strain. Gama de obiective ale contabilitatii este diversa, dar o analiza temeinica a acestora nu poate neglija faptul ca produsele finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele de sinteza, iar oferta de informatii contabile depinde de utilizatori si de necesitatile lor informationale. Asadar, putem aprecia ca obiectivul fundamental al contabilitatii il reprezinta furnizarea de informatii utile luarii deciziilor menite sa asigure o imagine fidela a patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.[3.p9] Metoda contabilitii Contabilitatea ca disciplina stiintifica, avand un obiect propriu de cercetare, are si o metoda specifica de lucru pentru realizarea obiectului sau. Datorita complexitatii obiectului de studiu, metoda contabilitatii reuneste mai multe procedee tehnice de lucru. Deci nu se pune egal intre metoda si procedeu. Metoda este o cale rationala de urmat pentru atingerea unui scop, iar procedeul este numai o maniera de a atinge scopul. Metoda contabilitatii cuprinde un ansamblu de procedee aflate intr-o stransa corelatie si interconditionare ca un tot unitar, in vederea stabilirii normelor si principiilor cu caracter special pe care se fundamenteaza contabilitatea ca disciplina stiintifica si cu ajutorul carora cerceteaza starea si miscarea elementelor patrimoniale ale unitatilor patrimoniale.Metoda contabilitatii a fost influentata in elaborarea sa si de metodele de cercetare ale altor stiinte cum ar fi: matematica, economia politica, stiintele economice de ramura, cibernetica economica, de la care a preluat si utilizeaza diferite categorii si procedee. Principalele trasaturi ale ale obiectului de studiu al contabilitatii constau in reflectarea patrimoniului unitatilor economice si sociale, atat sub aspectul utilitatii si functionalitatii bunurilor economice care il compun, adica destinatiei economice al acestora, cat si sub aspectul raporturilor de proprietate in cadrul carora se dobandeste bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii, adica al provenientei lor, sau in plan financiar al surselor de finantare a bunurilor respective. Aceasta dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniului unitatilor economice si sociale a constituit trasatura esentiala de baza care determina continutul metodei contabilitatii. Ea poate fi redusa sub forma unei ecuatii (bunuri economice = drepturi + obligatii) cunoscuta sub denumirea de ecuatia dublei reprezentari.

Dubla reprezentare a patrimonilui unitatilor economice si sociale prin stabilirea unui echilibru permanent intre cele doua fete ale acesteia conduce la amplificarea proprietatilor informative ale datelor furnizate de contabilitate, la dezvaluirea legaturilor dintre fenomenele economice. Elementele patrimonilui unitatilor economice si sociale se afla intr-o continua miscare si tansformare in fazele ciclului economic, ramanand totusi intr-un echilibru permanent. Acest echilibru este evidentiat in contabilitate printr-o alta trasatura specifica metodei sale de lucru si anume dubla inregistrare.Dubla inregistrare este determinata in primul rand de dubla reprezentare, prin faptul ca in timpul miscarii si transformarii lor, elementele de patrimoniu nu inceteaza a fi privite sub dublu aspect, al unitatii si functionalitatii lor, adica al destinatiei economice si al provenientei, respectiv al modului de dobandire. Raportul de echivalenta este prezent atat in cazul maririi concomitente a bunurilor si surselor, cat si in cel al micsorarii lor. In al doilea rand, dubla inregistrare este determinata de faptul ca miscarea si transformarea bunurilor economice in fazele circuitului economic genereaza operatii economice si financiare de iesire dintr-o stare si de intrare in alta, de transformare dintr-o forma in alta. In acest circuit in care contabilitatea inregistreaza trecerea acelorasi valori dintr-o stare sau forma in alta, reflectarea valorii economice se face de doua ori, deci, apare dubla inregistrare a operatiunilor in cauza. Generalizand, se poate spune ca metoda contabilitatii reprezinta totalitatea procedeelor interdependente, pe care le foloseste aceasta in scopul cunoasterii situatiei partimoniului si a rezultatelor obtinute.[3.p13] Procedeele metodei contabilitatii Pentru realizarea obiectului contabilitatii, metoda acesteia foloseste o serie de procedee care permit furnizarea de informatii cu privire la fenomenele si procesele economice care au loc in cadrul unitatii. Aceste procedee sunt:

1. procedee comune tuturor stiintelor; 2. procedee specifice metodei contabilitatii; 3. procedee ale metodei contabilitatii, comune si altor discipline economice.
Principiile contabilitii Pentru a se da o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, trebuie respectate cu buna credinta regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile cum sunt: Principiul prudentei potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii unitatii. Prudenta presupune anticiparea efectelor unor actiuni si in special a transferului de proprietate cu efecte posibile asupra exercitiului sau a celor parcurse deja, intrucat asupra lor nu se mai poate interveni din punct de vedere contabil. La incheierea fiecarui exercitiu financiar se contabilizeaza datoriile si pierderile probabile. Principiul permanentei metodelor presupune continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor
5

asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile. Acest principiu asigura aplicarea pentru aceleasi elemente, stucturi, domenii de activitate, a acelorasi metode de la un exercitiu la altul. Aceasta exclude schimbarea metodelor in cursul exercitiului. Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie sa fie determinata de o profunda motivatie, cum ar fi modificarea unor acte normative, stabilirea unor reguli generale de evaluare noi. Potrivit principiului continuitatii activitatii, se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a fi in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii. Continuitatea activitatii se exprima clar in actul de constituire. Atunci cand functionarea este delimitata in timp sunt mentionate datele de incepere si de incetare a activitatii. Respectarea acestui principiu permite fixarea intinderii responsabilitatii entitatii patrimoniale in raport cu terte persoane, inclusiv cu bugetul statului. Principiul independentei exercitiului presupune delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii acestora la rezultatul exercitiului la care se refera. Independenta exercitiului trebuie inteleasa prin acea ca nu se mai poate interveni asupra bilantului dupa perioada de raportare (aprobarea consiliului de administratie, inregistrare la organele financiare, la registrul comertului). Principiului intangibilitatii bilantului de deschidere, conform caruia bilantul de deschidere a unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent. Conform principiului neconpensarii, elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admise compensarea intre posturile de activ si de pasiv ale bilantului. Necompensarea trebuie inteleasa in sensul ca pentru fiecare element patrimonial cu substanta materiala, pentru orice resursa care reflecta drepturi si obligatii trebuie sa fie deschis, in contabilitate cate un cont nou. Necompensarea nu trebuie confundata cu rectificarea prevazuta in scopul reflectarii valorii ramase. Valorile rectificative sunt evidentiate distinct chiar daca in cazul unor elemente patrimoniale cuprinderea in bilant se face la valoarea considerata neta sau ramasa. Este vorba de imobilizari rectificate pe calea amortizarii, de obiectele de inventar rectificate pe calea uzurii sau deprecierilor rectificate pe seama provizioanelor. Alte principii rezultate din logica contabila sunt: Principiul sinceritatii este utilizat de contabilitatea anglo-saxona si se regaseste in contabilitatea continentala sub denumirea de imagine fidela.

Imagine fidela = Sinceritate + Regularitate

Sinceritatea = aplicarea cu buna credinta si in virtutea regulilor profesionale ale domeniului contabil a legii, standardelor si procedeelor contabile. Regularitatea = informatia contabila pusa la dispozitie este conforma cu regulile si procedurile in vigoare.

Notiunea de imagine fidela este legata de documentul oficial de gestiune al persoanelor fizice sau juridice care desfasoara acte de comert, si anume bilantul contabil. Numai prin acesta putem dobandi o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute. Se distinge din aceasta cerinta rolul si locul procedeului bilant din cadrul ansamblului procedeelor metodei contabilitatii. Principiul autonomiei unitatea este o entitate patrimoniala distincta fata de proprietarii ei. Unitatea (institutia) se afla in opozitie cu toate celelalte persoane fizice sau juridice participante la actul economic sau social. Ea trateaza toate problemele de pe pozitie proprie dar in spiritul legii. Principiul stabilitatii unitatii monetare conform caruia mentinerea se intampla in economia stabila, iar reevaluarea in economiile inflationiste. Principiul costului istoric orice valoare economica inscrisa in contabilitate este bazata pe costul ei de origine: proprie (productie) sau din afara (achizitie), asa cum rezulta din documentele justificative care mentioneaza aparitia fiecarui element patrimonial. Principiul periodizarii observarea fenomenelor si proceselor economice trebuie inregistrate in perioade distincte: luna, trimestru, an in raport cu necesitatile de inregistrare a costurilor. Principiul verificarii toate operatiile economico-financiare aferente unui patrimoniu trebuie verificate. Verificarea nu trebuie confundata cu controlul chiar daca are ca rezultat un control sau se realizeaza ca urmare a efectuarii acestuia. Verificarea trebuie inteleasa, in acest caz, ca un mijloc de asigurare asupra corectitudinii aplicarii unor tehnici sau procedee de lucru. In acest sens putem vorbi de necesitatea intocmirii balantelor, a bugetelor de cheltuieli si venituri.[3,p18]

Funciile contabilitii Unul din principalele rezultate ale perfectionarii bazei conceptuale a contabilitatii il constituie modernizarea conceptiei de organizare a sistemului conturilor in vederea reflectarii patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului unitatii creandu-se sisteme de contabilitate cu un singur circuit si cu doua circuite. Sistemul de contabilitate cu un singur circuit organizeaza conturile intr-un singur flux in cadrul circuitului economic: capital aprovizionare fabricatie vanzare realizare, atat pentru operatiile ce privesc relatiile cu tertii, cat si pentru cele ale gestiunii interne. Sistemul de contabilitate cu dublu circuit organizeaza conturile astfel incat delimiteaza in circuite distincte pe cele care au ca obiect inregistrarea elementelor si operatiilor patrimoniale legate de schimburile si relatiile cu tertii, precum si rezultatele financiare, si intr- un alt circuit conturile care inregistreaza productia, costurile si rentabilitatea produselor, lucrarilor si serviciilor executate. Organizarea contabilitatii pe baza celor doua circuite se poate prezenta schematic, astfel:

BANCA CONTABILITATEA FINANCIARA ZONA DE CONTACT CU MEDIUL EXTERIOR CONTABILITATEA DE GESTIUNE ZONA INTERNA INVESTITORII FURNIZORII

CLIENTII

Sursa[3,28] In conditiile contabilitatii in dublu circuit, functiile acesteia se localizeaza in fiecare circuit, astfel: Contabilitatea financiara:

- Functia de inregistrare completa a tranzactiilor intreprinderii in scopul determinarii

periodice a situatiei patrimoniale si a rezultatului global;

- Functia de comunicare financiara externa (informarea tertilor); - Functia de instrument de verificare si de proba judiciara si fiscala; - Functia de instrument de gestiune a intreprinderii; - Functia de furnizare a informatiilor necesare realizarii sintezelor macroeconomice; - Functia de informare pentru analize financiare;

Contabilitatea interna de gestiune:

- Functia de determinare a costurilor pe produse, lucrari si sectoare de activitate; - Functia de determinare a diferitelor marje si a rezultatelor analitice pe produse si
activitati;

- Functia de generalizare si furnizare a informatiilor destinate elaborarii bugetelor si

costurilor previzionate;

- Functia de generalizare si furnizare a informatiilor destinate actualizarii indicatorilor de

gestiune din structura tabloului de bord al unitatii economice;

- Functia de generalizare si furnizare a informatiilor destinate masurarii performantelor la

nivelul sectoarelor si pe produse, lucrari si servicii.[3,p.29]

1.2. Definirea, structura activului i pasivului patrimonial

La baza obiectului de studiu al contabilitatii sta pus patrimoniul. Prin patrimoniu se intelege totalitatea bunurilor apartinand unei persoane fizice sau juridice dobandite in cadrul relatiilor de drepturi si obligatii. Pentru ca patrimoniul sa existe sunt necesare doua elemente interdependente, unul in persoana fizica sau juridica, ca subiect de drepturi si obligatii si altul in bunurile econmice, ca obiect de drepturi si obligatii.In sensul cel mai larg, patrimoniul agentilor economici este format din totalitatea bunurilor si valorilor economice pe care le gestioneaza, precum si din totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care acestia si le asuma, in legatura cu bunurile si valorile economice pe care le poseda.Majoritatea specialistilor considera ca in centrul preocuparilor stiintei contabile, adica obiectului de studiu al contabilitatii il constituie patrimoniul agentilor economici.Multe lucrari de specialitate definesc obiectul contabilitatii avand in vedere si continutul categoriilor economice de: avere, capital, resurse economice (mijloace economice). Desi, fiecare din aceste categorii economice poate sa stea la baza definirii si explicarii obiectului contabilitatii, fiecare in parte are unele limite de interpretare. Averea - desi reprezinta totalitatea bunurilor si valorilor economice de care dispune un agent economic, ea nu exprima in mod direct drepturile si obligatiile patrimoniale ale agentului economic, mai exact raporturile de proprietate. Capitalul este o categorie economica, care din punct de vedere contabil, se refera atat la bunurile si valorile economice de care dispune un agent economic, cat si la relatiile de proprietate ale acestuia, in legatura cu bunurile de care dispune, fara a include insa si relatiile de datorii, de obligatii, privind unele bunuri procurate pe baza acestora. Sursele economice (mijloacele economice) exprima la randul lor, acea categorie economica ce se refera la modul concret de investire a acestora si relatiile de proprietate care au stat la baza procurarii lor. Din continutul patrimoniului reflectat in contabilitate, rezulta un echilibru, o realitate perfecta, intre valoarea bunurilor economice ale unei persoane fizice sau juridice si drepturile si obligatiile pe care acesta le are, in legatura cu procurarea si utilizarea lor. Ecuatia de echilibru a patrimoniului este urmatoarea: Bunuri cu valoare economica = Drepturi cu val. Econ. + Obligatii cu val. Econ Bunurile si valorile economice formeaza partea materiala a patrimoniului, ele identificandu-se cu mijloacele de actiune sau cu factorii de productie utilizati de unitate pentru realizarea obiectivului sau de activitate. Drepturile si obligatiile reflecta raporturile de proprietate in cadrul carora se produc si se administreaza bunurile si valorile economice.Din cele prezentate se poate observa ca stiinta contabila abordeaza patrimoniul, atat din punct de vedere economico-financiar, cat si din punct de vedere juridico-administrativ.Abordat din punct de vedere economico-financiar, patrimoniul este o suma a tuturor bunurilor si valorilor economice necorporale, corporale si financiare care apartin persoanei fizice sau juridice si care intra sub incidenta cadrului juridic ce functioneaza intr-o economie nationala.Din punct de vedere juridico-administrativ, patrimoniul reflecta totalitatea
9

drepturilor si obligatiilor cu valoare economica a unei persoane fizice sau juridice, exprimate in etalon banesc.Partea stanga a ecuatiei de echilibru patrimonial, respectiv bunurile si valorile economice constituie structura de activ a patrimonilui sau activul patrimonial.Partea dreapta a ecuatiei de echilibru patrimonial, respectiv drepturile si obligatiile cu valoare economica constituie structura de pasiv a patrimoniului sau pasivul patrimonial. In consecinta, ecuatia de echilibru al patrimoniului unei unitati poate fi scrisa sub forma: Activul patrimonial (A) = Pasivul patrimonial (P)

Activul si pasivul sunt structuri globale, specifice relatiilor de investiri si finantari a elementelor patrimoniale, iar cele de cheltuieli si venituri sunt specifice relatiilor de transformari a elementelor de patrimoniu, in cadrul proceselor economice. Cuantumul activitatii unitatii patrimoniale este stabilit in baza a doua criterii: modul de valorificare si gradul de lichiditate ale mijloacelor economice. Astfel, mijloacele economice pot fi de doua categorii: unele care au o durata mai mare de functionare, care se consuma si se valorifica treptat pe parcursul mai multor cicluri de functionare si altele care se consuma dintr-o data si care trebuiesc reinnoite in fiecare ciclu de exploatare. Din punct de vedere al criteriilor mentionate, valorificarea si lichiditatea pot determina stucturile de activ si de pasiv in continuare.[3,p24] Structura activului patrimonial Mijloacele economice reflecta bunurile economice primite sub aspectul utilitatii si functionalitatii, valorificarii lor in activitatea unitatii economice si sociale. Ele reflecta modul de utilizare a capitalului sau modul de folosire a fondurilor. Cuantumul activitatii unitatii patrimoniale este stabilit in baza a doua criterii: modul de valorificare si gradul de lichiditate ale mijloacelor economice. Astfel, mijloacele economice pot fi de doua categorii: unele care au o durata mai mare de functionare, care se consuma si se valorifica treptat pe parcursul mai multor cicluri de functionare si altele care se consuma dintro data si care trebuiesc reinnoite in fiecare ciclu de exploatare. Din punct de vedere al criteriilor mentionate, valorificarea si lichiditatea pot determina stucturile de activ in continuare. Strtucturi de activ

1. Active fixe imobilizari necorporale - imobilizari corporale - imobilizari financiare 2. Active circulante stocuri si productie in curs de executie - mijloace circulante de decontare - mijloace circulante banesti 3. Active de regularizare si asimilate
Activele fixe numite si imobilizari, cuprind acele categorii de bunuri care au existenta durabila. In cadrul acestora se cuprind: imobilizarile corporale, imobilizarile necorporale, imobilizarile financiare.
10

- imobilizarile corporale cuprind acele bunuri materiale (tangibile) care participa la

procesul de productie numai cu intrega lor valoare de utilitate dar care se consuma si isi transmit valoarea treptat asupra noilor produse; ca valori de utilitate, imobilizarile corporale se impart in doua mari grupe: terenuri si mijloace fixe; imobilizarile necorporale, sau nemateriale, sunt imobilizari care nu se concretizeaza in bunuri, ci intr-un document juridic sau comercial care atesta drepturi ale unitatii economice sau sociale. Imobilizarile necorporale cuprind: cheltuielile de constituire a societatii, cheltuielile de cercetare- dezvoltare, concesiuni, brevete, marci de fabrica, alte drepturi si valori similare, programele informatice, fondul comercial; imobilizarile financiare cuprind valorile patrimoniale sub forma de participatii la capitalul permanent al altor societati, precum si titlurile de credit pe termen lung.

Active circulante In functie de forma concreta pe care o imbraca si de functia pe care o indeplinesc in cadrul ciclului de exploatare, activele circulante se impart in: mijloace circulante materiale, mijloace circulante in decontare, mijloace circulante banesti.

- mijloace circulante materiale, reprezinta acele valori economice care imbraca forma sau
indeplinesc functia de: materii prime si materiale, productia in curs de executie, produse finite, marfuri si ambalaje. Mai sunt incluse si obiectele de inventar de mica valoare sau scurta durata. mijloace circulante banesti sau plasamente de trezorerie si disponibilitatile banesti, sunt acele valori economice care imbraca forma sau indeplinesc functia de bani. Structural, ele se pot gasi sub forma de plasamente de trezorerie, disponibilitati banesti si alte valori.

- mijloace circulante in decontare, numite si creantele intreprinderii, reprezinta valori

economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca echivalent valoric. Active de regularizare si asimilate din aceasta categorie fac parte:

- cheltuieli inregistrate in avans care urmeaza a se suporta esalonat in exercitiile viitoare - decontari din operatii in curs de clarificare cum ar fi: amenzi achitate, cheltuieli de judecata prime privind rambunsarea obligatiunilor reprezentand diferenta dintre valoarea emisiune si valoarea de rambunsare a obligatiunilor.[3,p27] de

Structura pasivului patrimonial Prin componenta sa, reflecta modul de finantare al mijloacelor economice si gradul de exigibilitate al resurselor de finantare. Finantarea mijloacelor economice se refera la modul de dobandire economica si sustinere financiara a activului titularului de patrimoniu. Pentru procurarea de mijloace economice, o intreprindere foloseste finantare proprie si finantare straina. Corespunzator celor doua categorii de finantari, sursele proprii de finantare se impart in surse permanente si in surse curente. Sursele
11

permanente sunt formate din surse proprii si surse straine pe termen lung, iar sursele curente sunt corespunzatoare datoriilor pe termen scurt.

a) sursele proprii sunt denumite si capital propriu. Din structura acestuia fac parte:
capitalul propriu, subventiile de capital, primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele, fondurile, profitul, provizioanele.

b) Sursele straine denumite datorii, obligatii sau capital strain, exprima

fondurile sau capitalurile furnizate de terti. Acestea cuprind imprumuturile acordate de banci sau alte institutii de creditare, precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatii. Din structura surselor straine fac parte : credite bancare, imprumuturi pe baza de titluri, datoriile comerciale, datoriile fiscale, datoriile salariale si datoriile fata de asociati si actionari. Elementele de pasiv se structureaza dupa criterii: bilantiere, natura, provenienta, exigibilitate, in:

1. 2. 3. 4. 1. Datorii

datorii; provizioane pentru riscuri si cheltuieli venituri in avans capital si rezerve

O datorie reprezinta o obligatie actuala a unitatii patrimoniale ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta se reazulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. Ca urmare, o caracteristica esentiala a unei datorii este faptul ca unitatea patrimoniala are o obligatie actuala pentru sume ce trebuie platite pentru bunuri si servicii primite, credite, impozite si taxe datorate. Datoriile rezuta din tranzactii sau alte evenimente trecute. Datoriile se concretizeaza in resuse straine atrase temporar in circuitul economico financiar al unitatii patrimoniale. Potrivit destinatiei, datoriile pot fi:

a. b. c. d. e. f. g.

financiare; comerciale fiscale salariale sociale fata de actionari sau asociati creditori diversi

2. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Sunt acele sume retinute din profit in scopul de a acoperii pierderi potentiale sau cheltuieli previzibile in exercitiile viitoare, precum si provizioane pentru pensii. Aceste provizioane se constituie la sfarsitul exercitiului in scopul acoperirii riscului si cheltuielilor fara afectarea unui element din activ. Ele reprezinta o categorie de resurse intermediare intre datorii si capitaluri proprii. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si provizioanele pentru deprecieri in special a activelor.
12

3. Venituri in avans
Sunt cunoscute sub denumirea de pasive de regularizare si apar din necesitatea delimitarii pasivelor care apartin exercitiunlui curent de alte pasive aferente altor exercitii. In aceasta categorie se include:

- venituri in avans - subventiile - subventiile pentru investitii. 4. Capital si rezerve

Reprezinta expresia baneasca a valorilor economice investite de actionari si asociati pentru producerea de noi valori economice cu scopul de a obtine profit. Capitatalul are un caracter stabil, in sensul ca asigura finantarea activitatii unitatii patrimoniale pe o perioada mai mare de un an. Capitalul se formeaza la inceputul activitatii, se modifica prin cresterea sau diminuarea lui pe parcursul desfasurarii activitatii si se lichideaza la incetarea existentei unitatii. Din punct de vedere al sursei de finantare, capitalul imbraca doua forme distincte: capital prirpiu si capital strain.[3,p29]

1.3 Componena , caracteristica i clasificarea consumurilor i cheltuielilor

Consumurile reprezint resurse consumate pentru fabricarea produselor i prestarea serviciilor n scopul obinerii de venit. Consumurile snt nemijlocit legate de procesul de producie, se includ n costul produciei fabricate, la sfritul perioadei de gestiune se raporteaz la producia finit i producia n curs de execuie i nu se iau n vedere la determinarea rezultatului financiar. Componena, modul de constatare i determinare a consumurilor i cheltuielilor snt reglementate de S.N.C. 3 Componena consumurilor i cheltuielilor ntreprinderii. Consumurile i cheltuielile se constat n contabilitate n baza principiilor specializrii exerciiului i prudenei. n dependen de modul n care consumurile se includ n costul de producie ele se divizeaz n: consumuri directe de producie; consumuri indirecte de producie.

Consumurile directe de producie snt consumurile care se refer direct la un produs sau serviciu anumit i se clasific n: consumuri directe de materiale reprezint valoarea materialelor consumate pentru fabricarea unui produs anumit i se includ direct n costul produselor;

13

consumuri directe privind retribuirea muncii reprezint salariile muncitorilor care particip nemijlocit la fabricarea produsului sau prestarea serviciului.[4]

Consumurile indirecte de producie snt consumurile aferente deservirii i conducerii seciilor de producie nu pot fi incluse direct n costul produselor fabricate, serviciilor prestate din motiv c, pe parcursul perioadei de gestiune nu se cunoate ce parte din aceste consumuri revine fiecrui tip de producie fabricat, serviciu prestat. Aceste consumuri se repartizeaz la sfritul perioadei de gestiune n costul produciei fabricate, serviciilor prestate n funcie de o anumit baz de repartizare aleas de ntreprindere, care se indic n politica de contabilitate a acesteia. Cheltuielile reprezint totalitatea mijloacelor utilizate de ntreprindere pe parcursul perioadei de gestiune care nu snt legate nemijlocit de procesul de producie i suma crora se scade din venituri la determinarea rezultatului financiar al ntreprinderii. Cheltuielile se clasific pe tipuri de activiti: cheltuieli ale activitii operaionale cheltuieli ale activitii investiionale cheltuieli ale activitii financiar pierderi excepionale

La cheltuielile ntreprinderii se refer i cheltuielile privind impozitul pe venit, ns acestea nu se includ n nici una din tipurile de activiti enumerate anterior i n rapoartele financiare se reflect distinct. n componena cheltuielilor din activitatea operaional intr: costul vnzrilor cheltuielile comerciale cheltuielile generale i administrative alte cheltuieli operaionale

Costul vnzrilor reprezint valoarea produselor, mrfurilor vndute sau serviciilor prestate. El este egal cu suma consumurilor efectuate de ntreprindere pentru obinerea produselor, serviciilor sau suma achitat sau care urmeaz a fi achitat pentru achiziionarea mrfurilor. Cheltuielile comerciale reprezint cheltuielile aferente desfacerii mrfurilor, prestrii serviciilor. n componena cheltuielilor comerciale intr: cheltuielile de marketing, cheltuielile privind publicitatea, ambalarea, retribuirea muncii a salariailor antrenai n procesul de desfacere, contribuiile de asigurri sociale i medicale aferente salariilor acestor muncitori, cheltuielile pentru crearea rezervei privind creanele dubioase, cheltuielile rezultate n urma neachitrii de ctre clieni a mrfurilor livrate, serviciilor prestate, n cazul n care nu se creeaz rezerv privind creanele dubioase, cheltuielile suportate n urma returnrii mrfurilor de ctre cumprtori, alte cheltuieli legate de procesul de desfacere. Cheltuielile generale i administrative reprezint cheltuielile legate de gestiunea ntreprinderii n ansamblu. Ele cuprind: cheltuielile privind retribuirea muncii a personalului administrativ i contribuiile de asigurri sociale i medicale aferente acestor salarii, uzura i cheltuielile privind reparaia mijloacelor fixe i obiectelor de mic valoare i scurt durat, amortizarea activelor
14

nemateriale cu destinaie administrativ, cheltuielile privind deplasrile personalului administrativ, cheltuielile de reprezentare, cheltuielile privind paza obiectelor cu destinaie administrativ, valoarea materialelor utilizate n scopuri generale i administrative, cheltuielile privind impozitele i taxele cu excepia impozitului pe venit, taxei pe valoarea adugat, accizelor, alte cheltuieli ce in de gestiunea ntreprinderii n ansamblu. n componena altor cheltuieli operaionale intr: cheltuielile privind vnzarea altor active curente (materiale, producia n curs de execuie, obiecte de mic valoare i scurt durat), cheltuielile privind arenda curent, cheltuielile privind dobnzile pentru creditele angajate, consumurile indirecte de producie constante care nu s-au inclus n costul produciei, serviciilor din motivul nendeplinirii capacitii normative de producie, lipsurile de active curente depistate n urma inventarierii etc. Cheltuielile activitii de investiii includ cheltuielile legate de ieirea activelor pe termen lung, i anume: valoarea de bilan a activelor pe termen lung ieite, salariile i contribuiile de asigurri sociale i medicale a muncitorilor angajai n procesul de scoatere din funciune a activelor pe termen lung, diferena dintre valoarea probabil rmas i valoarea de bilan, n cazul n care la scoaterea mijlocului fix din funciune din cauza uzurii complete valoarea de bilan este mai mic dect valoarea probabil rmas. Cheltuielile activitii financiare snt legate de modificrile survenite n capitalul statutar al ntreprinderii. Aceste cheltuieli cuprind: cheltuielile privind plata redevenelor, privind arenda finanat, diferenele nefavorabile de curs valutar. Pierderile excepionale nu snt legate de activitatea de baz a ntreprinderii i apar n urma producerii unor evenimente excepionale cum snt: calamitile naturale, perturbrile politice, modificrile legislaiei. Cheltuielile urmeaz a fi deduse din venit o dat cu consumurile ntruchipate n activele curente trecute n categoria cheltuielilor la vnzarea activelor sub form de cost al vnzrilor (produselor, serviciilor). Legtura dintre consumurile de producie referitoare la activitatea operaional i cheltuielile acesteia activiti este expus n schema de mai jos.[7]

15

2. CONSUMURI INDIRECTE DE PRODUCIE DIN ACTIVITATEA DE CONSTRUCIE 2.1 Consmurile indirecte de producie.Tipul i repartizarea acestora.
Consumurile indirecte de producie snt consumurile aferente deservirii i conducerii seciilor de producie nu pot fi incluse direct n costul produselor fabricate, serviciilor prestate din motiv c, pe parcursul perioadei de gestiune nu se cunoate ce parte din aceste consumuri revine fiecrui tip de producie fabricat, serviciu prestat. Aceste consumuri se repartizeaz la sfritul perioadei de gestiune n costul produciei fabricate, serviciilor prestate n funcie de o anumit baz de repartizare aleas de ntreprindere, care se indic n politica de contabilitate a acesteia. Consumurile indirecte de producie snt de dou tipuri: consumuri indirecte de producie variabile snt acele consumuri volumul crora depinde de volumul de producie. De exemplu: salariul muncitorilor auxiliari, valoarea materialelor consumate pentru necesitile subdiviziunilor de producie etc. Consumurile de producie se includ n costul de producie n sum total. consumuri indirecte de producie constante reprezint consumurile volumul crora nu depinde sau depinde neesenial de volumul de producie, cum ar fi: consumul de energie electric folosit pentru iluminarea seciilor, consumul efectuat pentru nclzirea seciei de producie, consumuri privind paza seciilor de producie etc. Aceste consumuri se includ n costul produciei fabricate, serviciilor prestate n funcie de gradul de utilizare a capacitii normative de producie. Capacitatea normativ de producie reprezint volumul mediu pe care este n stare s-l produc ntreprinderea n condiii de activitate normal, innd cont de pierderile de capaciti, rezultate n urma lucrrilor tehnice de planificare. n cazul n care volumul efectiv de producie este egal sau depete capacitatea normativ de producie consumurile indirecte de producie constante se includ n costul produselor fabricate, serviciilor prestate n sum total. n caz contrar consumurile indirecte de producie constante se includ n costul produciei fabricate, serviciilor prestate n limita gradului de ndeplinire a capacitii de producie. Suma consumurilor indirecte de producie rmas se trece la cheltuielile perioadei i nu influeneaz asupra costului produselor fabricate, serviciilor prestate.

Consumuri indirecte de producie au loc la ntreprinderile de producie i ntreprinderile de prestri servicii i cuprind: a) cheltuielile de ntreinere a mijloacelor fixe cu destinaie productiv n stare de lucru (cheltuieli pentru asisten tehnic i ntreinere, pentru efectuarea reparaiilor curente, medii i capitale); pentru ndeplinirea normelor sanitaro-igienice, inclusiv cheltuielile de ntreinere a ncperilor i inventarului acordate de ntreprindere instituiilor medicale pentru organizarea punctelor medicale nemijlocit pe teritoriul ntreprinderii, pentru meninerea cureniei i ordinii n unitatea de producie;

16

b) cheltuielile de ntreinere i exploatare a mijloacelor destinate proteciei naturii referitoare la procesul de producie, inclusiv plile pentru evacuarea substanelor poluante n mediul nconjurtor; c) cheltuielile de ntreinere i deservire a mijloacelor tehnice de dirijare, comunicaii, mijloacelor de semnalizare, altor mijloace tehnice de comand referitoare la procesul de producie; d) uzura mijloacelor fixe cu destinaie productiv; e) epuizarea resurselor naturale; f) amortizarea activelor nemateriale utilizate n procesul de producie; g) cheltuielile aferente perfecionrii tehnologiilor i organizrii produciei, precum i mbuntirii calitii produselor, sporirii fiabilitii, durabilitii i altor proprieti de exploatare a acestora n cadrul procesului de producie; h) uzura obiectelor de mic valoare i scurt durat; i) valoarea materialelor utilizate n procesul de producie pentru asigurarea unui proces tehnologic normal, pentru ambalarea produselor n secii sau consumate pentru alte necesiti de producie, care nu pot fi raportate direct la tipuri concrete de produse; j) plata pentru locaiune (chirie), arend, lesing (redeven); k) contribuiile de asigurri sociale de stat obligatorii i primele de asigurare obligatorie de asisten medical; l) salariile muncitorilor auxiliari ncadrai n producie i ale personalului administrativ, de conducere etc. din subdiviziunile de producie, inclusiv toate tipurile de premii i adaosuri conform sistemelor n vigoare la ntreprindere; m) sumele pltite sub form de stimulare salariailor ncadrai n procesul de producie, inclusiv: - recompensele unice pentru vechime n munc (sporurile pentru stagiul de munc n specialitate la ntreprinderea respectiv) n conformitate cu legislaia n vigoare, i premiile neincluse n cheltuielile directe privind retribuirea muncii; - sumele pltite pentru timpul aflrii n concedii forate cu pstrarea parial a salariului, prevzute de legislaia n vigoare; n) cheltuielile de asigurare a condiiilor normale de lucru i a tehnicii securitii ce in de particularitile produciei i prevzute de legislaia respectiv; o) cheltuielile de asigurare a pazei (inclusiv a celei antiincendiare) atelierelor, seciilor i subdiviziunilor cu destinaie productiv; p) cheltuielile de deplasare a salariailor ncadrai nemijlocit n procesul de producie; r) asigurarea obligatorie a salariailor ocupai n sfera de producie i ale activelor de producie;
17

s) alte cheltuieli n conformitate cu legislaia n vigoare.[1]

2.2 Contabilizarea consumurilor indirecte de productie

Contul 813Consumuri indirecte de producie este destinat generalizrii informaiei privind consumurile aferente deservirii subdiviziunilor (secii, sectoare) structurale ale ntreprinderii i dirijrii acestora. n debitul acestui cont se reflect pe parcursul perioadei de gestiune consumurile pe articole stabilite de ntreprindere, iar n creditul contului trecerea consumurilor colectate pentru includerea n costul produselor fabricate ( serviciilor prestate) pentru producia de baz i activitile auxiliare sau raportate la cheltuielile perioadei.

Schema general de eviden a consumurilor indirecte de producie

Debit

813Consumuri indirecte de producie

Credit

Consumul de materiale pentru ntreinerea utilajelor i necesitile subdiviziunilor Ct 211 Materiale; Consumul de combustibil, energie electric i termic Ct 521 Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale; Salariul calculat muncitorilor legai cu ntreinerea utilajelor i aparatului administrativ al subdiviziunilor Ct 531 Datorii fa de personal privind retribuirea muncii; Contribuii la medicale - Ct asigurrile; asigurri sociale i 533 Datorii privind

Includerea consumurilor indirecte producie n costul produselor fabricate

de

Dt 811 Producia de baz ;

Includerea consumurilor indirecte producie n costul serviciilor auxiliare

de

Dt 812 Producii auxiliare;

Suma consumurilor indirecte de producie nerepartizat se trece la cheltuielile perioadei Dt 714 Alte cheltuieli operaionale;

Valoarea serviciilor subdiviziunile auxiliare Producii auxiliare

acordate Ct

de 812

Uzura utilajelor de producie i a cldirilor subdiviziunilor- Ct124 Uzura mijloacelor fixe.

18

Aceste consumuri menionate se mpart n 2 grupe: 1. Consumuri unice acelea care sunt condiionate de ncrcarea, transportarea, descrcarea mainelor i mecanismelor, pregtirea locului de montare, precum i montarea acestora, demontarea i transportarea lor la locul de destinaie. Dac perioada de construcie a obiectului depete 1 an, atunci ele sunt acumulate n contul 141Cheltuieli anticipate pe termen lung, dar dac pn la 1 an contul 251 Cheltuieli anticipate pe termen scurt. Contabilitatea: a. Acumularea consumurilor: Dt 141 Ct 211, 213, 214, 531, 533, 539, 124, 113. b. La suma acumulat n contul 141 urmeaz s fie divizate n cheltuieli anticipate curente n perioadele viitoare, la cota aferent de cheltuieli: Dt 251 Ct 141. c. Apoi, lunar, suma respectiv va fi inclus n contul obiectului care se construiete: Dt 811, 813 Ct 251. 2. Consumuri curente consumurile la ntreinerea i exploatarea, montarea mainelor i mecanismelor. ( salariile muncitorilor, contribuii, energie electric, reparaii etc) Toate aceste consumuri indirecte se acumuleaz n debitului contului 813. (Dt 813 Ct 211, 213, 214, 531,533, 539, 113, 124, 812 ). [5] La sfritul perioadei de gestiune, consumurile acumulate n Dt 813 se repartizeaz: Dt 811 Ct 813. Exemplul 1

Nr. crt. 1. 2. 3. 4.

Indicatori Capacitatea normativ de producie, unit. Cantitatea efectiv a produselor fabricate Salarii de baz, lei Consumuri indirecte de producie totale, din care: a) variabile b) constante

Produsul A 4 000 5 000 80 000

Produsul B 5 000 3 000 60 000

Total 140 000 63 000 42 000 21 000

Baza de repartizare a consumurilor indirecte o reprezint salariile de baz.

19

Borderoul de repartizare a consumurilor indirecte de producie

Produse

Baza de repartizare

Capacitatea de producie Ku normativ efectiv 4 5=4/3

CIPV coeficient 6=7/ 2 0,3 0,3

CIPC coeficient 8= 9 : 2x5 0,15 0,09

suma 7=2 x 6 24 000 18 000 42 000

suma 9=2 x 8 x5 12 000 5 400 17 400

Total CIP repartiz ate 10=7 + 9

A B Total produse Cheltuiel ile perioadei Total general

80 000 60 000

4 000 5 000

5 000 3 000

1 0,6

36 000 23 400 59 400

3 600

3 600

140 000

42 000

21 000

63 000

1. Se determin coeficientului utilizrii capacitii normative (Ku) pentru fiecare produs: Ku (A) = 5 000 : 4 000 = 1,25 => 1 Ku (B) = 3 000 : 5 000 = 0,6 => 1 2. Se determin coeficientul de repartizare a consumurilor indirecte de producie variabile: Kvar. = 42 000 : 140 000 = 0,3

3. Se determin coeficientul de repartizare a consumurilor indirecte de producie constante: Kconst. (A) = 21 000 : 140 000 x 1 = 0,15 Kconst. (B) = 21 000 : 140 000 x 0,6 = 0,09

4. Se determin suma consumurilor indirecte de producie ce urmeaz a fi incluse n costul produciei fabricate: CIP (A) = 80 000 x 0,3 + 80 000 x 0,15 = 36 000 lei CIP (B) = 60 000 x 0,3 + 60 000 x 0,09 = 23 400 lei
20

5. Se determin suma consumurilor indirecte de producie ce urmeaz a fi raportat la cheltuielile perioadei: 6. CIP (714) = 21 000 17 400 = 3 600 lei n acest caz, consumurile variabile se includ n costul produselor fabricate n sum total, indiferent de nivelul utilizrii efective a capacitilor de producie. Consumurile de producie indirecte constante se repartizeaz ntre produse i cheltuielile perioadei n baza capacitii normative a utilajului de producie. Capacitatea normativ reprezint nivelul produciei care poate fi atins n mediu n decursul ctorva perioade sau sezoane, n cazul unor circumstane normale, lundu-se n considerare pierderile aferente capacitilor rezultate din executarea lucrrilor tehnice planificate. Dac volumul efectiv al produciei este egal sau mai mare dect capacitatea normativ, suma efectiv a consumurilor indirecte de producie se include integral n costul de producie. n cazul cnd volumul efectiv de producie este mai mic dect capacitatea normativ, consumurile indirecte constante de producie se trec n cost n baza cotei normative rezultate din mprirea sumei efective a acestor consumuri la capacitatea normativ. Suma rmas a consumurilor indirecte constante de producie se consider ca cheltuieli ale perioada de gestiune n care au fost suportate. [6] Exemplul 2 Suma total a consumurilor indirecte de producie realizate n perioada de gestiune constituie 38 400 lei, inclusiv consumurile variabile (CIPV) - 26 400 lei, constante (CIPC) - 12 000 lei. Conform politicii de contabilitate a ntreprinderii, ca baz de repartizare servete salariile calculate muncitorilor productivi: pentru produsul A 70000 lei; pentru produsul B 64000 lei. n perioada respectiv au fost produse: produsul A - 5 200 uniti de produse avnd capacitatea normativ de 6 000 uniti; produsul B - 5 000 uniti de produse avnd capacitatea normativ de 5 000 uniti;

n exemplul dat consumurile indirecte de producie vor fi repartizate n felul urmtor: Repartizarea consumurile indirecte de producie

Produ sele

baza de repartiz are (lei)

1 A B 714

2 70000 64000 *

Capacitatea de producie Norma Efec tiv tiv (uniti) (unit i) 3 4 6000 5200 5000 5000 * *

Gra dul de utilizare

CIPV K. repa rtiza re 6 0.19 0.19 0.19 Suma K.

CIPC Suma

CIP total

5=4/3 0.87 1.00 *

7=6*3 13791 12609 *

repa rtiza re 8 9=8*5* 10=9+7 2 0.08 5454 19245 0.08 5731 18340 * 815 815
21

total

134000

0.19

26400

0.08

12000

38400

Col. 6 = CIPV total / baza de repartizare total = 26400 / 134000 = 0.1970149 Col. 8 = CIPC total / baza de repartizare total = 12000 / 134000 = 0.0895522 815 = 12000 5454 5731 Astfel, din suma total (38400) a consumurilor indirecte de producie, 37585 lei (19245 + 18340) se includ n costul produselor, iar partea rmas - 815 lei se trece la majorarea altor cheltuieli operaionale (contul 714 Alte cheltuieli operaionale).

22

Concluzie

n aceasta lucrare am avut ca scop studierea noiunilor generale principale din contabilitate precum obiectul, metoda, principiile i funciile contabilitii, dupa care am descris activele si pasivele patrimoniale i am aratat structura lor. La sfirsitul primului capitol , n subcapitolul 1.3 am fcut cunotin cu componena, caracteristica i clasificarea consumurilor i cheltuielilor ca n capitolul 2 sa trecem nemijlocit la tema studiului de baz al lucrrii. Consumurile din activitatea de constructie si anume contabilizarea consumurilor indirecte de producie i modul de repartizare a acestora prezint tema asupra cruia s-a facut acest studiu.n capitolul 2 am reprezentat tipul i repartizarea acestora dup care am descris contabilizarea acestor consumuri. La sfirsitul subcapitolului 2.2 am prezentat 2 probleme de analiza n legatura cu consumurile indirecte. Consumurile indirecte fac parte din consumurile ce sunt nregistrate in contractele de construcie i au o importan majora in clasificarea cheltuielilor ca i celelalte tipuri de consumuri cum ar fi cele directe, generale aferente i a celor recuperate de beneficiar conform condiiilor contractului. Necunoaterea lor de catre un contabil il face complet incompetent in domeniu i dupa parerea mea, reprezinta o plit de planeu de mare valoare n cunoaterea Contabilitii ca tiin i a noiunilor sale fundamentale.

23

BIBLIOGRAFIE

1. Standardul Naional de Contabilitate 3 nr. 88-91 din 30.12.1997 2. Planul de conturi contabile al activitii economico-financiare a ntreprinderilor 3. M. BOGDAN, M. BUSUIOC, V. GRIGORE, I. LECA, S. ION, V. BUIANU Contabilitate general (bazele contabilitii) p.164. Editura Universitas, Bucuresti 2005. 4. http://biblioteca.regielive.ro/seminarii/contabilitate/contabilitatea-consumurilor-sicheltuielilor-contabilitatea-veniturilor-313331.html (04.11.2013) 5. http://ru.scribd.com/doc/131678483/Contabilitatea-construc%C8%9Biilor-%C8%99icheltuielilor-in-construc%C8%9Bii (04.11.2013) 6. http://ru.scribd.com/doc/49694877/Contabilitatea-Consumurilor (04.11.2013) 7. http://ru.scribd.com/doc/49875346/Contabilitatea-Cheltuielilor (04.11.2013)

24