ANTHONY DE MELLO

Atunci cand permiti sa intre eul se dezlantuie problemele! Dumnezeu mi-a dat harul de a ma dezidentifica de mine insami si de a putea vedea lucrurile din afara spuse Sfanta Teresa. Cel care are aceasta capacitate, poseda un mare har, caci originea tuturor problemelor si obstacolul cel mai mare care se interpune intre persoana care doreste sa se depaseasca si obiectivul pe care si-l doreste sa il atinga, este eul.

A ne dezidentifica inseamna sa nu ne lasam afectati de ceea ce ni se intampla, sa traim lucrurile ca si cum i s-ar intampla altuia; pentru ca, in momentul in care punem eul in mijlocul oricarei interactiuni personale, in orice situatie, trebuie sa fim pregatiti sa suferim.

A trai dezidentificati inseamna a trai fara atasamente, deconectati de ego, caci el este cel ce genereaza egoism, dorinte si gelozii. Din cauza lui apar in viata noastra toate conflictele.

Alta cauza care ne produce conflicte este sa credem ca ne aflam in posesia adevarului. Fiecare religie crede ca detine monopolul adevarului, ca este unica si exclusiva.
Insa in realitate le este teama sa recunoasca ca exista un pic de adevar in fiecare dintre ele.

Daca am trai dezidentificati de credintele noastre, nu ne-am preocupa de cat adevar ascund sau de marile erori pe care le contin.
Credintele se pot schimba. Important e sa decoperim ce se afla in interiorul nostru, caci asta ne va impinge sa cautam adevarul; in ultima instanta, adevarul este al tuturor.

Avem nevoie sa ne trezim. A ne trezi inseamna ca trebuie sa ne dam seama ca nu suntem ceea ce credem ca suntem. Aceasta inseamna ca trebuie sa ne dezidentificam. Si cum se obtine asta? Reflectand la cine este responsabilul suferintelor noastre

Cand ne intristam, primul lucru la care ne gandim este sa schimbam ceea ce ne inconjoara pentru ca sa se modeleze dupa programarea noastra, caci credem ca asta ne va rezolva problemele.

Si cum conflictele nu inceteaza, frustrarea se insumeaza intristarii noastre si problema nu numai ca nu se rezolva ci se si mareste.

Daca problema apare datorita modului in care ne programam viata, lucrurile nu se vor schimba schimband doar exteriorul sau asteptand ca ceilalti sa se schimbe.

Ceea ce trebuie sa facem este sa ne desprogramam. Sa ne configuram viata in acord cu alte criterii diferite sau, cel putin, sa incercam sa detectam cu luciditate de unde ne vin problemele.

Daca noi ne schimbam si ne deschidem realitatii, vom vedea cum totul se schimba in jurul nostru; caci mintea noastra era cea care vedea gresit lucrurile. Schimband mintea si acceptand realitatea asa cum este, se va schimba modul nostru de a vedea lucrurile si modul nostru de a gandi, si vom incepe sa spunem lucrurilor pe numele lor adevarat.

Exista o fraza care arunca multa lumina asupra acestei teme: Nu trebuie sa imbraci integ Pamantul cu un covor pentru ca piciorul tau sa nu se raneasca; ajunge sa folosesti o incaltaminte buna.
Cand te dezlegi de halucinatiile tale, iti dai seama ca fericirea a fost mereu in interiorul tau. Insa atunci cand s-au introdus frica, dorintele, mecanismele de aparare, atunci fericirea s-a inabusit. A ne da seama de acest lucru este un mare pas.

Cand exigentele si problemele ne satureaza viata, nu se poate iubi, nici nu se poate gasi, nu spun fericirea, ci nici macar un pic de liniste interioara. Si ne petrecem timpul aparandu-ne de ceva de ce credem ca suntem atacati.

In aceasta situatie, ceea ce credem ca este iubire este doar egoism, interes propriu.

Ne simtim atat de rau si ne haituiesc atatea frici, caci doar privindu-ne pe noi insine, ne privim cu teama si banuiala, caci in realitate, nici pe noi un ne iubim.

Daca ne punem conditii noua insine, cum nu le vom pune celorlalti? Amor este generozitate, altruism.

Ceea ce credem ca este iubire este doar un egoism rafinat. Un sentiment pe care il folosim pentru a ne da placere sau pentru a evita senzatii dezagreabile si senzatii de culpabilitate sau pentru a ascunde in el frica noastra de a fi respins.

Cum nu dorim sa suferim, atunci comercializam cu ceea ce numim iubire. In ziua in care vom fi capabili sa vedem lucrurile asa cum sunt si sa chemam lucrurile pe numele lor, acea zi vom incepe sa vedem cu o anumita claritate.

Nu ca actiunile ar fi bune sau rele, dar depinde de maturitatea si de intelepciunea celui care le infaptuieste si de criteriul celui care le observa.

FIN