FUNC|IA EXPONEN|IAL{ }I LOGARITMIC{

Teorem[
Dac[:
a>1
x < y ax < ay

a>1

Dac[:
0<a<1
x < y ax > ay
Exemple:
1. 3 > 1
7 < 15 37 < 315
7

Medit[m, orice materie, orice nivel.

tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
f (X)

A(0,1)
X
O(0,0)

1
2. 0 < < 1
2

7 < 15

MEDITIME 10 1

15

1
1
>
2

Def. O func\ie f : R (0, +), f(x) = ax, unde a > 0 ]i a 1, se nume]te func\ie exponen\ial[ (de baz[ a).
Proprieta\i:
a > 1 1. func\ia este bijectiv[
f (X)
0<a<1
2. func\ia este strict cresc[toare
3. pentru
x < 0 f(x) (0,1)
x > 0 f(x) (1, +)
A(0,1)
0<a<1
1. func\ia este bijectiv[
X
2. func\ia este strict descresc[toare
O(0,0)
3. pentru
x < 0 f(x) (1, +)
x > 0 f(x) (0,1)

LOGARITMI
Def. Logaritmul unui num[r real pozitiv este exponentul la care trebuie ridicat[ baza a (a > 0, a 1) pentru a
ob\ine num[rul dat.
x = log a y y = a x
Exemplu: log 2 8 = 3 8 = 2 3
log y
y
1. y = a a = log a a
2. log a 1 = 0; log a a = 1
Def. O func\ie f : (0, +) R, f(x) = logax, unde a > 0 ]i a 1 se nume]te func\ie logaritmic[ (de baz[ a).
Obs. Condi\iile de existen\[ ale unui logaritm (logax) sunt:
a>0
f (X)
a1
x>0
a>1
Teorem[
Dac[
a>1
f (X)
X
x < y logax < logay
Dac[
0<a<1
A(1,0)
O(0,0)
x < y logax > logay
Exemple:
1.
3>1
X
A(1,0)
7 < 15 log37 < log315

Obs.

2.

0<

1
<1
2

O(0,0)

7 < 15

log 1 7 > log 1 15

2

0<a<1

Proprieta\i:
a>1

1. func\ia este bijectiv[

2. func\ia este cresc[toare
3. pentru:
x (0,1) f(x) < 0
x (1, +) f(x) > 0
0<a<1
1. func\ia este bijectiv[
2. func\ia este descresc[toare
3. pentru:
x (0,1) f(x) > 0
x (1, +) f(x) < 0
Obs. Inversa func\iei logaritmice este func\ia exponen\ial[.
Proprieta\i:
1. log a ( x y ) = log a x + log a y
x
= log a x log a y
y

log a

1
Obs. log a = log a x
x
m
2. log a x = m log a x
1
log a m x = log a x
m
log a y
3. log x y =
log a x
1
Obs. log a b =
log b a

log x

a
Atentie: log a ( x y ) log y
a

( Dem: log m x = log x m = 1 log x )

a
a
a
m

1
n

=
= log a x )
( Dem: log a x =
log x a n n log x a n
Def. Opera\ia prin care expresiei E i se asociaz[ expresia log E se nume]te opera\ie de logaritmare.
Exemple:

4. log a x = log a x
n

E = a2 7 b c

log d E = log d a 2 7 b c = log d a 2 + log d 7 b c = 2 log d a +

Obs. log 10 x = lg x logaritm zecimal

1
1
1
log d ( b c ) = 2 log d a + log d b + log d c
7
7
7

log e x = ln x logaritm natural

e 2,71
Def. Ecua\ia exponen\ial[ este o ecua\ie @n care necunoscuta este exponent sau o ecua\ie @n care este
exponent o expresie care con\ine necunoscuta.
Exemple:
3x = 2x1; 2x+3 + 4x+1 = 320.
Def. Ecua\iile logaritmice sunt ecua\ii @n care expresiile ce con\@n necunoscuta apar c[ baz[ sau ca
argument al unor logaritmi.
log x +1 ( x + 2 ) = 1; lg( x 2 + x 2 ) = 3.
Exemple:

INDUC|IE MATEMATIC{
S[ se demonstreze c[ P(n) (A), oricare ar fi n i.
Etapa I. Verificare: P(i) (A).

Etapa II. Presupunem adev[rat P(k).

Etapa III. Scriem P(k+1).
Etapa IV. Demonstr[m c[ P(k) P(k+1).
Exemplu:
S[ se demonstreze c[ pentru orice num[r natural n, este adev[rat[ rela\ia:
n ( n + 1)
1 + 2 + 3 + ... + n =
(1a/47)
2
I. Verificare:
1 (1 + 1)
1 = 1 (A)
P(1): 1 =
2
2 ( 2 + 1)
3 = 3 (A)
P(2): 1 + 2 =
2
3 ( 3 + 1)
6 = 6 (A)
P(3): 1 + 2 + 3 =
2
4 ( 4 + 1)
10 = 10 (A)
P(4): 1 + 2 + 3 + 4 =
2
II. Presupunem adev[rat P(k):
k ( k + 1)
1 + 2 + 3 + ... + k =
2
III. Scriem P(k+1):
1 + 2 + 3 + ... + (k + 1) =

MEDITIME 10 2
Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20

( k + 1) ( k + 2)
2

IV. Demonstr[m c[ P(k) P(k + 1):

1+2 +
3 + ...
+k + ( k + 1) =
=

( k + 1) ( k + 2)

k ( k + 1)
2

( k + 1) ( k + 2)
k ( k + 1)
+ k +1=
2
2

k ( k + 1) + 2 ( k + 1) = ( k + 1) ( k + 2 )

k 2 + k + 2k + 2 = k 2 + k + 2k + 2

0=0

P ( k +1)

(A)

( A) P( n ) (A)

COMBINATORICA
Def. Spunem c[ o mul\ime @mpreun[ cu o ordine bine determinat[ de dispunere a elementelor sale este o
mul\ime ordonat[.
PERMUTARI
Def. Fie A o mul\ime (finit[) cu n elemente. Fiecare din mul\imile ordonate care se formeaz[ cu cele n
elemente ale mul\imii A, se nume]te permutare a acestei mul\imi.
Obs. Num[rul permut[rilor de n elemente se noteaz[ cu Pn ]i se cite]te "permutari de n".

Teorem[
Oricare ar fi n 1, num[r natural, Pn = n! = 1 2 3 n
Obs. 0! = 1;
(n+1)! = (n+1) n!

ATENTIE: C.E: n 1

ARANJAMENTE
Def. Dac[ A este o mul\ime cu n elemente atunci submul\imile ordonate ale lui A, av`nd fiecare c`te k
elemente, unde 0 < k < n, se numesc aranjamente de n elemente luate c`te k.
Teorem[
k
Dac[ k ]i n sunt numere naturale astfel @nc`t 0 < k < n atunci An = n ( n 1) ( n 2) ... ( n k + 1) sau
Ank =

n!
( n k )!

0
n
Obs. An = 1; A n = n! = Pn

ATENTIE: C.E: 1 k n

COMBINARI
Def. Dac[ A este o mul\ime cu n elemente, atunci submul\imile lui A av`nd fiecare c`te k elemente unde
0 < k < n, se numesc combin[ri de n elemente luate c`te k.
Teorem[
Dac[ k ]i n sunt numere naturale astfel @nc`t 0 < k < n atunci
n!
n ( n 1) ... ( n k + 1)
=
k!( n k )!
k!
0
n
Obs.: C n = C n = 1
C nk =

ATENTIE: C.E: 1 k n

Proprieta\i
1. Formula combin[rilor complementare:
C nk = C nn k

2. Pentru orice num[r natural n 0 este adevarat[ egalitatea

C n0 + C n1 + C n2 + ... + C nn = 2 n

3. Formula de recuren\[ pentru calculul num[rului de combin[ri.

Pentru orice k ]i n astfel @nc`t 0 < k < n este adevarata egalitatea:
C nk = C nk1 + C nk11

BINOMUL LUI NEWTON

( a + b) n

= C n0 a n + C n1 a n 1 b + ... + C nk a n k b k + ... + C nn b n

Proprieta\i:
MEDITIME 10 3
k n k
k
1. Tk +1 = C n a b termenul de rang k+1
Medit[m, orice materie, orice nivel.
n +1 k
1
1
k +1
k
k +1
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
Cn
=
2. C n +1 =
C
C
n +1
n
k +1
n +1
k +1
0
2
4
1
3
5
3. C n + C n + C n + ... = C n + C n + C n + ... = 2 n1
Suma coeficien\ilor binomiali ai termenilor de rang par este egal[ cu suma coeficien\ilor binomiali de rang
impar.

PROGRESII ARITMETICE }I PROGRESII GEOMETRICE

Siruri
Def. O func\ie definit[ pe mul\imea N* a numerelor naturale nenule cu valori @ntr-o mul\ime E se nume]te ]
ir de elemente ale mul\imii E.
Moduri de definire a unui ]ir:
1. }iruri definite descriptiv
Exemple: d 1 =1; d 2 =11; d 3 =111,
d n = 11
...1; ...

n ori

Fiecare termen al acestui ]ir se scrie cu ajutorul cifrei 1 ]i num[rul cifrelor este egal cu rangul termenului ]
irului.
2. }iruri definite cu ajutorul unei formule care permite s[ se g[seasc[ orice termen al s[u.
Exemple: Fie ]irul ( bn ) n1 definit prin formula termenului general: bn = n 2 n + 1
3. Modul recurent de definire a unui ]ir
Fie ]irul ( bn ) n1 astfel @nc`t: b1 = 1, b2 = 2, bn+2 = bn + 2bn+1.
O formul[ care exprim[ orice termen al ]irului, de la un rang oarecare, prin preceden\ii (unul s[u mai mul\i) se
nume]te recuren\[.
Progresii aritmetice
Def. Un ]ir de numere @n care fiecare termen, @ncep`nd cu al doilea, se ob\ine din cel precedent prin
ad[ugarea aceluia]i num[r, se nume]te progresie aritmetic[.
ak+1 = ak + r, unde r este un num[r constant.
Obs. Num[rul r se nume]te ra\ia progresiei aritmetice.
Def. Se spune c[ numerele a1, a2, ... , an sunt @n progresie aritmetic[, dac[ ele sunt termenii consecutivi ai
unei progresii aritmetice.
Teorem[: Orice termen al unei progresii aritmetice a1, a2, ... , an1, an, an+1, ... @ncep`nd cu al doilea, este
media aritmetic[ a termenilor vecini lui.
a + a n +1
a n = n 1
, ( ) n 2
2
Consecint[:
Dac[ un ]ir de numere are proprietatea c[ fiecare termen al s[u, @ncep`nd cu al doilea, este media aritmetic[ a
termenilor vecini lui, atunci acest ]ir este o progresie aritmetic[.
Teorem[:
Termenul general al unei progresii aritmetice este dat de formula:
an = a1 + (n 1)r.
Teorem[:
Fie numerele a1, a2, ... , an1, an @n progresie aritmetic[. Atunci ak+ ank+1= a1+an
(suma oric[ror dou[ numere egal dep[rtate de numerele extreme este egal[ cu suma numerelor extreme).
Teorem[:
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice este egal[ cu produsul dintre semisuma termenilor
extremi (ai sumei) ]i num[rul termenilor sumei:
(a + a ) n
Sn = 1 n
.;
2

an = Sn-Sn-1
Progresii geometrice
Def. Un ]ir de numere al c[rui prim termen este nenul, iar fiecare termen al s[u, @ncep`nd cu al doilea se
ob\ine din cel precedent prin @nmul\irea cu un acela]i num[r nenul, se nume]te progresie geometric[.

bk+1 = bkq, unde q 0 este un num[r constant.

Obs. Num[rul q se nume]te ra\ia progresiei geometrice.
Def. Se spune c[ numerele b1, b2, b3, ... ,bn sunt @n progresie geometric[ dac[ ele sunt termenii consecutivi ai
unei progresii geometrice.
Teorem[:
Orice termen al unei progresii geometrice cu termeni pozitivi b1, b2, b3, ... , bn1, bn, bn+1 , @ncep`nd cu al
doilea, este media geometric[ a termenilor vecini lui.
bn = bn 1 bn +1 , ( ) n 2

Consecint[:
Dac[ un ]ir de numere cu termeni pozitivi are proprietatea c[ fiecare termen al s[u, @ncep`nd cu al doilea,
este media geometric[ a termenilor vecini lui, atunci acest ]ir este o progresie geometric[.
Teorem[:
n 1
Termenul general al unei progresii geometrice este dat de formula: bn = b1 q .
Teorem[:
Fie numerele b1, b2, ... , bn1, bn @n progresie geometric[.
Atunci : bk bnk+1 = b1 bn (produsul oric[ror dou[ numere egal dep[rtate de numerele extreme este egal cu
produsul numerelor extreme).
Teorem[:
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice este:
b ( q n 1)
Sn = 1
, ( q 1) .
q 1
bn = Sn-Sn-1

POLINOAME
Def. #n general, un monom @n nedeterminata x are forma aXn (aR, a 0, nN) numit[ forma canonic[ a
monomului.
Def. Num[rul a se nume]te coeficientul monomului.
Num[rul natural n, exponentul nedeterminatei X, se nume]te gradul monomului aXn, a 0.
Def. Monoamele nenule aXn ]i bXn (a,b 0, n N) se numesc monoame asemenea.
Def. Numim polinom @n nedetermin[rile X un monom sau o sum[ de monoame @n nedeterminante X care
nu sunt asemenea.
Def. C[X]= mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i complec]i;
R[X] = mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i reali;
Q[X] = mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i ra\ionali;
Z[X] = mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i @ntregi.
Obs. Z [ X ] Q[ X ] R[ X ] C [ X ] .
Propriet[\ile adun[rii polinoamelor
1. Adunarea este comutativ[:

f+g=g+f
2. Adunarea este asociativ[:
(f +g) + h = f + (g +h)
3. Element neutru:
f+0=0+f=f
4. Orice polinom are un opus:
f + (f) = (f) + f = 0.

MEDITIME 10 4

Propriet[\ile @nmul\irii polinoamelor

Medit[m, orice materie, orice nivel.
1. @nmul\irea este comutativ[:
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
fg=gf
2. @nmul\irea este asociativa:
(f g) h = f (g h)
3. Element neutru
f 1 = 1 f = f
4. @nmul\irea este distributiv[ fa\a de adunare:
f (g + h) = f g + f h
(f + g) h = f h + g h.
5. f 0 ]i g 0 f g 0
Gradul unui polinom
Def. Fie f C[X], f = anXn+ ... +a2X2 + a1X +a0.
Se nume]te gradul lui f, notat prin grad f, cel mai mare num[r natural n astfel @nc`t an 0.#n acest caz an se
nume]te coeficientul dominant al polinomului f. Num[rul a0 se nume]te termenul liber al polinomului f.
Exemple:
1. f = 1 X grad f = 1
2. f = X3 + X X5 grad f = 5
3. f = 3 grad f = 0 deoarece 3 = 3X0
Obs. Polinomul constant f = a unde a C, a 0, are gradul 0 grad f = 0.
Valoarea unui polinom
Fie f = a0 + a1X+ ... + anXn un polinom arbitrar ]i un num[r complex arbitrar. Atunci num[rul
f() = a0+a1 + a22 + ... + an n se nume]te valoarea polinomului f @n .
Exemplu:
Fie polinomul f(X) = 2X3 5X2 + X 7
Valoarea polinomului f @n 1 este :
f(1) = 2(1)3 5(1)2 + (1) 7 f(1) = 2 5 1 7 = 15
Dac[ f ]i g sunt dou[ polinoame ]i a un num[r arbitrar atunci:
1. (f + g)(a) = f(a) + g(a)
2. (f g)(a) = f(a)g(a)
3. Dac[ f este un polinom cu coeficien\i reali ]i z un num[r complex, atunci:

()

f z = f (z)

unde z desemneaz[ conjugatul lui z, iar f ( z ) conjugatul lui f(z).

Def. Fie A, B dou[ submul\imi ale lui C.
O func\ie f : A B se nume]te polinomial[ dac[ exist[ un polinom PC[X] astfel @nc`t f(a) = P(a),
() a A.
#mp[r\irea polinoamelor
Teorema @mpar\irii cu rest
Fiind date dou[ polinoame oarecare cu coeficien\i complec]i f ]i g cu g 0, atunci exist[ dou[ polinoame cu
coeficien\i complec]i q ]i r astfel @nc`t:

f = g q + r unde grad r < grad g @n plus, polinoamele q ]i r sunt unice.

(f se nume]te de@mpar\it, g @mp[r\itor, q c`t iar r rest).
Teorem[
Restul @mp[r\irii unui polinom f 0 prin binomul X a este egal cu valoarea f(a) a polinomului f @n a.
Exemplu:
S[ se gaseasca restul @mp[r\irii polinomului f = X3 2X2 + X +1 prin binomul X 2.
Restul @mp[r\irii este: r =f (2) = 23 2 22 + 2 + 1 = 3.
Divizibilitatea polinoamelor
Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Spunem c[ polinomul g divide polinomul f dac[ exist[ un polinom n astfel @nc`t f = gh.
(f este divizibil prin g; g este un divizor al lui f; f este un multiplu al lui g).
Propriet[\i:
1. g divide pe f dac[ ]i numai dac[ restul @mp[r\irii lui f la g este 0.
2. Dac[ g f ]i f 0 atunci grad g grad f.
3. Polinoamele de grad 0, adic[ constantele nenule, divid orice polinom.
Exemple:
Sa consider[m polinoamele
f = x 3 27 ]i g = x 3
Cum x 3 27 = ( x 3) ( x 2 + 3x + 9) g f
Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Un polinom d se nume]te un cel mai mare divizor (c.m.m.d.) al polinoamelor f ]i g dac[ verific[ urmatoarele
condi\ii:
1. este un divizor comun al lui f ]i g adic[ d f ]i d g.
2. orice alt divizor comun d' al lui f ]i g divide neaparat ]i polinomul d (adic[ d' f ]i d' g atunci d'd).
Teorem[
Dac[ f ]i g sunt dou[ polinoame, atunci exist[ un c.m.m.d.c. al lui f ]i g.
Algoritmul lui Euclid
Pentru a ob\ine c.m.m.d.c. a dou[ polinoame nenule f ]i g @mp[r\im pe f cu g (mai exact @mp[r\im
polinomul de grad mai mare la cel de grad mai mic).
Dac[ restul @mp[r\irii este zero atunci g este c.m.m.d.c. Dac[ nu, @mp[r\im pe g cu restul @mp[r\irii, pe
urm[ @mp[r\itorul celei de-a dou[ @mp[r\iri cu noul rest s.a.m.d..
Ultimul rest nenul este c.m.m.d.c. al celor dou[ polinoame.
Exemple: 1) S[ se gaseasc[ cel mai mare divizor comun al polinoamelor
f = X4 + X3 + 2X2 4X + 4 ]i g = X3 + X2 + X 3
Vom aplica algoritmul lui Euclid. #mp[r\im pe f la g
X4 + X3 2X2 4X + 4
X4 X3 X2 + 3X
3X2 X + 4

X3 + X2 + X 3
X

Pentru a evita coeficien\ii frac\ionari, vom @nmul\i @n prealabil pe g cu 3 ]i restul @mp[r\irii cu

1.#mp[r\im acum @mp[r\itorul la rest
3X3 + 3X2 + 3X 9
3X3 X2 + 4X

3X2 + X 4
X

MEDITIME 10 5
Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20

2X2 + 7X 9
Acum, pentru a evita din nou coeficien\ii fractionari vom @nmul\i 2X2 + 7X 9 cu 3 ]i continu[m opera\ia
6X2 + 21X 27
6X2 2X + 8

3X2 + X 4
2

19X 19
Am ob\inut restul 19X 19. Pentru a evita din nou coeficien\ii frac\ionari @mp[r\im pe 19X 19 cu 19 ]i
@mp[r\im @mp[r\itorul la rest
3X2 + X 4
3X2 + 3X

X1
3X + 4

4X 4
4X + 4

Ultimul rest nenul este polinomul X 1 ]i deci X 1 este c.m.m.d.c. al polinoamelor f ]i g.

Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Spunem c[ f ]i g sunt prime @ntre ele dac[ 1 este c.m.m.d.c. al lui f ]i g.
Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Un polinom m se nume]te un cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.) al polinoamelor f ]i g
dac[ verific[ urm[toarele condi\ii:
1. m este un multiplu al lui f ]i g adic[ f m ]i g m.
2. orice alt multiplu comun m' al lui f ]i g este ]i multiplu al lui m, (adic[ f m' m m').
Teorem[
Fie f ]i g dou[ polinoame dintre care cel pu\in unul este nenul.
Dac[ d este un c.m.m.d.c. al lui f ]i g, atunci polinomul m =

f g
este un c.m.m.m.c. al lui f ]i g.
d

R[dacinile polinoamelor. Ecua\ii algebrice.

Def. Fie f un polinom nenul cu coeficien\i complec]i. Un num[r complex, a C se nume]te r[dacina a
polinomului f dac[ f(a) = 0.
Teorema lui Bzout
Fie f 0 un polinom nenul. Num[rul a C este r[dacin[ a polinomului f dac[ ]i numai dac[ X a divide f.
Teorema fundamental[ a algebrei
Orice ecuatie algebric[
a n x n + a n 1 x n 1 + ... + a 0 = 0

de grad mai mare sau egal cu 1 ]i cu coeficien\ii complec]i, are cel pu\in o r[d[cin[ complex[.
Def. Fie f 0 un polinom nenul ]i a C o r[d[cin[ a lui f.
Num[rul natural m 1 cu propriet[\ile (X a)m divide pe f ]i (X a)m+1 nu divide pe f se nume]te ordinul de
multiplicitate al r[d[cinii a.
Obs. Dac[ m = 1 atunci a se nume]te r[d[cin[ simpl[.
Dac[ m N* atunci a se nume]te r[d[cin[ multipl[ de ordinul m.
(m = 2 r[d[cina dubl[; m = 3 r[d[cin[ tripl[ ...)
Exemple:

Polinomul f = X4 5X3 are r[d[cina a = 0. Cum X3f ]i X4 nu divide pe f, atunci a = 0 este o r[d[cin[ tripl[.
De asemenea f are ]i r[d[cina simpla a = 5.
Teorem[
Fie f 0 un polinom nenul.
Dac[ a1, a2, ... ,ar sunt r[d[cini ale lui f av`nd ordinele de multiplicitate k1, k2 , ... respectiv kr, atunci polinomul
( X a1 ) k1 ( X a 2 ) k2 ...( X a r ) k r divide pe f.
Exemple: Fie f 0 un polinom ]i
a1 = 5 r[d[cin[ dubl[,
a2 = -1 r[d[cin[ simpl[,
a3 = 0 r[d[cin[ de ordinul 7
Atunci (X)7(X + 1)(X 5)2 f
Consecin\[
Orice polinom f de grad n 1 are n r[d[cini.
Obs. R[d[cinile nu sunt neaparat distincte; o r[d[cin[ se repeta de un num[r de ori egal cu ordinul s[u de
multiplicitate.
Consecin\[
n
2
Fie f = a n X + ... + a 2 X + a1 X + a 0 an 0, n 1.Dac[ x1, x2, ... , xn sunt r[d[cinile lui f, atunci
f = an (X x1)(X x2) ... (X xn) @n plus, descompunerea lui f @n factori liniari este unic[.
Formulele lui Vite
Teorem[
n
n 1
n 2
+ ... + .... + a 2 X 2 + a1 X + a 0 un polinom de grad n (an 0).
Fie f = a n X + a n 1 X + a n 2 X
Dac[ 1 , 2 , 3 ,...n sunt r[d[cinile lui f atunci :
a
1 + 2 + ... + n = n1
an
a
1 2 + 1 3 + ... + 1 n + 2 3 + ... + ... + n 1 n = n 2
an

a0
an
Eexemplu: Fie polinomul f = X 3 10 X 2 + 29 X 20
S[ se determine r[d[cinile x1, x2,x3 ale lui f stiind c[ x1 + x2 = x3.
Scriem relatiile lui Vite:
x1 + x2 + x3 = 10
x1x2 + x1x3 + x2x3 = 29
x1x2x3 = 20
Cum x1 + x2 = x3 atunci din prima rela\ie avem c[
MEDITIME 10 6
2x3 = 10 ]i deci x3 = 5
Medit[m, orice materie, orice nivel.
Din x1x2x3 = 20 ob\inem x1x2 = 4. Form[m sistemul
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
x1 + x2 = 5
x1x2 = 4
care d[ r[d[cinile: x1 = 1 ]i x2 = 4.

1 2 ... n = ( 1)

Rezolvarea c`torva ecua\ii algebrice de grad superior

Ecua\ii bip[trate.
Forma general[: ax4+bx2+c=0; a, b, cC ]i a0
Pentru rezolvarea ecua\iei se face substitu\ia y=x2 ]i se rezolv[ ecua\ia astfel ob\inut[: ay2+by+c=0

Ecua\ii reciproce
Def. O ecua\ie de forma anxn+an-1xn-1+...+a2x2+a1x+a0=0, (an0), av`nd proprietatea an-i=ai oricare ar fi i (0 i
n), se nume]te ecua\ie reciproc[ de gradul n. (O ecua\ie este reciproc[ dac[ coeficien\ii termenilor egali
dep[rta\i de extremi sunt egali)
Propriet[\i.
1. Dac[ ecua\ia reciproc[ are r[d[cina , atunci ea are ]i r[d[cina 1/.
2. Orice ecua\ie reciproc[ de grad impar are r[d[cina x = -1.
3. Orice ecua\ie reciproc[ de grad impar se reduce la rezolvarea ecua\iei x+1=0 ]i a unei ecua\ii reciproce de
grad par.
Obs. Pentru rezolvarea ecua\iei reciproce de grad par, aceasta se va imp[r\ii cu x2, sau cu x3, etc., iar
dup[ aceea se va face nota\ia y = x +

1
1
2
2
. Se mai folose]te ]i rela\ia x + 2 = y 2
x
x

Exemplu: Sa rezolv[m ecua\ia 2x3 + x2 + x + 2 = 0. Aceasta ecuatie este o ecuatie reciproca de gradul III
(grad impar). Ea se divide cu x+1, deci se poate scrie:
( x + 1) ( 2 x 2 x + 2) = 0 care are r[d[cinile x1 = 1 si x2, x3 care sunt r[d[cinile ecua\iei 2x2 x + 2 = 0, adic[
x2 =

1 + i 15
1 i 15
, x3 =
.
4
4

Exemplu: S[ se rezolve ecua\ia

6 x 4 + 5 x 3 38 x 2 + 5 x + 6 = 0

Aceast[ ecua\ie este o ecua\ie reciproc[ de gradul IV. Imp[r\im cu x2 si ob\inem:

6 x 2 + 5 x 38 +

5 6
+
=0
x x2

sau
1

6 x 2 + 2 + 5 x +
x

1
38 = 0
x

1
x
2
6 y 2 + 5 y 38 = 0

2
Not[m y = x + . Cum x +

sau

1
= y 2 2 ob\inem ecua\ia:
2
x

6 y 2 + 5 y 50 = 0,

care are rad[cinile y1 =

10
5
si y 2 = .
3
2

Avem ecua\iile
x+

1
10
1 5
=
si x + = .
x
3
x 2

Prima ecua\ie are r[d[cinile

1
x1 = 3, x 2 = .
3
1
2

Ecua\ia a doua are r[d[cinile x 3 = 2, x 4 = .

1
3

Deci x1 = 3, x 2 = , x 3 = 2, x 4 =

1
sunt r[d[cinile ecua\iei date.
2

Exemplu: S[ se rezolve ecua\ia

6 x 5 + x 4 43 x 3 43 x 2 + x + 6 = 0

Aceast[ ecua\ie este o ecua\ie reciproc[ de gradul V.

Deoarece este de grad impar aceast[ ecua\ie admite solu\ia x = 1.
Putem scrie:

6 x 5 + x 4 43x 3 43x 2 + x + 6 = ( x + 1) 6 x 4 5 x 3 38 x 2 5 x + 6 .

Deci ob\inem ecua\ia reciproc[ de gradul IV:

6 x 4 5 x 3 38 x 2 5 x + 6 = 0.

Imp[r\ind cu x2 ob\inem:

5 6
+
= 0.
x x2
1
Facem substitu\ia y = x + . Ob\inem ecua\ia de gradul II.
x
5
10
.
6 y 2 5 y 50 = 0 care are solu\iile y1 = , y 2 =
2
3
1
5
1
Din ecua\ia x + = ob\inem x 2 = 2, x 3 = .
x
2
2
1 10
1
Din ecua\ia x + =
ob\inem x 4 = 3, x 5 = .
x
3
3
6 x 2 5 x 38

Deci ecua\ia dat[ are r[d[cinile

1
1
x1 = 1, x 2 = 2, x 3 = , x 4 = 3, x 5 = .
2
3

Polinoame cu coeficien\i reali

Teorem[. Fie f un polinom nenul cu coeficien\i reali. Dac[ =a+bi, (b0) este o r[d[cin[ complex[ a lui f,
atunci:
1. a = a ib este de asemenea o r[d[cin[ a lui f
2. si au acela]i ordin de multiplicitate
Consecin\[. Orice polinom cu coeficien\i reali are un num[r par de r[d[cini complexe (care nu sunt numere
reale).
Consecin\[. Orice polinom cu coeficien\i reali de grad impar are cel pu\in o r[d[cin[ real[.
Teorema. Orice polinom f=a0+a1x+...+anxn de grad 1 cu coeficien\i reali este un produs de polinoame de
gradul I sau gradul II cu coeficien\i reali.

MEDITIME 10 7
Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20

Exemple: 1) S[ se determine r[d[cinile polinomului

f = X 4 3 X 3 X 2 + 5 X 18 ]tiind c[ admite r[d[cina 1 = 1 + i 2 .
Conform teoremei, polinomul va avea ca r[d[cin[ ]i pe 2 = 1 i 2 ]i se va divide cu

( X 1 i 2 )( X 1 + 1 2 ) = X

2X +3

Efectuind impartirea lui f prin X 2 2 X + 3 se obtine descompunerea

)(

f = X 2 2X + 3 X 2 X 6

Polinomul g = X X 6 are radacinile 3 = 2, 4 = 3.

2) Fie polinomul f = X 6 + X 5 + 3 X 4 + 2 X 3 + 3 X 2 + mX + 1. Sa se determine m stiind ca admite ca radacina pe i
si apoi sa se gaseasca celelalte radacini.
Cum i este radacina trebuie sa avem ca f(i) = 0. Deci, i 6 + i 5 + 3i 4 + 2i 3 + 3i 2 + mi + 1 = 0 de unde obtinem ca 1
+ i + 3 2i 3 + mi + 1 = 0 sau (m 1)i = 0 si deci m = 1.Cum f are ca radacina pe i rezulta ca are ca
radacina si pe i. Deci f se divide cu produsul ( X i )( X + i ) = X 2 + 1.
Deci f = ( X 2 + 1)( X 4 + X 3 + 2 X 2 + X + 1).
Ecuatia x4 + x3 + 2x2 + x + 1 = 0 este o ecuatie reciproca de gradul IV. Impartim cu x2 si obtinem
2

x2 + x + 2 +

1 1
+
0
x x2

1
x

Notam y = x + ; obtinem ecuatia de gradul II in y:

care are radacinile y1 = 0 si y2 = 1.

Ecuatia x +

1
= 0 are radacinile x3 = i, x4 = i.
x

y2 + y = 0

Ecuatia x +

1
= 1 are radacinile x 5 = 1 + i 3 , x 6 = 1 i 3 . Deci polinomul f are ca radacini:
x
2
2

x1 = i, x 2 = i, x 3 = i, x 4 = i, x 5 =

1 + i 3
1 i 3
, x6 =
. Radacinile i si -i sunt duble.
2
2

Polinoame cu coeficien\i ra\ionali ]i polinoame cu coeficien\i @ntregi

Teorem[. Fie f un polinom nenul cu coeficien\i ra\ionali ]i a + b (cu a,bQ, b>0 ]i
f. Atunci:
1. a b este de asemenea o r[d[cin[ a lui f;
2. a + b ]i a b au acela]i ordin de multiplicitate.

b Q )

o r[d[cin[ a lui

Exemple: 1) Sa se gaseasca radacinile polinomului f = X 4 X + X + 6 X + 2 stiind ca admite radacina

1 2 . Din teorema rezulta ca f are si radacina 1 + 2 . Deci f se divide cu produsul
X 1 2 X 1 + 2 = X 2 2 X 1. Efectuind impartirea lui f cu X 2 2 X 1, f se scrie
f = ( X 2 2 X 1) ( X 2 2 X 2 ).
Radacinile lui g = X 2 2 X 2 sunt 1 3 si 1 + 3. Deci f are radacinile
1 2 ; 1 + 2 ; 1 3; 1 + 3 .
2) Sa se determine un polinom f cu coeficienti rationali de gradul cel mai mic care admite ca radacini pe
3 + i si 1 2 . Intr-adevar, acest polinom trebuie sa aiba si radacinile 3 i si 1 + 2 . Atunci f se divide cu
produsul
4

)] [

[ X ( 3 + i ) ][ X ( 3 i ) ][ X

)]

)][

)]

1 2 X 1+ 2 =
X 6 X + 10 X 2 X 1 = X 4 8 X 3 + 21X 2 14 X 10.
2

)(

Deoarece ultimul polinom are coeficienti rationali, rezulta ca f = X 4 8 X 3 + 21X 2 14 X 10.

Teorem[. Fie f=a0+a1x+...+anxn un polinom de grad n (n1) cu coeficien\i @ntregi. Dac[ =p/q (p,q numere
prime @ntre ele) este o r[d[cin[ ra\ional[ a lui f atunci:
1. p divide termenul liber a0;
2. q divide coeficientul termenului de grad maxim an
Consecin\[. Fie f=a0+a1x+...+anxn un polinom cu coeficien\i @ntregi. Dac[ =p este o r[d[cin[ @ntreag[ a lui
f atunci p este un divizor al termenului liber a0
Exemple: 1) Sa se determine radacinile polinomului f = X4 2X3 5X2 + 8X + 4
Mai intii incercam sa vedem daca f are radacini intregi. Acestea, daca exista, se gasesc printre divizorii lui 4
care sunt 1, 2, 4.
Se observ[ c[ f(1) = 6 si f(1) = 6; f(2) = 0 si f(2) = 0; f(4) = 84 si f(4) = 276.
Deci 2 si 2 sunt radacini pentru f. Inseamna ca f se divide cu (X 2)(X + 2) = X2 4. Polinomul f se scrie
f = (X2 4)(X2 2X 1).
Radacinile lui X2 2X 1 sunt 1 2 si 1 + 2 .Deci polinomul f are radacinile: 2, 2, 1 2 , 1 + 2 .
2) Sa se determine radacinile polinomului
f = 6X4 17X3 X2 + 8X 2.
Divizorii lui 2 sunt 1, 2, iar divizorii lui 6 sunt 1, 2, 3 si 6.
Conform teoremei poate avea radacinile fractionare:
1, 2,

1
1
1
2
, , , .
2
3
6
3

Avem
f(1) = 6; f(1) = 12; f(2) = 30; f(2) = 162;

15
110
83
1
1
1
1
1
f = 0; f = ; f = 0; f =
; f =
;
4
27
108
2
2
3
3
6
59
4
14
1
2
2
f =
; f = ; f = .
18
3
9
6
3
3
1
1
si
. Deci f se divide cu produsul (2X 1)(3X 1).
Rezulta ca f are radacinile
2
3

Efectuind impartirea obtinem ca f = (2X 1)(3X 1)( X2 2X 2).

Radacinile polinomului X2 2X 2 sunt 1 3 si 1 + 3. Deci f are radacinile:
1 1
, , 1 3 , 1 + 3.
2 3