ENIGMA OTILIEI

de George Calinescu

Opera literara Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea este un roman social si citadin. Opera este un roman prin amploarea actiunii, dasfasurarea pe mai multe planur, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Este roman realist prin tema, structura, specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, balzacian prin spiritul critic, polemic si prin elemente ale modernitatii. Romanul lui Calinescu este publicat in 1938, are o tema complexa, vizand istoria unei mosteniri, dar si freasca societatii bucurestene de la inceputul secolului. Romanul prezinta ca tema maturizarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Roman al unei familii si istorie a unei mosterniri, romanul este realist-balzacian prin motivul mostenirii si al paternitatii. Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste parinti. Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat personajul titular. Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a. Viziunea presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, controleaza evolutia lor ca un regizor universal. El planuieste traiectoriile existentei personajelor, dar acestea actioneaza automat ca niste marionete. Dialogul ofera veridicitate si concentrare epica. In proza realista, descrierea spatiilor si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic, iar prin observatie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirecta. Actiunea incepe in iulie 1909 si se va derula in principal in casa batranului avar Giurgiuveanu. Martor si reflector al aspectacolului acestei lumi subjugata de avere, bani, pozitie sociala, este Felix Sima.

Prima intalnire cu unchiul sau este ilarianta. Ajungand in strada Antim, unde domicilia mos Costache, tanarul este socat de batranul care ii spune: ... nu, nu sta nimeni aici, nu cunosc. Intervine Otilia care il salveaza pe Felix din aceasta situatie jenanta mai ales pentru batran, si-l aduce in casa care il va adaposti pana la majorat. In casa lui mos Costache, Felix traieste experienta primei sale iubiri, pentru Otilia. Scena relevanta pentru caracterul personajelor, care evolueaza in roman este jocul de carti, cand se poate observa lacomia de bani a Aglaiei si a lui mos Costache, absenteismul Auricai si atitudinea blazata a lui Pascalopol. Otilia apare ca un copil zburdalnic, e plina de farmec, sensibilitate si puritate, un amestec straniu de candoare si maturitate. Dupa o serie de dovezi de iubire, Felix ramane consternat cand Otilia pleaca, fara sa-i suna un cuvant, cu Pascalopol la Paris. Cele cateva luni, pana la revenirea Otiliei, reprezinta perioada de maxima suferinta a eroului care va incerca sa se salveze facand vizite Georgetei, curtezana unui general batran. Desi zgarcit, mos Costache este totusi dominat de gandul de a-i asigura Otiliei un viitor. Vrea sa-i construiasca o casa in gradina unde locuia el. Gandul este insa nefast pentru ca, in timp ce procura materiale de constructie (cele mai ieftine), el sufera un accident vascular. Familia Tulea, in frunte cu Aglae, interesata sa nu iasa un ac din casa pune stapanire pe locuinta lui. Stanica Ratiu este tot mai preocupat de soarta lui mos Costache, spionandu-i casa in mod sistematic. Cand batranul are o a doua criza, Stanica profita de o mica absenta a Otiliei si a lui Felix si-i fura, de sub saltea, banii. Gestul lui Stanica este fatal pentru batran, acesta moare. Otilia refuza cererea in casatorie a lui Felix, motivand a fi o piedica in calea realizarii sale ca medic, si, fara explicatii sau argumente, paraseste casa dupa strada Antim. Din acel moment Felix nu o mai vede niciodata. O ascensiune deosebita are Stanica Ratiu care a devenit bogat, gratie banilor furati de la mos Costache, si a urcat pe scara sociala ajungand om politic. El o paraseste pe Olimpia, casatorindu-se cu Georgeta. Datorita eroului narator si reflector, Felix, romanul dobandeste o constructie simetrica. La inceputul cartii, Felix este intampinat de mos Costache cu replica: nu, nu sta nimeni aici, iar in final, eroul revine pe strada Antim, vede totul in paragina si-si aminteste de cuvintele batranului, cuvinte care acum sunt adevarate: Aici nu sta nimeni.

Otilia este o prezenta insolita in roman. Delicata, frumoasa si sensibila, Otilia domina naratiunea de la primele fraze si pana la moartea lui mos Costache. Cand familia Tulea pune stapanire pe casa batranului, eroina are sentimentul intrusului si paraseste casa din strada Antim si pe Felix. Otilia este un personaj plin de paradoxuri, alternand intre naivitate si maturitate, intre interiorizare si expansiune. Naratorul o descrie din numeroase perspective, reflectand atat parerile celorlalte personaje despre ea, cat si viziunile sale de prozator omniscient: Nimic din purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile si cuvintele ei erau pline de gratie, insa totul respira prea multa inteligenta. Otilia traia cum canta la pian, zguduitor si delicat... Desi tanara, Otilia priveste oamenii si viata de pe pozitia unui om cu o deosebita experienta existentiala. Ea ii accepta asa cum sunt pe toti, incercand sa le justifice vorbele, atitudinile malitioase. Intr-un fel este resemnata in fata meschinariilor din familie, luand totul ca pe un datum in fata caruia incercarea de schimbare ar fi inutila. Otilia apare in ochii tuturor in culori diferite. Felix si Pascalopol incearca sa-i respecte parerile pentru ca o iubesc si o respecta. Pentru Aglae apare ca un dusman care atenteaza la averea lui mos Costache. Aurica o invidiaza si o uraste pentru ca este agreata si curtata. Titi si Stanica si-ar dori-o de sotie, iar Marina vede in ea un copil rasfatat, lipsit de griji. Tandra, plina de caldura sufleteasca, inteligenta, eroina domina cu forta sufletul lui Felix. Plina de discretie, capricioasa, eterica, Otilia nu va fi niciodata, pentru nimeni ca o carte deschisa, usor de descifrat. Pentru a-i patrunde sufletul trebuie rabdare si multa tenacitate. Partial Pascalopol a inteles ca nu o poate ingradi in zidurile institutie care se numeste casatoria. El i-a inteles spiritul de independenta considerand ca nu are dreptul sa-i franga zborul spre libertate. Traieste acut groaza imbatranirii: ... noi nu traim decat cinci-sase ani!... Pe urma am sa capat cearcane la ochi, zbarcituri pe obraz. Firea sa expresiva o determina sa traiasca intens orice clipa, de aceea ia hotarari bruste, pleca spre a se elibera de conditionari sociale si pentru a explora lumea. Asa se intampla cand pleaca la Paris cu Pascalopol si in aceeasi maniera va parasi casa dupa moartea lui Costache Giurgiuveanu. Un alt personaj al romanului este Aglae Tulea, sora lui mos Costache, este un personaj clasic. Parerile celor din jur converg spre trasatura fundamentala a acestui personaj: rautatea care o singularizeaza atat in roman cat si in galeria personajelor feminine din roman.

Calinescu o descrie minutios surprinzandu-i trasaturile fizice, gesturile, atitudinile, intentionand sa evidentieze concordanta intre aspectul exterior si trairile sale interioare. Aglae este o femeie cam de cincizeci de ani, cu o tinuta vestimentara pretentioasa (volane, dantela etc.), isi poarta parul bine pieptanat, are buze subtiri, nasul usor coroiat, o privire patrunzatoare si un glas destul de strident. Detaliile confirma ascutisul limbii sale, malitiozitatea uneori gratuita. Este rea, invidioasa fata de toata lumea. Un personaj, Weismann, o defineste extraordinar de bine: Este baba absoluta, fara cusur in rau.. Stanica Ratiu constata cu stupefactie: Aceasta n-are nimic sfant. Barbat, frate, toti-s fleac pentru ea. Ambitioasa si veninoasa. Aglae nu poate fi capabila de sentimente autentice. Singura ei pasiune este banul, din cauza caruia asteapta cu interes moartea fratelui pentru a-i mostenii averea. S-ar putea ca tot veninul, toata rautatea ei sa nu fie altceva decat refluxul neimplinirii ei ca femeie si apoi ca mama. Spera ca, dobandind banii lui Ghiurghiuveanu sa-si asjute cei trei copii ai sai, asupra carora a revarsat multa grija si afectiune, dar si o exagerata rautate. Constienta ca are copii nerealizati, Aglae ataca pe toti si pe toate caile jigneste, este ostentativa, brutala si artagoasa. Insensibila fata de fratele sau bolnav, sau fata de sotul ei, Simion, Aglae va trai fenomenul razbunarii vietii: averea lui mos Costache va ajunge, in mare parte, in mainile lui Stanica. Olimpia este parasita, Aurica si Titi raman necasatoriti, urmand toti sa-si intretina obiceiurile ciudate, lipsite de utilitate si logica. Romanul lui Calinescu cuprinde si o serie de elemente romantice, intre care ar trebui sa mentionam surprinderea starilor de ambiguitate din caracterul unor personaje (Otilia si Pascalopol) si cateva descrieri de natura. Enigma Otiliei este un roman realist (balzacian) prin: prezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul secolului XX, motivul paternitatii si al mostenirii, veridicitatea si utilizarea naratiunii la persoana a III-a.