Genetica-C6

Hemofiliile

Hemofilia A este cea mai frecventa coagulopatie ereditara cu transmitere

“x”-lineata, recesiva. Frecventa ste de 1/10000 nou-nascuti de sex masculin. Defectul genetic
vizeaza sinteza factorului 8-globulina antihemofilica, situat pe bratul lung al cromozomului
“x”.
Istoric: boala se cunoaste de 3 milenii, prima data apare scrisa in secolul al II-lea
e.n. Boala a devenit de interes public pentru ca a afectat o parte din personalitatile Curtii
Regale (regina Victoria). Prima data descrierea bolii s-a facut in 1793; in 1828 Hoppf i-a dat
numele. In 1852 s-a diferentiat hemofilia A de hemofilia B. in 1984 gena factorului a fost
clonata permitand investigarea hemofiliei A pe baza moleculara.
Consideratii genetice: boala se intalneste exclusiv la baietii ce dispun de un singur
cromozom “x”, fetele avand un cromozom “x” suplimentar cu alela sanatoasa dominanta, care
poate compensa activitatea deficitara a cromozomului “x”, purtator de gena anormala.
Manifestari clinice: severitatea manifestarilor clinice depinde de concentratia
factorului 8 precoagulant:
-forme grave (procent sub 5 unitati/100 ml de factor 8): bolnavii sangereaza cu
usurinta la traumatisme minore;
-forme grave: bolnavii sangereaza la traumatisme mai importante;
-forme usoare: sangerarile apar numai la traumatisme majore sau la interventii
chirurgicale.
Debutul bolii: este in functie de forma clinica (de concentratia factorului 8):
-la nastere debuteaza rar, eventual cu ocazia circumciziei, dar niciodata la
sectionarea cordonului ombilical bogat in tromboplastina tisulara;
-varsta cea mai frecventa a debutului este intre 1-5 ani.
a).Sangerarile externe: nu prezinta gravitate mare, desi au aspect alarmant; apar dupa o
perioada de latenta de la traumatism fiindca mecanismul vasculo-placentar si calea extrinseca
a mecansimului plasmatic sunt normale.
In ordinea frecventei sangerarile externe sunt: dentare; epistaxis; hematuria;
sangerare digestiva; sangerari ale limbii prin muscatura; gingivoragii; sangerari ale pielii si
buzelor.
b).Sangerarile interne: sunt mai frecvente si mai grave. Sangerarile interne pot fi:
subcutanate (echimoze, hematoame superficiale); intramusculare (hematoame profunde); intra
sau interviscerale (faringe, laringe, mediastin, perete intestinal, periost, suc); intracavitare
(abdomen, pleura, pericard, articulatii, spatiul arahnoidian…).
•Hemartrozele (75%) sunt exprimarea clinica cea mai frecventa a bolii. Varsta la care apar
aceste hemartroze este intre 1-5 ani.
Factorul declansator: traumatisme care de multe ori trec neobservat. In ordinea
frecventei sunt afectate articulatiile: genunchiului (36%); glezna (30%); cotul (23%); mana
(6%); umarul; soldul (2%).
Manifestari: durere vie; tumefactie rapida; impotenta functionala si pozitie antalgica
a membrului articulatiei respective. Examenul clinic evidentiaza prezenta de lichid in
articulatie (punctia in aceste boli este interzisa).
Aceste hemartroze se repeta la aceeasi articulatie, conducand in timp la instalarea
artropatiei hemofilitice: straturile anatomice sunt slabite treptat; muschii se atrofiaza si se
fibrozeaza; mecanica articulatiei devine deficitara; sinoviala se hipertrofiaza, se
 2

hipervascularizeaza, devenind mai usor hemoragica, deci este un cerc vicios ce marcheaza
inceputul artropatiei hemofilice (da sechele grave cu handicap sever).
Resorbtia spontana a unei hemartroze dureaza intre 3-6 saptamani si este insotita de
febra si de cresterea numarului de leucocite. Pot sa apara si sangerari intraosoase care duc la
lezari ale cartilajelor de crestere cu deformari articulare secundare si cu deviatii in ax ale
oaselor lungi.
Radiografic, artropatia hemofilica cronica se caracterizeaza prin: osteoporoza;
pensarea si neregularitatea suprafetelor articulare; hipertrofie epifizara; geode osoase-
distructia totala a articulatiei.
•Hematoamele sunt a 2-a manifestare majora si caracteristica a hemofiliei A. Hematoamele
pot fi superficiale (coloreaza pielea in albastru-vanat) si profunde (intramuscular). Afectati
sunt in ordine: deltoidul; bicepsul; psoas; cvadriceps; triceps; muschii abdominali.
Hematoamele profunde sunt grave pentru ca pot duce la contracturi, la necroze, la
paralizii (hematomul de psoas drept simuleaza apendicita acuta). Complicatii ale
hematoamelor profunde: chisturi reziduale ce se pot suprainfecta si in timp se pot canceriza.
Diagnosticul se pune pe anamneza familiala sugestiva, pe tabloul clinic si pe
examinari de laborator.
Tratamentul:
-tratament medicamentos: substitutiv cu factor 8 care s-a obtinut din produse de
sange uman si abia mai nou prin inginerie genetica;
-tratament adjuvant ortopedic;
-masuri educative;
-kinetoterapie;
-psihoterapie;
-tratament profilacticsfatul genetic.
Boala evolueaza in pusee cu tendinta de atenuare cu varsta. Mortalitatea este intre 3-
5% si se intampla prin hemoragie intracranianasepticemie, hemoragie postoperatorie.
Complicatiile sunt legate de boala sau de tratament. Prognosticul acestor bolnavi
este sever, hemofilia fiind o boala invalidanta prin afectare musculara si/sau articulara, care
imobilizeaza copilul timp indelungat si care duc la tulburari de mers si dificultati in folosirea
membrelor superioare.

Hemofilia B este o afectiune ereditara “x”-lineata caracterizata prin sinteza

scazuta sau anormala a factorului 9 (Christmas”Boala Christmas”)-boala rara-1/100000 de
baieti. Clinic este identica cu hemofilia A. tratamentul este identic ca la hemofilia A.