Geriatrie-C5

Afectiuni metabolice la varsta a III-a-OSTEOPOROZA

Masa osoasa este determinata genetic, fiind diferita in functie de sex. Ea este
superioara cu 1/3 la barbati fata de femei. Scheletul osos sufera un proces de imbatranire.
Acesta se insoteste de o reducere progresiva a masei osoase, care intre anumite limite poate fi
considerata fiziologica, numindu-se osteopenie senila sau osteoporoza fiziologica de varsta.
Daca apar fracturi si tulburari posturare, modificarile osoase nu mai sunt fiziologice,
aparand osteoporoza ca boala. Masa osoasa creste pana la varsta adulta, ramanand constanta
un numar de ani, pentru ca la 45 de ani la femei si la 55 de ani la barbati sa inceapa sa scada
progresiv, dar mai accentuat la femei.
Diferentele dintre sexe sunt importante si au la baza conditionari hormonale. Sexul
feminin este afectat mai devreme, mai sever si mai precoce. Sexul feminin avand o speranta de
viata mai mare se asista la o crestere corespunzatoare la numar de cazuri de osteoporoza.
La varsta de 70 de ani masa osoasa reprezinta 70% din valoarea sa initiala, aceasta
prin atrofie osoasa si prin scaderea capacitatii osteoformatoare.
La varstnici concura si alti factori etiologici ca:
a).factorul hormonal: evidentiat prin scaderea nivelului estrogenilor (cum se intampla la
femei in post-menopauza); la barbat se adauga scaderea functiei testiculare, cu atat mai
importanta cu cat se instaleaza mai precoce;
b).restrangerea activitatii fizice: apare progresiv (pana la imobilizare); sindromul de
imobilizare a varstnicului poate avea diferite cauze-fracturi, accidente vasculare cerebrale
(paraplegii si hemiplegii); in remanierea normala a osului un rol determinant il au forta de
gravitatie si activitatea musculara normala;
c).factori nutritionali: malabsorbtie sau malnutritie (carente protein-calorice sau vitaminice-
vitamina D); malnutritia este datorata imbatranirii epiteliului absorbant sau din cauza ca nu se
aduce aportul calitativ alimentar (statutul social);
d).tulburari circulatorii: sunt datorate fie scaderii elasticitatii sistemului vascular, fie
scaderii calitatii sangelui;
e).fumatul;
f).sedentarismul: nu mai are activitate zilnica.
OSTEOPOROZA este diminuarea masei osoase pe unitatea de volum osos, osul
restant avand compozitie normala, determinata de un dezechilibru intre distructia osoasa
crescuta si formarea diminuata a osului; deci osteoporoza este o atrofie osoasa caracterizata
printr-o afectare egala a celor 2 componente ale osului-substanta organica fundamentala si
substanta minerala.
Osteoporoza devine patologica numai in momentul cand genereaza fracturi. In
conditii normale, subiectii nu au nici un fel de acuze. Diagnosticul de osteoporoza in afara
fracturilor este greu de pus, dar cu toate acestea diagnosticul ar trebui pus inainte de aparitia
fracturilor, pentru a permite masuri terapeutice adecvate si profilaxia efectelor patologice.
Diagnosticul se bazeaza pe:
a).Elemente clinice orientative pentru diagnosticul de osteoporoza: dorsalgii, relaxari
musculare, aparitia cifozei, micsorarea inaltimii, scurtarea trunchiului; cu aparitia unui pliu
cutanat transversal la baza toracelui si abdomen rotunjit.
b).Elemente radiologice sugestive evidentiate prin: hipertransparenta osoasa, biconcavitatea
platourilor vertebrale, deformarile corpurilor vertebrale prin microfracturi si tasari.
 2

c).Osteodensitometria este bazata pe ultrasunete (masoara cantitatea de masa osoasa). In

acest stadiu de diagnosticare, testele biologice reprezentate de VSH, hemograma,
electroforeza, calcemie si fosforemie sunt de obicei normale.
Localizarea fracturilor determinate de osteoporoza este conditionata de varsta:
-la femei: intre 50-60 de ani apar mai frecvent fracturile radio-carpiene; in jurul
varstei de 70 de ani exista o frecventa mai mare a fracturilor vertebrale; peste varsta de 70 de
ani intalnim o frecventa crescuta a fracturilor de col femural;
-la barbati: exista aceeasi frecventa a localizarii fracturilor, insa cu o intarziere
de 10-15 ani.
Formele clinice de osteoporoza intalnite la varstnic se impart in:
Forme primitive: osteoporoza psot-menopauza; osteoporoza presenila; osteoporoza senila.
Forme secundare: osteoporoza de imobilizare.
Profilaxie si tratament: profilaxia consta in identificarea si atenuarea factorilor
etiologici, fie cei determinanti (varsta, sex, cod genetic), fie cei favorizanti-astfel se poate
actiona pe activitate fizica, corectare hormonala, tulburari de nutritie si tulburari circulatorii.
Scopul terapeutic il constituie mentinerea sau deplasarea subiectului in afara riscului
de fractura. Profilaxia si tratamentul osteoporozei se poate identifica cu profilaxia fracturilor.
O modesta conservare a unei activitati fizice permite limitarea dezosifierii osoase prin efectul
osteoformator al miscarii.
Se recomanda varstnicului exercitiul fizic sub forma de plimbare, mers pe bicicleta,
inot. In principal, terapia de combatere a osteoporozei la varstnic este de natura fizicala. La cei
care au facut deja fractura, primul act terapeutic consta in evitarea imobilizarilor prelungite si
imobilizari precoce.
Exercitiile fizice se vor executa timp de 10-15 minute in 1 sau 2 sedinte zilnic.
Recuperarea bolnavilor cu osteoporoza se executa in echipa formata din medicul
geriatru, kinetoterapeut si psihoterapeut. Recuperarea se face sub un control riguros
cardiovascular pentru corelarea dozarii intensitatii miscarii si a cantitatii de efort cu
posibilitatile aparatului cardiovascular, care sunt intotdeauna limitate atat fiziologic, cat si ca
urmare a imbolnavirilor frecvente la aceasta varsta.
A 2-a latura terapeutica a osteoporozei este tratamentul medicamentos, care isi
propune combaterea procesului osteoporotic. Osteoporoza, clinic, apare atunci cand pragul de
fractura este depasit (cand osul a pierdut peste 50% din substantele sale componente).
Obiectivele tratamentului:
•Inhibarea distructiei osoase prin administrarea de estrogeni, Ca, cu precautia ca
administrarea de Ca poate produce calcificari si in alte zone (sistemul renal, sistemul arterial).
Administrarea de vitamina D actioneaza ca si administrarea de Ca, cu rolul de a stimula
absorbtia Ca. Recent s-a introdus administrarea de calcitonina, care inhiba liza osoasa
(medicamente indicate mai ales in pierderile rapide de masa osoasa datorate imobilizarii la
pat).
•Favorizarea formarii osului: se recomanda administrarea de: anabolizante (hormoni
androgeni-dar nu cu rezultate foarte bune); florura de Na (singura care s-a dovedit utila, avand
ca inconveniente o toleranta gastrica dificila si dureri osteo-articulare).
Concluzie: tratamentul osteoporozei se bazeaza pe recuperarea activitatii fizice
prin intermediul kinetoterapiei si a tratamentului medicamentos, in principal cu calcitonina si
florura de Na (estrogeni dupa menopauzacancerul de san).