MCS-C4

Infrastructura metodologica a cercetarii

Infrastructura metodologica sta la baza tuturor sistemelor existente in realitate.

Infrastructura este formata din elementele fundamentale ale unei macrostructuri si
din sistemul de relatii dintre aceste elemente.
Infrastructura cercetarii: metoda; metodologie; tehnici; procedee; operatii.
Este necesar sa lamurim intr-o forma cat mai accesibila termenii amintiti anterior.
Acesti termeni sunt folositi in sensuri variabile in functie de orientarea metodologica a
autorilor, tinand cont de domeniile aplicarii si formularii sau rezolvarii problemelor specifice.
Metoda este preluata din praxeologie (domeniu cu o arie mai larga decat cea a
terapeuticii sau stiintelor specifice ei).
Dupa Tadeusz Kotarbinski, “din punct de vedere al aplicatiilor obisnuite am putea
caracteriza metoda drept o modalitate constienta si repetat folosita”. Acelasi autor precizeaza:
“metoda sau sistemul de procedare este o modalitate de executare a unei actiuni complexe,
constand intr-o anumita alegere si combinare a actiunilor componente, planuita si apta de a fi
aplicata repetat” (citate din “Tratat despre lucrul bine facut”).
Metoda defineste calea, itinerarul, structura de ordine, programul dupa care se
regleaza actiunile practice si intelectuale in vederea atingerii unui scop. Prin urmare, accentele
pentru definirea metodei cad pe note caracteristice cum sunt modalitatea de procedare
constienta si repetat folosita, actiuni complexe, planuite si alegere si continuare a actiunilor
componente.
Metodele au virtuti, dar si servituti (calitati, dar si limite). Ele sunt coordonate de
metodologii mai mult sau mai putin generale, dar care nu tin in mod exclusiv de domeniul
logicii, in sensul general al notiunii de logica. Aceasta completare prin care metoda este
inferata in arii mai abstracte deschide necesitatea de a releva implicatiile ei teoretice.
Raportandu-se la componentele concrete ale metodei se deschide necesitatea de a arata de
fiecare data domeniul aplicarii, obiectivele, mijloacele, instrumentele…
Drumul spre abstract si cel inspre concret al metodelor le confera acestora
flexibilitate si varietate. Aceste caracteristici au dat nastere unor notiuni inrudite cum sunt:
metodologii; procedee; tehnici; operatii; set de metode; baterii de metode dispozitiv de
mijloace; aparatura… Astfel, metoda este definita ca o cale de insusire sau solutionare a unei
actiuni.
Unii autori precizeaza ca nu este vorb de orice cale, ci de o “cale spre”-de o cale ce
presupune un tel, scop care sconteaza un rezultat anume. De obicei, in cazul metodei rezultatul
scontat a fost deja obtinut pentru ca metoda sa fie recunoscuta ca atare. Acest adevar aduce in
discutie un element nou si foarte important, respectiv faptul ca nu exista metoda in sensul
determinarii ei obiective daca nu s-au obtinut anumite rezultate.
Metoda fara rezultat se afla in curs de elaborare-este ipotetica. Exista in plan
psihologic, teoretic, ipotetic, dar nefiind experimentata sau verificata ea nu poate fi “invatata”
si nu poate deveni obiectul invatarii sistematice. Metoda cere sa fie confirmata de experienta,
dovedindu-se productiva, controlabila, instruibila si transmisibila. Ceea ce nu poate fi transmis
altuia nu poate fi o metoda, desi poate fi o modalitate de gandire sau actiune noua.
Acest moment al devenirii metodelor are o mare importanta in viata contemporana
in care procesul invatarii este rapid, inovatiile multiple, reiesind rolul metodelor si tehnicilor
in descoperire si inovatie. Toate metodele de cercetare stiintifica sau din sfera oricarei munci
sunt bune in masura in care se preteaza controlului. O metoda incontrolabila nu are acoperire,
ea ramane o cale intamplatoare.
 2

Rezultatele pot duce la metode, asa cum metodele pot duce la rezultate-drumul
perfectionarii metodelor si tehnicilor de cercetare, de invatare sau de munca practica creatoare
nu este intotdeauna linear. Rezultatul obtinut prin intuitie, prin revelatie la inspiratie dintr-o
data este un rezultat preluat de metoda in masura in care metoda obtinerii sale se lasa
reconstituita si verificata de altii si apoi ea devine stiintifica.
In cercetarea stiintifica metoda este obligatorie: fie ca premerge rezultatul, fie ca
obtine rezultatul care permite refacerea drumului si constituirea metodeimetoda este o cale
confirmata de practica, intrucat s-a dovedit a fi eficienta, instruibila. Acesta este sensul comun
al notiunii de metoda. In practica vom acorda atentie metodelor care sunt constituite, care s-au
impus ca obligatorii, metode care se lasa invatate si se pot invata si care asigura o munca de
calitate fiind verificate prin trainicia produselor, a rezultatelor.
Metoda inseamna drum, cale, mod de expunere si indica totalitatea demersurilor prin
care omul reuseste sa cunoasca un fenomen, sa produca un obiect, o actiune sau sa provoace
constient modificari in domeniul in care actioneaza.
Metoda face parte integranta din stiinta, fiind aspectul cel mai activ al acestuia, o
modalitate sigura de a obtine cunostiinte stiintifice. Aspectul activ al metodei in stiinta se
bazeaza pe cunostiintele deja existente, le depaseste prin si in urma utilizarii sale, creand noi
cunostiinte, restructurand chiar vechiul sistem de cunostiinte.
In raport cu sistemul de cunostiinte care este mai stabil, metoda este mobila fiind
orientata spre descoperirea unor noi cunostiinte. Regulile dupa care opereaza metoda sunt
standarde riguroase si relativ constante, fara caracter standard neexistand nici reguli, nici
metode, nici logica. Datorita faptului ca metoda se bazeaza pe un sistem teoretic, obiectiv,
adevarat, ea nu poate fi incorecta odata constituita si verificata de practica prin rezultate.
Incorecta poate fi aplicarea ei de catre cercetatori, mai ales atunci cand acestia extind sfera
actiunii metodei dincolo de limitele ei sau a domeniului in care ea s-a constituit.

Relatia metoda-metodologie-tehnici-procedee-teorie

•Legatura metoda-metodologie: metoda se naste pe baza studiului fenomenelor reale,

stiinta ajungand astfel sa cunoasca esenta lor, raporturile lor reciproce si sa formuleze legile
lor. Aceste legi devin elemente de orientare a viitorilor cercetatori fiind transformate in
principii metodologice ale stiintei respective.
Metoda se refera atat la modalitatea de actiune practica, cat si la modalitatea
obtinerii cunoasterii teoretice, referitoare la rezultatele obtinute. Prin cele spuse mai sus
ajungem sa afirmam ca metodologia este stiinta despre metode, adica studiul teoretic al
metodelor stiintifice sau teoria metodelor.
Metodologia este teoria stiintifica a metodelor de cercetare si interpretare; este
sistemul de principii dupa care se orienteaza o stiinta. Metodologia este o parte a filozofiei ce
se ocupa cu analiza teoretica a metodelor folosite in stiinta moderna.
Metodologia se mai poate defini ca sistemul principiilor, regulilor generale ale
cercetarii stabilite de stiinta ce actioneaza intr-un anumit domeniu al realitatii. Alaturi de
principiile si regulile metodologice se vor afla si metodele concrete asa-numitele metode
particulare, procedeele si tehnicile specifice lor (metodologia in prima ipostaza).
Metodologia poate fi inteleasa si in alt sens: poate fi considerata ca fiind si
ansamblul metodelor folosite in cadrul unei stiinte, deci o succesiune de metode, tehnici,
procedee in cadrul unei cercetari reale.
Revenind la primul sens al metodologiei ca teorie a metodei, regulile constituie
obiectul metodologiei ce devine o stiinta noua, de sinteza, uneori o metastiinta. Uneori
metodologia este determinata de gandirea filozofica intr-o epoca, rezultand faptul ca sensul
 3

fundamental al termenului de metodologie este cel de disciplina a teoriei metodelor. Ea are in

acest context caracter de metateorie.
•Legatura metode-procedee-tehnici: apare problema unei ierarhii in aplicarea denumirii de
metoda fata de diferite tehnici si procedee de cercetare. Poate fi denumita o metoda ca un
complex amplu de procedee de operare (ex.: metoda statistica, metoda istorica, care sunt
metode cu caracter general si cuprind diferite procedee specializate si care la randul lor sunt
denumite cateodata metode-vaste complexe de tehnici de cercetare pe care unii dintre autori le
denumesc proceduri de cercetare, in cadrul lor distingand metode, iar in cadrul metodelor
tehnici de culegeri a datelor…).
Unii dintre autori tin sa sublinieze ca orice metoda se compune dintr-o serie de
procedee diferentiate ce trebuie sa fie standardizate, adica stabilite astfel incat sa poata fi
aplicate intotdeauna in mod identic de catre oricine si sa elimine orice deformari posibile care
decurg din atitudinea si particularitatile personale (ale terapeutului) ce le aplica si le foloseste.
Aceasta standardizare costituie temeiul sigurantei lor, iar pe de alta parte poate sa determine
limitarea domeniului de aplicabilitate a lor.
Standardizarea procedeelor, tehnicilor si operatia de cercetare stiintifica isi exercita
continuu influenta asupra tehnicilor si metodelor de munca, ceea ce prezinta mari avantaje de
cooperare, precum si mari sanse de formare, instruire si educatie a oamenilor. Totusi, nu
trebuie sa devenim robii propriilor tehnologii.
Procedeul poate si trebuie sa fie standardizat, in timp ce metoda trebuie respectata in
esenta ei si aplicata potrivit naturii obiectului. Metoda are o aplicabilitate mai larga si mai
elastica comparativ cu tehnicile si procedeele. Atat metoda, cat si procedeele sunt subordonate
metodologiei ce constituie un lant de metode si procedee in unitatea lor de aplicare. Procedeul
este mai departat de teorie avand un accent pregnant, practic.
Procedeul (ca modalitate concreta de actionare intr-o activitate practica) este
secventa unitara de aplicare a unei metode implicand tehnici standardizate aplicate in masa.
Tehnicile ca organizare instrumentala a unei activitati proceduale ca modul concret de operare
intr-o actiune sau demers practic; operatiile ca elemente primare ale unei actiuni pot produce
prin inovare sau restructurare schimbari de metode si regandirea unei intregi metodologii.
Tehnicile ca modalitati stabilite istoric de a face un lucru, o activitate se perimeaza
in timp (caracter in timp), tehnicile fiind sisteme de operatii care tin de instrumente folosite,
producand schimbari importante, revolutii uneori in cercetarea stiintifica.
•Legatura metoda-teorie: metoda inteleasa ca un sistem de organizare a unor reguli de
gandire si actiune ce conduc spre un scop nu poate fi izolata de teorie-se confirma legatura
fundamentala intre teorie si metoda.
Aspecte ale legaturii dintre teorie si metoda:
a).anumite enunturi teoretice pot fi restructurate in reguli;
b).regulile unei metode depind de scopul urmarit, iar scopul este determinat de relatia dintre
subiectul care actioneaza si obiectul asupra caruia se actioneaza;
c).relatia teorie-metoda este determinata de structura obiectului care se enunta prin teorie;
metodele depind de obiectul asupra caruia se aplica;
d).metoda actioneaza ca un instrument cu ajutorul caruia se confirma sau se largeste teorie
neexistentei metodei pure-nu exista metode despartite de teorie, asa cum nu exista
metodologia ca stiinta a metodei care sa nu fie legata de o conceptie stiintifica.