Sunteți pe pagina 1din 1

Voci ce strmut ecoul ineriei mele, dou umbre ateapt n ploaie.

O piele srutat de patimi, ce nc poart mirosul tu, ascuns n pardesiu, minte, neruinat, despre ce noaptea nu a putut s neag. Acum e diminea. Ai spus c ne ntlnim la scri. Eu i-am adus umbrel. Lacrimi contenesc din cer. Doar c nu din cerul meu. Mi-am dat seama de ceva. n tot acest timp, am inut umbrela pentru un violocel.

S-ar putea să vă placă și