PARINTELE CONSTANTIN COMAN - DESPRE FAMILIE 1994 ***

Ma bucura nespus aceasta reintalnire cu dumneavoastra in aceasta sala dupa un an aproape cred si ma bucura in acelasi timp tema asupra careia vom dialoga in aceasta seara desi marturisesc ca ma inspaimanta totusi pentru ca este una din temele fundamentale, una din problemele esentiale care privesc existenta noastra. As vrea sa va propun un dialog dupa ce mai intai conform uzantelor voi expune cateva din gandurile mele asupra temei. nainte de toate insa v-as ruga sa avei cu mine in aceasta seara un partener de dialog mai intai de toate in calitatea mea de familist, vin in fata dumneavoastra ca un familist convins, in al doilea rand, nu ca importanta, desigur ca preot si teolog. Nu cred ca exista diferente de abordare care sa vina din aceasta dubla calitate a mea, numai nuante, ca sa zic asa sau motivatii diferite. Problema familiei, adica a insotirii barbatului cu femeia imi este foarte la suflet si simt ca este una din realitatile ultime ale existentei noastre. Mai intai insa contextul in care ne-am propus aceasta discutie si acest dialog. Stiti ca motivul imediat care a determinat pe studentii din ASCOR sa planifice aceasta tema a fost tulburarea din zilele din urma in legatura cu faimoasa lege sau modificare a legii privind homosexualii. Aceasta este o motivatie imediata, pentru ca vom vedea pe parcursul discutiilor noastre ca tema familiei este afectata in mod direct de faimoasa tema sau problema a homosexualitatii. In al doilea rand cred ca sunteti in cunostinta de cauza, nu stiu daca organizatorii au avut in cunostinta si acest motiv, cred ca sunteti in cunostinta de cauza ca anul acesta, 1994 a fost declarat pe plan international an al familiei. Desigur, nu ne inscriem in ceea ce s-ar putea numi manifestari care sa vina in intampinarea acestei decizii pe plan international, dar personal as vrea sa iau si de aici un motiv pentru cele ce urmeaza a fi expuse. Si as incepe chiar de aici. Comunitatea internationala hotaraste sa dedice anul in curs 1994 familiei. Chiar astazi am rasfoit o revista care in mare parte era dedicata acestei teme, adica anul 1994 anul Familiei si intre motivatiile care au determinat comunitatea intenationala la aceasta decizie la loc de frunte ca sa zic asa intre primele se afla un semnal de alarma tras in privinta familiei. Familia ca un ultim reper, familia ca o realitate, ca o institutie care este amenintata de alienarea, de instrainarea de rosturile ei. Mai mult decat atat, se spunea acolo cum ca familia ar fi una din ultimele institutii care mai opun rezistenta unui proces de instrainare foarte avansat care afecteaza existenta umana si care este datorat nici mai mult nici mai putin decat modului de viata care caracterizeaza civilizatia noastra la sfarsitul mileniului

doi si in zorile mileniului trei. O civilizatie, un mod de viata care asa cum stiti si dumneavoastra ridica tot mai sus stindardul drepturilor omului, intelegandu-l pe om ca individ, ca persoana singulara, neglijand se pare, in virtutea nu numai a unei inertii, as indrazni sa SPUN MAI MULT, in virtutea unei crase ipocrizii, neglijand de fapt realitatea evidenta din totdeauna ca omul este intai de toate o fiinta sociala, deci comunitara si nu ii putem apara drepturile ca individ, nu il putem salva ca individ decat salvandu-i relatia, salvand comuniunea, salvand comunitatea. Civilizatia noastra , asa cum stiti si dumneavoastra este o generatie centrata pe individ, o civilizatie centrata pe satisfacerea cerintelor individului, de aceea vorbim de drepturile individului, drept insemnand ceva care reclama omul pentru sine, in virtutea conditiei sale de om. Vom avea probabil ocazia in aceasta seara sa discutam si asupra acestei probleme din perspectiva desigur teologica , adica din perspectiva Bisericii. Discursul meu va fi unul teologic fara doar si poate, insa voi face eforturi, lucru pe care mi l-am propus sa-l fac intotdeauna, ca acest discurs teologic sa nu fie unul exclusiv, exclusivist, sa se plaseze paralel cu alte discursuri, ci dimpotriva, sa fie unul care inglobeaza, unul care accepta, care cuprinde si alte perspective de abordare a temei. Pentru noi ca preoti, crestini, familia isi are temeiul in actul creatiei, in actul creatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu, citim in carte Facerii a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut pe om, repeta, barbat si femeie. Aici isi afla temeiul pe de o parte antropologia crestina, pe de alta parte, daca vreti teologia familiei sau orice discurs in legatura cu familia. Familia asadar isi are temei in creatie; omul a fost facut barbat si femeie, barbat si femeie intelegand doua realitati complementare care numai impreuna formeaza omul desavarsit, realitatea umana completa, implinita. Dupa ce Dumnezeu a facut omul, barbatul si femeia, le-a dat porunca <cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul>. As vrea sa subliniez deci intai de toate complementaritatea sau caracterul comunitar al barbatului si al femeii si in al doilea rand faptul ca aceasta intalnire dintre barbat si femeie, familia este inscrisa in ceea ce noi numim iconomia creatiei, adica in randuiala sau in planul dumnezeiesc al creatiei Prin ei, dumnezeu avea sa duca mai departe creatia, inmultind neamul omenesc. Deci familia este o realitate primordiala si este asezata la temelia creatiei. Nu mai e nevoie sa subliniez ca intreaga creatie a fost asezata, pusa de Dumnezeu la picioarele omului, daruita omului, omul fiind incununarea creatiei lui Dumnezeu. A urmat, cum stiti cu totii nefasta cadere a omului care fara doar si poate a avut consecinte si asupra familiei, prima familie <Adam si Eva>. Adam si Eva erau goi inainte de cadere si nu se rusinau un lucru pe care va rog sa-l retineti, vom mai reveni in discutiile noastre in aceasta seara. Erau goi si nu se rusinau. Dupa cadere au

vazut goliciunea lor, s-au rusinat si au cautat sa-si acopere aceasta goliciune. Mai mult decat atat, dupa cadere, familia continua sa-si pastreze menirea si functionalitaea ei, numai ca acestea se vor implini cu timpul, cu efort si cu oboseala. Cu staruinta. Mie mi-e drag intotdeauna sa-mi amintesc perechile celebre Vechi Testamentare ca un reper atunci cand discut despre familie si va aduc aminte si dumneavoastra de Avraam si Sara, de Isaac si Rebeca, de Iacov si Rahila si multe din familiile vechi testamentare. Textul biblic tine sa faca mentiunea atat a barbatului cat si a femeii. Venim in perioada Nou Testamentara pentru a reintalni familia intr-un context cu totul nou. Intr-un context teologic intai de toate cu totul nou pentru ca avem de-a face cum stiti prin intruparea fiului lui Dumnezeu cu o noua creatie, creatia isi pune un nou temei. Data fiind caderea omului, Dumnezeu a randuit aceasta creatie din nou pentru ca sa-l readuca la statura lui dintai, si mai mult decat atat. Familia ramane la baza si acestei de-a doua creatii. Barbatul, impreuna cu femeia raman la temelia existentei. Aproape surprinzator, nu avem prea multe referiri la cuplu, la barbat si femeie in Noul Testament. Numai in cateva imprejurari in care Mantuitorul Hristos este provocat in aceasta directie desigur vorbindu-se in special de randuielile iudaice care reglementau relatia dintre barbat si femeie. Si atunci cand iudeii vin la Mantuitorul sa-l intrebe daca este sanatoasa randuiala lui Moise, legea lui Moise ca barbatul, atunci cand considera, sa dea carte de despartire femeii , sa se desparta de ea, Mantuitorul le reaminteste ca aceasta lege, desi de la Dumnezeu este ulterioara Creatiei este data ca pogoramant pentru conditia la care cazuse omul, mai zice Mantuitorul Hristos pentru <impietrirea inimii voastre>. <Dar aducetiva aminte> spune <ca Dumnezeu a facut pe om barbat si femeie si a randuit ca omul sa lase pe tatal sau si pe mama sa si sa se lipeasca de femeia sa, sa fie amandoi un trup>. Mantuitorul Hristos se raporteaza asadar la Creatie ca temei al Familiei. Noutatea extraordinara care apare in Noul Testament o intalnim la Sf. Apostol Pavel. Sf Apostol Pavel, intr-o scrisoare a lui catre crestinii din Efes asemuieste relatia dintre Barbat si Femeie cu aceea dintre Hristos si Biserica, mergand la profunzimea, la continutul acestei relatii. <Taina aceasta>, zice Sf Apostol Pavel,< adica a unirii dintre barbat si femeie este mare iar eu o aseman cu taina unirii lui Hristos cu Biserica>. Am adus discutia aici pentru ca aici mi-e drag sa gasesc eu punctul de sprijin fundamental in abordarea familiei si anume in relatia dintre Dumnezeu si oameni pentru ca in relatia concreta dintre Hristos si Biserica avem materializarea relatiei dintre Dumnezeu si oameni. Biserica este comunitatea credinciosilor, a celor ce cred ca Hristos este fiul lui Dumnezeu. Relatia dintre Hristos si Biserica este asemanata de Sf. Apostol Pavel cu relatia dintre barbat si femeie, barbatul asemanat cu Hristos, femeia asemanata cu Biserica. Motivatia, suportul si finalitatea acestei relatii este

dragostea. Iubirea, asadar, dragostea este cea care motiveaza, care realizeaza si care angajeaza spre o finalitate relatia dintre Hristos si Biserica, dupa cum iubirea este cea care motiveaza sprijina si lanseaza spre o finalitate relatia dintre barbat si femeie. De altfel imaginea nu este cu totul noua. In Vechiul Testament adeseori, Dumnezeu insusi vorbind poporului evreu compara relatia dintre el ca Dumnezeu si Poporul Ales cu relatia dintre barbat si femeie. Facand caz de infidelitatea prea deasa a acestui popor ales si de fidelitatea lui Dumnezeu, un Dumnezeu care isi tine fagaduintele, un Dumnezeu care ramane fidel, credincios relatiei sale initiate de El Insusi. Toata istoria vechi testamentara este comparata adeseori in randurile Vechiului Testament dar si ulterior, in textele Parintilor cu istoria unei relatii de casatorie, daca vreti dintre Dumnezeu si oameni. Dumnezeu il cheama pe om la relatie, la aceasta relatie de dragoste cu Sine, ii fagaduieste toate darurile sale, cerandu-i in schimb nimic altceva decat fidelitate. Omul concretizat in poporul ales, in poporul evreu in perioada Vechiului Testament aratand si demonstrand tocmai neputinta firii umane decazute, nu reuseste sa ramana fidel si atunci adeseori cade din relatia cu Dumnezeu in relatia cu idoli, cu dumnezei mincinosi, uita de Dumnezeu, se dedau la pacate si asa mai departe. Dumnezeu insista, ramane credincios relatiei, adeseori pedepseste, adeseori iarta dar nu renunta si nu se desminte, nu isi dezice fagaduinta primordiala. Eu am vazut intotdeauna in acest fapt, ca relatia dintre Dumnezeu si oameni, si omenire in ansamblul ei este redata cu imaginea casniciei, cu afirmare si un temei extraordinar pentru relatia dintre barbat si femeie, pentru familie. Acest lucru il vedem confirmat cum spuneam in Noul Testament atunci cand Sf Ap Pavel vorbeste despre relatia dintre barbat si femeie asemuind-o cu cea dintre Hristos si Biserica. M-a uimit drept sa va spun libertatea si lejeritatea cu care aceeasi tema este dezbatuta, este discutata de parinti ca Sf Ioan Gura de Aur spre exemplu, care comentand atitudinea lui Hristos fata de Biserica, comunitatea aceasta umana in intampinarea careia vine Hristos, spune <inchipuiti-va cat de dator este barbatul, dupa imaginea lui Hristos sa-si iubeasca femeia daca Hristos atat de mult a iubit omenirea, care pana a fi cucerita de El i-a fost cu totul si cu totul potrivnica>. Hristos vine la o omenire potrivnica: <Intru ai sai a venit>, ne spune Sf Ev Ioan <si ai sai nu l-au primit>. In ciuda acestei potrivnicii, Hristos insista si lucreaza in asa fel incat cucereste, nu intamplator folosesc acest termen, vom reveni si la lucrarea de cucerire, care trebuie sa existe intre barbat si femeie, Hristos cucereste prin dragostea sa omenitatea. Prin dragostea sa care merge pana intr-acolo incat se ajunge la a-si da viata. Cat de mult a rodit aceasta jertfa a lui Hristos Mirele cel iubitor, putem constata si noi astazi, s-a putut constata pe tot cursul istoriei Bisericii. Oamenii, pana atunci potrivnici, neintelegand mare lucru din teologia inalta a Bisericii mergeau

inspre Hristos, mergeau inspre Hristos cu asa un devotament, cu asa o dragoste incat nimic nu-i impiedica, nici moartea, asa cum stiti cu totii pe care au primit-o sute de mii, zeci de mii, milioane de crestini de-a lungul veacurilor in existenta Bisericii. Aceasta relatie deci dintre Dumnezeu si om este prototip al relatiei dintre barbat si femeie. Si de aici deducem cateva din caracteristicile familiei daca vreti, sau ale relatiei dintre barbat si femeie. Si ma intorc la Creatie, discutand iarasi despre un lucru foarte important si anume despre complementaritatea celor doi, barbatului si a femeii. Doua realitati care numai impreuna formeaza omul complet, dar nu o realitate un al treilea gen sa zicem, ci barbatul este om desavarsit in relatia sa cu femeia, iar femeia este om desavarsit in relatia sa cu barbatul. De aici trebuie sa fim foarte atenti in a sublinia ceea ce eu am numit specificitatea pe de o parte a firii, a naturii omului, specificitatea firii barbatesti, specificitatea firii omenesti, si de aici deducandu-se specificitatea vocatiei fiecaruia dintre ei. Vocatia barbateasca una, vocatia femeiasca alta. Acest lucru este esential si este atat de evident incat nu cred ca trebuie sa insistam asupra lui. Stiinta demonstreaza cu prisosinta ca barbatul este barbat pana in cea mai din urma fibra a componentelor lui ,iar femeia este femeie pana in cea din urma molecula care intra in constitutia ei. Deci avem de-a face cu barbatul si femeia ca o distinctie categorica, o distinctie indiscutabila, dar nu o distinctie care se respinge, ci o distinctie care se completeaza. Daca avem la baza intelegerii familiei acest lucru, putem sa discutam in termeni foarte sanatosi. Daca nu avem la baza discursului nostru antropologic, daca vreti, aceasta distinctie, ne putem rataci foarte, foarte mult. In acelasi timp insa, o tema care nu poate fi evitata este aceea a relatiei, a intalnirii dintre cei doi, dintre barbat si femeie. Eu o propun cu insistenta, uneori cu riscul de a fi rastalmacit si rau inteles, pentru ca intalnirea dintre barbat si femeie s-ar parea in mintea multora ca nu tine de o abordare teologica, de o abordare crestineasca. Foarte multi dintre semenii nostri, foarte multi dintre teologi poate, banuiesc, considera intalnirea dintre barbat si femeie relatia care in cele din urma este una trupeasca ca un subiect rusinos uneori, alteori oricum nu pentru a fi abordat teologic si de cele mai multe ori daca vreti ocolindu-l, acceptand insa ca un lucru care exista, mai mult sau mai putin bun. Relatia trupeasca dintre barbat si femeie insa este una fundamentala. Neuitand noi ca barbatul si femeia, omul asadar nu este o realitate dihotomica, adica in care sa coexiste ceva care se cheama trup si ceva care se cheama suflet. Intelegeti? Ci este o realitate, cum spunem, psihosomatica, termen mai pretentios, adica ceea ce numim trup si ceea ce numim suflet sunt intr-o unitate de existenta si de manifestare greu de explicat. Unitatea dintre material si duhovnicesc sau sufletesc ........ Si spun ca atunci cand nu exista atractia trupeasca, exista intre cei doi o alienare a firii. Am aici un text dintr-o carte care a circulat la noi, editata de Anastasia, un text din Sf Vasilie cel Mare care se refera exact la aceasta problema: la

atractia trupeasca, la relatia trupeasca, la polaritatea barbat-femeie care presupune o atractie. <Caci va spun eu>, Sf Vasilie cel Mare, < atractia virtuala care se afla in trupul barbatului fata de femeie face ca mintea lui sa-si piarda uneori orice capacitate de judecata in virtutea impreunarii, desi are de intampinat rezistenta launtrica a spiritului. Atunci cand o femeie mangaie trupul alteia, sau un barbat mangaie trupul altui barbat, ei raman nepasatori, in virtutea inclinatiei naturale a unui sex fata de celalalt. Mai putin doar daca unul dintre acestia, poftitor in mintea lui de ceea ce el insusi a inchipuit, nu transpune impotriva firii ceea ce a creat in memorie asupra unui obiect strain de cel al poftei sale. Dar atunci cand o femeie mangaie trupul unui barbat si invers, cand un barbat mangaie trupul unei femei, cu toate ca inima, indrumata de mintea care reflecteaza asupra acestor lucruri nu-i indeamna spre impreunarea sexuala, ei sunt atrasi chiar fara sa-si dea seama> Am citat acest text ca o provocare in acelasi timp; el vine totusi din mana Sf Vasile cel Mare. Ca sa nu va spun ca de fapt aceasta este una din temele care cred ca trebuie lamurite atunci cand discutam despre relatia dintre barbat si femeie din perspectiva teologica si crestineasca. Lumea gandeste cum ca un preot, un teolog, un crestin, nu trebuie sa ia in discutie aceasta problema, considerand-o chiar ca ceva aproape lamurit, stim noi ce este..., e ceva pacatos oricum, si necesar, un rau necesar cum am numi. Trecem peste el, unii nu pot, altii il evita si asa mai departe. Va amintesc insa pe baza textului biblic si al Parintilor Bisericii cum ca Dumnezeu a creat omul barbat si femeie, si i-a creat spre a se intalni. Deci gasim temeiul acestei intalniri trupesti in actul creatiei. Ca sa nu mai discutam ca temeiul acestei intalniri ni-l propune firea insasi a barbatului si a femeii. De ce insa a ajuns acest subiect atat de barfit? De ce a ajuns acest subiect, al intalnirii dintre barbat si femeie un subiect atat de terfelit, daca vreti? Acest lucru se datoreaza de fapt caderii omului si mai mult decat atat, neincetatei lupte, tentative a vrajmasului, care tinteste mai mult decat in orice alta parte sa loveasca in intalnirea dintre barbat si femeie, sa compromita aceasta intalnire, care este in final temelia creatiei, temelia existentei. Daca el va reusi sa compromita intalnirea dintre barbat si femeie, va da ultima si decisiva lovitura omenirii, umanitatii in cele din urma. Exista o acerba si neincetata lupta prin care vrajmasul, prin instrumentele sale o duce impotriva acestei relatii. De aceea noi trebuie nu sa ocolim subiectul, nu sa-l lasam in mana exploatarii lui de catre neaveniti sau de oameni care vin din alte directii, ci trebuie sa recuperam aceasta tema, trebuie sa recuperam acest subiect, redandu-l in adevarata lui expresie, redandu-l in adevarata lui acceptiune. Faptul ca ne rusineaza aceasta intalnire trupeasca este un semn, e un semn ca ea contine si ceva negativ, sau pacatos daca vreti. Dar va reamintesc ca nici unul din misterele omului nu sunt perfecte si desavarsite, curate, pure daca vreti, ca in orice miscare a omului,

fie ca este a trupului, fie ca este a spiritului, deci in orice gest al lui exista o umbra a pacatului pentru ca pacatul de fapt a afectat fiinta noastra launtrica de unde ies toate manifestarile noastre. Si pana cand nu ne vom curati din launtru, nu vom reusi sa ne manifestam ca atare. Orice miscare a noastra in afara, orice relatie a noastra, orice dialog al nostru, orice gest si orice lucrare a noastra vor purta pecetea pacatului; care pacatul se exprima in termeni foarte laconici prin egoism. Egoismul este radacina pacatului. Egoismul este centrarea persoanei umane pe sine insasi. Sigur ca nu vorbim de intalnirea dintre barbat si femeie numai in termenii relatiei trupesti. Pentru ca aceasta relatie trupeasca este de fapt o incununare a relatiei sufletesti sa-i zicem. Relatia trupeasca este o incununare a dragostei dintre cei doi. Cand nu se intampla acest lucru, relatia trupeasca este un compromis si in acelasi timp un atentat de moarte la adresa barbatului si a femeii, la adresa relatiei dintre ei, la adresa dragostei cu deosebire. Este o rasturnare pe care o urmareste diavolul cu insistenta. Aceasta rasturnare ca in loc sa preceada dialogul de dragoste sa vina intai pofta si dorinta de intalnire trupeasca dintre barbat si femeie. Cum ca aceasta relatie trupeasca dintre barbat si femeie este realmente uneori foarte pacatoasa nu mai este nevoie sa spun. Privim in jurul nostru si vedem pana unde a putut sa decada aceasta relatie. Pana unde a putut, in ce noroi si in ce murdarie a putut sa se afunde omul prin propria sa lucrare. Priviti in jurul dumneavoastra pornografia care invita pe tinerii si pe copii nostri la un anume stil de viata. Nu evitand sa discutam despre intalnirea trupeasca ne vom apara impotriva acestei presiuni extraordinare care se cheama invitatia sau chemarea la desfrau. Ci dimpotriva, reabilitand relatia trupeasca. Si luminand pe oameni si in special pe tineri cu privire la termenii in care aceasta relatie trupeasca sa se desfasoare. Si revenim acuma la cadrul firesc daca vreti, legal, desi nu-mi place prea mult termenul, in care sa se desfasoare aceasta relatie trupeasca dintre barbat si femeie, care este familia. Este una dintre problemele cu care se confrunta in special tinerii. De ce sa nu existe intalnire trupeasca inainte de casnicie, inainte de cununie. Pentru ca in mintea omului, neconstientizand ce inseamna de fapt cununia in esenta ei nu vad decat niste conveniente care sa-l impiedice a avea relatii trupesti inainte de cununie. In acest context vreau sa va spun ca daca ne-am angajat in lupta impotriva homosexualitatii va trebui sa ne angajam in egala masura intr-o lupta impotriva desfraului, desfraului firesc sa zicem. Luptand impotriva desfraului nefiresc va trebui sa luptam si impotriva desfraului firesc, pentru ca altfel ne aflam a fi niste ipocriti. Pentru ca de fapt, n-am gandit prea mult asupra acestei teme, dar cred ca raul acesta mare al desfraului nefiresc a fost intr-o oarecare masura provocat de raul acesta pe care noi il consideram in mintea noastra a fi mai mic, al desfaului firesc. Si ne demonstreaza ca aplecarea omului catre rau nu are margini. Singura, dar absolut singura posibilitate de a pune frau raului este

ceea ce numim infranare. Unitatea dintre barbat si femeie este o tema pe care trebuie s-o avem in vedere. Mantuitorul Hristos citeaza din referatul Creatiei si ne spune ca <va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup si cei doi vor fi una>. Unitate care ne este propusa in modelul unitatii dintre Hristos si Biseric, unitate care nu se realizeaza decat prin dragoste. Dragostea cum va spuneam fiind suportul ultim al existentei. Dar dragostea trebuie si ea inteleasa sau curatita daca vreti de foarte multe adausuri nesanatoase care cu vremea le-a dobandit. Si vrajmasul si aici a reusit foarte mult ca, vorbind despre dragostea dintre un barbat si o femeie aproape inevitabil ne vine in minte ceva negativ si urat. Nu mai putem avea imaginea frumoasa, imaginea frumosului, a curateniei. Suntem acuzati de un romantism exagerat atunci cand vorbim despre frumusetea intalnirii barbatului cu femeia. Atunci cand ne mai aducem aminte sau cand spunem ca numai vederea celui drag ne umple inima. Dragostea dintre barbat si femeie, am aici o imagine, o icoana, care nu se va vedea pana acolo (v-o explic eu) care ne propune o familie model pe care o pomenim noi ca preoti in fiecare duminica la Sf Liturghie si nu numai, in fiecare zi la Sf Liturghie. Este vorba de Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana, parintii Maicii Domnului. In multe din icoanele noastre bisericesti unde sunt infatisati acesti doi parinti, ei apar imbratisandu-se. De fapt aceasta icoana a fost aleasa si ca motiv pentru afisul ASCOR-istilor, xeroxul functionand foarte slab, asa incat nu este prea elocvent. Spre surprinderea mea am descoperit o icoana, o reproducere de fapt dupa o icoana din Manastirea Studelnitza din Serbia, in care Ioachim nici mai mult nici mai putin imbratiseaza si saruta pe Ana. Sigur ca in mintea noastra greu ne-am putea inchipui doi sfinti, barbat si femeie, imbratisandu-se, ba mai mult decat atat, sarutandu-se. Cine nu este indeajuns de convins de la distanta, in pauza, ii sta la dispozitie aceasta imagine. Si sarutandu-se chiar cu afectiune, deci nu este prin definitie pacatos sarutul, daca vreti. A se saruta un barbat si o femeie nu este un pacat. In directia aceasta vreau sa provoc. De ce totusi ne punem mainile la ochi cand se saruta intre-un film un barbat si o femeie? Cei mai rusinosi, nu toti, desigur, (rasete in sala), ca sa nu spunem de alte lucruri, dar cand se saruta un barbat si o femeie intr-un film, macar privirile copiilor tot incercam sa le impiedicam a vedea aceasta scena. Si nu simtim nici un fel de respingere cand privim aceasta icoana, Sfintii Parinti Ioachim si Ana imbratisandu-se si sarutandu-se. Prin urmare nu sarutul este ceva pacatos, ci dispozitia cu care vin cei doi parteneri la a-l savarsi. Dar daca s-a compromis imbratisarea atingerea mainii, privirea plina de dragoste, sarutul pana la urma, daca au fost compromise de o cadere a omului atat de mare nu inseamnna sa renuntam la ele, nu inseamna sa trecem relatia dintre barbat si femeie intr-un capitol pe care in cel mai fericit caz sa-l numim rusinos in foarte multe dintre cazuri un capitol pacatos. Sigur ca pot pare putin exagerate aceste lucruri in sensul

ca un sarut curat nu poate fi decat intre doi sfinti, totusi, intelegeti si ca sa fim constienti de caderea din noi si sa fim constienti de cat pacat exista in gestul nostru de dragoste catre celalalt. In vocatia mea de aparator al cuplului si al familiei, foarte de timpurie, foarte timpurie de altfel, am gasit un sprijin extraordinar in Parintele Ilie Moldovan acum profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu, pe vremea studentiei mele profesor la Facultatea de teologie din Bucuresti. Asa se si explica ca ne-am intalnit. Un aparator indarjit al familiei, un aparator extraordinar al relatiei dintre barbat si femeie, al curateniei si al puritatii acestei relatii, si un aparator si un incurajator al prieteniei dintre baieti si fete. El ne spunea insistent <Domnilor, scrieti scrisori de dragoste> Desigur, se gandea dansul ca este mult mai nevinovat sa scrii o scrisoare de dragoste decat sa faci alte lucruri din acest cadru. Dar in acelasi timp ne propunea exercitiul dragostei, intelegeti? Ne propunea exercitiul dragostei. Si daca cineva nu poate face exercitiul dragostei, nu poate da dovada de dragoste in relatia dintre barbat si femeie, atunci sa nu-si faca iluzii ca poate s-o faca cu altcineva. Exista o mare ispita, o foarte mare ispita, parasind campul de lupta imediat care se cheama relatia dintre barbat si femeie, ca unii sa se refugieze pe un camp de lupta iluzoriu, fals de fapt , intelegeti? al stradaniilor de curatenie, de infranare, de n fapte bune si asa mai departe. In activitatea noastra de preoti si duhovnici intalnim adeseori cazuri in care barbatul sau femeia se refugiaza din cuplu, pentru ca nu face fata relatiei imediate de dragoste si se refugiaza in relatia cu comunitatea. Tot o relatie de dragoste, crede el, ca si de jertfa. Se minte pe sine insusi crezand ca daca n-a putut sa-si iubeasca sotul sau sotia, poate totusi sa iubeasca lumea sau pe ceilalti. Mantuitorul Hristos ne spune, prin Sf Ev Ioan ca <Se insala amarnic cel care spune ca il iubeste pe Dumnezeu, dar pe aproapele sau il uraste> Nu uitati insa ca cel dintai aproape al nostru este sotul sau sotia. Daca nu il putem iubi, amarnic ne inselam ca o putem face la adresa celorlalti. De aceea familia este in egala masura cadrul de lucrare, sau "laboratorul mantuirii noastre". Aici ne lucram mantuirea, aici facem exercitiul dragostei , aici facem exercitiul spoorului nostru in dragoste. Comentand fragmentul din Epistola catre Efeseni a Sf Ap Pavel, Sf Ioan Gura de Aur ne vorbeste extraordinar de frumos despre dragostea dintre barbat si femeie, despre eforturile pe care trebuie sa le faca un barbat pentru intretinerea acestei relatii si invers. Sigur, avand in vedere ca dragostea adevarata inseamna, sau este testata, este adeverita, este certificata de dispozitia de sacrificiu pentru celalalt. Pentru ca ceea ce noi numim de obicei dragoste inseamna numai utilizarea celuilalt pentru scopurile placerilor noastre. Dragostea adevarata este prezenta atunci cand suntem dispusi sa sacrificam pentru celalalt timpul nostru, banii nostri, frumusetea noastra, creativitatea noastra, si tot ceea ce avem.

< Barbatilor, iubiti femeile voastre precum Hristos a iubit Biserica >, spune Sf Ap Pavel. Si Sf Ioan Gura de Aur comenteaza cum a iubit Hristos Biserica. < Voi >, zice Sf Ioan Gura de Aur, <ati cunoscut masura ascultarii femeii>. Sf Ap Pavel (cum stiti, Sf Ap Pavel care se citeste la cununie) indeamna pe femeie sa asculte pe barbat, lucru care adeseori face sa determine zambetul complice al sotilor, in special al mireselor, iar <femeia sa asculte de barbat> zice. < Ati cunoscut masura ascultarii, ascultarea femeii fata de barbat. Trebuie sa cunoasteti acum sa stiti si masura tandretei, afectivitatii, a dragostei pe care voi o datorati femeii. Vrei ca femeia ta sa te asculte?> spune Sf Ioan Gura de Aur <chiar asa cum Biserica asculta de Hristos? Vegheaza deci asupra ei, asa cum Hristos vegheaza asupra Bisericii. Va trebui sa-ti dai viata ta pentru ea, sa te lasi torturat pentru ea, sa patimesti, sa suferi, sa induri si sa nu dai inapoi niciodata. Cand vei suferi totul pentru femeia ta, orice inca nu te-ai apropiat deloc de cat a suferit H pentru Biserica sa. Pentru ca in timp ce tu te-ai unit cu femeia ta, placandu-ti si ea a venit inspre tine>, spune Sf Ioan Gura de Aur, < Hristos a venit spre o Biserica, comunitate umana care il ura si il dispretuia>. < Fa dar pentru femeia ta ceea ce a facut Hristos pentru Biserica sa. Daca se va intampla ca ea sa te deteste, sau sa te insulte, fara amenintari, fara injurii, fara teroare, printr-o infinita disponibilitate si jertfa adu-o la picioarele tale , cum Hristos si-a adus Biserica. Cand Biserica ta va da dovada asadar de insolenta, de dispret, nu-ti ramane decat sa o recuceresti prin bunatate, prin dragoste si prin afectivitate. Prin teama, nu vei reusi ! Ce este un camin in care femeia tremura de frica barbatului?> Sf Ioan Gura de Aur deci... <Ce fel de bucurie este intre soti, cand sotul traieste cu femeia sa ca cu o sclava, si nu ca si cu o femeie libera, daca nu vei suferi precum a suferit Hristos pentru Biserica sa nu vei putea avea pe femeia ta langa tine>. Venim la un subiect care sigur ca poste parea foarte ideal, asa, idealist, utopic, sa zicem , dar nu exista alta cale, este ceea ce va spuneam in firea, in natura barbatului si a femeii, este ca barbatul sa cucereasca femeia. Nu o va cuceri mustrand-o, reprosandu-i sau batand-o, fereasca Dumnezeu. Singura cale de a cuceri femeia este Dragostea, este manifestarea dragostei sale. Si Sf Ioan Gura de Aur nu se da inapoi si nu se rusineaza sa aduca ca model , ca tip si ca prototip pe Hristos insusi, care si-a cucerit Biserica sa. Cred ca v-am mai spus-o si cu alt prilej, intr-o alta imprejurare, Sf Ioan Gura de Aur spune cum <Hristos si-a facut dintr-o desfranata mireasa de cinste> <Dintr-o desfranata spun>, zice Sf Ioan Gura de Aur <referindu-ma la firea omeneasca. Coborandu-se la ea a aflat-o murdarita, ametita, pierduta, si a intrebat-o <<Nu te-am asezat in Rai? Ce s-a intamplat cu tine? >> si a spus << A venit diavolul si m-a furat>> << Bine, de acum te voi sadi inlauntrul meu, pentru ca sa nu te mai poata fura >> si atunci, natura omeneasca, aceasta desfranata, intr-un moment de sinceritate si de remuscare: << Bine Doamne, dar sunt murdara, sunt cazuta, sunt ..... >> Nici un fel de repros, >

spune Sf Ioan Gura de Aur <din partea lui Hristos, pentru ca cel care iubeste nu reproseaza> <Si Hristos i-a spus << Nu te nelinisti, sunt doctor>> si asa, prin dragoste si-a facut dintr-o desfranata mireasa de cinste>. Sf Nicolae Cabasila si el ne vorbeste despre Hristos ca un indragostit. Ca vine inspre o omenire, inspre o omenitate, inspre om ca un indragostit. Ar fi putut s-o faca cu forta, ar fi avut o mie si una posibilitati .......... ......te sperii, te sperii, te ngrozeti de ce poi auzi c se ntmpl n familii tinere. Va trebui, totui, n ciuda acestui tablou cam sumbru al familiei de astzi s nu renunm la acest adevr: c singura ieire este dragostea contientizat ca sacrificiu al tu pentru cellalt. Nu exist alt cale. Divorul, la care recurgem tot mai des, n ultimul timp cu deosebire, (au venit i faciliti de fapt destule) este un atentat foarte grav la adresa familiei. Sigur c el poate interveni n anumite situaii dar tragedia mare este c el este conceput ca soluie! Ori divorul este un eec, poate cel mai tragic i mai dureros eec. El nu este un nceput, este un sfrit ...nelegei... Un sfrit n faa cruia va trebui s ne recunoatem nvini, oricine ar fi cel legal de vin. Cei doi sunt nvini. Sunt nvini la capitolul cel mai important al existenei lor. tiu c se pot spune enorm de multe lucruri n aceast direcie. M tem c din aceast cauz am lsat foarte multe lucruri nespuse sau neamintite bizuindu-m de fapt i pe dialogul care o s urmeze. V provoc totui ca tineri ce suntei, pentru c cine s se gndeasc la familie n termeni curai i sntoi dac nu nite tineri care sunt nc curai, orict ar fi ei atini de alienarea asta a adulilor, s zicem. V ndemn s v ancorai de familie dincolo de greutile materiale pe care le presupune epoca de tranziie; s v ancorai de familie ca de un lucru mntuitor. Exerciiul mntuirii noastre. Mntuirea sau cderea noastr ne-o realizm nti de toate n familie. N-am abordat o tem, cea a monahismului, (poate c n dialogul care urmeaz); familia nu contravine n nici un caz monahismului. Este un capitol, altul, monahismul este ceva ce depete familia i nu este n tensiune n nici un fel cu familia. Am venit totui aici s sprijinim i s accentum, att ct ne este cu putin, valoarea, consistena familiei pe care a numi-o, ndrznind s transfer o definiie a printelui Stniloae, din cer pe pmnt i s numesc familia structur a iubirii. Printele Stniloae spune despre Sfnta Treime c este structura suprem a iubirii. n chipul lui Dumnezeu, n chipul relaiei de dragoste dintre persoanele Sfintei Treimi, familia, i cu copii sunt structur a iubirii aici n aceast via. V mulumesc pentru rbdare i atept ntrebrile dvs. -Dac relaia trupeasc dintre doi tineri este ncununarea iubirii dintre ei, de ce nu este normal i n afara cstoriei? -Ai nceput i dvs. cu cea mai grea...(rsete n sal). Nu este normal pentru c este n afara unei rnduieli. Sigur c cei mai rebeli la rnduial sunt tinerii, asta le

e firea... i deranjeaz rnduiala. Relaia trupeasc dintre brbat i femeie naintea csniciei, naintea cununiei, deci naintea cununiei este o consumare anticipat n afara unui cadru binecuvntat, cum spunem noi, a relaiei dintre brbat i femeie. S ncep cu o argumentare foarte empiric dac vrei. Este uor de constatat c ceea ce se ntmpl nainte de csnicie nu se mai ntmpl dup csnicie, adic: prietenia frumoas, dorul dup cellalt, dorina de-a te ntlni cu el, de a-l vedea, de a mergea de mn, de a merge la plimbare, de a merge la un film ca prin minune nceteaz dup cununie. n cele mai multe cazuri. Dac se ntmpl relaia trupeasc nainte de csnicie, toate celelalte vor nceta i ele nainte de csnicie pentru c ntlnirea trupeasc este ncununarea, este finalul. O lupt, ajungi la final ca s guti din victorie. ntlnirea trupeasc nainte de cununie este ca i cnd cineva s-ar ncununa pe la jumtatea pistei. Sigur c asta nu face dect s compromit victoria fiindc el nu va mai avea timp s ajung la capt. ns cel mai important aspect n legtur cu aceast problem este legat de taina cununiei. Taina cununiei care presupune binecuvntarea pentru ca cei doi, pn atunci un biat i o fat, dou individualiti, s zicem, vin n faa lui Dumnezeu i a oamenilor s se uneasc pentru totdeauna. n momentul acela al cununiei, omul i femeia se afl cel mai aproape de taina iubirii, care, ce pcat, o percepem att de puin. i taina iubirii este n esen Dumnezeu nsui, care i spune c: " Eu sunt iubire". "Dumnezeu este iubire" ne spune Sfntul Evanghelist Ioan. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este adevr, Dumnezeu este via, Dumnezeu este lumin. La aceast binecuvntare tinerii sunt chemai n a fi feciorelnici, a fi cati. Pentru c altfel ei i-au luat dinainte ceea ce, mult mai generos, avea s le druiasc Dumnezeu n momentul csniciei. i-au luat-o, cred ei, n virtutea unui drept. Zicem: Am dreptul, de ce n-a face-o. Sunt liber, stpn pe trupul meu, pe sufletul meu i aa mai departe. Pentru un om care contientizeaz ns, relaia cu Dumnezeu, ct de puin sau ct de mult, i va da seama c frumuseea existenei este s nu-i iei, ci s i se dea, s primeti ca dar. Pentru c momentul n care i iei, i iei dreptul celuilalt s-i dea. Aadar, consumndu-v ntlnirea trupeasc nainte de cununie, zdrnicii n mare parte darul pe care Dumnezeu este pregtit s vi-l druiasc la cununie. Eu, sigur c, la vrsta dvs. mi puneam acut i eu aceast problem, ca toi tinerii, cu vremea ns, probabil c cu btrneea, odat cu mbtrnirea vine i o foarte cuminte aezare i raportare la toate lucrurile n virtutea unei rnduieli. Pe mine m satisface, de exemplu, rspunsul la ntrebarea asta pentru c aa este rnduiala Bisericii, aa este rnduiala prinilor, moilor i strmoilor. Pentru mine, asta este absolut mulumitor. Mai mulumitor dect am gsi noi un rspuns aa raional, logic amd. Este o rnduial minimal, fundamental, un reper existenial a crei respectare se manifest vizibil ca pozitiv i a crei nerespectare se manifest vizibil ca negativ. Amrciunea pe care o triete un cuplu care consum ntlnirea trupeasc nainte de cununie noi o cunoatem din taina sfintei spovedanii. Atunci

abia contientizeaz cineva ce lucru extraordinar a piedut. Atunci i d seama cineva c acest lucru se propune aici nainte ca o piedic foarte greu de trecut n calea dialogului de dragoste cu cellalt. Pentru c de cele mai multe ori, totui, s recunoatem, c ntlnirea trupeasc, cum spuneam de altfel i nainte, nu poate fi att de ideal i de curat nct s fie o ncununare, numai o ncununare a dragostei. Este, mai nti de toate, o manifestare foarte egoist a eului nostru. -Legat de aceasta, pn unde ....... cstorie i pn unde s mergem? -Pi v-am dat msura la sfinii Ioachim i Ana. S v mbriai i s v srutai pe obraz ...(rsete n sal). Pi, dac m... la aa ntrebri aa rspunsuri...nelegei...Dar este o ntrebare. Noi, nchipuii -v c ne confruntm n scaunul spovedaniei cu astfel de ntrebri, chiar i ceva mai departe, care in de relaia trupeasc dintre soi ...nelegei. Fiecare ns i cunoate msura i putina sa de nfrnare. Eu a spune totui c mi displace i consider c nu este cea mai eficient cale a lupta cu negativul, cu ceea ce este ru. Cea mai eficient cale este o lupt indirect de fapt, prin a propune pozitivul ...nelegei. Prin a face lucruri care cu certitudine sunt bune, sunt frumoase, sunt sntoase i zidesc, edific. De aceea, dac vei cultiva n relaiile dintre dvs. crisparea la gndul c ntr-o bun zi putei cdea n ispit, este foarte probabil s cdei mai devreme dect v nchipuii dvs. Mergei nspre cellalt ns, nti de toate cu dorina de a-l cunoate, cu dorina de a-l ntlni, de a-l vedea, s v strduii s v mbogii din cellalt. tiu c-s lucruri care aproape par demagogie, dar mi revine n minte ndemnul printelui Moldovan s scriei scrisori de dragoste i vei scpa mai uor de ispita ntlnirii trupeti dect cei care nu scriu scrisori de dragoste ...nelegei. Adic s mergei s v ntlnii, s v vedei, s v inei de mn, chiar s v mbriai, de ce nu ...nelegei. Vei scpa mai uor de ispita trupeasc cultivnd relaia de dragoste, care nu poate s nu se manifeste i material ntr-un fel anume. Spuneam la un curs, ieri, alaltieri, vorbind despre dragoste, la fel, c omul este o realitate aa cum este el trupeasc, material mpreun, adic nu poate s se manifeste altfel i acest lucru se vede n bisericile noastre. Ai vzut dvs. c omul nu vine cu mna goal la biseric, vine cu nite flori sau cu o lumnare sau cu prinoase, cu daruri. Vine ca la ntlnire, totui, la ntlnire cu cineva nu te duci cu mna goal. Cnd v ntlnii cu o fat sau cu un biat... ceva, un semn al dragostei, un gest care s manifeste, totui care s arate c exist ceva n dvs. pentru cellalt. Aa facem la biseric. Srutm icoanele, ieim din biseric i nu ieim ca i cum n -ar fi nimeni acolo, chiar dac este biserica goal. Ai vzut, toi ne ntoarcem, ne mai ntoarcem odat i ne nchinm ca i cnd am iei dintr-o cas i am spune un ultim rmas bun celor din cas ...nelegei. Srutm icoanele, i salutm pe sfinii de acolo. Dar florile noastre, bogia de gesturi din biserica noastr arat c dragostea se manifest i material.

Facei exerciiul dragostei! Facei exerciiul dragostei curate! V vei ntlni foarte greu cu ea dup cununie pentru c omul este neputincios, trupul mai ales este neputincios i atunci cnd i se va da fru liber relaiei trupeti, foarte greu se va putea nfrna i va putea s cultive cu insisten relaia aceasta frumoas. ntrebai-i pe cei cstorii s v spun ct viseaz la ntlnirile de dinainte de cstorie, ce frumusee i ce bogie n privirea prietenei sau a prietenului, ce plcere extraordinar s te strng pentru prima dat o fat de mn! Nu tiu dac vi s -au ntmplat lucrurile acestea. Ce plcere extraordinar pe care greu dup aceea, dac nu mai cultivi aceste lucruri, le ntlneti n csnicie. Dac se face aceast naintare sufleteasc a unuia ctre altul nainte de csnicie, ea va dura i dup aceea. Dac nu se face i ne grbim s ne ncununm fr s ajungem la captul pistei nu vom iei victorioi. Vom fi nite nvini! Iar mrturia tuturor celor care ajung s contientizeze ntr -un fel sau altul, mai matur, ntlnirea trupeasc nainte de csnicie, mrturia tuturor este aceea de regret. Toi regret c au fcut acest lucru nainte de timp. Dar nu trebuie s fim att de ipocrii nct s cerem dovezi, pentru c toi tim cum stau lucrurile n fond. -....ininteligibil....? -Dac o accepi de nevast exist puin dragoste, totui. C ai libertatea s n-o accepi. Ceea ce a fi vrut s v mai spun apropo de specificitatea firilor, aa a lsat Dumnezeu ca n cadrul relaiei dintre brbat i femeie, brbatul s aib o vocaie i femeia o vocaie care se concretizeaz n aceea, ntre altele, c brbatul are iniiativa. Nu vine propunerea de cstorie de la femeie, de la fat, ci de la brbat; el este cel care cere nti n cstorie, el cel care merge la familie, iar fata accept iniiativa ceea ce n termeni nu tocmai exaci s-a spus c rolul activ este al brbatului (v explic imediat), iar rolul pasiv, s-a zis, al femeii. Dar pasiv nu n sensul de stagnare, de nelucrare, ci pasiv de la grecescul "a ptimi", n sensul de a suporta lucrarea celuilalt ...nelegei. Marea durere i marea tragedie este c o ntunecare, din cauza pcatului, a minii i a brbatului i a femeii, face ca femeia, n special s renune la vocaia ei specific, adic aceea de a primi sau a nu primi iniiativa brbatului ...nelegei. i atunci cere un rol activ, adic de a avea dreptul de iniiativ i sigur c, nchipuii-v dvs. c exist dou iniiative. Nu mai are cine s primeasc, nu mai este primitorul. Sunt dou iniiative care se ciocnesc, amndou cu drepturi, n numele egalitii dintre sexe. Dac femeia contientizeaz c propriu firii ei este aceea de a primi iniiativa i lucrarea brbatului, iar brbatul s fie contient c a avea iniiativ nu nseamn mai mult sau un privilegiu dect a primi iniiativa, lucrurile ar merge foarte bine. Sau cu alte cuvinte, trebuie s fim foarte, foarte clari n a nelege c a da nu nseamn mai mult dect a primi. Ba ndrznesc s spun c a primi nseamn uneori mai mult i este mai important dect a da. Ia nchipuii-v dvs. c v ducei cu o floare la o fat pe care o iubii i nu v -o primete. Atunci deabia avei msura

actului de a primi, ct de important este. Atunci cnd i exercit fata libertatea de a primi sau a nu primi iniiativa biatului. i atunci contientizeaz fata c de fapt este egal cu brbatul, dar aceast egalitate se manifest n vocaia ei specific, nu n amestecul cu brbatul. Brbatul are iniiativa, femeia primete iniiativa sau nu: liber brbatul s aib iniiativa, liber femeia s primeasc sau nu iniiativa. Aadar asta este suferina fetelor atunci cnd iubesc pe cineva c n firea lor nu st s aib iniiativa prieteniei i mai departe iniiativa cererii n cstorie. Ele vor trebuie s atepte cu rbdare chinuitoare iniiativa brbatului. Dac ne nscriem n aceast rnduial, vom avea plat mult mai bogat dect ne nchipuim: plata pentru rbdarea noastr. Dac dm crezare unor lucruri ca acestea s le probm. Vom avea mult mai mult plat pentru rbdarea noastr, dect pentru graba noastr. V-a putea da n exemple de ct de amarnic se ciesc unele femei c au avut iniiativa csniciei. - ... ininteligibil...? - A vrea s spun de la nceput un lucru. Ne facem totui iluzii cum c am fi foarte capabili de a iubi ...nelegei. S ne cercetm foarte mult atunci cnd credem c iubim cu adevrat. i exist un test de a ne verifica dac dragostea noastr este dragoste adevrat sau dac nu cumva nu este dragoste de cellalt ci este dragoste de noi nine pe care ncercm s-o satisfacem prin instrumentul care se cheam X sau Y i transformm pe cellalt ntr-un instrument de satisfacere a aa-zisei dragoste, a noastr. Deci primul lucru pe care trebuie s-l facem este s ne cercetm: iubesc cu adevrat aceast persoan sau nu? Din partea celui care iubete, s zicem, avnd n fa o persoan care nu-i primete dragostea. S se cerceteze cu adevrat i cred c exist multe anse de reuit dac exist dragoste adevrat. Sunt foarte multe anse de reuit. Orict de puternic ar fi reduta, ea se las n cele din urm cucerit de semnele unei adevrate dragoste. Dar nu uitai, totui, ct de liberi suntei dvs. s iubii, la fel de liberi sunt ceilali s v primeasc sau nu dragostea ...nelegei . Asta este tragedia dragostei nemprtite aa-zise. Eu cred ns i n viaa noastr cretineasc i n spiritualitatea noastr cretineasc, n virtutea Evangheliei, n orice stare de conflict propunem s ne considerm, s ne apreciem propria noastr responsabilitate. Aadar nu v grbii s constatai c neputina celuilalt de a rspunde la dragostea dvs. este cea care mpiedic relaia, ci gndii -v: dragostea dvs. nu este cea adevrat i este una egoist, este una care vrea s posede, nu s dea. i revin la cine d i cine primete. Dac am avea tria s ne cercetm pe noi nine s vedem dac iubim cu adevrat sau nu. tim c avem dreptul s ne ndrgostim de cineva, a lsat Dumnezeu aa s ne atragem unii pe alii, avem dreptul, v spuneam, s cucerim. Dar ai vzut ce spunea Sfntul Ioan Gur de Aur pn unde s mearg sacrificiul pentru a cuceri pe cineva? Sfntul Nicolae Cabasila la fel spune de Hristos ca un ndrgostit: a venit Hristos ca un ndrgostit la poarta iubitei sale i a btut --i

tii c nu se rspunde de prima dat-- i n-a rspuns ...nelegei...(rsete n sal) Sfntul Nicolae Cabasila spune acest lucru... i n-a rspuns. Umilindu-se, cine? El, Hristos, Dumnezeu... i a btut nc a dat i a ieit i cte daruri a fcut ca u n ndrgostit pentru a cuceri iubita sa. Aceasta este direcia dragostei adevrate: micarea dinspre biat spre fat. Dac funcioneaz i altfel, nseamn c ceva este n neregul, totui. Acuma iari este adevrat c fetele sunt mai sensibile, se ndrgostesc mai repede dect bieii i din nefericire uneori nu de cine trebuie. Nu trebuie s dezndjduim. Dragostea este un lucru att de frumos, totui... Dar reinei un lucru i insistai asupra lui. El se d ca un dar n urma unei lupte, n urma unei alergri care poate fi rbdarea, care poate fi insistena, dac vrei. Cu ct este mai mare rbdarea, cu ct este mai mare insistena, cu ct este mai lung ateptarea, cu att darul este mai mare. Chiar n -ai fcut niciodat experiena? C o persoan la care ii fie c este soie, fie c este nu-tiu-ce, cu ct stai mai mult departe, cu att crete dorul i cu att dragostea este mai mare. Este realmente un dar. i nc un lucru apropo de neputina de a rspunde la dragoste. Suntem totui neputincioi s iubim. Un lucru iari foarte, foarte important. Suntem foarte neputincioi. Se sfrete dragostea noastr chiar i pentru persoana la adresa creia am manifestat mult dragoste. Simim la un moment dat c se mpuineaz, nu mai avem putere. i mai trece timp i nu-tiu-ce i iar mai primim ceva putere. Aceast neputin i puintatea dragostei n om,.......devine iad, din cauza asta: c contientizm aceast neputin a noastr de a iubi. i s nu ne credem prea n stare de acest lucru, ct am zice noi c... c ne trezim c din prea multa noastr dragoste, cnd n sfrit am cucerit reduta, a doua zi ncepem s-i facem reprouri. i-atunci deabia ne dm seama ct dragoste am avut pentru respectiva persoan, c ncepem s-i reprom, ncepem s-i facem necazuri adic. -...indescifrabil...? -Foarte greu de rspuns. Punei i dvs. numai ntrebri din acestea grele, totui. V mai spun un lucru, apropo, i intr n acest context. Dac dragostea voastr este adevrat, dac dragostea voastr este adevrat, repet, i Dumnezeu va renuna la persoana pe care o iubii dvs. dac El a pus ochii pe ea pentru tine. Dumnezeu nsui va renuna. Dumnezeu va renuna la cineva pe care dvs. l iubii cu adevrat i va zice, dei i-am pus gnd s-l fac clugr, Dumnezeu, i-l druiesc lui pentru dragostea lui foarte mare. Acuma sigur c problema este competiia de dragoste, nu? Cred c Dumnezeu va da celui care iubete mai mult. Teoretic discutnd lucrurile, celui care iubete mai mult. Dar iubire, fii ateni, nu nseamn agresivitate, nu nseamn lupt necinstit, nu nseamn s l mpiedici pe cellalt ntr-un fel anume, ci nseamn concuren loial.

ns un lucru de reinut totui. M-a opri la acest aspect. Dragostea biruiete totul ...nelegei. Dragostea biruiete totul, dac ea este adevrat, totui. S nu fie patim, s nu fie dorin de a-l poseda pe cellalt. -...indescifrabil...? -Cel mai repede l ntlneti pe cel drag dac l atepi. Dup prerea mea, cel mai repede l ntlneti pe cel drag dac l atepi. Dac te grbeti s-l ntlneti, s-l caui riti ca aceast cutare s fie foarte lung. Dar s te jertfeti, s fie ateptare jertfelnic, cu rbdare. Nu se poate... ncepi s numeri anii de la un moment dat..., c am mplinit atia ani..., ncepi s intri n disperare..., totui Dumnezeu nu are grij i de mine... Foarte adevrat i foarte justificat, dar un an de dragoste adevrat -nu un an, c este mult un an- poate fi suficient pentru ani ntregi de ateptare. Pe cnd, scurtarea timpului ateptrii, presnd un pic spre ntlnirea celuilalt, fornd ntlnirea celuilalt i ntr-un fel fornd mna lui Dumnezeu, dac vrei, care va ceda insistenelor noastre, pentru c ne respect libertatea, anticiparea aceasta poate s fie foarte nefast. Se apropie de ceea ce vorbeam la nceput de anticiparea consumrii csniciei n relaia trupeasc nainte de... Dar sigur c nu poate cineva atepta dac nu crede n Dumnezeu, dac n-are ncredere, totui. Eu sunt convins de chestiunea aceasta, c cel mai repede l ntlneti pe cel drag dac l atepi. -Cum poate cineva s tie dac este fcut pentru familie sau pentru monahism? -Da. Aici este o problem foarte serioas care se pune n discuie: monahismul i familia. Familia i viaa de unul singur, s zicem, care ar constitui tema unei alte ntlniri (nu cu mine, totui). Eu, de fiecare dat cnd m confrunt ca preot cu astfel de cazuri, abordez problema n felul urmtor: consider c firescul i calea ordinar, obinuit este cea a csniciei. Ea este ca temei n creaia noastr: brbatul i femeia. Monahismul este o cale excepional, de excepie adic, extraordinar i care trebuie s fie obiectul unei vocaii, unei chemri luntrice, manifestat n multe feluri, nu numai ntr-un fel. Cnd cineva ajunge la dilema mental: monahism sau familie, eu spun, decizia ta s fie pentru familie, pentru c dac vocaia este cea a monahismului, va birui ...nelegei. Aceast punere n cumpn, fii ateni, punere n cumpn aproape c descoper inexistena unei autentice vocaii monahale. Adevrata vocaie monahal este cea care depete, spuneam, vocaia familiei, adic viitorul monah ar fi un excelent i ideal so. El este mplinit s zicem la nivelul familiei i poate pi mai departe spre ntlnirea cu Dumneze u. El poate face exerciiul dragostei lipsindu-se de acest dar pe care l-a druit Dumnezeu, brbat sau femeie. Lipsindu-se acest dar, el poate face exerciiul dragostei. Cineva poate deveni monah dac este n stare de mult dragoste. Exist ns cazuri cn d monahismul se propune ca un refugiu sau ca o fug de familie, n care caz este tragedie. Nu fuga de

familie, nu fuga de femeie sau de brbat s te duc n mnstire, ci surplusul de dragoste pentru brbat sau femeie. -...despre cstoria alb...? -Cstoria alb este o cstorie, deci pentru toat lumea; un cuplu care nu -i consum csnicia. Nu exist deci ntlnirea trupeasc. Eu, ca un apologet i un campion al familiei din start sunt mpotriva unei csnicii albe programate: M cstoresc, ne cstorim pentru o csnicie alb. Pentru c exist un mare procent de neltorie. Prere absolut personal. nti de toate c aa-zisa cstorie alb este ceva tainic, prin urmare ne cstorim, i este un pic de nelciune la adresa prinilor, ei se bucur sracii c n sfrit s-a cstorit copilul lor, copilul lor de fapt nu s-a cstorit, ci s-a nsoit cu o femeie pentru ca s triasc ca frai. Deci o neltorie n direcia prinilor, n direcia tuturor celor ce ne cunosc pe noi. Este foarte posibil ca s fie o neltorie saau o amgire mai bine spus, o amgire chiar la adresa celor ce svresc aceast cununie, aceast cstorie. i nu cred c poate avea motivaia dect: o smerenie foarte mndr, foarte orgolioas. Cui s dovedim noi c suntem n stare de a tri n feciorie, n castitate cu o femeie n acelai pat. Ce vrem totui s dovedim? Care ar fi scopurile sublime ale acestei nsoiri ca noi s facem totui acest gest? Nu neleg. Ne putem clugri. Dnsa ntr-o mnstire de maici, dnsul ntr-o mnstire de clugri. Aceasta este o comunitatea unde nu funcioneaz relaia conjugal, dar totui ntr-o familie. Obtea mnstireasc este o familie. Dac vrem o familie n care s nu ne consumm csnicia, mergem la mnstire ntr-o familie i acolo unul gtete, unul mtur, unul spal, unul face cumprturi. ntrajutorarea se realizeaz. nc o problem: de unde certitudinea la cei doi subieci c vor fi att stpni pe ei nii nct s-i ia un astfel de jug. Din start, programat, un cretin care are contiina limitelor i neputinelor lui nu are certitudinea c poate posti o zi de mncare, poate avea certitudinea c poate posti o via nfrnndu -se cu femeia sa? Dac o are, iertai-m, dar este tare mndru, tare ncrezut n sine. Logic, dac el crede c el este att de puternic, este tare ncrezut n sine. Dac el nu se gndete c Dumnezeu l poate ncerca la un moment dat, trimind dracul curviei, cum zic prinii, pe capul lor. Dup prerea mea, nu zic c pot exista excepii, dar excepiile respective nu le tie dect Dumnezeu. Nu ajung a fi discutate. Nu zic c nu pot exista excepii. Pot exista excepii. Dumnezeu poate depi orice rnduial a noastr, n planurile Lui, nu zic. Dar noi discutm n termenii normalitii, n termenii abordrii comune a lucrurilor. i apoi de ce s mergem noi n faa preotului i a Sfntului Altar i s acceptm rugciunea preotului: D-le, Doamne, prunci buni ! cnd noi tim c nu vom ncerca s avem prunci. Ar trebui s spunem preotului: Printe, nu mai facei

aceast rugciune. Omitei rugciunea aceasta, i n cazul acesta deja ne -am trdat secretul. nelm pe printele, totui. Eu tare m-a simi ofensat ca preot tiind c m rog ca s le dea Dumnezeu prunci buni i ei au n minte deja hotrrea c nu vor avea prunci. Adic m pun s merg ntr-o amgire. Avem posibilitatea monahismului, de ce s nu mergem la monahism? Ne amgim foarte mult, totui. A, am intrat n familie, am pit ca orice om n familie, am crescut duhovnicete prin strdanie reciproc, ne rugm, ne nfrnm, postim, avem copilai, ci d Dumnezeu i ne hotrm la un moment dat, cunoscnd i msura nfrnrii noastre, tiindu-ne de ct suntem n stare, spunem: Cu ajutorul lui Dumnezeu, de aici ncolo ne vom nfrna, s zicem. Nu tie dect Dumnezeu, eu i cu tine. Altceva. Dar s spui: m voi cstori pentru cstorie alb e ste un nonsens, totui, dup prerea mea. Este o amgire. Pe cine amgim? De ce s facem o csnicie alb? Ca s avem lng noi o persoan pe care o iubim. Nu ne lum unul altuia, reciproc, un servitor bnuiesc. Nu? Printr-o csnicie alb, pentru c atunci am putea s ne angajm servitori. Ar fi mai cinstit dect sub masca unei csnicii s ne angajm servitori reciproc unul altuia. Dac totui este dragostea care ne mpinge, ea trebuie s fie att de mare, att de desvrit nct poate s depeasc necesitatea ntlnirii trupeti. Atunci pot s fie doi oameni att de druii. Dac sunt.... - ....ceva despre posibilitatea ntlnirii trupeti dup cununia civil, dar naintea cununiei la Biseric....? -Este foarte clar i foarte scurt rspunsul: cununia civil nu este dect un contract social, deci ea nu opereaz nimic ntre cei doi. nsoirea dup lege a brbatului i a femeii se realizeaz prin taina cununiei. Atunci se ntmpl ceva, se realizeaz unirea. Este, cum zice limbajul nostru teologic, botezul unei fiine noi, a celor doi unii ntr-un trup. Nu ncape discuie. Ne amgim iari. - ...despre educaie (sexual), pregtirea teoretic i cstorie...? -Este o problem foarte actual, ntr-adevr. i aici este vorba de o mare amgire. Teoretic i la prima abordare a temei, n mania noastr educaional, am crede c orice se poate educa. Dar n acelai timp, cel mai cinstit om de tiin tie c educaia este n egal msur un instrument de artificializare a realitii. Un instrument care pune limite libertii, care pune limite spontaneitii. Pentru c educaia ni se propune adeseori ca nite abloane. Facem istoria educaiei ntr -o direcie i cea sexual, dac vrei, i vei vedea c exist anumite abloane, probabil care in de epoc, de cultur, de anumii factori dominani ntr-o perioad sau alta. Reuita ntlnirii trupeti dintre brbat i femeie nu se va datora niciodat educaiei sexuale, n termenii unei educaii foarte tehnice, care ne -o propun unele ziare, ci se va datora ntotdeauna capacitii noastre de apropiere sufleteasc. Dac vrem s funcioneze ntlnirea noastr trupeasc, din punct de vedere tehnic

desvrit nu avem de nvat dect de la animale. i n -am spus o minciun. La animale, dat fiind c acest lucru funcioneaz pe baz de instinct, deci programat, totul se desfoar pe baz de instinct. Adic ntlnirea trupeasc din punct de vedere tehnic aa funcioneaz desvrit la animale. Nu-i de mirare aadar c se strduiesc unii domni s fac educaie sexual i fur din tehnica sexual a animalelor; iertai-mi aceast forare, poate nengduit unui preot. Nu vom reui niciodat dect s murdrim, s viciem educaia, ideea, dac vrei, conceptul, abordarea ntlnirii trupeti prin ceea ce numim educaie sexual. A, exist o educaie sexual, dac vrei, exist una pozitiv, i anume aceea care o propune Biserica. Biserica propune ca cel mai eficient mijloc de educaie, nfrnarea. Biserica propune nfrnarea. Cu ct nfrnarea exist mai mult, cu att este mai reuit ntlnirea trupeasc i mai plin, mai deplin, mai desvrit ...nelegei. Pentru c face s se acumuleze dragoste, dac vrei, o energie sntoas. Toat aceast dezgolire, toat aceast mascarad, dac vrei, nu poate dect s duneze, s dea o lovitur de graie la adresa ei. nchipuii-v dvs. c n mintea copiilor notri, inevitabil, am fost cu toii copii, inevitabil umbl de pe la 12 -13 ani, dac nu mai devreme, imaginile din "Tineretul Liber" sau din alt pres sau din cri sau din alte pri. nchipuii-v dvs. ce se poate ntmpla. i ca dovad c deteptciunea occidentalilor este cea mai cras prostie (nu tiu dac este ngduit unui preot s aduc la cunotin astfel de lucruri), este constatarea c cea mai imperfect, cea mai nereuit, cea mai nerealizat ntlnire trupeasc este a occidentalilor educai sexual i cea mai reuit i mai plin, mai desvrit este cu ct mergem mai mult nspre Orient unde este ct mai puin educaie, ct mai puin descoperire. Statistic. Mi-e ruine s spun, totui, c ntlnirea trupeasc, statistic, c ntlnirea trupeasc dintre doi occidentali dureaz 3 -4-5 minute, vai de mine ce pot s spun !, dar spun, pe cnd, cu ct mergem mai mult spre Rsrit, lucrurile se schimb. i aceasta, nchipuii-v dvs., totul se datoreaz educaiei sexuale i descoperirii, scoaterii la iveal. Lumea se dezbrac s ae, lumea se dezbrac, dezgolete, te bombardeaz cu imagini pe toate prile, dar o minte luminat, o minte nu luminat, ci ct de ct echilibrat i poate da seama c att de evident vrjmaul lupt pentru compromiterea acestei ntlniri trupeti. Pi cine poate suporta imaginile cu Michael Jackson de exemplu. Un om sntos? Iar Michael Jackson este simbolul Americii, primit de preedini, i de preedintele nostru de altfel... (rsete i aplauze n sal). Dar am vzut pe strzile Bucuretiului, nu tiu dac ai observat, n ultimele zile, un afi publicitar cu celebrul gest al lui Michael Jackson... Se copiaz... Am certitudinea c, cu ct ne dezgolim mai mult, cu ct scoatem mai mult la iveal, cu ct ne instruim mai mult, cu att devenim mai lipsii de dragoste; ne dezgolim de dragoste. ntlnirea trupeasc nu este ntlnirea ntre dou maini, ci este ntlnirea ntre doi oameni liberi, liberi i care iubesc. De ce pctuim i noi la adresa dragostei cnd ntlnirea trupeasc este forat, este ptima, este numai aa,

n virtutea desfrului? Pctuim foarte mult pentru c noi nine compromitem acest lucru. -... poziia Bisericii Ortodoxe fa de planificarea familial...? -O s v surprind rspunsul, dar Biserica Ortodox este de acord cu planning-ul familial. tiu c cei mai surprini vor fi studenii teologi, dar ei nu tiu c planning-ul acesta familial este lsat n seama lui Dumnezeu... (rsete n sal). Cine poate planifica mai bine dect Dumnezeu? De ce s ne grozvim noi? Aici este msura credinei noastre. Noi ne luptm, nu trebuie s fim ipocrii, s o facem pe credincioii acuma, fereasc Dumnezeu, dar acolo unde logica uman nu gsete spaiu, loc pentru un copil, pentru c tinerii nu au case (cea mai tragic situaie) nu se mai cstoresc, nu se mai grbesc, poate s fie i un lucru bun sta, pentru c nu au unde s se duc, nu au o situaie material, este o situaie realmente dezastruoas. Dar aceast stare dezastruoas poate c vine i din cauza faptului c noi ne ngrijim de aceste lucruri i nu de ceea ce ar trebui s facem fiecare n dreptul su, fiecare lucrul care este propriu vocaiei sale i propriu timpului su, adic tnrul la vrsta csniciei s se cstoreasc, la vrsta rodniciei s rodeasc amd. Asta este vocaia noastr. Noi le mplinim i restul, Dumnezeu a spus c se ngrijete El. Se ngrijete. Este foarte greu s spui unui tnr: Facei totui copil c pn se nate v d Dumnezeu cas. Dar este mult mai adevrat dect s-i spui: Facei copil c poate se ndur domnul Halaicu i v d cas. Dup prerea mea este mult mai dttor de speran. Iar problema copiilor... nu v trimit n urm la filosofii, v trimit n urm la prinii notri i vedei acolo planning familial. Am avut n anii 90 sau 91 o ntlnire cu efii clinicilor de ginecologie a maternitilor din Bucureti - ase-apte ini, pentru c erau realmente dobori de avalana avorturilor dup 89. Nu mai fceau fa i au zis: Bine, printe, dar Biserica nu face nimic? i mi amintesc c ntre argumentele lor, ale medicilor, un medic mai n vrst, de la Colea a spus: Domnilor, haidei totui s cercetm tradiia noastr romneasc, n urm, cnd sigur c se fceau avorturi, dar procentul lor era infinit mai mic dect cel de astzi. Nu exista educaia aceasta a familiei, nu existau contraceptive, existau unele ierburi dar nu la ndemna oricui i totui nu se practica att de mult avortul, spunea dom' doctor. Pi, haidei s calculm. De la prini, de la mam, de obicei fata primea sfatul: Mam, avei grij, totui, nu n zile de srbtori, nu de praznice, se pot nate copii nu tocmai sntoi. Numrai srbtorile de peste an i vei vedea c se reduce considerabil procentul eventualitii conceperii unui copil. Spunea: Maic, zile de post, Postul Patelui, Postul Crciunului ...nelegei. Zile de post sunt din 365 de zile jumtate plus unu. Adugai la srbtori zilele de post ... Cine mai merge astzi n aceast direcie? Nimeni. i nu numai c se realiza planning-ul familial, n chipul fericit, dar rmneam foarte bine ancorai ntr -un

anumit mod de via. Nu este puin lucru s ptezi ziua de Duminic, chiar dac nu mergi la biseric, cu ntlnirea trupeasc n timpul Sfintei Liturghii, Duminic dimineaa sau n zi de vineri. Sunt anumite lucruri... Sigur c aici intr n discuie alt problem, ns exist o ierarhizare a provocrilor. Suntem provocai s trim ntr-un fel, ne declarm cretini... Eu zic c ar merita, cel puin, puse fa-n fa i discutate tiinific pentru c ar ctiga nu numai asta omul, ar ctiga foarte multe lucruri, foarte multe lucruri: n relaia cu Dumnezeu, n relaia cu sine, n relaia cu cel de lng sine. Un om care face dovada stpnirii, stpnirii de sine care nu poate fi dobort de primul impuls carnal, c respect anumite valori, c respect anumite repere existeniale fundamentale. E mai mult iubit de cellalt. Cnd vezi c ai n faa ta un slbnog, un slab care se las dobort de primul impuls i ncet-ncet... -sigur c nimeni nu se ndrgostete de neputin i de slbiciune. Dac suntem foarte credincioi, dac avem foarte mult credin, s lsm aceasta n grija lui Dumnezeu. E nevoie de foarte mult credin. Dar tii ce spuneau prinii notri: -Ci copii ai fcut? -Ci mi-a dat Dumnezeu. tiu c nimeni nu crede dintre noi c Dumnezeu poate da unei familii, fr ca aceasta s ia msurile preventive, numai trei sau patru copii sau doi sau unu, ci dorete. Nimeni nu crede, dar asta nseamn credin. Luai-o ca atare, catalogai-v ca atare, ca nite oameni credincioi, ori noi toi ne considerm credincioi. ... Dac n -avem totui atta credin, mcar s funcionm nfrnarea, cum v spuneam. Dac n-avem nici nfrnare, n ultim instan, dect s ajungi s faci avort atunci mai bine planning-ul sta occidental, poate s zic cineva. Eu tiu dac poate fi gndit i acceptat n aceti termeni...? Dar vedei dvs. ct ipocrizie este n om, ct ipocrizie! Ct lume se strduiete s creeze un cadru desfurrii plcerii umane fr limit. Ct industrie se pune n picioare ca s creeze atmosfera i condiiile desfrului i ct lips de preocupare n direcia copilului, adic s ne ngrijim s nasc oamenii copii pentru c asta este firescul lor. Nu exist nici o organizaie -astzi am avut o ntlnire cu un domn de la Comisia Naional de Statistic i discutam- nu exist nici o organizaie neguvernamental, care s se preocupe, la ora actual n Romnia, de problema familiei cu copii, adic s ncurajeze naterea de copii. De ce ne ocupm, toi ipocriii, la toate nivelurile de a crea cadrul desfurrii netulburate a plcerii i a desfrnrii? Este att de evident c rul este aici pentru c omul fuge de rspunderi i de sarcini i se amgete cu plcerea. -...indescifrabil...? -Mult mai mic dect alte pcate, dar problema cu copiii sau pruncii trebuie mult discutat. Este aa un dar extraordinar pe care l face Dumnezeu familiei nct nici nu poate fi comparat sau msurat cu altceva. Ce durere mai mare pentru o familie dect faptul c nu i d Dumnezeu copii dintr-un motiv sau altul. Nu exist. Cu nimic nu poate fi suplinit. Ce dar mai mare dect un copil, doi sau trei.

Extraordinar. De ce nu privim lucrurile i aa: c ne putem lipsi de alte comoditi. Sigur c un copil presupune o anumit angajare, oarecare sacrificii, dar este mai important totui s contribuim la construirea socialismului dect la edificarea unui om? Unui om n carne i oase cruia i dm natere din trupul nostru... Ce poate fi mai important dect s dai lumii acesteia un om? Nimic nu poate fi i nc cu attea plceri, cu attea daruri din partea lui. Ce poate fi mai frumos dect mbriarea unui copil, dect s simi un copil c st n braele tale ca n braele lui Dumnezeu, netemndu-se de nimic, druit total, n brae la tine copilul merge prin foc i prin ap. Ct exerciiu de credin a cuiva n tine faci. Nici cu soia nu faci acest exerciiu pe care l faci cu copilul. Cu tine de mn copilul nu se oprete n faa nimnui, niciunui obstacol, cnd este cu tata. Cnd e cu tata, v dai seama? S te lipseti de darul sta? Pentru ce, n fond? Pentru cinci minute de plcere? Sau pentru alte cinci minute n seara urmtoare? Sau pentru la nesfrit aceste..., care, vei vedea, comparate cu... nu exist termen de comparaie. Exist o alienare a omului, acolo trebuie s mergem. Exist un dezechilibru. Nu vedei c ni se propune o via de desfru, desfru pe toate planurile. Omului i se reclam libertatea i dreptul de a fi desfrnat..., de a consuma orice, orict..., de a vedea orice, orict..., de a face orice, orict... amd. i dreptul pervesiunilor. Dreptul perversiunilor. -Ci copii avei? -Era s fiu ipocrit i s spun: Ci mi-a dat Dumnezeu. Patru. Dar, sigur c nu este locul s faci mrturisiri, dar totui a vrea s v asigur c n -am fost chiar aa cum arat familia cu patru copii i fac precizri ca nu cumva s duc mintea cuiva cine tie unde. Adic, mai mult mi i-a dat Dumnezeu dect i-am vrut eu pe copii. Mai mult nu tiu dac pot s spun. Ce s v spun c vestea c vine un al treilea copil cnd cel de-al doilea avea un an i ceva sigur c nu a fost prea mbucurtoare ...nelegei. Or fi fost i ispite, de ce s nu spun. Dar a zis Dumnezeu s fie i ea este singura feti ntre trei biei i singura care seamn putinel cu tata... -...indescifrabil...? - Mai nti de toate s stabilim un lucru: ntlnirea trupeasc este pcat cnd nu este dragoste! nainte de post i de orice. ntlnirea trupeasc este pcat cnd nu este dragoste! Att este pcat ct lipsete dragostea. C i puin dragoste i puin lips de dragoste, ct este dragoste nu este pcat, ct nu este dragoste este pcat... (rsete n sal). Pentru c am spus de la nceput cum c orice micare a omului este sub pecetea pcatului. Numai sfinii nu mai au umbr de pcat, dar nimeni s nu ndrzneasc s cread c un om este sfnt nainte de a muri, tii foarte bine. Nimeni dintre oameni nu poate s spun c: eu nu voi mai pctui, fereasc Dumnezeu. Aa nct reinei: pcat este cnd nu este dragoste i ct nu este dragoste! Dac te va birui dragostea att de mult, poi s birui i tu orice alt rnduial care este totui

convenional. Mntuitorul Hristos ne spune c nu omul este pentru smbt, ci invers: omul este stpn i al smbetei. Omul este stpn al zilei; i al zilelor de post, i al zilelor de srbtoare i de dulce. Dac te va birui dragostea i vei ajunge la msura dragostei, nu este pcat, dar cum tim c suntem att de neputincioi, att de slabi i cum tim c ne nelm i ne amgim pe noi nine, oferindu -ne ca pretext dragostea, este foarte bine s acceptm de bun voie o anumit rnduial, o anumit nfrnare, cum spuneam. Acuma, cine poate dintre noi, prezeni aici, s spun precum tnrul din Evanghelie: Doamne, am pzit toate rnduielile. Una este s calci rnduielile pe care le accepi i la care te angajezi i una este s nu ai nici o rnduial. S nu tii de Duminic i de vineri i de post i de praznice i nu-tiu-ce. Sfntul Ioan Gur de Aur spune c Dumnezeu este att de milostiv i att de iubitor nct i primete i pe cei din ceasul nti i pe cei din ceasul al doisprezecelea, adic i pe cei care s-au nevoit mult i pe cei care s-au nevoit puin. Ba mai mult dect att, merge pn acolo nct spune c Dumnezeu i gndul l rspltete; mcar s fi avut gnd s te nfrnezi. E mai mult dect s nu fi avut gnd s nu te nfrnezi. Sigur c se propune o tachet, sus, ct de sus, considerm c nu suntem n stare. Nu coborm tacheta ci contientizm ct suntem de slabi. Ce s v mai spun c ne confruntm adeseori ca duhovnici cu cererea din partea familiilor tinere; zic: Printe, punei-ne o rnduial. Cel mai greu lucru, v putei nchipui. De aceea foarte muli sau o parte dintre preoi au preluat i au dat mai departe o anumit rnduial spunnd: zilele cutare este ngduit, zilele cutare nu este ngduit. Acest lucru funcioneaz relativ, totui. Criteriul absolut, singurul, este dragostea. Reinei. Pentru c n momentul n care impunem o astfel de planificare, afectm foarte grav esena dragostei care este libertatea. Este cu dou tiuri ceea ce v spun, dar aa am simit de multe ori, oamenii vor clar s le spui -Printe, zilele astea da, zilele astea nu. Dar nu am putut niciodat s-mi nchipui pe cei doi soi cu trei zile nainte ateapt ziua respectiv pentru aa ceva... Iertai-m... i am considerat lucrul acesta un atentat la libertatea i spontaneitatea relaiei dintre cei doi. V mai spun un lucru, iari la grania riscului: ne povestea cineva odat, n acest context, un preot, fii ateni, care a fost biruit -c preoii sunt oameni la fel ca dvs., n plus cteva legiuni de ispititori la adresa lor, n plus- a fost biruit n zi de Duminic dimineaa nainte de Liturghie i i s-a nscut un prunc sntos, dei a trit nou luni cu spaima pedepsei lui Dumnezeu. Dar tii de ce s -a nscut sntos? Pentru c a trit nou luni cu spaima pedepsei lui Dumnezeu. Dac nu tria nou luni cu spaima pedepsei lui Dumnezeu i era lucrul sta aa..., se ntmpla ce se ntmpla. Adic nu tiu dac nelegei cum stau lucrurile. Mcar s ne propunem s respectm minimal cteva chestiuni i atunci funcioneaz ajutorul lui Dumnezeu, funcioneaz foarte multe lucruri. Dar nu tii c ispita este mai mare atunci cnd este interdicie? Atunci este ispita mai mare i ispita nu se manifest -exist cupluri de oameni credincioi care sunt foarte categorici n a respecta rnduielile- ispita nu se manifest

n dorina fa de cellalt, dar se refuleaz cum spunem, rbuvnete n manifestri dure sau n multe alte lucruri. Nu spun prinii c dac eti n msur s iubeti, toate rnduielile cad: Iubete i f ce vrei. Dar, fii ateni, dragostea... Nu exist posibiliti de dragos te desvrit, de aceea avem aceste ajutoare i aceste repere, cumva, care nu sunt artificiale, care sunt foarte fireti. Ziua de Duminic, ziua de vineri, toate sunt nite lucruri foarte fireti. Ia nchipuii-v dvs. c, prin absurd, cnd ne moare cineva sau n zi de parastas, n zi de pomenire a morii tatlui, a mamei sau a bunicului, ne ducem cu plcere la ntlnirea trupeasc cu soul sau soia dvs. Nu este ceva firesc, totui. Este ceva nesntos n toat treaba aceasta, dac se ntmpl ...nelegei. Pi ziua de vineri este ziua de amintire a morii lui Hristos. Ziua de pomenire i de parastas a morii lui Hristos. Suntem botezai n numele lui Hristos. Dac mergem la biseric, la ntlnire cu Hristos, dac ne cununm n numele lui Hristos, dac simim ct de ct o solidaritate cu Biserica, cu comunitatea credincioilor nu poi s pui ciolan pe mas cnd toat Biserica postete. Sunt nite lucruri att de fireti. i dac se ntmpl vreodat, nu facei regul din aceste ntmplri ci mai curnd contientizai neputina dvs. i ctigai cel puin un grad de smerenie i de umilin, care este un ctig. -Legtura trupeasc este numai pentru procreere? -Nu. Nu, dar s nu evite procreerea. Pentru c ntlnirea trupeasc dintre brbat i femeie este n acelai timp un dar de la Dumnezeu pentru ca s sporim n dragoste, s ne sprijinim unii pe alii. Cte conflicte dintre so i soie nu se rezolv -ce pcat c numai aici- n ntlnirea trupeasc. E un dar de la Dumnezeu. Am citit cndva o carte a unui medic catolic care fcea o evaluare cretineasc a ntlnirii trupeti i ncheia cu acest lucru care este foarte frumos: de ce s nu lum ca un dar de la Dumnezeu aceast ntlnire trupeasc? Dac am lua-o ca pe un dar de la Dumnezeu, n-am mai putea s o terfelim n acest fel, s ne batem joc de ea. Ne-am purta cu sfinenie, cu mare sfinenie; aa nct cred c pcatul este cnd evitm procreerea pruncilor, dar nu cnd ne ntlnim trupete fr a avea n gnd aceasta, adic s ne ntlnim trupete cu femeia noastr numai cnd am programat: Haide s mai facem un copil. Pot s pctuiesc cu acest lucru, tiu c sunt prini duhovnici care au alt rnduial, care spun altfel, dar am aici o carte, ce pcat c este n grecete, o crulie foarte mic care se intituleaz: "S fim cinstii cu cele omeneti". S lum n considerare omenescul din noi. Eu cred c exist aceast ans pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dac cineva poate s fac abstracie de ea, este foarte bine. -...indescifrabil..? -Foarte frumos. Att de frumos nct Sfntul Apostol Pavel definete relaia dintre brbat i femeie i nc aplecndu-se exact asupra ntlnirii trupeti. Msura i

criteriul s nu fii tu, ci cellalt. S vedei dvs. ct este de greu. Credei c este uor... Msura i criteriul ntlnirii trupeti s nu fii tu, s nu se ntmple cnd vrei tu, iertai-m, ci cnd dorete cellalt. Tu s vii n ntmpinarea lui. S vedei... Asta spune Sfntul Apostol Pavel foarte clar, adic s nu revendici pentru tine, dar vedei aici trebuie neles foarte fin pasajul. Nu-i spune brbatului: Fii atent, ai drept asupra trupului femeii, ci i spune femeii: Fii atent c brbatul are drept asupra trupului tu. Nu-i spune femeii: Fii atent, ai drept asupra trupului brbatului, ci i spune brbatului: Fii atent c are drept femeia asupra trupului tu. Nu tiu dac m-ai neles. Pentru c ipocriii de oameni merg cu Biblia n mn i spun: Uite ce spune Sfntul Apostol Pavel, eu sunt stpn pe trupul tu... (rsete n sal). Nu, funcioneaz dac vrei s fi tu cel care interpreteaz Biblia i s spui: Uite ce spune Biblia, tu eti stpn pe trupul meu. Asta este interpretarea. Aa funcioneaz toat Evanghelia. i se adreseaz direct ie, am mai spus-o odat cu drepturile omului c nu sunt temeiuri pentru drepturile omului n Sfnta Scriptur. Nu exist. i atunci cineva mi-a spus: -Pi cum, printe, cnd la Judecata de urm zice: "Ai dat mncare celor flmnzi, ai mbrcat pe cei goi,...", astea nu sunt drepturile omului? -Nu, sunt ndatoririle omului, pentru c i judec pe cei care nu au fcut aceste lucruri, nu i judec pe cei care trebuiau s primeasc i nu au primit, adic nu i spune sracului: Fii atent c ai temei pentru a cere sau bolnavului: Fii atent c ai temei aici s i ceri celuilalt s vin la tine. Nu spune lucrul sta, ci dimpotriv, mi spune mie s m duc la bolnav, dar nu spune bolnavului c are dreptul sta, mi spune mie c am aceast ndatorire. Nu funcioneaz reciproca c dac este datoria mea, este i dreptul lui. Toat Evanghelia... De aceea spune Mntuitorul Hristos s nu judecm i multe altele. -...indescifrabil...? -Depinde credina mamei ct este mai mult: n medic sau n Dumnezeu. i aici v dau un exemplu. Am participat cu muli ani n urm la un dialog pe t emele familiei, cuplului, avortului amd, am participat ca telespectator la televiziunea greac, unde erau un reprezentant medic. un sociolog, un psiholog, din partea guvernului, factori care reprezentau toat societatea i un episcop care reprezenta Biserica i discutau n cele din urm problema avortului. Ipocriii de oameni aduceau ntotdeauna situaia limit: Bine nalt Preasfinite, s zicem c suntem de acord cu dvs., dar, totui, cnd medical constatm c pruncul ar fi un risc major pentru mam, ce s facem? nti a spus Preasfinitul: Haidei, totui, s nu discutm despre situaiile limit, s le lum pe celelalte i dup ce le rezolvm i rmne numai asta, o rezolvm i pe asta. Dar ce credei, le-au rezolvat? Nu le-au rezolvat. Fceau ce fceau i se ntorceau la aceast problem pentru c pentru ei era asul. Era asul din mnec, l scoteau, pac! pe mas. Atunci Preasfinitul, ca s le nchid discuia, zice: V dau un exemplu. Acum aizeci de ani aproximativ, o mam, la primul ei copil,

primete de la medic ntiinarea c meninerea sarcinii i naterea acelui copil nseamn nouzeci la sut sacrificiul mamei. Deci un mare risc ca mama s moar. nchipuii-v, zice, ce a nsemnat pentru o tnr mam la primul copil. Nu s -a ncrezut ntr-un doctor, s-a mai dus i la doctor, aceeai constatare, alt doctor amd. Nici o ans de nicieri. Mama ns, cu credin a zis: Ce o vrea Dumnezeu. Mama a murit la optzeci i ceva de ani acum civa ani, iar copilul este cel care v vorbete... i s-a ncheiat emisiunea... (rsete i aplauze n sal). Adic msura lucrurilor nu este omul, ci este Dumnezeu. Ct am fi noi de... tocmai c logica noastr se lovete de mult neputin n faa lui Dumnezeu. -...indiscifrabil...? -Acesta a fost discursul meu. Nu ncetm a ne ntlni trupete i a ne sruta pentru c alii au compromis ntlnirea trupeasc i srutul... ...(pauz)... ...pentru c ascultarea de care vorbete Steinhard la Noica, despre o astfel de ascultare vorbete i Biserica. Este temelia vieii cretineti: ascultarea. Dac am privi-o foarte omenete, cea mai totalitar instituie este Biserica, ca s nu mai vorbesc de nedemocraie. Structura ierarhic, adic credincios, diacon, preot, episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh, patriarh ecumenic. Cea mai ierarhic i nedemocratic structur este Biserica i n acelai timp spaiul unde funcioneaz libertatea omului la modul cel mai deplin. Ascultarea, ia gndii-v dvs. ce este, nsemneaz acceptarea de bunvoie, din partea subiectului ascultrii, a unei supuneri fa de cineva. Pentru c cealalt este opresiune. Este presiunea cuiva asupra cuiva; aceea nu este ascultare, faci un lucru pentru c te oblig... Ascultarea este: liber, tu primeti acest lucru. Apropo de familie, dac soia, de exemplu, ar accepta ndemnul Sfntului Apostol Pavel ca s asculte de brbat i s accepte pe brbat drept cap al familiei, ierarhie deci -brbatul nti i femeia dup aceea-, pentru c acolo unde funcioneaz iubirea, orice ierarhie capt valene pozitive. Dac ne iubim, nu ne batem pentru primul loc, pentru numele lui Dumnezeu, ci pentru ultimul. Eu s te slujesc pe tine; nu, eu s-i aduc ap; nu, eu s-i aduc ie. Ne batem care s slujim dac ne iubim. Facem cum ai zis tu; nu, facem cum ai zis tu. nelegei cum stau lucrurile? i iari, cnd zice Sfntul Apostol Pavel c brbatul este capul familiei, nu i spune brbatului lucrul acesta, ci l spune femeii. Dar brbatul a greit foarte mult pentru c este neputincios i a fcut dintr-o responsabilitate foarte mare, un privilegiu. i dac s-a comportat ca atare, desigur c femeia, intrigat: Dar de ce s ai tu privilegiul acesta? Ca de altfel, problema preoiei. tii c femeile, tot mai mult -nu la noi, slav Domnului- n Occident, de unde ne vin toate ideile emancipate, acolo femeile au cerut preoia i o au. Dar ce credei dvs. c ele au cerut preoia pentru c a fost trit de brbai ca un jug greu? Fereasc Dumnezeu. Credei c au cerut preoia spunnd

brbailor: V este prea greu s ducei acest jug, haidei s ne njugm i noi la o parte? Nu, au cerut preoia pentru c brbaii au trit preoia i au afiat -o ca un privilegiu, ca un favor, ca o exclusivitate. La fel se ntmpl i n familie. Dac brbatul funcioneaz ca i cap al familiei, prelund sarcina a ceea ce nseamn acest lucru, femeia niciodat nu va atenta la poziia lui de cap. Nu va atenta i va da slav lui Dumnezeu c nu este brbat. Deci eu v mrturisesc iari, c nu este nimic mai frumos ca o soie care s asculte de brbat. Nu exist. Care s tac atunci cnd brbatul vorbete. Dar nu s tac de fric, ci s accepte ea aceast rnduial: Eu o accept, liber. i mai greete, nu-l corectez: Nu-i aa! -nu ai trit aceast experien? Te trezeti spunnd un lucru mai puin adevrat i imediat te corecteaz. Sigur c nu ctigi nici tu, nu ctig nici ea. Ctigul ar fi fost s fi tcut. Nu tiu cum s v explic, dar fiecare trebuie s ne contientizm vocaia proprie, n dreptul nostru. Eu nu sunt cap al familiei ca s mi oropsesc femeia. Nu, ci am sarcina, greutile i responsabilitile extraordinare, iar femeia este bine s se raporteze la cellalt pentru c asta o ajut s fie asculttoare. De ce nu mai funcioneaz i astzi i se prpdesc repede csniciile? Din cauza acestei foarte ameitoare iluzii, amgiri a egalitii. Ce nseamn dreptatea? Dreptul femeii i dreptul brbatului? Acesta este, dup prerea mea, la rece judecat, cea mai neconform cu realitatea chestiune. pentru c dac noi, ntr-o csnicie n care noi, ca nite ipocrii, spunem c am pornit, ne-am adunat pentru c ne iubim, ne cutm dreptatea, adic: Nu, este ca mine; nu este ca mine; nu, este al meu; nu, este al meu... Pi acela este om care iubete, spunei i dvs.? Un om care iubete las de la sine totul; numai un gest din partea celuilalt cum c ar dori ceva i el i d de zece ori mai mult de la sine. Nu poate, se duce, se mprumut, muncete, se chinuiete, face... Dar nu, acuma dreptul femeii, dreptul brbatului i egalitatea. aceasta are un singur sfrit: tribunalul. Dreptatea i egalitatea are un singur sfrit: ori tribunalul, ori mai este nu un sfrit, este un chin, un venic chin, o tortur, adic s l supori pe cellalt cu contiina c ai dreptate. Este o tortur. Dac am avea exerciiul acestei ascultri, femeia de o parte i brbatul exerciiul responsabilitii lui ca i greutate, ca jug, ar fi extraordinar. C nu le facem este altceva, dar mcar s avem contiina lor, tot ar fi un ctig. Nu tii, -...indescifrabil...? -Erau goi i nu se ruinau pentru c nu ajunsese pecetea pcatului pe micarea i pe existena omeneasc. Nu funciona pofta pctoas, trupeasc care funcioneaz dup aceea. De ce ne ruinm de cellalt cnd l vedem gol? Pentru c atunci cnd l vedem gol ncolete n mintea noastr pofta. Dac am fi att de curai i desvrii nu ne-am ruina de un om gol ci am vedea n el frumuseea omeneasc, frumuseea creaiei lui Dumnezeu. Ce, ne ruinm s spunem c o

femeie este frumoas, c femeile sunt frumoase n general de la Dumnezeu? Ne ruinm s spunem c trupul femeii este mai mldios, mai frumos dect al brbatului de la Dumnezeu? Ne ruinm s spunem c exist o sensibilitate deosebit, pielea femeii, mna, privirea... Toate sunt de la Dumnezeu. Aa nct nu ar trebui s ne ruinm dac nu ar fi n noi pcatul, nu n cellalt, vznd pe cineva gol. De ce ne ruinm? Pentru c n noi imediat ncolete pcatul, imaginea pcatului, imaginea poftei, imaginea posesiunea i aa mai departe. Acolo lucreaz n noi pcatul. n momentul n care a intervenit cderea, a intervenit pcatul i a intervenit aceast opacitate, cum i spune printele Stniloae. Aceast opacitate, ne ascundem... Dac nu am fi pctoi, dac nu ar fi pcatul n noi, am vedea mult mai puin pctoas lumea din jurul nostru, chiar dac ea ar fi mult mai mult dect vedem noi. Pcatul este n noi.cu pilda aceea cu un frate care a venit repede-repede s alarmeze lumea c desfrneaz doi ini pe cmp, aa n cmp i lumea sigur c s -a dus, cum s nu se duc la spectacol... (rsete n sal) Numai c, apropriindu -se au rmas foarte dezamgii pentru c nu era vorba numai de dou cpie nvecinate. Dou cpie de fn nvecinate care n mintea pctosului, a prins imaginea de la distan a pcatului, ori pcatul era n el. Ca s nu mai spunem ce se mai ntmpl uneori, ce mustrare au primit de la un clugr cteva tinere care, ntr-o excursie pe la mnstiri au avut cu ele i un biea de zece ani. Parte brbteasc! Primii cu voi parte brbteasc! Pi pcatul era n copila i fete sau n mintea lui? Spunei-mi dvs. unde era. Acolo este, pcatul este n noi. Dac nu ar fi noi, dac ne ruinm la vederea goliciunii cuiva, pcatul mustete n noi; dac nu ne ruinm, suntem foarte curai. -...indescifrabil...? -Desigur. Canoanele spun pentru preot s nu se nsoeasc cu o desfrnat, nici cu o femeie vduv, nici cu o femeie desprit. Asta nu c i-ar face vreo favoare preotului, Doamne ferete, c oameni iar se gndesc, uite ce grozavi suntem noi preoii. Dimpotriv, ci dat fiind slujba la care este chemat; s nu pngreasc Biserica i lucrarea ei, prinii au rnduit astfel de canoane i astfel de disciplin bisericeasc. Acum, n ce privete prima ntrebare, v-am dat rspunsul atunci cnd v-am nfiat cuvntul Sfntului Ioan Gur de Aur despre faptul c Dumnezeu i-a fcut mireas de cinste dintr-o desfrnat. Ajunge s fie dragoste. -...cstoria interconfesional...? -Cred c, s fiu consecvent cu ce am spus pn acum, dac exist dragoste adevrat, nu poate exista. Cred c dac exist dragoste adevrat, Dumnezeu va rndui ntr-un fel, va da o soluie, ca s nu mai vorbesc c este acceptat ntre anumite confesiuni cstoria. Noi vorbim de aa-zisele cstorii mixte: catolici-ortodoci, protestani-ortodoci amd. Mai problematic este situaia cu

oameni de alt religie, adic musulmani-cretini. Sigur c asta ar fi foarte actual n urma ridicrii vizei ntre noi i turci, de exemplu, dar ca s rmn consecvent, dragoste, dac exist, este ea biruiete i Dumnezeu rnduiete ntr-un fel, sper c i Biserica va gsi o cale, poate c unul dintre cei doi va accepta s devin cretin. n principiu ns, nu este ngduit nsoirea unui cretin cu un necretin. -..indescifrabil..? -Cred c n-ai vrut s spunei asta, da'... potrivirea de caracter tocmai n aceste relaii se probeaz, potrivirea de caracter tocmai n contextul relaiilor platonice se probeaz, alt nepotrivire ai avut dvs. n gnd. Eu zic c i acea nepotrivire tot de dragoste poate fi biruit. Este un spaiu att de intim nct este recomandat s nu se bage nici cel mai priceput educator, a propune. Att de intim. Dac exist dragoste, dac l doreti pe cellalt, dac i-e drag cellalt, cred c rnduiete Dumnezeu de aa manier. Nu putem diseca aceste lucruri pentru c nici nu ar avea vreo eficien, dar principiu exist. S rmnem mpreun dac ne iubim cu adevrat. Ai vzut, unii se chinuie pentru csnicie alb i alii fac caz de nepotrivire de caracter. Este i aici un semn al neputinelor noastre. -...legtura dintre viaa sacramental i viaa de cuplu...? -Viaa sacramental nelegnd participarea la viaa sacramental a Bisericii, nu? Cred c aa. Este fundamental acest rol pentru c dac nu ar fi cuvinte goale atunci cnd spunem noi c numai articulndu-ne la izvorul iubirii adevrate care este Dumnezeu putem deveni putincioi n dragoste i n iubire, atunci explicaia ar fi foarte la ndemna oricui i vei vedea c acest lucru numai experindu -l cineva, ca s l experieze trebuie s se lepede de oarecare mentaliti, de oarecare stil de via, de oarecare nelegere a lucrurilor. Participarea la viaa Bisericii nseamn n termeni foarte clari, dac vrei, nseamn participarea la ntlnirea cu Dumnezeu. A te ntlni cu Dumnezeu, pe care l mrturisim a fi lumina, viaa adevrat, sursa vieii, sursa iubirii, cu adevrat dac mrturisim acest lucru ntlnirea cu Dumnezeu nu poate fi dect surs de dragoste. De altfel, mntuitorul Hristos n repetate rnduri ne spune aceste lucruri: Numai dac rmnei n Mine vei avea via venic. Numai dac rmnei n Mine vei iubi cu iubirea cu care Eu v iubesc, cu iubirea care este ntre Mine i Tatl. Dar aici trebuie s funcioneze puin ncredere i credin i avem attea temeiuri s funcioneze pentru c facem experiena limitelor iubirii noastre i n acelai timp experiena setei i dorului nostru dup dragoste. Aceasta ne trimite la o dragoste desvrit, la o surs a iubirii. Viaa sacramental, a cuta pe Dumnezeu de fapt, s ajungem la cheia vieii duhovniceti, a-L cuta pe Dumnezeu, dragostea adevrat, desvrit este calea de a obine toate celelalte lucruri la msuri mult mai avansate i desvrite dect le-ai putea tu realiza. S-L caui pe Dumnezeu i n cutarea lui Dumnezeu vei primi fora s-l iubeti pe soul sau pe soia ta. Prinii i

Sfnta Scriptur ne propune ca test dac l iubim pe Dumnezeu, iubirea fa de ceilali. Cine l iubete pe Dumnezeu cu adevrat este plin de dragoste fa de ceilali. Este jertfelnic fa de so, fa de soie, fa de copii, fa de vecini, fa de toat lumea. Cine nu a ajuns s-l iubeasc pe Dumnezeu face experiena acestei iubiri nepline, limitate, mrginite, dar care l trimite la gndul, la ideea unei iubiri desvrite. -Gndul tot timpul la persoana iubit nu este un prejudiciu adus lui Dumnezeu? -Depinde ce gnd. -Gndul la frumuseea clipelor petrecute mpreun curat. -Ce s spun. A ndrzni spun ceea ce spunea un laic, nu un preot unei sli pline de tineri, un teolog care le-a zis: Eu cred c n mbriarea sincer, curat dintre un biat i o fat exist Dumnezeu. Cred c n gndul tu la persoana pe care o iubeti curat cu adevrat este Dumnezeu. Deci nu te deprtezi iubind de Dumnezeu. Nu exist concuren n dragoste. Este o fals problem pe care ne-o punem, c dac iubesc pe..., nu mai pot iubi pe Dumnezeu, nu cred, dragostea adevrat...Vom vedea c nu este o dragoste adevrat cea care ne npiedic, nu poate fi deplin, de aceea funcioneaz nite rnduieli i nite reguli. Dar acolo unde exist dragoste adevrat, nu spunem noi i mrturisesc oamenii care se iubesc c este dumnezeiete? Dragostea este ceva dumnezeiesc. Dragostea nu este ceva care ne ine n lumea noastr, asta cred c este foarte important. Este cea mai radical provocare din partea lui Dumnezeu. Nici o raiune nu are relaia noastr cu Dumnezeu. Nici o alt raiune i motivaie nu are existena lui Dumnezeu dect cea a iubirii. Structura supremei iubiri, spune printele Stniloae. Creaia exist ca rod al iubirii lui Dumnezeu, tot ceea ce exist ca rod al iubirii lui Dumnezeu, lumea exist ca rod al iubirii, exist s existe iubire, exist s se ajung s se mplineasc n dragoste. Nu exist sens n existen fr iubire, nu exist. Nu cred c exist mai multe feluri de iubiri, iubirea de tata, iubirea fa de soie, iubirea fa de copil. Ea are desigur specificitatea i nuana ei, dar iubirea este una. Manifestarea, concretizarea ei sunt nuane, dar iubirea n esen este una pentru c altfel Sfntul Apostol Pavel ar fi spus, cnd vorbete i ne d acel extraordinar imn al dragostei, ar spus c: Aici vorbesc de dragostea fa de Dumnezeu, s nu credei c la fel este dragostea fa prini. El zice: dragostea..., Dragostea nu cade niciodat, nu zice dragoste fa de X sau de Y. -V mulumim foarte mult! (aplauze n sal) -Eu v mulumesc foarte mult i v rog foarte mult s m iertai pentru vorbria, dac vrei, creia nu i dai totui un caracter absolut, normativ. Dialogul nostru ca nite oameni nu poate fi normativ. Totul este o provocare, o problematizare

mai curnd. Lucrurile pot fi aa sau invers. Nu uitai c suntem oameni, suntem realitatea cea mai vie i cea mai dinamic posibil i nu pot funciona pentru un om tipare. Toate sunt nite jaloane i repere exterioare, ns pentru fiecare cuplu funcioneaz, dac vrei, o rnduial, a lui, druit de Dumnezeu. Aa cum nu se gsete un al doilea om la fel cu mine sau cu tine sau cu oricine altcineva, aa nu se gsete un al doilea cuplu ca cel pe care l formez eu cu soia mea, tu cu soia ta sau tu cu brbatul tu. Nici nu exist tipar pn trim aa i dobndim mntuirea, dar exist nite rnduieli. Totul este la tipul indicatoriu, adic de reper. V mulumesc foarte mult i iertai-m. I-am spus i lui Florin: pe de o parte tema este foarte incitant, pe de o parte foarte, foarte problematic pentru c este una esenial i n-am acceptat ntlnirea cu dvs. dect n ideea dialogului. Ai vzut ct de mult am chioptat n expunerea de la nceput. De aceea v mulumesc i v rog s m iertai pentru prima parte...(ropote de aplauze n sal).