LEGENDE Hrubele lui Stefan Despre "catacombele" Iasului au circulat o sumedenie de legende.

Multi mai cred inca povestea cu Iasul strabatut de tunele secrete, facute pe vremea lui Stefan cel Mare. Unii vehiculeaza ideea ca un tunel avea iesire tocmai la Podu Iloaiei, iar altii ca, de fapt, tunelul tinea doar pana la Cetatuia si ca pe acolo se retrageau iesenii de cate ori "dadeau iama turcii". Arhitectul Nicolae Vericeanu explica: "O parte din catacombe au fost facute de boieri, incepand cu secolul XVIII. Aveau nu doar rolul de pivnita ci si de loc de refugiu, in cazul unui pericol". In centrul Iasului, aproape nu exista casa boiereasca fara o hruba spatioasa la subsol, fiind o adevarata moda. Erau atat de multe incat, din cauza aglomeratiei din subteran, ajunsesera, in unele locuri, sa comunice intre ele, de unde iluzia ca Iasul e strabatut de tuneluri. "O alta parte facea parte din sistemul de canalizare. Apele se revarsau undeva sub actualul Palat al Culturii, intr-un loc numit Helesteul Domnesc", mai spune Vericeanu.

Fata uriasa O statuie de la cimitirul Eternitate este de multi ani un loc de pelerinaj pentru amatorii de povestiri "din cripta". Fata uriasa, pe care tatal a impuscat-o la doar 18 ani, pentru ca era inspaimantat de dimensiunile sale, a ajuns sa fie un Frankenstein feminin. Unul dintre motivele crimei este faptul ingrozitor ca fiica se apucase de mancat... copii! Uite asa, de la o fata, intr-adevar, foarte inalta, dar bolnava, s-a ajuns la o poveste horror. Si lista legendelor urbane e inepuizabila. Studentii se feresc sa treaca prin "gangul repetentilor" din Copou, pentru ca "cine calca pe acolo sigur pica examenul". Sau: cand mergi in discoteca te trece un fior la gandul ca un bolnav de SIDA iti infinge o seringa si-ti spune: "Welcome to the club". Si toate acestea pornesc si din nevoia omului de legende, de "adevarul e dincolo de noi" (Dosarele X) si de "bufnitele nu sunt ceea ce par a fi" (ca in Twin Peaks).

Mai demult, pe unde e Iasul acum erau numai codri si campuri si nici zare de case, traia un cioban vestit pe locurile acelea si-l chema Dediu. Dediul ciobanul avea 12 stani; fiecare stana era cu cate 2000 de oi. Intr-o zi, iaca vine pe acolo si domnul Tarii Moldovei, calare, cu oameni de-ai sai. Vede domnul atatea stani si intreaba pe un cioban: ale cui sunt?". Ciobanul raspunde ca sunt ale lui Dediu". Vazand domnul atatea dealuri frumoase, s-a gandit ca ar putea fi un minunat loc pentru vreun targ domnesc. Si porunceste ciobanului ca sa cheme pe Dediu pana la dansul. Se duce ciobanul si-i spune porunca. Dar Dediu face: - Du-te si spune domnului sa vie el la mine, daca are treaba!

Ciobanul a adus acest raspuns. Domnul il mai trimete o data: sa vie numaidecat". Dediu raspunde tot asa, ca daca are treaba, n-are decat sa vie la coliba lui". Asa si a treia oara. Ce sa faca domnul? Vine calare pana la Dediu. Ii zice de departe: - De ce n-asculi porunca domnului tau, caci el stapaneste Tara Moldovei si trebuie sa i te supui?!... - Apoi de ce nu mi-au spus asa si cei pe care i-ai trimes catre mine, raspunse Dediu din coliba. - Iesi pina afara sa vorbim ceva! - striga domnul. - Nu ies! striga si Dediu. - Iesi! - Nu ies! - Sa vezi tu ca ai sa iesi, striga domnul suparat si gata sa scoata sabia.... - Ba de-acuma am sa ies!... - striga Dediu, care era o data voinic, nu de doua ori; si asa erau toi ciobanii lui. - Apoi Iesi sa se numeasca tirgul pe care vreau sa-l intemeiez aici, striga domnitorul.