Opera poetica a lui Ion Barbu( pseudonim al matematicianului Dan Barbilian) apare in perioada interbelica, atunci cand in literatura

romaneasca se confrunta doua directii puternice: traditionalismul si modernismul. Ion Barbu este considerat un poet fara precursori si fara urmasi, statut dobandit in urma realizarii unei sinteze inedite intre poezie si geometrie. Pentru el poezia si geometria se intalnesc in sfere foarte inalte, fiindca amandoua propun modele posibile si probabile ale lumii. Ermetismul, curentul literar in care se incadreaza poezia lui Ion Barbu, solicita dimensiunea rationala a conditiei umane, inhiband o pe cea sentimentala. Poezia presupune, in aceste conditii, o initiere a lectorului in mecanismul de reconstituire a traseului rational si ideatic parcurs de gandirea poetului. !ema o reprezinta iubirea neimplinita dintre cele doua persona"e apartinand unor lumi diferite completata de o tema situata la un inalt grad de generalitate: opozitia dintre materie si spirit. #trania intalnire dintre o ciuperca de padure si o fiinta umana se transforma, reflectata in tema, intr o $anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de e%istenta$ (Ion Barbu). &iziunea despre lume reflectata in balada 'iga (r)pto si lapona Enigel nu se lasa re*elata cu usurinta, solicitand un cititor atent, constient ca participa la o e%perinta initiatica. Initierea debuteaza cu intalnirea menestrelui $mai aburit ca *inul *echi$, care este rugat de nuntasul fruntas sa spuna po*estea laponei Enigel si a regelui $ciupearca$ (r)pto. Istorisirea propriu zisa este compusa dintr o serie de sec*ente epice. Portretul lui (r)pto, stapanul lumii *egetale, prezinta protagonistul in mediul sau $in pat de rau si n huma unsa$, sugesti* pentru materia fragila dar lipsita de spiritualitate. #uspectat de un pact cu *ra"itoarea manatarca, riga are o proasta relatie cu lumea lui, mai ales din cauza refuzului de a inflori, semn al incercarii disperate de a se sustrage timpului si, implicit, conditiei sale. #ec*enta urmatoare aduce in scenariul epic persona"ul feminin, mica lapona Enigel, al carei nume aminteste radacina sa%ona a cu*antului inger, pentru a e*identia natura profund spirituala a persona"ului uman. +mpla sec*enta dialogata cuprinde dez*oltarea temei. In rapa ,*edenrode, se produce intalnirea onirica. Ofertele pe care riga cel span i le face fetei au caracter simbolic, e*identiind diferenta dintre cele doua lumi( *egetala si umana), dar mai ales intre cele doua categorii, materia si spiritul. !entata intial cu fragi, tie dragi, fata moti*eaza discret refuzul prin neintreruperea traseului spre plaiurile insorite. 'efuzul laponei il pune pe (r)pto intr o situatie dilematica, dar optiunea sa e ferma si merge pana la sacrificiu, daca asa ar putea accede la ni*elul superior, prin insotire cu Enigel. 'efuzul laponei se pronunta de aceasta data de pe o pozitie superioara $lasa, asteapta de te coace$. Enigel este implorata sa paraseasca e%istenta solara $lasa l, uita l Enigel$, fiinca pentru riga soarele inseamna $*isuri, sute de macel$. -apona percepe oferta cu toata incarcatura ei malefic. Pentru ea, uitarea #oarelui ar insemna chiar negasirea conditiei umane, de fiinta care cauta implinirea prin spirit, incercand sa infranga atractia inferioara a materiei, a carnii care doar la umbra creste. In acest poem, Ion Barbu *alorifica trei mituri fundamentale: al nuntii, al soarelui si al oglinzii. In *iziunea autorului, pentru ca fiinta sa a"unga la desa*arsirea totala, ea trebuie sa parcurga trei trepte ale initierii. prima treapta este cea a iubirii *azuta ca energie degradanta, prin care omul este redus doar la ipostaza de fiinta instinctuala. cea de a doua treapta este cea a intelectului, a cercetarii rationale. iar cea de a treia treapta este cea a implinirii totale, trupesti si spirituale, prin nuntirea cu soarele *azut ca esenta a *ietii. Enigel se afla pe ce a de a doua treapta, cea a rationalului, iar dorinta ei fireasca este sa acceada spre treapta superioara a nuntirii solare: $ma nchin la soarele ntelept$. Din perspecti*a lui (r)pto lucrurile par mai complicate, deoarece aspiratiile ii depasesc puterea limitata. Pentru ma"oritatea naturilor unilaterale apare dorinta sau atractia contrariilot. Desi locul sau este $in umbra si racoare$ el *iseaza sa intre in spatiul #oarelui. (r)pto *a fi sanctionat pentru aceasta aspiratie, pentru tentatia autodepasirii, prin nuntirea cu regnul inferior: $cu masalarita i mireasa$. Pentru fiinta inferioara $pahar e gandul cu otra*a$, deci iesirea rigai din echilibrul prestabilit al firii este sanctionata prin /)bris, *ina tragica.