SENECA FILOSOF STOIC SAU CONSILIER AL LUI NERO

Seneca i-a modelat reflectiile n funie de o strategie global i, dincolo de anumite discontinuiti ale structurii de suprafa a discursului su literar, a imaginat stoicismul ca un ansamblu coherent, un continuu din care prile nu pot fi degajate la ntmplare. Fizica, logica i etica se interptrund n gndirea lui Seneca: ns morala preevalueaz n semnificaia fundamental a ideilor enunate de acesta. S-a artat c Seneca se simea intim implicat n condiia moral a umanitii n general. . El ajunge s-i mbine ideile n cadrul unui sistem solid nchegat, care presupune o filosofie global. Seneca nu adopt el nsui trihotomia tradiional a filosofiei - fizic, logic, moral -, ci sugereaz o alt diviziune, relevant pentru preeminena eticii. Ceea ce nu-l mpiedic s mpart filosofia tot n trei compartimente: a) studiul valorilor fundamentale, temelia eticii; b) ansamblul fizicii, la care se ataeaz investigarea psihologiei i restul moralei; c) dialectica, unde se adaug retorica, n fapt tot ce echivala cu logica stoicilor precedeni. Seneca oscileaz ntre panteismul stoic i un monoteism cosmobiologic. Cnd se refer la divinitate", deus, Seneca nu clarific dac el nelege prin aceasta esena raional a universului, spiritul vital" al stoicilor, substan material mai fin, sau, a contrario, o for transcendent i autonom, care ar guverna lumea. Seneca consider c universul ar fi cea mai ampl fiin (anima!), populat de diverse individualiti (naturae). Evoluia universului n-ar implica o intervenie divin permanent, ci s-ar realiza mai ales pe baza unui mecanism de autoreglare, fundat pe unitatea unui corp imens - cosmosul -, cruia i s-ar subordona altele mai mici.

Cunoaterea sau contemplarea naturii dobndesc la Seneca un pre deosebit; ele constituie o virtute important, care completeaz, i nu substituie aciunea. Meditaia asupra fizicii se integreaz n nelepciune i nu echivaleaz cu un refugiu, ci cu un sector fundamental al programului filosofiei21.

Gnoseologia i logica depind strns de fizica lui Seneca. Gnoseologia este conceput ca parte integrant a logicii. Contiina uman, potrivit lui Seneca, cunoate prin percepii, nzestrate cu posibilitatea oglindirii fidele a obiectelor