Timpul

Omul arhaic a trait intr-un univers material unde toate obiectele vii si ne-vii isi desfasurau exitenta pe axa timpului dinstre trecut spre viitor printr-un prezent in continua deplasare. Datorita necunoasterii pentru omul arhaic spatiul era limitat, de aceea a pamantul era considerat o platforma iar cerul ca o bolta. Acest spatiu a fost sacralizat iar limitele sale epifanizate apoi teofanizate, cerul fiind considerat o zeitate masculina iar pamantul una feminina. Platforma pamantului era imaginata ca fiind rotunda, iar peste munti, campii, paduri se afla apele primordiale, asemanarea cu apa sambetei din folclorul somanesc Sub pamant erau spatii mirifice, sumbre, locul entitatilor malefice, chtonice, bolta fiind locul entitatilor supranaturale benefice sau pozitive. Observand astrele si multimea stelelor care se invarteau repetitiv omul a asemanat astrele cu diferite zeitati. Dincolo de bolta cereasca fiind spatiul de dincolo. Deasemenea omul arhaic a observat lumea materiala care concret se lumina si se intuneca, explicandusi ca traieste sub influienta unor forne supranaturale. Astfel lumina solara a ajus timpul de desfasurare al actiunilor benefice iar cea lunara a actiunilor malefice, generand astfel diferite culte fiecare cu simbolurile lui. Magicienii si practicantii magiei negre tinandu-si ritualurile la lumina lunii! Culturile solare aveau simboluri drept calul, leul, vulturul sau adesea un luptator in haine luminoase iar cele lunare drept reprezentare obufnita, semiluna, taur, cerb, berbec. Amintim ritualurile prezente si in zilele noastre cum ar fi coridele din spania si america de sud Sistemul nostru nervos are capacitatea de a asigura integrarea constienta a omului in spatiu ceea ce presupune o constientizare a imprejurimilor si o orientare dupa repere geografice cum ar fi munti, ape , paduri, rauri, avand prin urmare o interpretare sacra deasemenea odata cu spatiul! Cea mai sacra directie orientatica a vost ce verticale denumita si axa lumii sau (asis munsi), cea care stabilea legatura dintre spatiul terestru si lumea de dincolo. Aceasta axa folosita deasemenea si de samani, a insemnat nu numai lagatura dintre spatiul terestru catre cel de dincolo ci si o legatura inversa. Odata cu aceasta directie verticala sacra, anumite obiecte sau lucruri deasemenea au luat o incarcatura sacre, aici amintim coloane, pomi, prajini, stalpi, etc. Arborele fiiind unul dintre universalele simboluri ale axei verticale a avut o mare implicare in ceremoniile religioase, avandusi de multe ori radacinile infipte in pamant si coroana catre bolta cereasca, desi sunt si cazur in care este reprezentat invers reprezentand mesajele principale sunt cele care coboara din trascendent inspre iminent. Gasim reprezentari si in zilele noastra precum bradul miresei sau pomul de craciun cu toate ca si-au pierdut din incarcatura si semnificatii. Deasemenea arborele nu este doar un simbol spatial ci are si o importanta incarcatura lgata de simbolizarea lumii vegetale datorita marimii, zgomotelor produse sau adapostul oferit animalelor.

Un alt simbol al axei verticale este scara, preluata dealtfel de unele religii. Putem mentiona scara lui Mithra, cea din visul lui Iacob sau Scara Sfantului Ion Scararul care reprezenta itinerariul ascendent al sufletului dupa moarte. Prin inversarea semnificatiei benefice scara a devenit si un simbol malefic pentru cei care treceau pe sub ea. Pe axa lumii omul si-a imaginat un drafient de sacralitate astfel varful muntilor, dealuri si locuri inalte au prins la randul lor importanta sacralitate, amintim aici muntele Sinai si Moise sau dealul Golgota si rastignirea lui Iisus. Pentru mentalul omului indiferent de spatiul real fizic, a insemnat un spatiu euclidian isomorf si tridimentional de aceea in afara de axa verticala omul a implicat inca doua directii care se intretaie. Cum spatiul era sacralizat aceste directii la randul lor trebuiau sa aiba o incarcatura asemanatoare. Cum omul a observat ca principalul astru rasare dinstre est spre vest, rasaritul s-a incarcatla randul lui cu o puternica semnificatie sacra pozitiva iar asfintitul una negativa. Omul stand cu fata catre rasarit, artea dreapta fiind orientata catre sud, reprezentand puterea sa, puterea mainii drepte si a semnificativului ajutor cu acea mana, sudul sau directia spre sud la randul ei a s-a incarcat cu sacralitate. Astfel estul sau rasaritul a devenit cel mai puternic incarcat punct cardinal urmat de sud, nord si in final vest, acolo unde astrele dispareau. In acelasi context cu axis mundi si cele patru puncte cardinale omul a dezvoltat si cinceptul de centru al lumii dat de intersectia axei lumii cu cele doua directii orizontale, cu o imensa incarcatura in mitologiile popoarelor care il numesc ombilicul sau buricul lumii dupa Eliade. Este deasemenea simbolizat de centrul orasului, casei, asezarii, centrul unui spatiu delimitat magic, palat,etc. Unul dintre puternicele instincte este si acela de a delimita teritoriul. Acest instinct atrage odata cu el si diferite forme de manifestare, rituri sacre si alte mecanisme. Rolul delimitarii este adanc intiparit in creierul uman precum o forma de aparare impotriva fortelor supranaturale malefice chiar si ana in zilele noastre. Amintim aici delimitarea romei de catre Romulus si Remus finalizat cu o varsare de sange. De multe ori aceste ritualuri implica stropirea cu ape din izvoare sau fantani cu apa neinceputa, sacrificarea unor animale iar in unele cazuri chiar si sacrificii umane. In unele sisteme magine se foloseste drept volum magic piramida care ar concentra in interior forte supranaturale.