Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANA

FACULTATEA DE ADMINISTRAIE PUBLIC

REFERAT
ISTORIA ADMINISTRAIEI
PUBLICE

ndrumtor:

Student:

Prof. Univ. Marin Marilena

Zaharia Costel

Istoria administratiei publice

Procesul romanizarii se inscrie intre cele mai importante fenomene ale istoriei
noastre, pentru ca din simbioza intre elementele geto-dacice si cuceritorii romani avea sa
rezulte poporul si limba romana.
Distingem din acest lucru elemente si esenta. In mod firesc contactul duce in final la
o inrurire reciproca intre cele doua elemente si la triumful celui mai puternic, cu o cultura
si civilizatie puternica, cea romana. In cazul simbiozei noastre contactul a inceput lent in
secolul I d. Hr. cand romanii au inceput cu cucerirea Bacanilor si dovezile au demonstrat
legatura economica, politica, conflicte si chiar un inceput al scrisului latin pe teritoriul
Daciei.
Aceasta populatie de pe teritoriul rii noastre a rezultat din :
1)
Cucerirea militara a majoritatii Daciei ; aducerea si stabilirea in Dacia a mai
multor legiuni (trupe de elita), formate din ostasi romani cu experienta dar si incorporarea
de tineri daci in trupele auxiliare (secundare , mobile ,deplasate din loc in loc) ;
2)
In afara de armata, romanii au adus in Dacia un numar mare de colonisti
(constructori, minieri, etc). Eutropios relateaza ca acesti colonisti erau din toate partile
Imperiului Roman.
In capitala Sarmisegetuza (noua capitala construita de romanii) dovada prezentei
colonistilor este data de prezenta in numar mare de zeitati si de cele 3000 de inscriptii.
3)
Romanii au introdus ca mijloc de comunicare, intre localnicii si cuceritorii
,limba latina . Ei au considerat intreg teritoriul Daciei un fel de bun public, stapanit insa de
catre Roma si, in virtutea acestui fapt, romanii incasau diferite impozite, considerandu-i pe
localnici supusii lor.
4)
Exista o administratie, o justitie de factura romana impusa in Dacia si acest
fapt a urgentat procesul de romanizare.
Cei care au cercetat procesul romanizarii constata ca aducerea unui numar mare de
colonisti pentru mai multe activitati a avut ca rezultat un proces rapid de urbanizare. Au
aparut in perioada stapanirii peste 40 de orase dupa model roman cu elemente romane
(biblioteci, bai publice), cu o organizare dupa model roman a sectorului de activitate.
Datorita unor nemultumiri ale dacilor, romanii au fost obligati sa organizeze si sa
reorganizeze administratia in Dacia, initial intr-o singura provincie numita Dacia Felix
(Dacia cea Fericita), condusa de un guvernator cu rangul de Legatus Augusti pre praetore
(dovada diploma de la 110).
Mai tarziu, pe la 120 , datorita unor rascoale locale, Dacia a fost organizata in doua
provincii numite: Dacia Superioara si Dacia Inferioara.

Aceste masuri au fost pe larg exprimate intr-o diploma din 129. Mai tarziu (158) ,
imparatul Antoninus Pius imparte Dacia :

Dacia Porolissum (capitala Porolissum)

Dacia Apulum (capitala Apulum)

Dacia Malvenis (capitala Malva).r


Imparatul Aurelian a fost obligat intre anii 271-275 sa retraga o parte din
administratie si armata, datorita inceperii atacurilor populatilor migratoare. Insa in timpul
stapaniii efective, romanii au creat un model superior de organizare administrativa.
Organele centrale ale Daciei romane in toata aceasta perioada (271-275) au fost :
1)
Guvernatorul ;
2)
Administratia provinciala ;
3)
Organizatia provinciala;
4)
Organizatia militara.
Aceasta structura organizata riguros,bine organizata avea sa influenteze pana tarziu
evolutia notiounii de administratie si de drept.
1)
GUVERNUL concentra in mainile sale principalele atributii supreme. o
diploma de dupa organzare il surprinde pe guvernator ca fiind cea mai mare putere din
Dacia in afara de imparat pentru ca el era consilier, avand atributii economice, politice,
spirituale si militare.
Sub raport economic el este de fapt cel care in numele Romei dispune de acele
atributii care au intrat si in justitia noastra- stapan absolut al pamanturilor din Dacia. Pe
cei ce incalca legile, guvernatorul il poate pedepsi prin insusirea proprietatii acestuia si
redistributia ei. Diplomat imperial ,guvernatorul trebuie sa fie un bun gospodar, sa
procedeze in asa fel incat provincia sa se bucure de benificii. Guvernatorul trebuia sa
pedepseasca drept pe raufacatori, sa asculte plangerile supusilor lor si sa faca cunoscute
legile si poruncile Romei.
Sub raport administrativ el trebuie sa vegheze la activitatea dregatorilor, la aplicarea
corecta a masurilor si legislatiei romane,sa vegheze la sanatatea oamenilor sai, sa prevada
nemultumirile, saracia, rascoalele sa ia masuri ereditare de construirea a cladirelor, de
prevenire a prabusire a unora.
Pe plan militar avea in subordinea sa pe comandantul legiunilor si a trupelor
auxiliare. Era un fel de comandant suprem.
Pe plan spiritual trebuia sa propage cultul Romei, stima si admiratia fata de imparat
si sa asigure viata lor spirituala.
2)
ADMINISTRATIA PROVINCIALA era formata dintr-un numar de cateva
zeci de delegati ai asezarilor atat urban cat si rural acestia se adunau in capitala si trebuiau

sa informeze despre activitatea, despre starea de spirit. Trebuiau sa vegheze la buna


desfasurare a lucrurilor.
3)
ORGANIZAREA PROVINCIALA este foarta precisa, mai moderna decat la
alte popoare si in mod concret in fruntea finantelor se aflau procurorii finantisti care
trebuie sa organizeze din 5 in 5 ani un fel de recensamant asupra averilor pentru a putea
incasa impozite.
Roma a introdus doua categorii de impozite:
a)
Directe:

Financiar (pe pamant 10%);

Capitatia;
Daca proprietatea era socotita un drept al fiecaruia, Roma se considera stapan
absolut a pamanturilor dacice si deci incasa impozit.
b)
Indirecte.

taxe pe transportarea marfii: incasarea vamii la dierna (2% ):


mine de sare, aur si argint erau taxate cu un procent fix.
Pentru incasarea corecta, fiecare locuitor avea prin lege obligatia sa-si declare corect
venitul, suprafata de pamant etc., pentru a i se putea face o evaluare a veniturilor.
O parte a dregatorilor cu functii din capitala sau alte orase erau scutiti de impozite.
4)
ORGANIZAREA MILITARA
Cuceritorii din lumea antica care aveau sa lase vaste elemente, aveau o organizare
militara precisa. Astfel unitatile militare erau:
1. trupe de elita (cei mai buni si experimentati dintre ostasii cu vechime)
*armata dura 25 de ani
Legiunile a XIII-a Gemina si a V-a Macedonia
2. din tinerii locului trupe auxiliare;
3. trupe neregulate formate din barbari (cei ce erau vecini cu romanii sau
grecii erau considerati inferiori si deci erau denumiti barbari).
Dupa datele sigure din diverse inscriptii stim astazi ca o legiune avea cam 6000 de
ostasi. In Dacia stationau cam 4000 de ostasi care au construit castele.
5)
Organizarea locala
Atat asezarile urbane cat si cele rurale se impart dupa :

numarul de populatie;

insemnatatea lor;

bogatia lor.
ORASE :
4


colonii (orase mari, bine organizate, in care locuitorii se bucurau
de toate drepturile poporului roman ins italicum); la inceput, de dreptul
italian se bucurau doar locuitorii peninsulei italice; ins romanicum cei din
teritoriu cu o anumita vechime: Sarmizegetusa, Apullum etc
- consiliul de 35 de alesi, din 5 in 5 ani oameni de diferite ranguri

targuri
ASEZARI RURALE: pagi, vigi(sate, catune)
Mai exista si asezari, castre locuri intarite pentru armata. Conducatorii asezarilor
rurale purtau diverse nume ( magistri, primari ) cu functii economice, administrative si
juridice.
Constituirea oamenilor in functie de profesii in colegii (ale ferarilor, negustorilor
etc) au dat nastere in Eviul Mediu breslelor.
Desi a durat putin, stapanirea romana a lasat urme, fiind un model de urmat.
Romanii au receptat si unele elemente de la populatiile cucerite. De pilda, in Dacia au fost
descoperite intre alte dovezi asa-zisele tablite cerate in minele de la Rosia Montana, un fel
de triptice din lemn ceruit (ceruite pentru a rezista).

S-ar putea să vă placă și