Prevenirea si combaterea bolilor contagioase Pentru prevenirea bolilor contagioase dispunem de numeroase si variate masuri, care se aplica la cele

trei verigi ale lantului epidemic: a) Masuri fata de izvoarele de infectie. b) Masuri fata de caile de transmitere a infectiei. c) Masuri pentru protectia persoanelor receptive (la infectie). Masuri fata de sursele de infectie - Identificarea surselor de infectie (bolnavi, purtatori sanatosi de microbi) si anuntarea lor ia autoritatea sanitara teritoriala. - Izolarea imediata a bolnavului, la spital sau la domiciliu (n functie de regulamentele n vigoare si decizia medicului). Izolarea imediata se aplica si n cazul unor purtatori de microbi periculosi, n special, si obligatoriu, cand acestia lucreaza n sectorul alimentar, n instalatii centrale de apa potabila, sau n colectivitati de copii (scoaterea temporara din serviciu pana la sterilizarea de germeni). - Pentru sterilizarea de microbi a purtatorilor se recurge la antibiotice sau chimioterapice, ca si la alte masuri. Masurile de dezinfectie n urul bolnavului au fost e!puse mai nainte (ngri irea la domiciliu). Pentru animalele care snt surse de infectie pentru om, se iau masuri adaptate la fiecare caz: pentru animalele nefolositoare, sacrificarea" pentru cele folositoare, tratarea si sterilizarea lor cu microbi (cand este posibil). - #ata de persoanele contacte cu bolnavii: identificarea si supravegherea lor, protectia cu antibiotice sau cu gammaglobuline (n functie de fiecare boala). Masuri fata de caile de transmitere a infectiei

- n cazul infectiilor aerogene, dispunem de unele masuri nrofilactice, care nsa nu snt suficiente pentru a controla ori ntrerupe circulatia microorganismelor patogene prin aer. $ecurgem la: - e!punere la lumina solara, care este bactericida" - dezinfectia aerului cu surse de raze ultraviolete" - dezinfectia (periodica) a camerelor bolnavilor" - masuri de mpiedicare a ridicarii prafului n aer (maturat umed, sau aspiratorul de praf)" - prevenirea contaminarii aerului prin tuse si stranut (batiste, batiste igienice de h%rtie, scuipatori de buzunar)" - antisepsie nazo-faringiana cu tablete dezinfectante (faringosept), ori cu unguente nazale cu antibiotice" - evitarea aglomerarii spatiilor nchise si aerisirea lor periodica. & n cazul infectiilor digestive dispunem de masuri profilactice eficace (cu conditia sa fie nsusite si aplicate). - Igiena personala (n special a m%inilor). - Igiena alimentatiei: alimente curate, recoltate curat, transportate curat, distribuite curat (nu cu m%ini murdare), pregatite si servite curat. - 'pa potabila controlata. (a nevoie ceai sau apa minerala. - Igiena generala, comunala si sanitara: igiena impecabila a locuintei si localitatii, depozitarea si ndepartarea igienica a gunoaielor si e!crementelor, canalizare corespunzatoare, instalatie de apa centrala controlata, st%rpirea vectorilor (muste, tintiri, sobolani). - n cazul infectiilor de contact snt eficace: masuri de dezinfectie imediata cu apa si sapun, aplicarea de dezinfectante locale (alcool, tinctura de iod), unguente cu antibiotice (local), tratamentul chirurgical al unor plagi (curatire, e!cizii).

- n cazul infectiilor transmise prin vectori (t%ntari, capuse, paduchi): insecticide cu caracter remanent, folosirea de solutii cu substante respingatoare de insecte, protectia mecanica (cu site ori voaluri), deparazitari cu mi loace fizice si chimice, masuri de asanare a mediului pentru prevenirea nmultirii vectorilor. Masuri pentru protectia persoanelor receptive Pentru protectia populatiei receptive la infectii dispunem de masuri eficace, care au influentat profund si favorabil sanatatea ntregii lumi, eliber%nd-o de amenintarea unor epidemii redutabile. I. Metode de profila!ie specifica: vaccinuri si gammaglobuline. II. )himioprofila!ie (antibiotice si chimioterapice administrate preventiv, pentru mpiedicarea aparitiei infectiei). III. )resterea rezistentei nespecifice I*. +ducatia sanitara I. Profila!ia specifica (care se adreseaza unei anumite boli) se obtine n doua feluri: - prin imunizarea activa (vaccinuri)" - prin imunizarea pasiva (gammaglobuline). - Imunizarea activa cu vaccinuri si anato!ine constituie o metoda de mare valoare profilactica, n acest mod, o boala infectioasa ca variola a fost eradicata de pe ntregul glob, iar altele au fost practic eradicate, sau mult reduse din multe tari si teritorii: difteria, tetanosul, poliomielita, ru eola, tusea convulsiva. ,ara noastra se nscrie printre tarile cu cele mai mari succese profilactice fata de principalele boli contagioase. -ispunem apoi de vaccinuri cu indicatii speciale, n anumite situatii, ca: vaccinarea antitifoidica, antigripala, antirubeolica, contra creionului etc. 'lte vaccinuri snt n curs de realizare ori de perfectionare si generalizare (contra hepatitei virale ., contra meningitelor, antimalarica).

Pe l%nga salvarea de vieti si a pastrarii sanatatii, vaccinurile ofera si un mare avanta economic, fiind putin costisitoare, fata de imensele avanta e pe care le ofera pentru protectia sanatatii, si de evitarea unor cheltuieli considerabile, pentru ngri irea celor care s-ar fi mbolnavit. /n singur e!emplu edificator: vaccinarea antitetanica costa e!trem de putin (c%tiva lei), n timp ce tratamentul bolii declarate a tetanosului, este foarte costisitor (cat pretul unui autoturism0) si fara sa se poata evita o mortalitate de 123. *accinurile trebuie acceptate cu deplina ntelegere si disciplina de populatie. 4ricare renuntare ori ezitare n vaccinari se soldeaza cu riscuri considerabile pentru individ (boala cu urmarile ei) si pentru colectivitate (epidemii). -in nefericire, tarile n curs de dezvoltare nu dispun de posibilitati suficiente pentru a vaccina toata populatia infantila, si milioane de copii pier anual n lume din aceasta cauza. #iecare tara dispune de un program national de vaccinari, cuprinz%nd vaccinarile strict necesare (obligatorii), esalonate n functie de ani si v%rsta (calendarul de vaccinari), n functie de progresul stiintific si de situatii noi epidemiologice, programul de vaccinari se poate modifica ori amplifica. -e retinut: - n elaborarea calendarului s-a tinut seama de intervalele de timp necesare (fiziologice) ntre vaccinuri si &rapelurile& (repetarile) necesare pentru consolidarea imunitatii. Pentru respectarea calendarului si asigurarea protectiei copiilor, pe masura ce acestia se nasc, s-a prevazut sistemul &continuu& de vaccinari (deci nu &campanii& speciale). - -e evitat abuzul de &contraindicatii& si urmarirea efectuarii vaccinarii pentru a nu lasa copilul neprote at. )ontraindicatiile vor fi stabilite numai de medic si snt temporare (cu totul e!ceptional de durata).

- Pentru gravidele care au nevoie de o vaccinare va fi consultat medicul infectionist de teritoriu. - 4rice vaccinare este controlata de medic si orice reactii (efecte secundare) la vaccin trebuie anuntate medicului de catre familie. - Profila!ia cu gammaglobuline se face numai n caz de stricta necesitate, iar protectia are o durata trecatoare (c%teva saptamni). 5e foloseste la copii contacti de hepatita virala si n alte situatii stabilite de medic: copii receptivi contacti de ru eola, copii cu imunodepresie, contacti de varicela sau de alte boli infectioase. II. )himioprofila!ia. #olosirea de antibiotice si chimioterapice n scop profilactic trebuie privita cu mult discernam%nt si prudenta si aplicata numai dupa sfatul unui medic specialist. )%teva e!emple de indicatii rationale: - chimioprofila!ia malariei (pentru cei care calatoresc n regiuni cu malarie)" - chimioprofila!ia cu hidrazida n tuberculoza" - profila!ia eu penicilina a infectiei streptococice si a meningitelor" - profila!ia endocarditelor (la cei cu leziuni orificiale la inima)" - profila!ia tusei convulsive la copii mici (contacti) cu ampicilina ori cotrimo!azol" - profila!ia tetanosului (penicilina, tetraciclina)" - profila!ia infectiei meningococice. +!ista si alte indicatii ale profila!iei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite de 6medic de la caz la caz. 'buzul de chimioterapice este frecvent n practica si poate avea efecte nedorite si adesea chiar grave.

III. )resterea rezistentei nespecifice, n acest capitol intra: un stil de viata -igienic, cu. echilibru ntre somn, odihna si activitate, o nutritie corespunzatoare (bogata n proteine si vitamine), orar regulat pentru mese, igiena personala, calire fizica prin miscare, e!ercitii fizice, sport, e!cursii, viata n aer liber, evitarea to!icelor (alcool, tutun) si a abuzurilor alimentare. I*. +ducatia sanitara. 4 cultura medicala, n special de igiena si profila!ie, cat mai bogata, ofera o solida protectie celor care o poseda, fata de riscul infectiilor care ne ncon ura. )onduita fata de bolile infectioase mai frecvent nt%lnite 5copul e!punerilor ce urmeaza este de a reda, ntr-o scurta sinteza, cunostintele strict necesare pentru a recunoaste c%teva din bolile infectioase mai frecvent nt%lnite si a sti ceea ce trebuie facut pana la venirea medicului si dupa aceea, n conlucrare cu acesta. In esenta trebuie sa se cunoasca: - definitia si importanta bolii" - agentul cauzal si izvorul de infectie" - perioada de incubatie (care se scurge de la contactul infectant pana la aparitia bolii)" - simptomatologia bolii" - terminarea bolii si imunitatea (daca se obtine)" - tratamentul" - masurile profilactice. Pentru ordinea prezentarii bolilor a fost ales un criteriu practic: modul de transmitere a infectiei: aerian, digestiv, prin contact direct sau prin vectori. .olile infectioase care se transmit prin aer 5carlatina este p boala infectioasa edemo-epidemica determinata de streptococii hemolitici din grupa ' si caracterizata clinic prin angina, febra si varsaturi,

urmate de aparitia unei eruptii caracteristice (eritem punctat) si ulterior de descuamatie si de variate complicatii. 'gentul cauzal, streptococul beta-hemolitic (cu peste 72 de tipuri) este capabil sa produca o to!ina puternica, responsabila de eruptie si fenomenele to!ice ale scarlatinei. 5ursa de infectie este omul (bolnavii si purtatorii de streptococ beta-hemolitic). .oala ncepe dupa o incubatie scurta (8 -7 zile) n mod brusc, cu febra mare, dureri n gat, varsaturi si dureri de cap. -upa l -9 zile apare eruptia, const%nd din micropapule (ca niste puncte) rosii, pe un fond rosu al pielii. +ruptia este mai intensa pe trunchi si fata interna a membrelor. #ata arata obra i rosii si o paloare n urul gurii (aspect &palmuit&). (imba are un aspect &zmeuriu&. 'ngina este rosie sau cu depozite albe. .olnavul este agitat si nu are apetit. -upa 8 -: zile febra scade, eruptia paleste, fiind urmata de descuamatia pielii. ;etratata la timp, scarlatina se nsoteste de complicatii septice, leziuni renale (nefrite cu risc de cronicizare) si reumatism cu afectare cardiaca. ,ratata la timp, scarlatina se vindeca repede si fara complicatii. 5carlatina actuala are o evolutie predominant benigna. 'ntibioticul de electie este penicilina (timp de <2 zile): la nceput in ectabila, apoi penicilina * pe gura si se ncheie cu penicilina depozit (Moldamin), care se poate repeta. Pentru cei care nu suporta penicilina se va administra eritromicina (pe cale bucala). 5carlatina lasa imunitate (care poate sa nu fie absoluta). ;ecesita supravegherea vindecarii (atentie la inima, articulatii, rinichi). 'ngina cu streptococ hemolitic. 'celeasi tipuri de streptococ beta-hemolitic care determina scarlatina, provoaca si inflamatia istmului faringian: angine, care pot fi rosii, ori cu depozite albe sau cu ulceratii. 'nginele au aceleasi riscuri ca si scarlatina din punct de vedere al complicatiilor septice (adenite, flegmon, septicemii) si alergice (reumatism articular acut, glomerulo-nefrite).

'nginele cu 5= (streptococ hemolitic) trebuie tratate cu aceeasi gri a ca si scarlatina si cu aceeasi durata de tratament. 'lte angine. In afara de angina cu streptococ hemolitic e!ista numeroase alte angine, provocate de alte bacterii, de virusuri sau de ciuperci. -eoarece evolutia este foarte variata, n functie de agentul infectios, e!ist%nd angine foarte simple (ca cele virale), dar si foarte severe, ca angina difterica sau angina din mononucleoza infectioasa, este indicat sa consultam totdeauna medicul curant intr-un caz de angina, pentru a stabili agentul infectios si conduita de tratament (ceea ce necesita adesea si analize de laborator). +ste important sa se diferentieze o faringita banala de etiologic virotica, care nu necesita antibiotice, de o angina bacteriana, cu riscuri de complicatii septice. -iagnosticul se lamureste cu un e!amen bacteriologic (frotiu si culturi din gat), o leucograma si un e!amen de urina. ,ratamentul ntr-o angina banala, virala, necesita doar gargara cu musetel, comprese la gat, aspirina si tablete antiseptice de supt (faringosept). 'nginele bacteriene necesita tratament cu penicilina sau cu eritromicina. +ste foarte gresit sa se recurga In tratamentul unei angine la tetraciclina sau ampicilina: ambele sunt ineficiente si provoaca reactii neplacute (intoleranta, eruptii, micoze). $u eola (po arul). $u eola, una din bolile eruptive foarte contagioase ale copilariei, este data de un virus, are o evolutie de regula grea, iar la copii mici ori subnutriti chiar foarte grava. -in fericire, ru eola este n prezent menita sa dispara, ca de e!emplu n tara noastra, datorita vaccinarii antiru eolice, care dupa cum se vede din tabelul cu calendarul vaccinarilor, se aplica de la v%rsta de > luni, d%nd o imunitate durabila, n primele luni de viata sugarul este prote at prin imunitatea pasiva, mostenita transplacentar de la mama. .oala ncepe dupa o perioada de incubatie de <2 -<< zile, dupa care urmeaza perioada prodromal% de 8 -1 zile cu febra, catar oculonazal si traheobronsic si puncte albe pe mucoasa bucala (semnul ?opli@). /rmeaza aparitia eruptiei, care ncepe de la fata si gat si se generalizeaza pe tot corpul si pe membre n 8 zile. -upa aceea febra scade treptat, eruptia paleste si urmeaza o descuamatie fina.

$u eola este foarte anergizanta (debilitanta), din care cauza pot aparea multiple complicatii bacteriene (bronhopneumonii, otite, encefalite etc.), si chiar redesteptari ale infectiei tuberculoase. -upa vindecare ram%ne o imunitate pentru toata viata. In formele simple ru eola se trateaza la domiciliu, sub supraveghere medicala. #ormele severe si complicate se interneaza n- spital. 4 mentiune importanta: nutritia foarte buna si controlul convalescentei. Profila!ia bolii se face prin vaccinarea antiru eolica, care da o imunitate durabila. )ontactii receptivi (nevaccinati) pot fi prote ati cu gammaglobuline. $ubeola. $ubeola, boala infectioasa data de un virus limfotrop, se manifesta prin adenopatii (ganglionii limfatici mariti), un discret catar respirator si o eruptie constituita din pete roz, pasagera si o evolutie benigna. .oala apare la copii, dar si la multe persoane tinere. -esi boala are o evolutie usoara, fiind considerata mai mult o neplacere decat o boala, rubeola are o importanta deosebita daca apare la o femeie gravida, n primul trimestru de sarcina, c%nd determina malformatii grave la copilul nascut. Pentru acest motiv gravidele trebuie sa evite orice contact cu cazurile de rubeola, iar n caz ca se suspecteaza ca au facut boala, vor fi internate n spitalul de boli infectioase pentru precizarea diagnozei, n caz de rubeola aparuta n primul trimestru de sarcina este permisa ntreruperea legala a sarcinii (pentru a se evita nasterea unui copil malformat). Incubatia rubeolei este de <7-<A zile. .oala nu apare totdeauna n forma sa tipica cu eruptie rozeoliforma. n circa B23 din cazuri boala evolueaza fara eruptie, numai cu tumefactia ganglionilor, fiind mai greu de recunoscut. -aca nu survine la gravide, rubeola se izoleaza B -: zile la domiciliu si se trateaza prin repaus la pat si medicatii antitermice (aspirina, algocalmin). Prognosticul este favorabil. .oala lasa imunitate.

In unele tari se efectueaza vaccinarea fetitelor cu vaccin antirubeolic, pentru a deveni imune. *aricela (varsat de v%nt). .oala infectioasa si e!trem de contagioasa, varicela este provocata de un virus si se manifesta cu simptome generale usoare si o eruptie veziculoasa, care se vindeca fara sa lase urme (cicatrice). *aricela este o boala a copilariei, cu evolutie do regula usoara, necesit%nd o izolare de <2 -<1 zile. #orme severe apar numai la copiii si adultii cu rezistenta scazuta (prin corticoterapic prelungita, boli debilitante). 5ursa de infectie este omul bolnav. 'gentul cauzal este virusul varicelic, denumit si virusul varicelozosterian, deoarece la adulti, acelasi virus determina zona-Coster, o boala caracterizata tot printr-o eruptie veziculoasa, dar circumscrisa la zona tegumentara a unui nerv, fiind nsotita de dureri greu suportabile. /n bolnav cu zona-Coster, a uns n contact cu copii receptivi, poate sa le transmita virusul, care va determina varicela. Perioada de incubatie este de <1 -<B zile. *aricela ncepe cu o perioada prodromala, cu febra moderata si catar nazofaringian, dupa care apare eruptia, formata din pete, care devin papule si apoi vezicule, asezate pe piele ca &o picatura de roua&. +lementele eruptive se usuca apoi si crustele cad, las%nd cicatrice numai daca s-au suprainfectat cu microbi piogeni. +volutia este de regula favorabila. )omplicatiile snt rare (pneumonii, infectii ale pielii, foarte rar encefalite). +volutia este grava la persoanele cu rezistenta scazuta (convalescenti de alte boli, boli de sange, tratamente prelungite cu cortizonice). Izolarea si tratamentul se fac la domiciliu, timp de circa <1 zile si constau n repaus la pat, igiena pielii si a mucoaselor (pentru a nu se rupe veziculele, care se pot infecta). ,egumentul cu eruptie se pudreaza cu alcool mentolat sau talc mentolat. .aia generala este permisa numai dupa caderea crustelor.

10

(a spital se trimit numai cazurile severe sau complicate. Dravidele si copiii cu rezistenta scazuta vor fi feriti de contactul cu bolnavii de varicela. Dripa. Dripa, boala infectioasa determinata de un virus cu mai multe serotipuri, se manifesta printr-o febra cu debut brusc si o durata de 1 -B zile, cu dureri de cap si musculare, catar respirator suparator, care favorizeaza pneumonii si alte complicatii. Dripa este cea mai importanta din virozele respiratorii, atat printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii, e!tinse uneori la ntregul glob), cat si prin gravitatea mbolnavirilor. +pidemiile de gripa nsotite de multe complicatii, n special pneumonii, snt responsabile de &e!cesul de mortalitate& n anii epidemici. 'gentul cauzal este virusul gripal, care are proprietatea interesanta de a-si schimba frecvent structura antigenica, fac%nd sa apara, la intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populatia neimunizata contra noului tip epidemic. *irusul are 8 serotipuri principale: ', ., si ). 5erotipul ' creeaza epidemii mari si are numeroase subtipuri si variante, care circula pe toata suprafata globului, trec%nd peste orice frontiera. 5ubtipurile circulante actuale snt 'E=8;9 si 'E=F. Izvorul de infectie este omul. 5nt suspectate nsa si unele animale, la care s-au izolat virusuri gripale (porcine, cabaline). Perioada de incubatie este scurta: l-8 zile. 5imptomatologia: debut brusc cu febra si frison, mialgii, cefalee, astenie intensa, care obliga bolnavul sa zaca la pat. #ebra dureaza 8 -B zile si se nsoteste de dureri de cap si n globii oculari, dureri musculare, astenie intensa, catar respirator (laringita, traheita, bronsita). )omplicatiile pulmonare (pneumonii), angine, sinuzite, otite snt frecvente. .oala lasa o imunitate strict specifica, dar numai pentru tipul epidemic de virus n cauza.

11

,ratamentul gripei simple se face la domiciliu (&la gura sobei&), cu repaus n casa circa : zile, aspirina, algocalmin, paracetamol, siropuri de tuse, frictii. 'ntibioticele sunt fara efect si indezirabile. *or fi prescrise de medic numai pentru complicatiile bacteriene (bronsite purulente, pneumonii, sinuzite, otite). #ormele severe de gripa cu colaps, lipotimie, stare to!ica, catar sufocant sau cu complicatii se interneaza la spital. 'tentie mare trebuie acordata &persoanelor ). risc& (de a face forme grave): gravide, copii mici, batr%ni, bolnavi cronici (pulmonari, cardiaci, diabetici). Profilactic e!ista vaccinuri antigripale, care trebuie facute din timp (nainte de sezonul epidemic). 'lte viroze respiratorii. In afara de gripa e!ista numeroase alte viroze respiratorii, date de peste <B2 de virusuri cu tropism pentru aparatul respirator, n acest mod ne e!plicam faptul ca - asa cum s-a demonstrat - un copil face, n medie 7-: viroze respiratorii n cursul unui an, iar un adult <.-1 viroze respiratorii pe an. Implicatiile pentru sanatatea oamenilor si pierderile de zile de lucru pentru economie snt evidente (<B -823 din zilele de incapacitate de munca). 'ceste viroze snt: - Duturaiul (raceala comuna), data de rinovirusnri (peste A2 de serotipuri). .oala este caracterizata prin subfebra, rinita cu scurgeri nazale, se-roase si apoi purulente, indispozitie si risc de complicatii bacteriene (mai ales la copii si batr%ni). ,ratamentul: batiste, curatirea mucoasei nazale, dezinfectante nazale usoare, aspirina, antialgice. - 'denovirozele snt determinate de 89 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestari: rinita, faringita, laringita, bronsita (uneori de tip spastic, asemanatoare tusei convulsive), pneumonii, con unctivite etc. ,ratamentul: ca si n alte viroze respiratorii. - *irozele paragripale (1 serotipuri) se manifesta cu rinita (guturai), laringita sufocanta (crup), bronsita, pneumonii.

12

- *iroza cu virusul sincitial respirator este grava cand apare la sugar cu tabloul clinic de bronsiolita acuta (catar sufocant) boala adesea mortala. - 'lte viroze respiratorii snt date de: reovirusuri, oncornavirusuri, precum si de unele serotipuri ale enterovirusurilor.

4reionul. )reionul, boala infectioasa acuta data de virusul urlian, afecteaza glandele salivare, precum si alte glande ca: pancreasul, testiculul, ovarul si sistemul nervos (meningite si encefalite). -esi are o evolutie usoara, boala creeaza unele riscuri pentru sanatate (meningite, pancreatite, orbite). 'gentul cauzal este virusul urlian (un parami!ovirus). Izvorul de infectie este numai omul (bolnav sau cu forme inaparente). Perioada de incubatie: <1-9< zile. .oala se manifesta cu tumefactia glandelor parotide si adesea si a glandelor subma!ilare si sublinguale, nsotita de o usoara durere si salivatie dificila. 'fectarea pancreasului se manifesta cu greata, varsaturi si dureri epigastrice, iar a testiculelor cu febra mare si tumefactie dureroasa a acestora. Prinderea meningelor se anunta cu cefalee puternica, agitatie si varsaturi. +ncefalita este rara. Pacientul se reface repede, n <2-<1 zile. ,ratamentul n creionul simplu se face la domiciliu, cu repaus si izolare timp de <1 zile. $egim alimentar usor. 'ntitermice. Prisnite pentru glandele tumefiate. )azurile complicate cu meningita, ori cu orbita se interneaza n spital (tratament scurt cu cortizonice). 4rbita, chiar bilaterala, tratata corect si precoce, se vindeca fara urmari. ,usea )onvulsiva (pertusis). .oala infectioasa si contagioasa data de un cocobacil, afecteaza arborele traheobronsic, provoc%nd accese paro!istice de tuse spasmodica, caracteristice, cu o durata de c%teva saptamni.

13

.oala este greu suportabila si severa la sugar si copil mic. )opiii vaccinati corect antipertusis snt rezistenti la mbolnaviri. 'gentul cauzal: .ordetella pertussis. 5ursa de infectie este omul bolnav. Perioada de incubatie: : -<2 zile. ,abloul clinic ncepe unei cu o perioada dar necaracteristica cu tuse (stadiul cataral), nocturna,

asemanatoare

boli

respiratorii,

predominant

spasmodica si rezistenta la calmantele tusei, n stadiul convulsiv apar accesele tipice de tuse convulsiva (magareasca). .oala netratata are o evolutie lunga: 1-7 saptamni. $iscuri: complicatii pulmonare, emfizem, encefalita, sechele respiratorii si psihice. ,ratamentul se face atat mai precoce, cu ampicilina (sau eritromicina, ori cotrimo!azol), calmante ale tusei si sedative nervoase. #ormele severe si complicate se trateaza la spital, n formele comune se prefera tratamentul bolnavilor afara (n aer liber). *accinarea facuta la timp previne mbolnavirea de tuse convulsiva si da o imunitate durabila. -ifteria. .oala infectioasa acuta, este provocata de bacilul difteric, care ram%ne cantonat si se multiplica la poarta de intrare (amigdale ori laringe) de unde secreta n organism o to!ina foarte puternica, cu efect to!ic pe mai multe organe, ceea ce da gravitatea bolii. -ifteria este practic eradicata n tara noastra, n urma aplicarii consecvente si generalizate a vaccinarii antidifterice. 5-au mai semnalat, anual, doar c%teva cazuri sporadice, la copii ramasi nevaccinati. 'gentul cauzal este bacilul difteric, posesor al unei to!ine foarte puternice. 5ursa de infectie este omul bolnav si purtatorii sanatosi. Perioada de incubatie: 9-7 zile.

14

Infectia difterica se manifesta sub mai multe forme clinice, cele mai frecvente fiind: a) 'ngina difterica, boala caracterizata prin prezenta de false membrane, albe, in faringe, edem, hemoragii, stare to!ica intensa. b) )rupul difteric: laringita cu caracter sufocant si stare to!ica. ;erecunoscuta si netratata la timp boala determina o mortalitate ridicata. 4rice caz suspect de difterie se spitalizeaza cu cea mai mare urgenta (fiecare ora de nt%rziere put%nd fi fatala). ,ratamentul se face n spital cu ser antidifteric, antibiotice si supraveghere atenta. *accinarea cu anato!ina difterica da o imunitate durabila. Mononucleoza infectioasa. .oala infectioasa data de un virus, se manifesta printr-o febra neregulata, angina, tumefactii ganglionare, splina marita si o leucograma caracteristica (cu predominanta mononuclearelor). Importanta bolii: are manifestari multiple, iar forma clinica cu angina este confundata clinic cu alte angine, fiind tratata inutil si fara efect cu antibiotice. 'gentul cauzal este un virus (+pstein-.arr). 5ursa de infectie: numai omul (bolnav si cu infectii inaparente). Incubatia: <2-<1 zile. 5imptomatologia bolii: boala ncepe de regula ou febra si cu angina, cu e!sudat bogat albicios pe amigdale, amintind falsele membrane din angina difterica. 5plenomegalie si hepatomegalie. +ruptii variate. Modificarile leucogramei snt caracteristice (ntre B2-A23 mononucleare). +volutia este uneori dificila. )omplicatii meningiene si cardiace snt posibile.

15

,ratament:

repaus

<2-<1

zile,

igiena

cavitatii

bucale,

antitermice

si

antiinflamatorii. 'ntibioticele nu snt eficace. 'mpicilina este interzisa (n >23 din cazuri provoaca eruptii). #ormele severe, cu angina pronuntata si edem se trateaza la spital (cu cortizonice). Meningita meningococica. 'ceasta meningita, provocata de meningococ, este una din cele mai grave meningite bacteriene. 5e apreciaza ca este boala infectioasa care ucide cel mai repede" n c%teva ore de la debutul meningitei copilul poate intra n coma, fiind dus direct de la scoala la spital0 'desea meningita se nsoteste de o eruptie hemoragica pe corp (septicemie cu manifestari cutanate). ,ratamentul care se face numai n spital, trebuie instituit cat mai rapid si cu antibiotice (penicilina) in doze mari. $epetam: diagnosticul si trimiterea la spitalul de boli infectioase se face n astfel de cazuri cu cea mai mare urgenta, folosind cel mai rapid mi loc de transport (fara sa se astepte vreun vehicul care ntrzie). 'lte meningite. +!ista numeroase forme de meningite (purulente, si cu lichid cefalorahidian clar) provocate de variate bacterii si virusuri. 4rice caz suspect de meningita se trimite urgent la spitalul de boli infectioase, cu cit mai repede, cu atat mai bine. 5uspiciunea de meningita se va baza pe: debut brusc cu durere de cap puternica, varsaturi, febra, alterarea cunostintei, agitatie si fotofobie (nu suporta lumina). ,ratamentul se face numai In spital" trebuie aplicat precoce, cu antibiotice si alte medicamente" se obtin vindecari spectaculoase si fara sechele. +ncefalitele. .oli caracterizate prin inflamatia creierului, determinata de variati agenti infectiosi (virusuri, bacterii, fungi, etc.)se manifesta printr-o simptomatologie alarmanta, cu afectarea functiilor cerebrale. -ebutul este brusc, cu febra mare, cefalee intensa, varsaturi, ameteli urmate de stare confuzionala, delir, agitatie, apatie, coma.

16

4rice caz cu o astfel de simptomatologie va fi spitalizat urgent pentru tratament de specialitate. +ste posibil, n prezent cu posibilitatile terapeutice actuale, sa se obtina si In cazul encefalitelor vindecari frecvente si fara defecte psihice ulterioare. .oli infectioase care se transmit pe cale digestiva Poliomielita (paralizia infantila). .oala infectioasa data de un enterovirus, se manifesta cu fenomene clinice variate, de la cele mai usoare (stari febrile trecatoare), pana la cele mai grave cum snt: tablourile de neuroviroza paralitica (poliomielita paralitica), meningita si encefalita. Poliomielita, care nainte cu 9<-8 decenii provoca epidemii ntinse, ce constituiau teama si teroarea parintilor, este astazi practic disparuta din tara noastra si din alte tari n care se practica vaccinarea antipoliomielitica a ntregii populatii infantile. -isparitia poliomielitei constituie unul din succesele cele mai spectaculoase ale medicinii moderne preventive, ale profila!iei prin vaccinare specifica. ,rebuie sa atragem atentia ca orice negli are ori ncetare a vaccinarii duce la reaparitia poliomielitei paralitice, deoarece virusul bolii continua sa circule prin populatia de pe glob. 'gentul bolii este virusul poliomielitic (cu 8 tipuri), care se nt%lneste numai la om, unde este gazduit n intestin (enterovirus) si, temporar, In faringe. 5ursele de infectie snt bolnavii si purtatorii de virus, care snt foarte contagiosi: circa l milion de doze infectante se afla intr-an gram de materii fecale ale acestora (0). .oala ncepe dupa o perioada de incubatie de : -<1 zile, cu o simptomatologie prodromala (&boala minoraG) cu febra si fenomene catarale respiratorii si digestive, dupa care urmeaza &boala ma ora<6: aparitia de simptome meningeale si de paralizii flasce ale membrelor si trunchiului. $ecuperarea paraliziilor se face lent, n saptamni, luni (si chiar l, -9 ani), dupa care unele paralizii ram%n definitive (<2 -<B 3 din cazurile paralitice).

17

4rice copil suspect de poliomielita paralitica se trimite la spitalul de boli infectioase, unde se precizeaza diagnosticul si se aplica tratamentul corespunzator. Pentru profila!ia poliomielitei se va consulta tabelul cu calendarul vaccinarilor, privind aplicarea vaccinului antipoliomielitic. .oala diareica acuta. .oala diareica acuta de cauza infectioasa constituie o mare problema de morbiditate si mortalitate pe ntreaga planeta. 5e apreciaza ca, anual, apar n lume :B2 de milioane de cazuri de diaree infectioasa, afect%nd toate v%rstele, dar cu prognostic mai sever la copii (B milioane de decese). -iareele, mai frecvente n zonele tropicale, snt prezente si n zonele temperate. /na din formele bolii diareice este cunoscuta &diaree a turistilor& care afecteaza circa B263 din acestia n cursul calatoriilor prin alte tari si unde a ung n contact cu microbii patogeni locali specifici. .oala diareica acuta, desi evolueaza de regula favorabil, trebuie privita cu gri a in urmatoarele mpre urari: a) n cazul diareelor secere (cu scaune numeroase si stare de to!emie) si care necesita masuri terapeutice deosebite, mai ales la copii. b) n cazurile de diaree cu scaune contin%nd mucozitati si sange (suspecte de dizenterie ori salmoneloze). c) )azurile de diaree aparute la persoanele care lucreaza n sectorul alimentar, sau n colectivitati de copii. d) )azurile de diaree aparute la calatori sositi Hdin strainatate, n special din tarile tropicale (care pun probleme deosebite de diagnostic si terapeutica). ,oate aceste cazuri constituie indicatii ma ore de spitalizare (obligatorie). 'gentii infectiosi ai bolii diareice acute snt numerosi, apartin%nd unor

numeroase specii microbiene. -in bacterii: colibacilii enteroto!ici, salmonele, bacilii dizenteriei, stafilococi to!igeni, vibrioni, clostridii etc. -in virusuri: rota virusuri, astrovirusuri etc. -in protozoare: +ntamoeba (agent al dizenteriei amibiene), Diardia, .alantidium.

18

5ursele de infectie snt oamenii bolnavi si purtatorii sanatosi de germeni, precum si animalele domestice infectate cu microbii amintiti, ori bolnave, cuprinz%nd: bovine, pasari, c%ini, pisici, porci, precum si animalele salbatice (un rezervor imens de microbi). )linic, boala diareica acuta se manifesta prin debut brusc, cu febra, indispozitie, cefalee, varsaturi si colici abdominale, urmate de scaune anoase, abundente, uneori cu mucozitati si striuri de sange. Pierderile de apa si de saruri minerale prin scaune pot fi destul de mari, ca sa provoace o stare grava de deshidratare, la care se adauga si fenomenele to!ice. )onduita terapeutica n diaree va fi foarte diferentiata si nuantata. )azurile usoare, precum si cele care nu se ncadreaza n situatiile amintite (punctele: a, b, c, d) pot fi tratate la domiciliu, cu dieta: n prima zi hidrica (ceaiuri, supe de zarzavat strecurate, apa minerala, sifon, limonada - fara zahar), iar n zilele urmatoare completata cu: orez, br%nza de vaci sau p%ine alba obisnuita, pesmeti, p%ine pra ita si treptat supa de carne si carne fiarta ori fripta. -in medicamente: calmante intestinale: codenal, scobutil, metoclopramid, tinctura anticolerina (-avilla), si unele dezinfectante intestinale: saprosan ori me!aform (c%teva zile). 5ulfamidele si antibioticele nu snt indicate n aceste cazuri. )elelalte cazuri cu diaree severa si deshidratare, sau boli diareice care pun probleme de diagnostic, snt de spitalizare obligatorie, pentru aplicarea unui tratament comple!, cuprinz%nd hidratare orala si perenterala (perfuzii intravenoase), antibiotice adecvate si alte masuri. ,o!iinfectii alimentare. ,o!iinfectiile alimentare snt boli diareice acute, care apar sporadic sau n epidemii, n urma consumului de alimente intens contaminate cu variate bacterii si to!inele acestora, fiind caracterizate printr-o simptomatologie de gastroenterocolita, cu debut brusc, dramatic, febra si fenomene to!ice generale. ,o!iinfectiile alimentare snt tot boli diareice acute, dar care au unele particularitati importante sunt legate de consumul unui aliment care contine bacterii si to!inele acestora in cantitati considerabile, printr-o multiplicare a

19

acestora, in acel aliment, favorizata de o conservare n conditii murdare si de caldura. - 5imptomele de boala diareica snt foarte intense, cu stare de rau general (to!emie), colaps vascular, cefalee, diaree intensa cu deshidratare, colici abdominale chinuitoare. 'gentii infectiosi snt variati: salmonele, stafilococi (enteroto!ici), variati bacili cu habitat intestinal (enterobacterii). 'limentele care snt cel mai frecvent e!puse infectarii snt: carnea si produsele de carne, pestele, laptele si produsele lactate, ouale si toate preparatele cu oua (maioneza, creme, pra ituri), asa-zisele alimente &perisabile&. 5ursele de infectie snt oamenii cu infectii intestinale, ori cu infectii stafilococice la m%ini (abcese, panaritii), precum si animalele bolnave. -e asemenea, alimentele contaminate cu pam%nt murdar, contaminat cu germeni (zarzavaturi, legume, conserve). ,abloul clinic este al gastroenteritei severe. 5pitalizarea este de regula necesara si, n anumite situatii, obligatorie, fiind necesar un tratament comple!, de specialitate. -izenteria. -izenteria bacteriana, boala diareica acuta, cu caracter contagios, provocata de bacilii dizenteriei (genul 5higella), este caracterizata prin scaune diareice frecvente (&fara numar&), constituite din mucozitati, puroi si sange. Izvorul de infectie este omul bolnav si purtatorii, care elimina bacilii dizenteriei prin materiile fecale. -izenteria este o boala a lipsei de igiena alimentara si personala. 5imptomatologia este caracterizata prin febra, colici abdominale (localizate la intestinul gros) si scaune frecvente, n cantitati mici, nsotite de dureri la defecatie si formate din mucozitati, puroi si urme de sange. ,ratamentul se face numai in conditii de izolare n spitalele de boli infectioase (boala de izolare si spitalizare obligatorie) cu antibiotice ori chimioterapice alese in functie de sensibilitatea bacililor dizenteriei (cotrimo!azol, ampicilina, tetraciclina etc.).

20

#ebra

tifoida.

.oala

infectioasa

sistemica,

datorata

bacilului

tific,

este

caracterizata prin febra prelungita, cefalee, anore!ie, senzatie de rau general (to!emie), marirea splinei si tulburari ori complicatii digestive. n prezent febra tifoida a devenit foarte rara n tara noastra, datorita progresului igienei si controlului sanitar e!igent e!ercitat de organele de specialitate ().5.'.: )entrele 5anitare 'ntiepidemice), 5ursele de infectie snt constituite din oameni bolnavi si purtatori cronici de bacili tifici (care pot e!creta toata viata bacili tifici prin materiile fecale). Infectia se face prin contact cu acesti e!cretori de bacili, sau prin consum de alimente contaminate de acestia. .oala ncepe dupa o incubatie de :-9< zile, de obicei lent, cu cresterea treptata a temperaturii, durere de cap, indispozitie, pierderea apetitului, dureri abdominale (uneori diaree). ;etratata, boala evolueaza grav, cu risc de miocardita, flebite, hemoragii si perforatii intestinale. Mortalitatea: <23. ,ratament. -iagnosticata la timp (n primele B-: zile de boala) si n conditii de spitalizare, febra tifoida se vindeca cu tratament antimicrobian (ampicilina, ori cloramfenicol, ori cotrimo!azol), dieta si repaus strict la pat (boala de izolare si spitalizare obligatorie). =epatita virala. =epatita virala este termenul generic care se aplica unor hepatite provocate de virusuri deosebite ntre ele si care au fost denumite, n mod conventional: - =epatita virala cu virus ' - =epatita virala cu virus . - =epatita virala cu alt tip de virus (non-', non-.). 'ceste 8 tipuri de hepatita virala desi la prima vedere, n practica zilnica, par asemanatoare, trebuie prezentate separat, deoarece se deosebesc totusi ntre ele nu numai etiologic, dar si clinic si epidemiologie.

21

- =epatita virala acuta de tip ' este hepatita virala cunoscuta de multa vreme sub denumirea de hepatita epidemica (&icter epidemic&), deoarece apare n focare epidemice sau epidemii, mai ales la copii. 'gentul cauzal este un virus, denumit virusul.', clasificat printre enterovirusuri (cu domiciliul intestinal), familia Picornaviridae, un virus foarte mic, de 9: milimicroni, mult mai rezistent n natura decat alte virusuri atat la caldura, cat si la factori chimici (important pentru dezinfectie), Izvorul de infectie este omul bolnav, cu forme tipice de hepatita (icterice), anicterice si inaparente. 5e stie ca astazi, pentru fiecare caz icteric, e!ista <2 82 cazuri inaparente, care scapa nediagnosticate (dar care snt tot atat de contagioase, elimin%nd prin scaun cantitati mari de virus). Practic, omul se infecteaza frecvent n copilarie, precum si ulterior, de-a lungul anilor, nc%t A2>23 din persoanele n v%rsta de peste 82 ani au anticorpi fata de acest virus (imunitate specifica, semn ca au facut boala aparent sau inaparent). =epatita ' se transmite aproape e!clusiv pe cale digestiva (&cale fecal-orala&), prin contact direct cu bolnavul, sau indirect prin alimente, apa ori obiecte contaminate cu virus. *irusul este prezent la bolnavi n scaun din ultima parte a perioadei de incubatie si in primele 9 saptamani ale bolii. Perioada de incubatie este de <1-12 zile. .oala ncepe cu o perioada prodromala, preicterica, de B-: zile cu febrilitate, dureri musculare si disconfort digestiv (greata, varsaturi, pierderea apetitului) astenie si apatie. -upa aceea urmeaza perioada de boala, cu icter, care dureaza 9 -1 saptamniI (rar peste 82 de zile). +volutia hepatitei cu virus ' este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa, fara sechele. ;u se cunosc hepatite cronice si nici purtatori cronici de virus ', dupa acest tip de hepatita. )azurile grave ori letale snt e!ceptionale. +volutia hepatitei ' este deci usor controlabila printr-o buna colaborare ntre medic si pacient. )onvalescenta este de 82-72 de zile, perioada n care se face un control periodic, clinic si de laborator, si se consolideaza vindecarea. =epatita ' este o boala de izolare si spitalizare obligatorie.

22

- =epatita virala de tip . (hepatita cu antigen =.s) se deosebeste esential atat prin modul de transmitere, cat si prin evolutie, de hepatita ', nc%t diferentierea lor printr-un diagnostic precis, este indispensabila. =epatita . are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple. 'gentul cauzal este virusul ., clasificat printre hepadnavirnsuri, cu un diametru de 12-1B milimicroni si o structura antigenica comple!a: un antigen central (=.c), un antigen de suprafata (=.s) si un antigen interior (&e&). 'ntigenul de suprafata ('g=.s) se nt%lneste n sangele periferic, unde poate fi pus n evidenta prin teste de laborator, servind la diagnosticul specific al acestei hepatite. Prezenta prelungita n sange a virusului . si cea a antigenelor acestuia, face ca s%ngele acestor bolnavi sa fie foarte infectios (timp de c%teva saptam%ni, luni sau, n unele cazuri, toata viata). 5ursa de infectie o constituie omul bolnav, cu hepatita acuta de tip ., formele de infectie persistenta (hepatita cronica de tip . si ciroza), precum si purtatorii cronici de virus . (decelati prin identificarea antigenului =.s). 5e evalueaza, pe plan mondial, la circa 922 milioane numarul persoanelor infectate cronic cu virusul .. Modul de transmitere este variat: prin inocularea de sange ori produse de sange (transfuzii), inoculari cu ace, seringi si instrumente medicale nesterilizate (si contaminate cu virus), instrumente stomatologice nesterilizate, instrumente de barbierit etc. 4 alta cale este prin contact intim (sarut, contact se!ual) cu purtatorii de virus (B-73 din populatie) sau cu bolnavii. ,ransmiterea prin insecte sugatoare de sange (t%ntari) este posibila. Dravida care este purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul n perioada perinatala. Perioada de incubatie a hepatitei . este lunga variind ntre 1B si <72 zile. 5imptomatologia. .oala are o perioada preicterica lunga (9-1 saptam%ni), cu simptome nselatoare (dureri reumatice, astenie, eruptii cutanate), dupa care ncepe perioada de stare, cu icter. +volutia este lunga si dificila. *indecarea survine lent la AB ->23 dintre bolnavi. )eilalti ram%n cu o infectie persistenta (hepatita cronica, uneori ciroza si purtatori cronici de virus).

23

.oala este de spitalizare obligatorie si necesita un control al vindecarii de lunga durata (7-<9 luni). o =epatita &non-', non-.u a fost identificata n ultimii <2 ani si cuprinde cazurile de hepatita virala, care nu snt provocate nici de virusul ', nici de virusul . si nici de alte virusuri cunoscute. -iagnosticul acestei hepatite se face n prezent numai prin e!cluderea celorlalte cauze, deoarece nu snt cunoscute nca reactii specifice de laborator pentru diagnosticul acestei hepatite. 'gentul etiologic nu este cunoscut. ;u se stie daca este un singur virus sau doua serotipuri de virus. 5e stie doar ca acest tip de hepatita este prezent pe ntreaga planeta, d%nd circa 923 din cazurile comune de hepatita virala si circa >23 din hepatitele posttransfuzionale (transmitere prin sange datorita unor purtatori de virus, care nu pot fi nca identificati). =epatita non-', non-. are o evolutie mai lunga, ca si hepatita .. ;u se cunoaste nca e!act potentialul de cronicizare. ,ratamentul hepatitei virale. Mi loacele terapeutice constau (n formele comune de boala) n: repaus, un regim alimentar echilibrat, interdictia completa de bauturi alcoolice si cat mai putine medicamente (care trebuie alese de medic). In toate cazurile hepatita ' are o tendinta naturala la vindecare, care trebuie spri inita prin masuri simple: respectarea repausului (circa l luna) si un regim alimentar variat, n functie de toleranta gastrica se va trece cat mai repede la o alimentatie completa (cu evitarea preparatelor alimentare greu digerabile si a bauturilor alcoolice). )onstituie o eroare si un chin inutil pentru bolnav suprimarea sarii din alimentatie. =epatita de tip . si cea non-', non-. au nsa nevoie de o ngri ire medicala mai comple!a si ndelungata, cu anumite medicamente n formele severe (colestatice) si prelungite, n spital. In aceste cazuri snt foarte importante colaborarea dintre medic si pacient, disciplina bolnavului si ncrederea n medic. .olile infectioase transmise prin inoculare

24

,etanosul. ,etanosul este o boala infectioasa data de bacilul tetanic, care se multiplica ntr-o plaga sau ntepatura produsa accidental, de unde secreta o neuroto!ina. 'ceasta provoaca o stare de contractura tonica a musculaturii corpului, peste care se suprapun crize de contractura spasmodica. .oala este foarte grava: chiar cu tratament decedeaza circa 123 din bolnavi. In prezent, n tara noastra, tetanosul apare din ce n ce mai rar, datorita vaccinarii antitetanice, care se face din copilarie si care se repeta ulterior. 'gentul cauzal este )lostridium tetani, un bacii anaerob (care se multiplica n absenta o!igenului). Izvorul de infectie: bacilul tetanic se afla n intestinul animalelor, inclusiv al omului, de unde se elimina n natura fiind prezent sub forma de spori, n pam%nt, praf, balegar. -e aceea, orice plaga murdarita cu pam%nt poate fi infectata cu bacii tetanic, devenind plaga &tetanigen%& (care poate fi urmata de tetanos). Perioada de incubatie: 8 -9< zile (cu cit este mai scurta, cu atat boala va fi maiF grava). .oala ncepe cu contracturi musculare dureroase, n primul r%nd a muschilor meseteri (trismus) si ai fetii (r%sul sardonic). .olnavul nu mai poate deschide gura. 5e adauga contractura ntregului trunchi si pe acest fond apar crize de contractura foarte dureroase, inclusiv ale muschilor respiratori, n timpul carora bolnavul se poate sufoca. Prognosticul este foarte grav. ,ratamentul se face numai in spitale specializate fiind dificil, prelungit, costisitor si cu rezultate partiale. Profila!ia. *accinarea completa antitetanica prote eaza de tetanos. )onduita profilactica in cazul unei plagi tetanigene. Prin plaga tetanigena se ntelege orice plaga murdarita cu pam%nt, praf, balegar si continnd tesuturi distruse si necrozate, conditii n care bacilul tetanic se nmulteste n absenta o!igenului. Periculoase snt si ntepaturile profunde cu aschii, ori cu spini, mai

25

ales daca la suprafata leziunea s-a nchis. 'stfel de plagi se nt%lnesc la agricultori, gradinari si n accidentele de circulatie pe sosele. ,oate aceste plagi vor fi tratate chirurgical prin toaleta plagii (curatirea plagii de pam%nt, obiecte straine si e!cizia tesuturilor necrozate), n asa fel ca plaga sa ram%na curata, aerisita si dezinfectata cu apa o!igenata (pansamente repetate). .olnavii vor primi penicilina sau tetraciclina circa : zile. )ei vaccinati anterior vor primi o in ectie de &rapel& cu anato!ina tetanica, iar cei nevaccinati (sau nesigur vaccinati), ser antitetanic si anato!ina tetanica. 'lte infectii prin inoculari. 4rice plaga (rana, ntepatura) trebuie tratata cu atentie, putind fi urmata de abces, flegmon, erizipel sau chiar gangrena gazoasa. 5nt special de sensibili diabeticii si bolnavii hepatici care pot face forme foarte grave, supurative (tratament chirurgical si antibiotice). Coonoze (boli transmise de la animale) Prin zoonoze se ntelege bolile infectioase care se transmit la om de la animale (boli comune si animalelor). 5e cunosc peste <B2 de zoonoze. -in acestea citam c%teva: antra!ul (carbunele), bruceloza, listerioza, to!oplasmoza, leptospiroza, robia (turbarea), trichinoza (si numeroase alte verminoze) ric@ettsioze (febra butonoasa), ornitoza (transmisa de la pasari), encefalite etc. Multe din microorganismele responsabile de aceste zoonoze se afla la animalele salbatice, dar nu mai putine sini adapostite si de animalele din urul omului. +!ista deci un imens rezervor de agenti patogeni adapostit de animalele din natura: un rezervor &salbatic& si altul &domestic&. )ea mai periculoasa dintre zoonoze este rabia (turbarea), care odata declarata, este iremediabil mortala. *irusul rabiei se gaseste nu numai la clini si pisici, dar este destul de rasp%ndit printre animalele salbatice: lupi, vulpi, bursuci, lilieci etc. n multe tari din +uropa e!ista mii de cazuri de rabie la vulpi, care creeaza riscuri grave pentru v%natori si locuitorii de la tara. )onduita fata de o pla a rabigena. 4rice plaga este suspecta de a fi rabigena daca este produsa prin muscatura unui animal, fie salbatic, fie domestic, cu schimbari de caracter (furios, comportament bizar) sau necunoscut sau disparut.

26

n toate aceste cazuri va fi consultat un medic specialist (la centrul antirabic de la un spital de boli infectioase). Masurile, pana se a unge la medic, snt: - Prinderea (daca este posibil) si pastrarea ntr-o cusca a animalului muscator. 'cesta nu se va omor, si nici cadavrul lui nu se va arunca. 5untem dimpotriva foarte interesati sa punem animalul sub supraveghere (n curte, n lant, n cusca). -aca el ramane normal (vom consulta si medicul veterinar) si traieste peste A zile, nseamna ca animalul nu a avut rabie si deci plaga nu prezinta riscul de rabie. Medicul veterinar va elibera un certificat de sanatate a animalului. - Plaga va fi curatata imediat si minutios, dupa muscatura, cu apa si sapun, n asa fel ca sa se ndeparteze tot materialul infectant (saliva) de la muscatura animalului. 5e va dezinfecta apoi cu alcool iodat 2,B3, alcool simplu (sau alt dezinfectant). 4 buna toaleta a plagii este masura cea mai sigura de profila!ie a rabiei. - 'plicarea de ser si vaccin antirabic va fi decisa de medicul specialist, la centrul antirabic. - -eoarece muscaturile de animale pot determina infectii si cu alti microbi (bacili tetanici, Pasteurella etc.) se va face si un rapel cu anato!ina tetanica si se va administra persoanei muscate penicilina sau tetraciclina B -: zile. Probleme puse de zoonozele domestice.. Multor persoane le place sa aiba n urul casei, ori n casa, diferite vietati: c%ini, pisici, pasari decorative si c%ntatoare, fara sa cunoasca nsa si riscul unor infectii (zoonoze) care pot fi transmise de la acestea. o )anis familiaris si problemele lui. )%inele, acest vechi si credincios prieten al omului, a devenit n ultimul timp un si mai mare favorit al societatii, nu numai la sate, dar si la orase. 5e apreciaza ca numai n ;eJ Kor@ e!ista circa un milion de c%ini0 (o adevarata &e!plozie& canina). Placerea de a avea c%ini se nsoteste nsa si de riscuri. Putini cunosc ca numai de la c%ini omul poate contracta 8> feluri de zoonoze0 (iar de la pisica: 99 zoonoze). In afara de rabie -un risc bine cunoscut -trebuie stiut ca de la c%ini omul se poate infecta cu microbii unor boli sau paraziti ca: leptospiroza, hidatidoza (chist hidatic), pasteureloze, salmoneloze si numeroase nelmintiaze (paraziti intestinali). 4 astfel de boala, putin cunoscuta

27

este to!ocarioza ((arva migrans visceralis) determinata de larvele unui vierme nematod, ,o!ocara canis. (arvele migreaza n tot corpul, n orice organ, dau febra, simptome pulmonare, iar n sange eozinofile. Periculoasa este afectarea ochiului, care poate duce (netratata) chiar la orbire (prin endoftalmita). Infectia omului se face cu materiile fecale ale c%inilor, care contin ,o!ocara. Pam%ntul este, de asemenea, adesea contaminat cu oua de ,o!ocara. In afara de aceste boli, c%inii snt responsabili de numeroase muscaturi: in fiecare oras, medicii trateaza numeroase plagi prin muscaturi de c%ini (n special vagabonzi), unele profunde si chiar desfigurate. /n alt nea uns al unei prea mari populatii canine consta n murdarirea oraselor (a strazilor) cu e!cremente canine. ;umai n ;eJ Kor@ s-a calculat ca anual 92 222 de tone de e!cremente canine snt eliminate pe strazi, trebuind evacuate din oras. 4 populatie canina prea numeroasa a devenit astfel o problema de sanatate publica a oraselor0 -e aceea, s-a si spus, -n gluma -ca, n ultimul timp, cunoscutul aforism: &c%inele, cel mai bun prieten al omului&, s-a nlocuit cu altul: &4mul, cel mai bun prieten al c%inelui&. o Pisica este si ea o alta sursa de zoonoze, ca: pasteureloza, to!oplasmoza, boala zg%rieturii de pisica, diferite helmintiaze. +ste bine de stiut ca peste B23 din pisici au n saliva lor un microb patogen pentru om: Pasteurella multocida, care poate da la nivelul muscaturilor, flegmoane si septicemii. Pisicile sunt periculoase pentru gravide, deoarece aceste animale participa la ciclul evolutiv al unui protozoar: ,o!oplasma gondii, care, daca infecteaza o gravida, aceasta poate face o to!oplasmoza si va naste un copil cu grave malformatii congenitale (cerebrale si altele). $espect%nd dragostea omului pentru aceste animale, trebuie sa fim nsa informati si sa aplicam o igiena severa n contactul cu ele, cunosc%nd riscurile de infectie pe care acestea le ofera pentru om.

28