VI. Aspecte ale statului traditional.

Interpretarile statului care l identificau cu orice organizare politica autonoma sunt n regres, n vreme ce analiza fenomenului politic nu se mai confunda cu teoria statului. 1.Punerea n discutie a conceptului de stat. Statul este identificat cu mijloacele ce permit crearea si mentinerea ordinii n limitele unui spatiu determinat. Criteriile de identificare a formei statale: caracterul sau totalizant, autonomia si puterea sa de dominatie. Juristii i-au restrns ntrebuintarea, definindu-l ca fenomen juridic- ca sistemul normelor juridice n vigoare. Interpretarea lor este eronata, ntruct nu cuprinde si nivelul politic. ntre aceste doua interpretari (una laxista si una restrictiva) se gasesc interpretarile comune ce caracterizeaza statul prin 1) teritoriu; 2) consimtamntul populatiei ce traieste ntre respectivele granite; 3) existenta de structuri organice mai mult sau mai putin complexe care constituie baza unitatii politice. Problema cu aceste interpretari este ca nu sunt specifice, abordnd o acceptiune prea toleranta. De aceea, J. Freund introduce conceptul de rationalitate statala- ce i permite sa opuna creatiile politice instinctive (triburile, cetatile) si strucuturile politice improvizate provenite din cuceriri, statului, care este opera ratiunii. Pentru Proudhon, statul deriva din viata sociala, i ramne acesteia exterior si realizeaza acapararea fortei colective. Viata sociala si statul centralizat se gasesc n mod necesar n raport de contradictie radicala. Viata sociala implica schimburi care implica reciprocitate, n timp ce statul implica autoritate si constrngere ce implica nereciprocitate. 2. Incertitudini ale antropologiei politice. examinarea criteriilor cel mai des utilizate n definirea statului: a) legatura teritoriala- fondarea statului implica o capacitate de a concepe o unitate ce largeste limitele rudeniei si a nvecinarii spatiale; rudenia e nlocuita cu proprietatea ca baza a organizarii sociale. Lucrarile antropologice pun n evidenta 3 caracteristici ale acestui proces: numarul de oameni ca determinant as stergeii rudeniei, organizarea spatiului n scopuri politice, aparitia ideii de proprietate care intra n concurenta cu relatiile personale; b) Segmentar si centralizat- sub vechea forma statul si putea asigura puterea mult mai bine la centru, fata de periferii. Instrumentele de care dispune puterea centralizata pentru a se mentine depind mult de dezvoltarea tehnica si a mijloacelor de informare (multe imperii africane au disparut din cauza spatiului mult prea vast). Opozitia segmentar- centralizat nu exista legat doar de teritoriu, se refera chiar la organizarea statala, a carei tendinta unitara o combate. A. Southal distinge ntre stat unitar (complet dezvoltat) si stat segmentar, statul unitar realizndu-se foarte rar. sase caracteristici ale statului segmentar: 1) suveranitate teritoriala limitata- se estompreaza pe masura ce se aplica regiunilor mai departate de centru; 2) guvernarea centralizata coexista cu puteri locale asupra carora nu exercita dect un control relativ; 3) centrul dispune de o administratie specializata; 4) autoritatea centrala nu are monopolul absolut al utilizarii legitime a fortei; 5) relatii de tip piramidal; 6) autoritatile subordonate au cu att mai multe posibilitati de schimbare cu ct ocupa o pozitie mai periferica. c) rationalitatea statului traditional- statul rezulta din lenta rationalizare a structurilor politice existente, pe care o evidentieaza o vointa unitara, o administratie competenta, o tendinta de organizare a ansamblului vietii colective. Rationalitatea astfel definita exista n cazuri rare de stat traditional; ea devine mai accentuata n cazul "despotismului oriental" - acolo unde exista proprietate birocratica, capitalim birocratic, aristocratie rurala birocratica- acolo unde statul devine mai puternic dect societatea.

d) Caracteristicile statului traditional- statul traditional privit ca o mare familie, personalizarea raporturilor sociale si politice; instabilitatea- fragilitatea bazei teritoriale, rivalitatea politica pentru putere si a rebeliunilor lipsite de eficienta revolutionara. Statul traditional nu se poate defini printrun model sociologic ce l-ar opune radical statului modern; n masura n care e stat el se conformeaza caracteristicilor comune. Nu trebuie ignorat de catre antropologie anumite aspecte: statul traditional permite unei minoritati sa exercite o dominatie durabila, luptele pentru putere (care reprezinta forma de politica pe care o cunoaste statul traditional) contribuie mai mult la ntarirea dominatiei dect la slabiciunea ei (aspecte puternic accentuate n despotismul oriental). Trasaturi distinctive ale statului traditional: locul important acordat empirismului, se formeaza de la unitati politice preexistente, pastreaza un caracter difuz care l diferentieaza de statul modern centralizat, ramne amenintat de segmentarea teritoriala, corespunde tipului de "patrimonialism" definit de Weber (suveranul detine puterea pe baza unor atribute personale, actioneaza printr-un mandat primit din cer/ zei n numele traditiei. 3. Ipoteze asupra originii statului. R. Linton- 2 mijloace de construire a statului: asocierea voluntara si dominatia impusa printr-o putere superioara; S. Nadel sustine de asemenea ca factorul de cucerire este necesar pentru formarea statului. Lowie vede doua conditii care trebuie a fi mplinite pentru constituirea statului: existenta unor raporturi sociale exterioare rudeniei si existenta unor grupuri/asociatii care sa permita n cadrul lor sa se desfasoare raporturi de inegalitate.