Cucerirea Constantinopolului de catre turci. Crestinii sub dominatia turceasca.

Cucerirea Constantinopolului de catre turci la 29 mai 1453 constituie unul dintre evenimentele importante ale istoriei universale, iar consecintele ei se resimt pana astazi. Declinul Imperiului Bizantin a inceput din secolul al XII-lea, cand cavalerii occidentali ai cruciadei a I -a !12"2-12"4#, manevrati de enetia, pentru interesele ei comericiale in $rient, au atacat Constantinopolul la 13 aprilie 12"4. %ostenirea Bizantului au ravnit-o pe rand &ul'arii, sar&ii, latinii, dar mai ales turcii din (sia %ica. )opoarele &alcanice, 'reci, &ul'ari, sar&i, al&anezi, ravasite de nationalism si lipsite de unitate in *ata pericolului comun, au cazut rand pe rand su& dominatia turcilor. +er&ia a *ost cucerita de*initiv in 1459, Bul'aria in 139,, -recia in 1459-14,", Bosnia in 14,3, iar .'iptul in 151/. Intre'ul $rient ortodo0, cu e0ceptia 1usiei, se a*la su& 2u'ul islamic, care s-a mentinut timp de patru veacuri. (ceasta perioada a marcat pro*und mentalitatea Bisericii $rtodo0e. Incercand sa de*inim natura 2u'ului turcesc, tre&uie mai intai sa amintim ca nu poate *i vor&a la inceput de o persecutare 'eneralizata a crestinilor. (tunci cand %o3amed al II-lea a intrat in Constantinopol, dupa trei zile de asediu, el a instaurat ceea ce s-a numit la acea vreme 4le'ea si ordinea4. +ultanul %a3omed al II-lea nu era un &ar&ar5 el *usese de2a la Constantinopol, cunoastea lim&a 'reaca, iar in initiativa de a cuceri Bizantul el era stimulat si de dra'ostea sincera pe care o nutrea *ata de creatiile 'recesti. 6nii istorici au remarcat c3iar *aptul ca in suita sa 4erau unii crestini care se &ucurau de *avorurile sale si care-i serveau ca secretari4. %a3omed se 'andea sa-si consolideze Imperiul si cu a2utorul culturii 'recesti. In plus, Coranul c3iar daca-i pomeneste pe crestini ca *iind necredinciosi, recunoaste in persoana lui Iisus un )ro*et, caruia ii datorau respect. De aceea, dupa cucerirea Constantinopolului una dintre primele initiative ale turcilor, a *ost invitatia adresata 'recilor de a-si alea'e un patriar3 !ale'erea l-a vizat pe -3enadie +colarul, unul dintre participantii la Conciliul de la 7errara-7lorenta#. 8oti crestinii erau o&li'ati sa plateasca anual 3araciul, aceasta *iind practic sin'ura lor o&li'atie *ata de cuceritori. In sc3im&, patriar3ul se &ucura de li&ertate deplina in administrarea Bisericii si nimeni nu avea dreptul sa se amestece in 3otararile sale. )ersoanele din antura2ul patriar3ului, episcopi sau preoti, erau persoane declarate inviola&ile9 clerul era scutit de impozite. C3iar daca 2umatate din &isericile din Constantinopol au *ost trans*ormate in mosc3ei, )oarta nu se amesteca in pro&lemele interne ale Bisericii. :i&ertatea de a tine sar&atorile si de a respecta cultul pu&lic erau recunoscute9 casatoriile, inmormantarile si alte slu2&e puteau avea loc *ara nici o restrictie. Cele&rarea )astilor era autorizata in toate orasele si satele. Intr-un cuvant, Biserica avea permisiunea de a ramane Biserica, iar crestinii isi puteau pastra reli'ia. ;u tre&uie uitat insa un alt aspect *undamental si anume acela privind statutul crestinilor in Imperiul turc5 spre deose&ire de ara&i, pentru turci, care nu erau *anatici in materie de reli'ie, crestinismul era credinta nationala a 'recilor, asa cum cea ma3omedana era cea a turcilor. Ca si in iudaism, de-o maniera 'enerala putem spune ca islamul nu *acea distinctie intre societatea seculara si cea reli'ioasa. Institutiile civile si politice ale societatii musulmane, 2ustitia, le'ile erau determinate de islam, ne*iind aplica&ile celor care nu erau musulmani. )atriar3ul devine acum %ilet )asa sau etnar3, adicase*ul natiunii, iar ierar3ia &isericeasca a *ost insarcinata cu administrarea civila a populatiei crestine. .a 2udeca pe crestini con*orm le'ilor 'recesti, tri&unalele sale erau recunoscute de )oarta, iar sentintele tre&uiau e0ecutate de autoritatile turcesti. Crestinii puteau avea de asemenea propriile lor scoli si propria pro'rama de invatamant. In mod teoretic, Biserica devenea un *el de +tat in +tat. In mod *ormal, putem considera pozitia Bisericii in Imperiul turc ca *iind solida, numai ca nu putem lua in consideratie numai acest aspect. In realitate, situatia Bisericii era adesea dramatica, *iind 'reu de descris toate su*erintele, umilintele sau adevaratele persecutii indurate. +ultanul turc era izvorul tuturor drepturilor, *avorurilor sau de*avorurilor si nu dadea nimanui socoteala pentru actiunile sale. In *ilozo*ia reli'ioasa a islamului, crestinii erau considerati ra<a3, adica un popor cucerit, necredinciosi9 ei nu aveau nici drepturi reale, nici cetatenie. C3iar si %a3omed al II-lea, un om cu un nivel politic si cultural ridicat, savarseste unele a&uzuri, e0emplul cel mai cunoscut *iind atunci cand con*isca patriar3ului -3enadie &iserica celor 12 (postoli, pe care cu putin timp mai inainte tot el i-o acordase4,=. Imperiul otoman va intra in scurt timp intr-o perioada de declin

politic si ar&itrariu, cinismul si coruptia devenind re'ula. Drepturile patriar3ului au *ost reduse in mod pro'resiv9 nu-i mai ramanea decat tristul 4privile'iu4 de a *i responsa&il al crestinilor. In sec. al X III-lea, 4= de patriar3i s-au succedat intr-un interval de /3 de ani. 6nii dintre acestia au *ost depusi din scaun dupa care au *ost reasezati, a2un'andu-se c3iar la reinstalarea unora de 5 ori9 multi au su*erit moarte martirica. :a randul lor &isericile erau pan'arite, iar +*intele Daruri pro*anate. In secolul al XIX-lea, 8urcia, era in plina descompunere, numai ca era in continuare sustinuta de natiunile europene, care vedeau in ea o contra'reutate in *ata 1usiei. C3iar daca la un moment dat asistam la o serie de re*orme prin care sultanii, incercand sa europenizeze 8urcia, ameliorau intr-un *el situatia crestinilor, acestia din urma au avut de in*runtat noi persecutii. :a randul lor, 'recii din 8urcia si din Constantinopol au platit insurectia 'reaca din 1=21 prin masacre cutremuratoare. (nul 1=21 este marcat si de martiriul patriarului -ri'orie al -lea, omorat c3iar in ziua de )asti a anului 1=21. ( doua 2umatate a sec. al XIX-lea a *ost marcata de nenumarate revolte ale crestinilor si de represiunea san'eroasa a turcilor. ( *ost o perioada de lupta desc3isasi de masacre. (nul 1=,1 a reprezentat mai multe revolte in Bosnia, >erte'ovina, +er&ia, 8ara 1omaneasca, %oldova si Bul'aria9 in 1=,, asistam la o re&eliune in Creta, iar in 1=/5 la noi revolte in Bosnia si >erte'ovina. )erioada stapanirii turcesti a *ost marcata in istoria $rtodo0iei si de o dezvoltare *ara precedent a nationalismului reli'ios. Cauzele pot *i cautate c3iar la Bizant, acolo unde ideea unui 4+tat s*ant4 avea valoare a&soluta. ;umai ca acest principiu se nascuse si se dezvoltase mai intai su& semnul universalismului roman. Imperiul multinational era conceput ca o depasire a *rontierelor nationale9 era considerat drept 4oi?umene4, 4universul locuit4, unit printr-o sin'ura le'e, autoritate, o cultura unica, prin credinta in aceleasi valori. $ricare &ar&ar care ar *i acceptat cetatenia romana si impartasea aceleasi valori culturale ale elenismului, inceta de a mai *i un &ar&ar si devenea mem&ru deplin al acestui univers, mem&ru al aceleiasi societati. (ceasta viziune si acest spirit universalist al 1omei a permis intalnirea si alianta cu crestinismul, universal prin esenta. Daca Biserica accepta alianta cu Imperiul si se plasa su& protectia lui, il si s*intea prin &inecuvantarea ei, Imperiul avand ast*el si constiinta universalitatii misiunii sale. )rima &resa produsa in acest universalism a *ost divizarea Imperiului, care a avut ca principala consecinta pierderea componentei occidentale. C3iar daca autoritatea Imperiului era nominal recunoscuta de &ar&arii sta&iliti in $ccident, con*lictul cu 4 estul4 s-a acutizat in timpul cruciadelor. )atriotismul &izantin, care se alimentase pana atunci din visul unui Imperiu universal, sa trans*ormat in mod pro'resiv in nationalism9 sentimentul pozitiv a devenit o pasiune ne'ativa, o respin'ere a tot ceea ce este strain si atasament maladiv *ata de ceea ce este al 4sau4. De aceea, in timp ce Bizantul se opunea, in virtutea 4universalismului4 sau, oricarei tendinte de separare a Imperiului in mai multe +tate si autoce*alii independente, in realitate el supunea pe slavi unei elenizari *ortate5 numirea de episcopi 'reci, reticenta *ata de orice particularism local, indeose&i lin'vistic. (ceasta atitudine a dus inevita&il la o divizare a lumii ortodo0e evidentiata in momentul cuceririi Constantinopolului de catre turci. )arado0al insa, 2u'ul turcesc tindea mai de'ra&a catre o restaurare a 4universalismului crestin4 de la Bizant. 7ara sa *aca vreo di*erenta intre reli'ie si apartenenta etnica, turcii ii considerau pe crestini ca un popor condus de patriar3ul de la Constantinopol, in calitate de etnar3. (st*el, in aceasta perioada, puterea imperiala a2un'e sa treaca intr-un *el in mainile patriar3ului. Bisericasi Imperiu vor desemna de acum aceeasi entitate5 poporul 'rec, purtator al valorilor elenistice. )atriar3ul este 4asezat pe tron ...i iar episcopii se inclina in *ata lui ca unui Imparat si )atriar34. )atriar3ul ;oii 1ome a*lat in captivitate era privat de li&ertate, dar nu si de autoritate.