1

SUPORT DE CURS
Istoria Educaiei Fizice yi Sportului
ANUL I
Semestrul 2
Lect.drd. Moyneag Horea
Cluj - Napoca
2012
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI, CLU1-NAPOCA
Centrul de Formare Continu yi nvmnt la Distan
Facultatea de Educaie Fizic ;i Sport
Specializarea: Educaie Fizic ;i Sportiv
Disciplina: Istoria Educaiei Fizice yi Sportului
2
I. Informaii generale despre curs:
a) Informaii despre curs:
Titlul disciplinei: Istoria Educaiei Fizice yi Sportului
Codul: YTC 0003
Numrul de credite: 4
Anul yi semestrul de desfyurare a cursului: Anul III, semestrul 2
Tipul disciplinei: obligatoriu
b) Informaii despre titularul de curs, seminar, lucrare practic sau laborator:
Nume, titlu ytiinific: Moyneag Horea, lect.univ. drd.
Informaii de contact: - adresa de e-mail: horeamosneagyahoo.com
Telefon: 0723734102 sau 0264/420709 - v rog s utiliza|i acest numr de teleIon ntre orele
9.00 -15.00
Ore de consultaii: ConIorm cu orarul aIisat
c) Descrierea disciplinei:
Cb|ect|ve|e cursu|u| | d|sc|p||ne|:
-lormarea unul slstem de cuno;tln(e de speclalltate,
-uezvoltarea capaclt(ll de a anallza ;l slntetlza lnlorma(llle cu caracter lstorlc
relerltoare la domenlul culturll llzlce.
Con|nutu| cursu|u|:
Cblectul, lzvoarele ;l metodele de cercetare ale lstorlel culturll llzlce.
Lvolu(la blologlc ;l soclal a omulul, orlglnea exercl(lllor llzlce, lorme de practlcare
ale exercl(lllor llzlce la popula(llle prlmltlve.
Lxercl(llle llzlce practlcate in perloada de inceput a antlchlt(ll de popula(llle dln
Lglpt, lndla, Chlna, !aponla.
Lduca(la llzlc in Crecla antlc in perloada preelenlc ;l in perloada claslc (concep(la
greac despre educa(le, lnstltu(llle ;l procesul de educa(le, glmnastlca, orchestrlca,
agonlstlca, !ocurlle Cllmplce antlce, etapele inllorlrll ;l decllnulul educa(lel llzlce in
Crecla antlc).
Lduca(la llzlc in 8oma antlc (perloada 8epubllcll ;l perloada lmperlulul).
3
Lduca(la llzlc in Lvul Medlu (perloada de inceput ;l perloada claslc).
Concep(llle despre educa(le in perloada 8ena;terll (umanl;tll), reprezentan(ll
pedagoglel reallste ;l ra(lonallste (!.A. komenskl, !. Locke, !.!. 8ousseau) curentul
lllantroplst ;l relntroducerea educa(lel llzlce in ;coal (!. 8asedow, C. Salzman, !.
Cuts-Muts, C. vleth, estalozzl)
Slstemele na(lonale de educa(le llzlc dln secolele al xvlll-lea ;l al xlx-lea: slstemul
lrancez, elve(lan, german, danez, suedez, englez.
8estaurarea !ocurllor Cllmplce Moderne. Ldl(llle !.C de var - 1896-2000.
Lxercl(llle llzlce practlcate pe terltorlul (rll noastre in antlchltate ;l perloada Lvulul
medlu.
lnceputurlle educa(lel llzlce ;colare ;l unlversltare in 8omanla.
lormele de organlzare ;l de conducere a actlvlt(ll de educa(le llzlc ;l sport in
8omanla- perspectlv lstorlc.
Competen(ele dobndlte prln absolvlrea dlsclpllnel:
Cunoa;terea ;l utlllzarea adecvat a prlnclpalelor no(lunl speclllce anallzel dln
perspectlv lstorlc a evolu(lel actlvlt(llor llzlce ;l sportlve pe plan mondlal ;l
na(lonal
Explicare si interpretarea apari|iei si dezvoltrii activit|ilor sportive, educa|iei
Iizice, a concep|iilor care au stat la baza evolu|iei lor de a lungul istoriei omenirii
n corela|ie cu evolu|ia istoric general a societ|ii omenesti
Ini|ierea n practica cercetrii cu caracter istoric a Ienomenelor speciIice
domeniului.
Promovarea unui sistem de valori culturale si morale.
ValoriIicarea optim si creativ a propriului poten|ial.
d) Formatul yi tipul activitilor implicate de curs:
Parcurgerea acestei discipline va presupune munc individual.
Studentul are libertatea de a-si gestiona singur, Ir constrngeri, modalitatea si
timpul de parcurgere a cursului. Este ns recomandat parcurgerea succesiv a modulelor
4
prezentate n cadrul suportului de curs, n ordinea indicat si rezolvarea sarcinilor sugerate la
Iinalul Iiecrui modul.
e) Metode utilizate n predare: prelegerea si cursul interactiv
f) Bibliografia obligatorie:
Ne|a, G., Rusu, Elavia, 1998, Istoria milenar a Educa|iei Eizice si Sportului,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca
Rusu, Elavia, 2004, Educa|ia Iizic si sportul de la origini la Jocurile Olimpice
modeme. Editura Napoca Star, Cluj-Napoca
Rusu, Elavia - Istoria EES - curs (http://www.sport.ubb.cluj .ro)
* * * * * 1980, Anthichitatea greco-roman despre sport (antologie) - Editura
Sport Turism, Bucuresti
Materiale yi instrumente necesare pentru curs:
n vederea parcurgerii la un nivel optim a cursului, este recomandat ca studen|ii s aib acces
la urmtoarele resurse:
- calculator conectat la internet (pentru a putea accesa con|inutul cursului si pentru a
putea participa interactiv pe parcursul derulrii acestuia)
- imprimant (pentru printarea materialelor suport, a temelor redactate
- acces la resursele bibliograIice (abonament la Biblioteca Central Universitar si
biblioteca Iacult|ii)
- acces la echipamente de Iotocopiere
h) Politica de evaluare yi notare:
Modul de evaluare: Lxamen
Lva|uarea este format d|n dou componente:
1. Act|v|tatea pe parcursu| semestru|u| condl(loneaz prezentarea la examen ;l
reprezlnt 40Xdln nota llnal, lllnd evaluat prln notarea releratelor
elaborate de studen(l (mlnlmum dou relerate) pe baza urmtoarelor
crlterll:
5
Con(lnutul (corectltudlnea datelor, lndlcare surselor,
orlglnalltatea temel)
lorma de prezentare
2. Notarea rspunsur||or de |a examen (60X d|n nota f|na|)- examenul se sus(lne in
seslunea de examene in scrls (2 sublecte). entru promovarea examenulul
este obllgatorlu ca studen(ll s cunoasc ;l s prezlnte cel pu(ln la nlvelul
notel 3 (clncl) ambele sublecte. Studen(ll care nu pot ll nota(l cu cel pu(ln
nota 7 (;apte) dup examenul scrls sus(ln ;l un examen oral pe baz de
bllete de examen.
i) Elemente de deontologie academic:
Se vor avea n vedere urmtoarele detalii de natur organizatoric:
- Lucrrile elaborate de ctre studen|i pe parcursul activit|ilor vor avea n mod
obligatoriu caracter de originalitate. Studen|ii ale cror lucrri se dovedesc a Ii
plagiate nu vor Ii primi|i n sesiunea de examene planiIicat;
- Orice tentativ de Iraud sau Iraud depistat va Ii sanc|ionat cu anularea sesiunii de
examene pentru studentul n cauz;
- Rezultatele Iinale vor Ii puse la dispozi|ia studen|ilor prin aIisarea notelor n sediul
Iacult|i si on-line, prin utilizarea site-ului Iacult|ii;
- Contesta|iile se vor solu|iona n maxim 24 de ore de la aIisarea rezultatelor;
j) Detalii organizatorice, gestionarea situaiilor excepionale:
rezen(a la curs este lacultatlv, prezentarea la examen condl(lonat de predarea
releratelor. Se conslder plaglat loloslrea unor materlale preluate lntegral dln cr(l,
revlste sau de pe lnternet lr a se lndlca autorll. in aceste cazurl releratele sunt
resplnse, lar studentul va ll admls la examen doar dac prezlnt pan la data
desl;urrll examenlul alte relerate care s lndepllneasc condl(llle unel lucrrl cu
caracter ;tlln(lllc. lrauda la examen are ca urmare ellmlnarea dln examen ;l notarea cu
nota 4 (patru). Contesta(llle se rezolv prln reanallzarea releratelor sau a lucrrll de
examen lmpreun cu studentul ;l cadrul dldactlc conslller de studll al anulul.
6
Observajii:
Prezentul material nu este suIicient pentru promovarea examenului. Trebuie parcurs
ntreaga program cu bibliograIia corespunztoare.
7
CUPRINS
MODUL NR. 1
OBIECTUL, IZVOARELE SI METODELE DE CERCETARE ALE ISTORIEI
EDUCA|IEI EIZICE SI SPORTULUI ....9
COMUNA PRIMITIV EVOLU|IA BIOLOGIC SI SOCIAL A OMULUI,
ORIGINEA EXERCI|IILOR EIZICE SI EORMELE DE PRACTICARE LA
POPULA|IILE PRIMITIVE DIN AMERICA, ASIA, AERICA SI OCEANIA.11
EXERCI|IILE EIZICE PRACTICATE N ANTICHITATE DE POPULA|IILE DIN
EGIPT, INDIA, CHINA SI JAPONIA ..15
EDUCA|IA EIZIC N GRECIA ANTIC- PERIOADA PRECLASIC..23
MODUL NR. 2
EDUCA|IA EIZIC N GRECIA ANTIC PERIOADA CLASIC - CONCEP|IA
DESPRE EDUCA|IE, INSTITU|II, EORME DE PRACTICARE..25
EDUCA|IA EIZIC N GRECIA ANTIC PERIOADA CLASIC - JOCURILE
OLIMPICE, NEMEICE, PHITICE, ISTHMICE, PANATHENEENE..33
ETAPELE EVOLU|IEI SI DECLINULUI EDUCA|IEI EIZICE..36
EDUCA|IA EIZIC N ROMA ANTIC - PERIOADA REPUBLICII SI
PERIOADA IMPERIULUI...39
MODUL NR. 3
EDUCA|IA EIZIC N EVUL MEDIU - MODIEICAREA CONCEP|IEI DESPRE
EDUCA|IE EIZIC. EORMELE DE PRACTICARE ALE EXERCI|IILOR EIZICE
N PERIOADA DE NCEPUT A EVULUI MEDIU. CAVALERISMUL SI
EDUCA|IA CAVALEREASC. EXERCI|IILE EIZICE POPULARE..43
CONCEP|IILE DESPRE EDUCA|IE EIZIC N PERIOADA
RENASTERII..55
IDEI REEERITOARE LA EDUCA|IE EIZIC N CONCEP|IILE
PEDAGOGILOR REALISTI DIN SECOLUL AL XVII-LEA. - J.A. KOMENSKI SI
J. LOCKE. ...57
PEDAGOGA RA]ONALST DN SECOLUL AL XV-LEA - J.J.
ROUSSEAU CONTRBU]A SA LA NTRODUCEREA EDUCA]E FZCE
N PROCESUL DE EDUCA]E
8
MODUL NR.4
CURENTUL EILANTROPIST SI REINTRODUCEREA EDUCA|IEI EIZICE N
SCOAL - J. BASEDOW, C. SALZMAN, J. GUTS-MUTS, G. VIETH,
PESTALOZZI ...59
SISTEMELE NA|IONALE DE EDUCA|IE EIZIC DIN SECOLELE AL XVIII-
LEA SI AL XIX-LEA - SISTEMUL ERANCEZ, ELVE|IAN ..62
MODUL NR. 5
SISTEMELE NA|IONALE DE EDUCA|IE EIZIC DIN SECOLELE AL XVIII-
LEA SI AL XIX-LEA - SISTEMUL GERMAN, DANEZ..67
SISTEMELE NA|IONALE DE EDUCA|IE EIZIC DIN SECOLELE AL XVIII-
LEA SI AL XIX-LEA - SISTEMUL SUEDEZ SI ENGLEZ ..80
MODUL NR. 6
RESTAURAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE ...83
ISTORICUL MISCRII OLIMPICE ..91
MODUL NR.7
EXERCI|IILE EIZICE PRACTICATE PE TERITORIUL | RII NOASTRE N
PERIOADA ANTICHIT|II SI N EVUL MEDIU ..116
NCEPUTURLE EDUCA]E FZCE COLARE N
ROMNACONTRIBU|IA UNOR PERSONALIT|I LA DEZVOLTAREA
EDUCA|IEI EIZICE SCOLARE ...120
PRIMELE SOCIET|I SI CLUBURI SPORTIVE DIN ROMNIA.
NCEPUTURILE ACTIVIT|II DE EDUCA|IE EIZIC SI SPORT N
NV|MNTUL UNIVERSITAR DIN ROMNIA. PRIMELE COMPETI|II
SPORTIVE UNIVERSITARE. INTRODUCEREA EDUCA|IEI EIZICE N
NV|MNTUL SUPERIOR. NEIIN|AREA INSTITU|IILOR
SPECIALITATE..125
BIBLIOGRAFIE..135
9
MODUL NR.1
OBECTUL, ZVOARELE METODELE DE CERCETARE ALE STORE
EDUCA]E FZCE SPORTULU
COMUNA PRMTV EVOLU]A BOLOGC SOCAL A OMULU,
ORGNEA EXERC]LOR FZCE FORMELE DE PRACTCARE LA
POPULA]LE PRMTVE DN AMERCA, ASA, AFRCA OCEANA
EXERC]LE FZCE PRACTCATE N ANTCHTATE DE POPULA]LE
DN EGPT, NDA, CHNA JAPONA
EDUCA]A FZC N GRECA ANTC- PEROADA PRECLASC
a) Scopul si obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu obiectul, izvoarele si metodele de
cercetare ele educatieie Iizice si sportului si Iaptul ca in Antichitate au existat preocupari
deosebite in domeniul educatiei Iizice si sportului.
Se vor atinge urmatoarele obiective:
- Prezentarea obiectului istoriei educa|iei Iizice si a sportului
-Prezentarea izvoarelor istoriei educa|iei Iizice;
-Prezentarea metodelor de cercetare
-Prezentarea preocuparilor pt educatie Iizica si sport in Antichitate;
b) Coninutul informaional detaliat
A studia din punct de vedere istoric evolu|ia educa|iei Iizice nseamn a recunoaste
importan|a ei n via|a oamenilor. Cum am putea pre|ui astzi locul pe care-l ocup n
constiin|a colectiv educa|ia Iizic si sportul, dac nu am cunoaste drumul pe care aceast
activitate l-a strbtut de a lungul istoriei omenirii. Preocuparea pentru istorie ne va
demonstra si Iaptul c "interesul pentru dezvoltarea Iizic a omului si pentru cresterea
poten|ialului su Iizic au constituit dintotdeauna o preocupare important a oamenilor, de la
popula|iile primitive pn la cele mai evoluate na|iuni, iar varietatea si bog|ia Iormelor de
practicare a exerci|iilor Iizice, relevat prin studiul istoric este surprinztoare". (C.Kiri|escu,
1942)
1.1. Obiectul istoriei educaiei fizice yi a sportului l constituie studierea,
cunoasterea si interpretarea apari|iei si dezvoltrii educa|iei Iizice de-a lungul ornduirilor si
10
Iorma|iunilor sociale din istoria omenirii.
Studiul con|inutului educa|iei Iizice si sportului ntr-o anumit perioad istoric se
realizeaz |inndu-se seama de urmtoarele aspecte:
condi|iile istorice generale ale perioadei: sociale, politice, economice, culturale,
religioase;
scopul si locul ocupat de activitatea de educa|ie Iizic n societate;
mijloacele, metodele si Iormele organizatorice prin care se realizeaz scopul
educa|iei Iizice;
contribu|ia unor personalit|i la dezvoltarea educa|iei Iizice.
1.2. Izvoarele istoriei educaiei fizice sunt documentele pe baza c rora se poate
reconstitui si analiza n mod stiin|iIic, ct mai exact si complet Ienomenul educa|iei Iizice si
a sportului. Acestea pot Ii, izvoare scrise reprezentate de: inscrip|iile de pe monumente, statui
si morminte, legi, rezolu|ii, regulamente, manuale, monograIii cronici, reviste, ziare, Iilme si
IotograIii sau izvoare nescrise reprezentate de: statui, monumente, dansuri, Iolclor.
1.3. Metodele de cercetare care asigurun studiu stiin|iIic sunt:
metoda analizei prin care sunt cercetate concep|iile, sistemele, teoriile despre
educa|ie Iizic;
metoda sociologiccare stabileste condi|iile sociale n care a aprut si a Iunc|ionat
un anumit Ienomen al educa|iei Iizice sau a sportului;
metoda monograIic prin care se realizeaz o cercetare exhaustiv a unei activit|i,
disciplin sportiv etc.
metoda comparativ prin care se evalueaz comparativ Iapte, Ienomene,
concep|ii, activit|i, Iorme de practicare etc.
11
COMUNA PRIMITIV - EVOLU|IA BIOLOGIC SI SOCIAL A OMULUI,
ORIGINEA EXERCI|IILOR EIZICE SI EORMELE DE PRACTICARE LA POPULA|IILE
PRIMITIVE DIN AMERICA, ASIA, AERICA SI OCEANIA
2.1. Exerciiile fizice nu au aprut n mod spontan, ele au o preistorie. Din
cauza numrului mic de documente materiale despre via|a oamenilor din perioadele
strvechi, datele Iurnizate de arheologie si antropologie sunt completate cu cele ob|inute n
urma observa|iilor asupra unor grupuri de popula|ie din AIrica, Asia, Australia,
Polinezia,America. Aceste popula|ii au Icut obiectul a numeroase studii realizate de
antropologi, sociologi sau etnograIi.
Omul primitiv ducea o via| aproape identiccu cea a animalelor, dominatde
necesitatea luptei pentru cutarea hranei si asigurarea supravie|uirii. Aceleasi miscri
Iundamentale erau mijloacele luptei zilnice pentru existen|: alergarea, sritura, c|rarea.
Rivalitatea omului cu animalele si cu semenii si pentru procurarea mijloacelor de tri a
introdus n via|a omului si exerci|iul luptei. Armele omului primitiv erau minile, picioarele,
din|ii. Apoi omul primitiv a nceput s Ioloseasc obiecte: piatra, mciuca, cu|itul, lancea.
Acestea i-au prelungit, ampliIicat si sporit Ior|a si n acelasi timp l-au obligat la
perIec|ionarea unor alte Ieluri de miscri, reclamate de mnuirea acestor obiecte.
Cea mai important perIec|ionare a atins-o omul primitiv atunci cnd el nu s-a mai
mul|umit s |in n mn aceste arme, ci a nceput sle arunce la distan| asupra adversarului.
Aruncarea deosebeste esen|ial omul de animale. Celelalte exerci|ii naturale: alergarea, s
ritura, c|rarea sunt caracteristice si animalelor. Aruncarea ns, este apanajul omului. Acest
exerci|iu a aprut n momentul n care omul a trecut de la sta|iunea patruped la cea biped,
ob|innd astIel libertatea de miscare a membrelor superioare.
Paleoliticul inIerior reprezint prima etap a evolu|iei umane. Omul primitiv (Homo
primigenus) era bine dezvoltat Iizic, dar nu si intelectual. Tria n grupuri mici, nomade, pe
malurile apelor, si conIec|iona uneltele si armele rudimentare din piatr, se adpostea n
copaci sau n pesteri, se hrnea mai ales cu plante si cu animale mici.
Homo de Aeanderthal reprezinto etapsuperioarcaracteristicpaleoliticului
mijlociu. Capacitatea lui cranian era mai mare (1500 cm3 ), avea capacitatea de comunicare
prin limbaj, cunostea Iocul si se ocupa mai ales cu vntoarea. Uneltele sale devin din ce n
ce mai diIeren|iate si mai precise ca Iorm, ele Iiind conIec|ionate prin sleIuirea silexului.
ConIorma|ia Iizic cu corpul scurt si ndesat, trunchiul aplecat nainte si oasele Iemurale
12
arcuite, l Iceau impropriu pentru alergare, n schimb partea superioara corpului Ioarte bine
dezvoltat l ajuta s se ca|ere cu deosebit dexteritate.
Pentru paleoliticul superior, epoca care urmeazdupultima glacia|iune, tipul
caracteristic a Iost Homo sapiens fossilis, la care capacitatea craniansi dezvoltarea lobilor
cerebrali indic cresterea activit|ii nervoase superioare, iar scheletul Ie|ei si structura din|ilor
demonstreaz o alimenta|ie mai evoluate, cu regim predominant carnivor. Corpul zvelt,
oasele Iemurale lungi si mai sub|iri, indic cHomo sapiens era un bun alergtor,
spredeosebire de tipul descris anterior. n epoca mezolitic, omul ajunge la tipul actual
Homo sapiens recens si se diversiIic n rase.
Condi|iile de via| ale omului primitiv erau Ioarte grele. El trebuia s duc o lupt
permanent cu Iactorii exteriori, cu natura, cu animalele, cu semenii si. Numai cei bine
nzestra|i Iizic puteau rezista: armele lor erau rudimentare, lupta cu animalele se ducea
adesea corp la corp, doar cei dota|i cu calit|i deosebite de Ior|si ndemnare puteau nvinge.
Omul primitiv trebuia s Iie rezistent, s Iie capabil s alerge mult si repede. Trebuia s stie
s se ca|ere, s sar peste obstacole, s treac not prin ap. Exersarea acestor deprinderi n
via|a de zi cu zi, a dezvoltat calit|ile omului primitiv att din punct de vedere mental ct si
Iizic.
Vntoarea devine nc din perioada omului de Neanderthal, ocupa|ia principala
omului primitiv. Ea se Icea cu arme din ce n ce mai perIec|ionate. Alturi de piatra cioplit
grosolan, apar unelte si arme lucrate cu mult grij: vrIul de lance, rzuitorul, prastia,
capcana, plasa de prins peste, harponul, etc. Dezvoltarea acestor ndeletniciri, perIec|ionarea
tehnicii, organizarea oamenilor n cete si triburi au dus la Iormarea unei adevrate culturi,
caracteristice Comunei primitive. Pe lng armele si uneltele gsite, un izvor deosebit de
important pentru reconstituirea vie|ii omenesti din acea perioadl reprezint desenele si
picturile rupestre descoperite pe pere|ii cavernelor sau a stncilor.
Constiin|a social a nceput s se dezvolte la omul primitiv odat cu mbunt|irea
condi|iilor de via|. Epoca me:oliticeste cea n care se nregistreaz cel mai semniIicativ
progres. Este epoca n care apar arcul si sgeata, se perIec|ioneaz uneltele de munc.
n epoca 'Neolitic` cultura material se aIl ntr-un permanent progres: tehnica de
prelucrare se mbunt|este, oamenii trec de la vntoare la cultivarea plantelor si cresterea
animalelor. Primele regiuni unde apare aceast diversiIicare ncepnd cu mileniul al VI-lea
. Hr. sunt cele din zona vii Nilului si Mesopotamia. Pe plan social dezvoltarea Ior|elor de
produc|ie a determinat apari|ia si apoi consolidarea comunit|ilor gentilice. Se Iormeaz
13
uniunile de triburi, ca Iorme superioare de organizare premergtoare apari|iei statului.
Primele state se Iormeazn mileniile al IV-lea si al III-lea .Hr..
2.2. Toate miycrile yi deprinderile caracteristice omului primitiv aveau ca scop
asigurarea hranei si a existen|ei sale biologice. Mersul, alergarea, sritura, c|rarea, notul,
trrea, transportul unor obiecte etc, reprezint astIel de miscri, pe care le putem considera
miycri de munc. Lovirea, aruncarea cu diIerite obiecte, trasul cu arcul, mpingerea, etc Iac
parte din acele miscri pe care omul primitiv le Iolosea pentru a se apra n lupta cu
animalele sau cu semenii si, iar noi le putem numi miycri de lupt.
A doua formde miycare a omului primitiv a fost dansul. Originea dansului trebuie
cutat tot n condi|iile de via| ale omului primitiv. Dominat de necesitatea de a-si conserva
existen|a, el a sim|it nevoia ori de cte ori era n primejdie s apeleze la ajutorul divinit|ii.
Omagiul sau invocarea divinit|ii se Iceau prin ntreceri Iizice, mai ales lupte si prin dans.
Dup ritm, caracter si Iorm dansurile puteau Ii: sacre, vesele, executate n grup, pe perechi
sau individual. Toate popoarele primitive au dansat n ocazii dintre cele mai diIerite, vesel
sau triste. Dansul este o maniIestare cu caracter general a speciei umane, arta
'primordial(Th.Ribot).
1ocurile au aprut n via|a oamenilor prin imitarea miscrilor de lupt,si de munc,
dar pe msur ce societatea primitiv s-a dezvoltat au ob|inut un caracter independent de
ntrecere, dublat adesea de unul religios.
2.3. Datele oferite de arheologie yi analiza lor istoric reprezinta elemente
interesante pentru cunoayterea originilor educaiei fizice. Acestea sunt completate de cele
oIerite de studiul etnograIic al popula|iilor primitive: indigenii din inima continentului
aIrican,locuitorii insulelor din PaciIic, supravie|uitorii popula|iilor precolumbiene de pe
continentul american sau popula|iile din regiunile arctice ale Europei si Americii.
2.3.1America - dintre toate Iormele de practicare a exerci|iilor Iizice, pentru indigenii
americani, alergarea a Iost exerci|iul cel mai apreciat si cel mai rspndit. n Imperiul Incas,
alergtorii constituiau o clas social aparte cu responsabilit|i speciIice. Imperiul era
strbtut de dou sosele, una pe platoul dintre cele dou siruri ale Mun|ilor Cordilieri, a doua
la poalele mun|ilor, de-a lungul | rmului. Soselele erau construite exclusiv pentru a Ii
strbtute de 'curierii imperali, care reuseau s parcurg cei 1600 de km dintre Quito,
asezat pe |rmul mrii si capitala Cuzco situat n mun|i la peste 3500 de metri altitudine, n
14
numai opt zile. Pe aceste trasee erau organizate sisteme de relee si staIete care permiteau
transmiterea stirilor si uneori chiar si transportul alimentelor ca mare repeziciune. Nu numai
peruvienii erau Ioarte buni alergtori, ci si indienii tribului Seri din golIul caliIornian, despre
care se stie c prindeau din Iug iepuri, cerbi sau cai. Din acest trib a provenit Louis Bennet,
care n anul 1863 a stabilit un prim record mondial al curselor de durat, alergnd ntr-o
or18,589 km.
Studia|i de etnograIul norvegian Lumholtz, indigenii din tribul Taragumara au Iost
socoti|i ca cei mai buni alergtori de durat. Pentru acestia erau caracteristice ntrecerile de
alergare de distan|e de 200-300 de km, n care participan|ii conduceau cu picioarele niste
mingi mari care reprezentau soarele.
Dintre jocuri cele mai rspndite erau jocurile de aruncare si jocurile cu mingea.
Aruncarea suli|elor la |int pe un san| s pat n zpad se numea 'Sarpele de zpad, si se
juca iarna. 'Ciung-hik era un joc de precizie care consta n aruncarea unor be|e lungi spre
inelele care se rostogolesec perpendicular pe direc|i de aruncare. Jocurile cu mingea aveau un
caracter sacru, mingea reprezentnd 'soarele. Variantele de jocuri sunt numeroase, speciIice
pentru Iiecare regiune. AstIel, la tribul Monnitari, din bazinul superior al Iluviului
Mississippi, mingea era lovit cu dou rachete. La tribul Ciotka, participan|ii la un joc
ajungeau pn la 1000 de persoane, iar spectatorii puteau Ii n numr de cinci pna la sase
mii. n regiunile din vestul Braziliei, mingea se lovea cu capul, n zona Columbiei, cu
genunchiul, iar n alta pr|i ea trebuia introdus ntr-un cos suspendat ntr-un copac.
2.3.2. Africa - Cercettorii au avut ocazia s constate o adevrat bog|ie a Iormelor
de practicare a exerci|iilor Iizice si de ctre popula|iile de pe continentul aIrican. Hotento|ii,
studia|i de exploratorul Peter Kolb n secolul al XVIII-lea, erau alergtori extraordinari,
urmreau vnatul n Iug pn cnd acesta cdea epuizat. n bazinul inIerior al Iluviului
Congo, bstinasii erau nottori si vslasi Ioarte buni, ntrecerile dintre ambarca|iuni Iiind una
din distrac|iile lor Iavorite. Despre popula|iile de 'bantusi, AdolI Mecklenburg a relatat de
asemenea c erau Ioarte buni trgtori cu arcul si sritori n nl|ime.
Dintre jocurile cu mingea ntlnite pe continentul aIrican este men|ionat jocul Tephu,
asemntor hocheiului. Alte exerci|ii descrise de cercettori completeaza gama larg a
Iormelor de practicare: lupta cu pumnii ntlnit n regiunea Nigerului, scrima cu bastoanele
care se practica pe ntreg continentul n Iorme variate.
n condi|iile speciale oIerite de mediul ambiant locuitorii complexului insular ntins
ntre Oceanul Indian si Ocenul PaciIic au oIerit cercettorilor imaginea unor variate Iorme de
15
practicare a exerci|iilor Iizice. Exerci|iul cel mai reprezentativ pentru aceast regiune este
'clrirea valurilor, cu ajutorul unei scnduri, strmosul surIingului din zilele noastre. La
acesta se adaug c|rarea, cu o tehnica speciIic, diIeritde cea Iolositde europeni.
Aruncarea este si ea rspndit. Se practica mai ales liber sau cu ajutorul unor instrumente
speciIice. Liber se arunca cu bumerangul sau cu lancea. Pentru aruncrile cu ajutorul unor
instrumente cea mai veche unealt este prastia, la care se adaug arcul si sarbacana. notul si
scuIundrile sunt de asemenea exerci|ii practicate n mod natural, dar nici jocurile cu mingea
nu lipsesc. Mingea putea Ii o nuc de cocos sau o vezic de cangur umplut cu iarb.
Indigenii mai practicau cu pasiune si alte jocuri, precum jocul 'de-a trasul si 'de-ampinsul,
sau jocul 'nl|rii zmeului, iar dansurile au avut ntotdeauna un loc Ioarte important n via|a
acestor popoare.
2.3.3. n Asia, la popula|iile paleosiberiene, cursele de reni sau de cini erau
ntrecerile cele mai obisnuite. La acestea se adaugau alergrile, sriturile si luptele. Jocul cu
mingea conIec|ionat din piele de ren si umplut cu muschi nu lipseste nici la aceste popoare.
Se mai practicau vntoarea si aruncarea harponului, iar n Siberia oriental s-a pstrat pn
n zilele noastre o tradi|ional ntrecere de tir cu arcul n care |intele sunt ursi crescu|i special
pentru acest scop.
2.3.4. Eschimoyii, popula|ia arctic din regiunea Groenlandei, practicau o serie de
exerci|ii Iizice care reIlect condi|iile deosebite n care triau. La acestia lipseau exerci|iile de
alergare, Iiind prezente n schimb cele legate de vntoarea de reni si de pescuit: trasul cu
arcul, aruncarea harponului si vslitul n ambarca|iunile de o singur persoan, caiacul.
n totalitatea lor, exerci|iile Iizice amintite n acest capitol dedicat perioadei de
nceput a societ|ii demonstreaz prin multitudinea de variante caracterul universal al
exerci|iului Iizic si prezen|a lui n via|a tuturor popoarelor nc de la nceputurile istoriei lor,
dar si speciIicitatea acestora, determinat mai ales de mediu si de caracteristicile mediului
geograIic.
EXERCI|IILE EIZICE PRACTICATE N ANTICHITATE DE POPULA|IILE
DIN EGIPT, INDIA, CHINA SI JAPONIA
Antichitatea a Iost dominat de cultura greac, care mai ales n domeniul educa|iei
Iizice a atins un grad de dezvoltare uimitor. Aportul cultural al altor popoare de pe scena
istoriei este de asemenea important. 'Miracolul grec nu a aprut din senin, ci a Iost un
16
moment culminant al unei evolu|ii care se reIer mai ales la dezvoltarea popoarelor din
bazinul oriental al Mediteranei, leagnul civiliza|iei europene si la cteva popoare din Orient.
3.1. EGIPTUL ocup un loc de Irunte n istoria celor mai vechi popoare, n
aceastzon a lumii antice dezvoltndu-se o cultur original si impuntoare. Prin uniIicarea
celor dou state egiptene independente, din anii 3300-3200 .Hr., Egiptul devine un stat unitar
si puternic, care pn n anul 525 .Hr. s-a impus printr-o organizare politic si administrativ
bine stabilit si mai ales printr-un nalt nivel de dezvoltare al civiliza|iei. Mrturie sunt
monumentele legendare, piramidele, templele, urmele vastei re|ele de iriga|ii din jurul vii
Nilului, mumiile perIect conservate din sarcoIage, uimitoarele cunostin|e de astronomie,
matematic si medicin pe care le de|ineau vechii egipteni, lucrrile de art ale cror urme
sunt presrate cu generozitate pe ntreg cuprinsul |rii.
Perioadele cele mai importante din istoria Egiptului Antic, care conIirm preocuprile
pentru educa|ie Iizic sunt cele din timpul Regatului vechi (3000-2000 .Hr.), Regatului
mijlociu (2000-1550 .Hr.) si Regatului nou (1550-1000 .Hr.).
Din timpul primei perioade, cele mai Irumoase monumente de art, reprezentate mai
ales prin statui, printre care cea a Regelui Mycermas si a 'numitului Hosi sunt dovezi ale
Ior|ei musculare si a Irumuse|ii corpului omenesc. BasorelieIurile de Ptah-Hotep, conIirm
existen|a unei intense preocupri a egiptenilor pentru educa|ie Iizic. n timpul perioadei de
mijloc se observ o atenuare a relieIului muscular. Din aceast perioaddateaz picturile
murale descoperite la Beni-Hasan, unde un perete ntreg este acoperit cu o Iresc
reprezentnd Iazele unei lupte, cu 120 de Iiguri, deosebit de sugestiv realizate. Lupttorii
sunt desena|i n culori diIerite, pentru a se observa mai bine detaliile miscrilor. Arta raIinat
cu care este realizat aceast oper, grija pentru detalii demonstreaz locul important pe care
exerci|iile de lupt l ocupau n via|a egipetenilor.
n perioada urmtoare, cea a Regatului nou, dominat de personalitatea regelui
Ramses, aten|ia acordat activit|ilor de educa|ie Iizic este atestat de numeroase
reprezentri artistice, care desi sunt mult mai stilizate dect cele din perioadele anterioare
con|in suIiciente detalii a cror analiz s conduc la concluzia c exerci|iile Iizice se bucurau
de mare apreciere n rndurile popula|iei.
Exerci|iile Iizice se practicau n scolile din Egipt, desi idealul educa|ional al timpului
era pregtirea copiilor pentru meseria de 'scrib, prin care se putea aspira la o carier de
Iunc|ionar considerat cea mai sigur si prestigioas. Gimnastica analitic care cuprindea
17
exerci|ii pentru membre si coloana vertebral era completat cu diIerite jocuri de miscare,
jonglerii cu obiecte, srituri cu coarda, lupta cu bastoane.
Pre|uirea de care se bucura educa|ia Iizic este conIirmat de Iaptul c exerci|iile
Iizice erau incluse n educa|ia principilor. Viitorul rege Sesostris, crescut mpreun cu al|i
copii de seama lui era obligat s alerge pnla 180 de stadii (35 km) pentru a avea dreptul s
primeasc de mncare.
Vntoarea se practica diIeren|iat pe categorii sociale: Iaraonul si suita sa vnau
animalele mari care se gseau din belsug n delta Nilului, n timp ce oamenii de rnd se
mul|umeau svneze capre, antilope, gazele. Pescuitul era si el la mare pre|, iar n pauzele
dintre partidele de pescuit pe apele Nilului se organizau adevrate ntreceri de 'jute nautice.
Chiar dac egiptenii n-au Iost un popor rzboinic ei au avut totusi o armat bine
organizat, exerci|iile militare demonstrnd miestria n mnuirea armelor speciIice: arcul,
securea, ghioaga, lancea si scutul. Clria era destul de pu|in practicat, calul Iiind Iolosit n
schimb pentru trasul carelor de rzboi, ceea ce solicita ndemnare si Ior|.
Poporul egiptean a Iost un mare iubitor al muzicii si dansului, numeroasele
instrumente gsite n mormintele lor, picturile si basorelieIurile care surprind scene de dans
dovedind acest lucru. Caracterul dansurilor era diIerit, de la dansurile sacre executate ca
elemente ale cultului lor religios pn la dansurile vesele populare sau executate de
proIesionisti.
3.2. INDIA era locuit ncdin mileniul al IV-lea .Hr. de o popula|ie Iormatdin
triburi de oameni cu piele de culoare nchis care mai ales n regiunile nordice ale peninsulei
au dezvoltat o original civiliza|ie. Cea mai veche dovad a culturii indiene sunt 'Vedele,
poemele scrise n limba sanscrit datnd din mileniul al IV-lea .Hr., cartea sInt care a stat
la baza religiei, IilozoIiei, moralei si chiar a institu|iilor sociale speciIice hindusilor. Pe lng
instruc|iunile care se reIerla via|a de toate zilele, n 'Vedele se pot ntlni si reIeriri la
activitatea Iizic, care ntregea educa|ia necesar atingerii idealurilor religioase si sociale.
La mijlocul mileniului al II-lea .Hr. n urma invaziei triburilor plecate din podisul
Pamir care au supus popula|iile locale, n India are loc un proces de stratiIicare social. Se
produce o mpr|ire a societ|ii indiene n grupuri sociale, numite 'caste. Cuceritorii au
Iormat casta sacerdotal a 'brahmanilor, casta militarilor 'kshatriya si casta comercian|ilor
'vaisya, n timp ce bstinasii au Iormat casta 'sudra lipsitde drepturi. n 'legile lui Manu
care guvernau via|a acestora se Iac reIeriri la bile n lacuri si ruri, nu numai pentru
asigurarea igienei corporale ct mai ales ca mijloc de splare a 'pcatelor. Brahmanii mai
18
practicau si o serie de exerci|ii de respira|ie, accentul Iiind pus pe posibilitatea de re|inere a
respira|iei un timp ct mai ndelungat. Executate cu scop religios, acestea au devenit pe
parcurs un sistem speciIic de exerci|ii respiratorii, numit 'pranayama, n care si au originea
exerci|iile 'Yoga care se cristalizeaz n timp ca un sistem IilozoIic si religios speciIic
civiliza|iei hinduse.
BiograIia prin|ului Gautama ( sec. al V-lea .Hr.) - ntemeietorul 'budismului,
con|ine elemente care atest importan|a acordat educa|iei Iizice si sportive n Iormarea
tinerilor care I ceau parte din casta militar(kshathria). Cnd a dorit s se cstoreasc,
prin|ul a trebuit sIacdovada cunostin|elor sale religioase si matematice, dar si a unor Ioarte
bune calit|i Iizice. El si-a demonstrat aceste calit|i ntr-o competi|ie la care au luat parte
500 de tineri care s-au ntrecut n mnuirea arcului, lupt, s ritur, alergare, not, conducerea
eleIantului, a carului, dans si mimic. (Kiri|escu, 1943)
3.3.CHINA n perioada secolelor al XVIII-lea si al XII-lea .Hr., a Iost ntemeiat
primul stat chinez purtnd numele de San-In, n apropierea Iluviului Hwangho, locuitorii
socupndu-se n principal cu agricultura si mai trziu cu mestesugurile: olrit, |esut,
prelucrarea lemnului. Dup instaurarea societ|ii sclavagiste, conductorul suprem att din
punct de vedere politic ct si religios era 'mpratul, Iiul cerului. Statul s-a dezmembrat n
urma atacurilor triburilor nomade din nord si abia n secolul al III-lea .Hr. apare un nou stat
puternic, cel al dinastiei |in. Din aceast perioad dateaz construirea 'marelui zid
chinezesc.
Educa|ia la vechii chinezi se bucura de o Ioarte mare pre|uire, mai ales n rndul
claselor nobiliare ale societ|ii. Copiii se bucurau de o educa|ie integral care viza toate
laturile personalit|ii: mintea, suIletul, caracterul si trupul. Primele no|iuni si cunostin|e ei le
primeau nc din Iamilie, apoi urmau scolile cu grade de diIicultate diIerite. n scoli se nv|a
cititul, matematica, muzica, dansul, religia. Educa|ia Iizic era inclus n program la vrsta de
15 ani cnd tinerii nv|au strag cu arcul si s conduc carul. Tragerea cu arcul nu era
numai un exerci|iu de pregtire pentru lupt, ci si semnul unei adevrate virtu|i, Iiind punctul
de atrac|ie principal al ceremonialurilor publice, prezidate adeseori chiar de mprat.
Conducerea carului era o art, dovada unei bune educa|ii, care mpreun cu exerci|iul de
tragere erau considerate ca dovezi ale unei gndiri corecte si ale unor virtu|i morale.
Dansul era iubit de chinezi si avea un caracter religios, alctuind unul din elementele
dramelor rituale prin care se celebra cultul strbunilor si a Iaptele lor eroice. Mai existau si
dansuri Iunebre, dansuri magice toate avnd ca speciIic acest caracter moral.
19
n aIara exerci|iilor clasice deja descrise chinezii mai practicau luptele cu pumnii,
scrima cu sabia si aruncarea cu piatra, Aceste exerci|ii cu pronun|at caracter rzboinic au
ajuns la apogeu mai ales n perioadele de 'militarism ale Chinei Antice, cum ar Ii cea din
timpul dinastiei Ciu (1122-1155 .Hr.)
Primul sistem chinez de educa|ie Iizic dateaz din anul 2698 .Hr., are un caracter medical si
se datoreaz medicului Kong-Eu. Acesta a pornit de la ideea c orice boal si are originea n
blocarea sau neIunc|ionarea unor organe, iar pentru a le debloca este suIicient s se execute
miscri nso|ite de gimanstic respiratorie. Sistemul lui Kong-Eu a Iost introdus n ritualul
religios, considerndu-se c prin practicarea acestor exerci|ii se pot ob|ine nu numai beneIicii
Iizice ci si de ordin spiritual.
Multe secole mai trziu, pe baza acestor strvechi exerci|ii de gimnastic
respiratorie, generalul Yo-Eei (1102-1142 D.Hr.) a creat un nou sistem de educa|ie Iizic
chinez, cu caracter na|ional Iormat din exerci|ii de |inut si de lupt, practicat pn n zilele
noastre. Acesta st la baza numeroaselor 'wushu, artele mar|iale chineze att de apreciate
astzi.
3.4. 1APONIA prin poporul su recunoscut ca un mare pstrtor al tradi|iilor, a
men|inut pn astzi Iormele vechilor exerci|ii Iizice adaptate la condi|iile timpurilor
moderne.
Sumo sau lupta corp la corp a Iost la nceput un privilegiu al nobililor purttori de
spad, al samurailor, constituind un spectacol pentru curtea imperial. Treptat el a Iost preluat
de popor, devenind n cele din urmun sport al proIesionistilor. Pn astzi acest sport si-a
pstrat caracterul tradi|ionalist, lupttorii de 'sumo Iolosind aceleasi 48 de procedee, iar n
competi|ii pn de curnd nu au avut drept de participare dect lupttorii de origine japonez.
Kendo este scrima cu bastoane lungi de bambus, |inute cu amndou minile.
Lupttorii sunt proteja|i cu msti, pieptare, mansete si mnusi de protec|ie, Iiind
permise doar loviturile peste cap, bra|e si laturile corpului. La Iel ca si 'sumo, kendo a Iost
la nceput apanajul samurailor, dar a Iost preluat si de popula|ie, iar n zilele noastre este o
disciplin sportiv apreciat.
1iu-jitsu era lupta de aprare Ir arme, prin care se urmrea zdrobirea adversarului si
anularea capacit|ii lui de lupt, prin Iolosirea diverselor procedee dintre care unele erau
Ioarte periculoase, chiar mortale. Utilizat la nceput doar de samurai, a Iost preluat de
lupttorii 'ninja, rspndindu-se n toate pturile popula|iei. Prin adaptarea unora dintre
20
mijloacele speciIice jiu-jitsului s-a creat n secolulul al XIX-lea sportul na|ional al japonezilor
'judo.
Kyudo era un exerci|iu tradi|ional, considerat obligatoriu pentru to|i tinerii japonezi,
constnd n mnuirea unui arc lung de 2,20 (yumi) cu o curbur asimetric. Acest arc utilizat
din cele mai vechi timpuri era considerat n Japonia un obiect sacru Iiind Iolosit mai ales n
cadrul ceremoniilor religioase. Reconsiderat n timpurile moderne kyudo a devenit de la
nceputul secolului al XX-lea unul din sporturile tradi|ionale japoneze, considerate necesare
pentru sntate.
EDUCATIA EIZICA IN GRECIA: PERIOADA PRECLASICA
n domeniul educa|iei Iizice grecii au atins o dezvoltare greu de egalat de alte
popoare, vechea Elad poate Ii considerat ca o epoca de aur a educa|iei Iizice, iar exerci|iile
Iizice ale grecilor Iormeaz cel mai interesant capitol al istoriei educa|iei Iizice, un model
rmas pn n zilele noastre surs de inspira|ie si progres. Ca parte integrant a culturii,
educa|ia Iizic a cunoscut mai multe stadii de dezvoltare care pot Ii reunite n dou mari
etape:perioada preclasic sau preelenic(de la origini pn n anii 1200 .Hr.) si perioada
clasic sau elenic( din 1200 .Hr. pn n secolul al V-lea D.Hr.)
4.1.n perioada preelenic sau preclasic pe teritoriul Greciei s-a dezvoltat o
civiliza|ie proprie, deosebit de cea a Greciei clasice, numit'egeean, pentru c teritoriul
unde a nIlorit n special au Iost insulele din Marea Egee. Aceast civiliza|ie este cunoscut si
sub denumirea de "minoic" de la numele legendarului rege Minos al Cretei, unde a atins
apogeul. Cu toate ca a Iost proprie zonei insulare, aceast civiliza|ie s-a inIiltrat si n Grecia
continental, unde a luat contact cu popula|ia indo-european a 'aheienilor pe care a
inIluen|at-o puternic. Cele dou mari centre continentale ale acestei culturi au Iost cet|ile
Tirint (patria lui Hercule) si Micene.
Invazia popoarelor venite din nord, n special a 'dorienilor a distrus aceast
civiliza|ie, iar existen|a ei a Iost cunoscut abia dup ce expedi|iile arheologice din perioada
modern au scos la iveal de sub ruine, urme care au relevat o via| cultural, social,
religioas cu nimic mai prejos de cea din secolele urmtoare. Descoperirea n secolul al XIX-
lea, de ctre germanul Schliemann a ruinelor Troiei a Iost conIirmarea deplin a existen|ei
acestei civiliza|ii.
Alturi de obiectele de art, n special basorelieIuri datnd din anii 2000 .Hr., pe care
erau reprezentate scene de lupt(pugilat, trnt, lupte cu taurii), cele mai importante dovezi
21
care atest practicarea exerci|iilor Iizice n acele timpuri se gsesc n documentele literare
Legenda Argonauilor si Poemele Homerice.
Legenda Argonauilor, compus de Apolonius din Rhodos prin sec. al III-lea .Hr,
descrie expedi|ia lui Iason cu corabia Argos pentru aducerea 'lnii de aur din Colchida. n
timpul expedi|iei, argonau|ii se opresc pe o insuldin Marea Egee si particip la jocurile care
se organizau aici. Sunt pomenite jocurile de palestre, cursele de cai, pugilatul, trasul cu arcu.
OrIeu primeste un premiu pentru cntecele sale. Din ntreaga descriere reiese pe de o parte
caracterul sportiv al practicrii acestor exerci|ii dar si asocierea lor cu religia, poezia si
muzica, asociere care va caracteriza concep|ia greac despre educa|ie Iizic pe tot parcursul
su istoric.
Poemele homerice au o importan| documentar imens pentru cunoasterea vie|ii
culturale a Greciei din perioada cuprins ntre secolele al XII-lea si al VIII-lea .Hr. Epopeea
homeric cuprinde dou pasaje reIeritoare la practicarea exerci|iilor Iizice de ctre vechii
greci. Unul Iace parte din cartea a XXIII-a din Iliada Iiind episodul care descrie
nmormntarea lui Patrocle, ucis de Hector. Jocurile si ntrecerile constituie punctual cel mai
important. Personaje istorice care au luat parte la rzboiul troian particip la ntrecerile de
care, la cele lupt si pugilat, la alergri, la aruncarea suli|ei si a discului, la tragerea cu arcul.
n cartea a VIII-a din ODISEEA este descris epopeea lui ULISE. NauIragiat pe
insula Ieacilor (Ienicieni) acesta a Iost invitat de regele Alcinaus s asiste si apoi s participe
la ntrecerile lor care constau n aruncarea suli|ei, trnt si alergare. Sunt descrise si jocuri
cu mingea, precum si dansuri executate de Iiii regelui.
Prezen|a acestor descrieri n poemele homerice atest vechimea si rspndirea
exerci|iilor Iizice n rndul vechilor greci, precum si Iaptul c ele au devenit tradi|ionale nc
din perioada Greciei preelenice.
Civiliza|ia aheian a atins apogeul ntre anii 1400-1200 .Hr., perioad n care cet|ile
Tirint si Micene au ajuns la maxim nIlorire, iar inIluen|a lor s-a extins pe teritoriul Greciei
continentale. Rzboiul troian a Iost ultimul act al acestei expansiuni.
Dup o perioada care a durat cteva sute de ani, Grecia devine din nou un centru al
civiliza|iei lumii antice, via|a politic Iiind concentrat n jurul a dou mari centre, opuse din
multe puncte de vedere: Atena, ntemeiat de urmasii ionienilor si Sparta, ntemeiat de
urmasii invadatorilor dorieni.
22
NTREBRI:
1. Ce demonstreaz studiul istoric al educa|iei Iizice si sportului n opinia lui C-tin Kiri|escu ?
2. Care este obiectul acstei discipline ?
3. Care sunt principalele izvoare ?
4. ExempliIica|i, reIerindu-v la o disciplin sportiv, n ce const abordarea monograIic.
5. Care este actul motric care-l diIeren|iaz esen|ial pe om de animale si de ce ?
6. n cte categorii de miscri si au originea exerci|iile Iizice?
7. Care erau principalele Iorme de miscare practicate de indigenii de pe continentul american ? Dar de
ctre eschimosi ?
8. Ce caracter aveau miscrile de gimnastic practicate de vechii egipteni ?
9. Putem vorbi despre un sistem de educa|ie Iizic n India ?
10. Care a Iost primul sistem de exerci|ii Iizice cunoscut n China si n ce a constat el ?
11. Cte dintre vechile Iorme de practicare a exerci|iilor Iizice japoneze se pstreaz si n zilele noastre ?
12. Care sunt principalele surse documentare reIeritoare la nivelul de dezvoltare al educa|iei Iizice n
perioada preclasic din istoria Greciei antice ?
23
24
Modul NR.2
EDUCA]A FZC N GRECA ANTC: PEROADA PRECLASC
PEROADA CLASC (CONCEPP]A DESPRE EDUCA]E, NSTTU],EORME DE
PRACTICARE, JOCURILE OLIMPICE, NEMEICE, PHITICE, ISTHMICE,
PANATHENEENE.
ETAPELE EVOLU|IEI SI DECLINULUI EDUCA|IEI EIZICE
a) Scopul si obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu Iaptul ca in Antichitate au existat
preocupari deosebite in domeniul educatiei Iizice si sportului.
Se vor atinge urmatoarele obiective:
-Prezentarea preocuparilor pt educatie Iizica si sport in Grecia si Roma antica;
b) Coninutul informaional detaliat
n domeniul educa|iei Iizice grecii au atins o dezvoltare greu de egalat de alte
popoare, vechea Elad poate Ii considerat ca o epocde aur a educa|iei Iizice, iar exerci|iile
Iizice ale grecilor Iormeaz cel mai interesant capitol al istoriei educa|iei Iizice, un model
rmas pn n zilele noastre sursde inspira|ie si progres. Ca parte integranta culturii,
educa|ia Iizica cunoscut mai multe stadii de dezvoltare care pot Ii reunite n doumari
etape:perioada preclasic sau preelenic(de la origini pn n anii 1200 .Hr.) si perioada
clasic sau elenic( din 1200 .Hr. pn n secolul al V-lea D.Hr.)
4.1.Perioada preelenic sau preclasic ( vezi modulul anterior)
4.2.Perioada clasic. Desi au existat adesea diIeren|e destul de pregnante ntre cele
dou mari centre ale Greciei clasice, Atena si Sparta, trebuie subliniat Iaptul c una dintre
preocuprile principale ale poporului grec, indiIerent de cetate, era aceea de ngrijire atent si
continu a trupului si spiritului. n Grecia clasic se contureaz din ce n ce mai clar o
concep|ie sistematic despre educa|ie, concep|ie n care grija pentru educa|ia Iizic era
asezat pe primul plan. n aceast perioad educa|ia a devenit una dintre Iunc|iile
Iundamentale ale statului, iar marii IilozoIi au Iost preocupa|i s precizeze ct mai clar
scopurile si sgseasc cele mai potrivite metode si mijloace de realizare.
n Grecia antic, marii filozofi yi legislatori au fost n acelayi timp yi principalii
educatori ai poporului lor.
Principiul Iundamental al concep|iei grecesti era legtura indisolubil dintre corp si
spirit, un corp sntos Iiind condi|ia indispensabil pentru ca activitatea intelectual s Iie
normal. Eormulat de gnditorii Greciei antice ea se adaug la concep|iile utilitare, cum ar Ii
25
cele reIeritoare la inIluen|a exerci|iilor Iizice asupra snt|ii si importan|a lor pentru
realizarea unei pregtiri militare, care au Iost ntlnite si la celelalte popoare vechi.
4.2.1.Concepia greacdespre educa|ia Iizic a evoluat n trei direc|ii principale:
igienic, militar si armonioas, Iiecare dintre aceste direc|ii bucurndu-se de aten|ia celor
mai luminate min|i ale timpului. Exerci|iile Iizice si-au clariIicat con|inutul, au Iost
sistematizate si au dobndit o terminologie adecvat.
Concepia igienic este reprezentat de o ilustr galerie de nv|a|i, care din cele mai
vechi timpuri au artat legtura dintre exerci|iile Iizice si sntate:
Chiron, celebrul centaur, considerat unul dintre ntemeietorii medicinei si Iarmaciei,
a ndrumat educa|ia lui Achile, Nestor, Jason, Castor si Polux, deslusindu-le tainele
vntorii dar si pe cele ale pstrrii snt|ii.
Asclepios (Esculap), n lucrrile sale de medicin recomanda exerci|iile Iizice, bile si
masajul, alturi de un regim alimentar corect pentru ntre|inerea snt|ii.
Herodicos din Selimbria, predecesorul lui Hipocrat a Iost primul care a stabilit
normele gimnasticii igienice si terapeutice, Iiind considerat 'printele gimnastice
terapeutice grecesti.
Hipocrate, marele medic al antichit|ii grecesti, care a trit ntre anii 460-377 .Hr. nu
s-a ocupat direct de gimnastic, dar n tratamentul pe care-l recomanda pentru
anumite boli el a atribuit o mare importan| eIectelor exerci|iilor Iizice, masajelor si
regimului alimentar, considernd c acestea contribuie decisiv la realizarea
'echilibrului umoral si inIluen|eaz'pneuma (principiul vital).
Galenus (Galen, Galien), celebru medic si igienist din secolul al II-lea D.Hr.(138-
211) a scris pe lngnumeroase c r|i de medicin si trei lucr ri care sunt legate direct
de educa|ie Iizic. 'Higieinon logoi, 'Trasybul si un manual despre jocurile cu
mingea care con|in observa|ii Ioarte interesante despre rela|iile dintre gimnastic si
igien. Dup Galenus, medicina este 'stiin|a corpului si se mparte n igien si
terapeutic. Gimnastica, Iiind un mijloc de pstrare a snt|ii, Iace parte din igien,
deci din medicin.
Filostrat (176-249 D.Hr.) a scris o lucrare deosebit de important'Despre
gimnastic, n care trateaz cu multe detalii istoricul si tehnica exerci|iilor din
gimnastica greceasc. Cartea este un adevrat document depre concep|iile grecesti
despre Iiziologie, igien si inIluen|a exerci|iilor asupra snt|ii.
26
Antylos, alt medic celebru din secolul al II-lea D.Hr. continu ediIicarea gimnasticii
terapeutice. Theon din Alexandria, a scris o 'Enciclopedie a gimnasticii n 16
volume din care din pcate au rmas doar cteva Iragmente.
Concepia militar a Iost caracteristic statului spartan, Iiind o consecin| naturala a
originii, dar si a structurii psihice si politice a acestui popor. Sparta s-a organizat ca stat
militar n care Iiecare cet|ean trebuia s Iie soldat. Copiii nu mai apar|ineau Iamiliei, nc
de la nastere ei erau prelua|i de stat. Via|a cet|eneasc era un serviciu militar permanent care
ncepea nc din copilrie. Copii mai pu|in dota|i sau inIirmi erau lsa|i s moar, expusi pe
muntele Taiget. Cei sntosi si vigurosi erau lsa|i n grija Iamiliei doar pnla vrsta de 6
ani, dup care bie|ii erau prelua|i de stat si da|i n grija pedotribilor. ndruma|i de acestia
pnla 18 ani ei erau educa|i ntr-un regim sever prin care se urmrea cresterea rezisten|ei
Iizice, antrenarea lor pentru lupt prin marsuri, clrie, not, mnuirea armelor. La 18 ani
tinerii deveneau 'eIebi, iar la 20 de ani solda|i. Abia dup30 ani erau socoti|i brba|i si
primeau dreptul de a se cstori.
Eetele erau crescute si educate n acelasi spirit. Ele trebuiau s-si ntreasc trupul
pentru a putea da nastere unor copii sntosi si voinici. Una dintre capodoperele sculpturii
antice, aIlat azi n muzeul de la Vatican, nI|iseaz o'alergtoarea doric, o Iat mbrcat
cu un 'chiton scurt, cu cingtoare si cu umrul gol, al crui trup este plin de gra|ie dar si de
Ior|. Pe lng alergare, Ietele spartane aruncau discul si suli|a, notau, se jucau cu mingea,
dansau. Educa|ia aspr a spartanilor nu excludea latura spiritual, care se cultiva mai ales n
timpul meselor luate mpreun cu conductorii lor, cnd tinerii erau obisnui|i s discute
probleme de politic sau nv|au cntece si versuri ale unor poe|i ca Terpandru si Tirteu,
scrise n acelasi spirit al dragostei si sacriIiciului pentru patrie.
Concepia armonioas(a idealului armonic) a caracterizat statul atenian. Spre
deosebire de spartani, atenienii (urmasi ai ionienilor) erau o popula|ie cu Iire blnd si
nclinat spre preocupri intelectuale. Ei au rmas n istorie ca oameni cu sim|ul msurii, al
Irumosului si al armoniei. Pentru atenieni valoarea Iiin|ei umane era un lucru complex, care
depindea de Ioarte multe calit|i. Din mbinarea acestor calit|i trebuia s rezulte perIec|iunea
uman, ideal al vechilor atenieni. Acest ideal era concretizat n Iormula 'kalos kai agatos,
adic'om Irumos si bun. Educa|ia trebuia s vizeze n egal msura latura Iizic si cea
spiritual. Prin educa|ie se ob|inea n primul rnd sntate, putere si agilitate. nsumarea
acestor calita|i avea ca rezultat Irumuse|ea corpului maniIestat prin propor|ii armonioase si
|inut. Aceste calit|i Iizice stteau la baza dezvoltrii calit|ilor morale: curajul, cumptarea,
27
iar paralel cu acestea prin studiul IilozoIiei si al artelor se desvrsea educa|ia spiritual. Cel
care a contribuit decisiv la Iundamentarea teoretic a acestei concep|ii despre educa|ie a Iost
Platon. n lucrrile sale 'Legile si 'Republica, el a elaborat un sistem de educa|ie n care
educa|ia Iizic este prezent ca cel mai important element al educa|iei armonioase. Platon
arat originea ei n necesitatea Iiziologic de miscare a omului, Iiind primul care studiaz
Iundamentarea Iiziologic si psihologic a miscrii, precum si eIectele ei. n acest mod, el
pune bazele abordrii stiin|iIice a educa|iei. nglobnd termenului 'gimnastic, alimenta|ia,
bile, masajul si odihna, Platon ridica gimnastica la rangul de 'sophia, stiin|.
Alt mare gnditor ale crui concep|ii au inIluen|at concep|iile lumii antice grecesti
despre educa|ie, a Iost Aristotel. Pe lng calit|ile sale de om de stiin|, acesta a Iost si un
mare pedagog. Dup ce s-a ocupat de educa|ia lui Alexandru cel Mare, a Iondat la Atena
gimnaziul Lykenion. Spre deosebire de Platon, considera educa|ia nu numai o obliga|ie a
statului ci si una a Iamiliei. Creatorul logicii si al silogismului considera educa|ia Iizic
indispensabil, alturi de gramatic, muzic sau desen, pentru Iormarea personalit|ii
copiilor. Bucurndu-se de aten|ia marilor spirite ale antichit|ii, nu este de mirare
cgimnastica a devenit una dintre componentele esen|iale ale vie|ii cet|enesti si a inIluen|at
considerabil via|a politic, social si militar a poporului grec.
4.2.2. Atena era renumit pentru atenia yi grija cu care se urmrea educaia
copiilor yi a tinerilor. Aici exista un numr mare de scoli, nv|tura Iiind considerat ca o
obliga|ie a Iamiliei, iar pentru copiii orIani ai c ror prin|i au murit pentru aprarea cet|ii,
obliga|ia statului. Pnla 7 ani copiii triau n Iamilie unde primeau primele nv|turi si
deprinderi, iar de la aceast vrst, bie|ii intrau n scoli si si ncepeau instruc|ia sub
ndrumarea atent a unor persoane special pregtite. Pnla 18 ani ei nv|au literele cu
'gramatistul, muzica cu 'cytaristul si gimnastica cu 'pedotribul. La 18 ani bie|ii
deveneau 'eIebi, continundu-si nc doi ani educa|ia n cadrul 'EIebiei, iar la 20 de ani
erau considera|i maturi.
Aota caracteristica procesului de educajie era importanja care se acorda educajiei
fizice, c reia i era consacrat aproape n exclusivitate perioada cuprins ntre 14 yi 18
ani. Dac la nceput, practicarea gimnasticii era rezervat exclusiv celor din clasele bogate,
din secolul al IV-lea .Hr., n urma reIormelor lui Solon, acest drept l aveau to|i tinerii
nscu|i liberi. Gimnastica se nv|a n "Palestre", institu|ii scolare speciIice. To|i participan|ii
aveau corpul complet gol, nuditatea Iiind o regul general pentru orice exerci|ii gimnastice,
att n scoal ct si n cadrul unor ntreceri. Practicarea exerci|iilor cu corpul gol era posibil
28
datorit climei calde, pentru c se obisnuia ungerea pielii cu diverse unguente si uleiuri,
precum si presrarea cu nisip dar si pentru c un trup armonios dezvoltat constituia motiv de
mndrie pentru orice brbat grec. Etimologic, cuvntul 'gimnastic provine din aceast
caracteristica practicrii exerci|iilor Iizice de ctre vechii greci. 'Gymnazien, nseamn'a
se dezbr ca, a rmne gol, iar gimnastica era n concep|ia greceasc"arta care se executa
cu corpul gol".
Exerci|iile gimnastice se nv|au si se practicau sub directa ndrumare a
'pedotribilor. Pregtirea lor era empiric, ei Iiind recruta|i cel mai adesea din rndul Iostilor
practican|i ai exerci|iilor Iizice. Mai trziu a aprut o nou categorie de educatori n domeniul
educa|iei Iizice: 'gimnastii. Acestia erau oameni cu o pregtire complet avnd si cunostin|e
medicale, Iiind pedagogi si medici, n egal msur.
La mplinirea vrstei de 18 ani tinerii erau primi|i n EIebia, o institu|ie de stat unde se
desvrsea educa|ia lor cet|enesc si militar. Pentru a deveni eIebi tinerii erau supusi unui
examen riguros numit 'dokimassia". Acest examen consta ntr-o evaluare a nsusirilor morale
si cunostin|ele de baz. Prin marsuri, exerci|ii de mnuire a armelor, grzi si patrule, eIebii si
Iceau ucenicia de solda|i, condi|ie indispensabil pentru a deveni cet|eni ai cet|ii. Pe lng
pregtirea militar si Iizic eIebii Irecventau lec|iile unor retori si IilozoIi din gimnazii. Cnd
mplineau 20 de ani, eIebii deveneau cet|eni si Iceau doi ani de serviciu militar, dup care
se puteau bucura de toate drepturile cet|enesti.
Dac scolile pentru prima etap a educa|iei si palestrele erau institu|ii particulare, cele
pentru eIebi erau institu|ii ale statului, numite ~gimnazii. La originea acestora au Iost
~palestrele. La nceput, acestea erau construc|ii simple sau mai degrab spa|ii nchise n
care se desIsurau activit|i care nu necesitau supraIe|e Ioarte mari pentru desIsurare: lupte,
s rituri. Treptat acestor palestre li s-au adus perIec|ionri si au Iost completate cu diIerite
anexe: camere de depozitare a uleiurilor pentru ungere, vestiare, bi, ncperi pentru masaj si
odihn. Activit|ile care necesitau spa|ii mari de desIsurare, precum alergrile sau aruncrile
se exersau la nceput n aIara incintelor palestrei, dar pe msura cresterii importan|ei
acordate activit|ilor sportive au Iost amenajate spa|ii speciale, adesea acoperite, care au
devenit 'gimnaziile propriu-zise. Por|iunile care rmneau neocupate de construc|ii erau
plantate cu arbori, mpodobite cu statui, porticuri, bazine. AstIel, gimnaziile au devenit
construc|ii din ce n ce mai impozante pentru care s-a creat un stil arhitectonic propriu.
Cet|ile si Iceau un punct de onoare din a construi gimnazii ct mai Irumoase si mai bine
dotate. Un oras Ir gimnaziu era de neconceput: Pausanias, descriind Grecia, reIuz s
29
acorde numele de oras localit|ii Panopeea, pentru c aceasta nu avea gimnaziu.(Kiri|escu,
1943)
n secolul al V-lea, aIlat n perioada cea mai nIloritoare a istoriei sale, Atena avea
trei gimnazii, asezate toate n aIara orasului. Primul era Akademia, asezat lng KiIissia, pe
aleile cruia preda Platon IilozoIia sa discipolilor si. La est de Atena, se gsea Lykenion,
gimnaziul lui Aristotel, iar ceva mai departe Kinosarges, un gimnaziu unde aveau acces si
strinii. Mai trziu, s-au ridicat si alte gimnazii n interiorul cet|ii, toate Iiind construite n
apropierea cursurilor de ap. Apa era un element absolut indispensabil pentru alimentarea
bilor, ntre|inerea cur|eniei si men|inerea planta|iilor de arbori.
4.2.3. Exerciiile fizice yi deprinderile motrice care au alctuit fondul educaiei
fizice din Grecia antic, au fost clasificate n trei mari categorii, dup scopurile pe care
le urmreau yi metodele pe care le foloseau:
Gimnastica propriu-zis- al crei scop era Iormarea omului prin exerci|ii care s-i
dezvolte Ior|a si ndemnarea;
Orchestrica alctuit din dansuri, pentru Iormarea unei |inute Irumoase si educarea
sensibilit|ii prin muzic si dans;
Agonistica - prin jocurile si ntrecerile care-i sunt caracteristice avea ca scop
eviden|ierea calit|ilor Iizice si morale ale participan|ilor, dar si ntrirea voin|ei si a
caracterului.
Gimnastica greceasc era alctuitdintr-un numr nu Ioarte mare de exerci|ii, destul
de simple ca tehnic de execu|ie si care nu necesitau aparate speciale. Acestea erau:
alergarea, sritura liber, lupta, aruncarea cu discul, aruncarea cu suli|a, (considerate exerci|ii
usoare), pugilatul si pancra|iul, (cotate ca exerci|ii grele). Se mai adugau dansurile si jocurile
cu mingea.
De obicei atle|ii practicau una dintre cele dou categorii, sau chiar unul dintre
exerci|ii. Cei care-si propuneau s devin atle|i comple|i se antrenau ntr-un program
complex numit 'penthatlon, compus din cinci exerci|ii: alergarea, sritura, aruncarea
discului si suli|ei, lupta, iar mai trziu si pugilatul. Introdus n programul Jocurilor Olimpice
n anul 708 .Hr., pentatlonul a nlocuit exerci|iile izolate.
Alergarea era exerci|iul cel mai vechi si mai simplu, primul din cadrul pentatlonului.
Se executa pe pistele gimnaziului si putea Ii de 'vitez sau de 'durat Alergarea de viteza
avea dou probe: 'dromos pe distan|a de un stadiu (192 de metri) si 'diaulos pe distan|a
30
dubl. Alergarea de durat se numea 'dolicos si se desIsura pe distan|a de 24 de stadii,
adic aproximativ 4,5 km.
Sritura se executa n lungime sau n nl|ime, de pe loc sau cu elan, peste coard sau
prin cerc. E drept c ultimele dou variante erau practicate mai ales ca jocuri ale copiilor.
SpeciIic gimnasticii grecesti era Iaptul c sriturile se executau cu acompaniament muzical,
mai ales pe muzic de Ilaut. O alt particularitate era obiceiul de a |ine n mini n timpul
sriturii mici greut|i, asemntoare ganterelor Iolosite azi. Tehnica sriturilor sau rolul
acestor greut|i nu este Ioarte bine cunoscut.
Aruncarea cu discul era unul dintre exerci|iile pur sportive, acest gen de aruncare
neavnd nici o legtur cu vntoarea sau cu exerci|iile militare. Discul a Iost la nceput din
lemn sau piatr, iar mai trziu din aram, rotund si turtit, cu supraIa|a ornamentat de Iigurine
cizelate. El avea un diametru de 32 de cm si o greutate variabilde la 2 kg pnla 5 kg. Cei
mai buni 'discoboli reuseau s-l arunce pnla 32 de metri, tehnica de aruncare Iiind
asemntoare cu cea din zilele noastre.
Aruncarea suli|ei era un exerci|iu de precizie care se practica n gimnazii. Suli|ele care
se Ioloseau n acest scop sportiv se deosebeau de cele militare prin Iaptul c erau din lemn cu
vrIul metalic, mai scurte si mai usoare si se aruncau ntr-o |int.
Lupta Icea parte din categoria exerci|iilor grele, dar era cel mai iubit si apreciat
exerci|iu din cadrul pentatlonului n competi|ii. Dac la nceput a Iost un exerci|iu brutal si
grosolan, n care doar greutatea si Ior|a erau hotrtoare, el s-a perIec|ionat si a ajuns s Iie
apeciat ca unul din mijloacele cele mai potrivite pentru men|inerea snt|ii si ntrirea
organismului tinerilor.
Pugilatul sau lupta cu pumnii era Iorma arhaic a boxului modern, un exerci|iu brutal,
n care adversarii cutau s-si aplice lovituri cu pumnii pn unul dintre ei ceda si abandona.
Se putea desIsura n dou Iorme: una cu pumnii goi si una n care pumnii erau
nIsura|i n curele numite 'ceste. Cei mai mul|i dintre vechii greci nu apreciau acest
exerci|iu considerndu-l brutal si nesntos, iar unii medici s-au declarat total mpotriva lui.
Totusi, el era iubit de masele mari ale publicului si chiar de unii oameni de cultur, care
vedeau n el un mijloc de ntrire a voin|ei.
Pancra|iul era considerat cel mai greu exerci|iu din gimnastica greceasc.
'Pankration nseamn n limba greac'lupta din toate puterile. Era o lupt care combina
trnta cu pugilatul si n care erau permise orice mijloace pentru nvingerea adversarului:
apucri , ridicri, strangulri, clcarea n picioare, piedici, etc. Lupta se desIsura pn cnd
31
unul dintre lupttori se declara nvins. Exerci|iul era deosebit de periculos, adeseori se solda
cu accidente mortale. Nu Icea parte din pentatlon, dar se desIsura odat cu el la ntrecerile
din cadrul jocurilor, Iiind apreciat de spectatorii dornici de senza|ii tari. Devine Ioarte
apreciat mai ales n ultima perioada din istoria Greciei antice, cea de sub stpnirea roman.
Jocurile cu mingea, practicate sub denumirea generic de 'sIeristic se bucurau si ele
de pre|uire. Primele indica|ii despre jocurile cu mingea apar nc n Poemele homerice si n
Legenda Argonau|ilor, iar mai trziu le-au Iost dedicate chiar lucrri speciale, mai ales pentru
c medicii timpului le recomandau pentru ntrirea membrelor si pentru dezvoltarea
ndemnrii. Galenus a scris ntr-un mic tratat dedicat acestui subiect: c jocurile aduc
"sntate trupului, simetrie membrelor si virtute suIletului" (Kiri|escu, 1943). Mingile cu care
se juca erau de dimensiuni diIerite si conIec|ionate din cele mai diverse materiale: piele,
ln, stoI, umplute cu Iulgi, semin|e de smochine sau nisip. Ele erau aruncate si lovite cu
mna, cu piciorul sau cu bastoane curbate. Jocurile se practicau n ncperi special amenajate
din cadrul gimnaziilor, sub conducerea unui maestru numit sIeristicos. Jocurile n care
mingea se lovea cu un baston curbat numit "keratinozes" erau practicate mai ales de adul|i.
Un alt exerci|iu Ioarte rspndit era notul, aspect Ioarte normal dac |inem cont de
speciIicul asezrii geograIice a Greciei. Grecii deprindeau tehnica notului nc din copilrie,
mai ales pentru c mul|i dintre ei aveau ocupa|ii care impuneau stpnirea acestei deprinderi:
naviga|ia, pescuitul, etc. Chiar si multe dintre Iemei cunosteau si practicau notul n Grecia
antic.
Trasul cu arcul era si el practicat, Iapt dovedit de multe din pasajele Poemelor
homerice. Arcul era arma sci|ilor si a par|ilor, iar cretanii erau cei mai buni arcasi. n
perioada clasic popularitatea tragerii cu arcul a sczut, desi rzboiul cu persii a dovedit
importan|a lui. Acest exerci|iu nu Iigura n programele jocurilor tradi|ionale.
Cursele de cai si de care erau de asemenea practicate. Dac clria a Iost mai pu|in
rspndit ca activitate sportiv, n schimb cursele de care se bucurau de pre|uire si erau
incluse n programele jocurilor.
ORCHESTRICA, era constituit din arta dansului. Idealul educa|ional speciIic
Greciei, nu se putea realiza dac exerci|iile de gimnasticnu erau mbinate cu dansuri care s
dea miscrilor elegan|, gra|ie, sensibilitate. Dansurile aveau ca menire s exprime prin
miscrile trupului strile suIletesti ale dansatorilor. n via|a vechilor greci dansul avea un loc
Ioarte important, Iiind considerat o activitate serioas care reusea s-i apropie pe oameni de
zei, asa c dansurile sacre erau mai rspndite dect cele proIane. Sunt cunoscute cu denumiri
32
speciale, peste 200 de dansuri caracteristice perioadei antice. Natura dansurilor varia n
Iunc|ie de divinitatea c reia i era nchinat: cele n cinstea lui Dionisos-zeul vinului sau a
zei|ei Artemis-zei|a vntorii, erau vioaie, n timp ce acelea dedicate lui Zeus sau lui Apollo
aveau un caracter solemn. La spartani predomina dansul atletic, marcat de multe srituri.
Eetele din Atena dansau cu mult gra|ie, iar miscrile lor erau subliniate cu ajutorul unor
esarIe sau vluri. Muzica nso|ea ntotdeauna dansul, instrumentele cele mai Iolosite erau :
Ilautul, cytara, tamburina.
Principalele Iorme ale dansului erau: dansurile Iunebre, dansurile religioase, dansurile
phyrice sau rzboinice si dansurile bachice sau dionisiace, Iiecare dintre ele cu speciIicul su
dat de ocazia n care se dansa.
AGONISTICA, reprezint totalitatea jocurilor de ntrecere, pe care le organizau
grecii pentru a consacra exerci|iile Iizice si a stimula ambi|ia si druirea tinerilor. 'Agon
nsemn lupt si caracterizeaz perIect spiritul n care erau organizate aceste ntreceri, pe
sistemul concuren|ei, a luptei de ntrecere. Jocurile de ntrecere sunt pomenite nc din cele
mai vechi timpuri, legate de cultul mor|ilor si de srbtorirea eroilor. Data la care ele si-au
piedut caracterul ocazional si s-au transIormat n adevrate institu|ii nu se poate stabili cu
precizie. Originea lor se reIlect n caracterul sacru pe care aceste maniIestri si le-au pstrat
tot timpul, numai c vechiul cult al mor|ilor sau eroilor a Iost nlocuit cu legarea jocurilor de
divinitatea tutelar a locului unde se desIsurau. Zeii nu erau numai protectorii sau privitorii
jocurilor, ci adesea imagina|ia grecilor i-a cobort n arene ca participan|i. Apollo, era
considerat arcas, discobol si pugilist, Hermes, cel mai bun alergtor. Legendele descriu
ntreceri ntre Zeus si Cronos, ntre Hermes si Apollo, descriu isprvile lui Hercule si a altor
nenumrate divinit|i.
n cadrul agonisticii existau dou categorii Iestivit|i: unele care aveau un caracter
local si altele cu caracter na|ional. Dintre acestea din urm cele mai importante erau: jocurile
Olimpice, jocurile Isthmice, jocurile Nemeice, jocurile Pythice si jocurile Panathenae. Eiecare
dintre acestea a avut propriile caracteristici n ceea ce priveste periodicitatea, genul jocurilor
si detaliile concursurilor.
4.2.4.1ocurile Olimpice Antice - pot Ii considerate Ir exagerare un simbol al vie|ii
grecesti, o culme cultural a Greciei antice. De-a lungul a dousprezece secole OLIMPIA, a
Iost locul sacru unde erau consacra|i cei mai buni dintre Iiii Eladei.
Originea acestor jocuri se pierde n vremurile strvechi ale perioadei preclasice din
istoria Greciei. Exist surse istorice care consider anul 884 .Hr. ca dat probabil a primelor
33
Jocuri Olimpice, an n care regele IIitos a ncheiat o conven|ie cu Licurg, prin care se
proclama pace vesnic ntre Elida si Sparta, iar micul stat neutru a Iost pus sub protec|ia
ntregii Grecii. Pentru istorici ns, anul n care aceste jocuri au nceput s se organizeze cu
regularitate este anul 776 .Hr. Din acest an exist o cronologie exact a jocurilor, care poate
Ii considerat cronologia istoriei poporului grec.
Olimpia nu era un oray propriu-zis, ci o asezare care timp de trei ani sttea
nelocuit, Ir via|, pentru ca s se nsuIle|easc n vara celui de-al patrulea an, devenind
centrul interesului pentru ntreaga |ar. Asezarea era situat n nord-vestul Peloponesului, n
regatul Elidei, pe o cmpie, numit si 'dumbrava sacr. n timpurile strvechi, aici s-a aIlat
un altar al zei|ei Hera, iar n vecintatea lui se desIsurau n perioada preelenic jocuri cu un
caracter local. Invazia doric a distrus asezrile politice ale regiunii prin secolul al XII-lea
.Hr.
n Olimpia au Iost ridicate n decursul secolelor numeroase construc|ii. Unele aveau un
caracter religios, altele serveau pentru adpostirea institu|iilor olimpice sau gzduiau oaspe|ii
sosi|i n numr mare la celebrarea jocurilor. n centrul Olimpiei se gsea mre|ul templu al lui
Zeus patronul jocurilor, iar n interior, statuia zeului, oper a marelui sculptor al antichit|ii
Phidias. Statuia din marmur, Iildes si aur, capodoper a artei grecesti antice, era considerat
una dintre cele sapte minuni ale lumii. Alturi de templu se gsea mslinul sacru sdit
conIorm tradi|iei, chiar de Hercules. Din ramurile lui se conIec|ionau cununile
nvingtorilor. n jurul tempului erau construc|iile palestrelor, gimnaziul, stadionul,
hipodromul si un ntreg oras Iormat din temple, altare, statui nchinate zeilor si eroilor
jocurilor, cldirile administrative.
1ocurile Olimpice aveau loc din patru n patru ani yi durau cinci zile, ncepnd n
prima sptmn cu lun plin a lunii ~Hecatombeon, dup solstiiul de var, adic
aproximativ prin 27 iulie. Intervalul dintre dou ediii se numea ~olimpiad.
Exactitatea cu care se msura acest interval, care era de 1457 de zile, 10 ore si 40 de minute,
este un alt indiciu alt importan|ei ce se acorda evenimentului. Toate datele importante din
istoria acestei perioade sunt Iixate n timp si exprimate prin numrul de ordine al Olimpiadei:
de exmplu lupta de la Termopile, a avut loc n primul an al Olimpiadei 75 (480 .Hr.).
Jocurile s-au desIsurat regulat, Ir nici o ntrerupere timp de 12 secole, pn n anul 392
.Hr. Timp de 1172 de ani au avut loc 293 de edi|ii. Nici una din calamnit|ile naturale sau
catastroIele politice care nu au lipsit n aceste secole nu le-au ntrerupt sirul.
34
Olimpia era sacr yi inviolabil, un armisti|iu tacit se instaura pe tot teritoriul
grecesc n timpul jocurilor olimpice. Odat la patru ani n perioada jocurilor
numit"hieromenia" (luna sacr) nimeni nu avea voie s se apropie sau s traverseze acest
teritoriu narmat: lancea si scutul erau lsate la grani|.
Admiterea concurenilor se fcea dup reguli stricte, iar pregtirea lor reprezenta
un lung si serios proces de antrenament. Criteriile de selec|ie erau etnice, sociale, morale si
tehnice. Erau admisi doar b rba|ii de origine greceasc, Iemeile neIiind admise nici ca
spectatoare. Doar cet|enii liberi puteau participa, sclavii Iiind de asemenea exclusi. Se cerea
concuren|ilor dovada unei bune reputa|ii si o moralitate ireprosabil.
Conducerea jocurilor era ncredin|at unor magistra|i numi|i 'Helladonike. Acestia
erau investi|i cu aceast cinste cu un an nainte si erau rspunztori de organizarea
serbrilor, de judecarea rezultatelor si decernarea premiilor. Sub comanda lor se gseau un
numr impresionant de Iunc|ionari cu diIerite atribu|ii dintre care cei mai importan|i erau
'aghonote|ii" care arbitrau ntrecerile.
1ocurile Olimpice durau cinci zile. n prima zi avea loc ritualul jertIelor la cele 80
de altare, deIilarea concuren|ilor si jurmntul olimpic, care se desIsura n Ia|a statuii lui
Zeus. n cea de-a doua zi, avea loc tragerea la sor|i si ntrecerea tinerilor de 18-20 ani.
Alergarea, luptele, pugilatul si pancra|iul se desIsurau n cea de-a treia zi. Ziua a 4-a debuta
cu pentatlonul urmat de ntrecerile 'hoplitodorilor (oameni narma|i, alerg rile de care si
cl ria.De a lungul secolelor aceasta ordine ini|ial a suIerit numeroase modiIicri, dar
ntotdeauna si indiIerent de ordine pentatlonul a Iost cea mai disputat si pasionant prob.
Ziua a cincea, era ziua ncoronrii nvingtorilor. Ceremonia nu se desIsura pe
stadion sau pe hipodrom, ci n Ia|a templului lui Zeus, lng mslinul sacru al lui Hercule. Era
momentul culminant al celei mai mari cinstiri care se putea acorda n vechea Elad.
Proclamarea unui concurent drept 'Olimpionike, 'nvingtor la Olimpia, nsemna ridicarea
oamenilor care ob|ineau acest titlu la rangul de eroi na|ional, aproape semizei. La ntoarcerea
n cet|ile de origine pe eroii jocurilor i asteptau alte onoruri: ei se bucurau de o intrare
triumIal, urca|i ntr-un car tras de patru cai, preceda|i de tor|e si urma|i de un adevrat
cortegiu. Cea mai nalt expresie a spiritului atletic grecesc era reprezentat de asa numi|ii
'periodonikes, nume ce se ddea celor care reuseau s-si men|in titlul de campion la mai
multe edi|ii succesive sau erau cstigtori a mai multor jocuri care se desIsurau pe teritoriul
Greciei.
35
Ultima ediie a jocurilor a avut loc n anul 392 D.Hr., iar n anul 394, printr-un
edict al mpratului roman Teodosiu I, jocurile sunt desIiin|ate. n anul 426, Teodosiu al II-
lea ordon distrugerea ediIiciilor Olimpiei. n secolul al VI-lea, un cutremur scoate din matc
apele rurilor Alpheos si Kladeos acoperind cu nmol ruinele Olimpiei. Abia dup alte 12
secole, n anii 1875-1881, Olimpia este redescoperit n urma expedi|iilor arheologice
conduse de Ernst Kurtius.
Pe lng marile jocuri din Olimpia n Grecia se organizau numeroase 'agone locale
legate de numele unor eroi sau divinit|i regionale. Dintre acestea unele au primit o
importan| care a depsit cadrul local si au mbrcat acelasi caracter 'panelenic ca si cele
organizate la Olimpia.
1ocurile Nemeice si-au primit numele de la orasul Nemeea din Argolida si erau
legate de cultul mor|ilor. nIiin|ate ini|ial de Andrastos, conductorul expedi|iei 'celor sapte
mpotriva Tebei, au Iost dedicate amintirii unui biat ucis de musctura unui sarpe n timp ce
pzea izvorul de ap necesar lupttorilor. Reorganizate de Hercules, au Iost apoi dedicate lui
Zeus. Cronologia lor oIicial ncepe n anul 573 .Hr., se disputau din doi n doi ani, vara, cu
un program asemntor celor de al Olimpia. Helladonicii erau mbrca|i n negru pentru a le
sublinia caracterul, iar nvingtorii primeau coroane de ieder.
1ocurile Isthimice aveau loc in Corint, n Iiecare al doilea si al patrulea an al
Olimpiadei, primvara. Data Iondrii lor nu se cunoaste cu exactitate, la nceput ele Iiind
jocuri locale dedicate unui zeu regional, nlocuit apoi cu Poseidon. Se disputau aceleasi
probe ca si la Olimpia, mai trziu introducndu-se si concursurile muzicale. Cstigtorii erau
ncununa|i cu coroane de pin.
1ocurile Phythice se |ineau la Delphi n Phocida, n cinstea lui Apollo pentru a
celebra victoria zeului asupra dragonului Python si instituirea oracolului de la Delphi. La
nceput aceste jocuri au avut doar un caracter muzical constnd mai ales n imnuri dedicate
lui Apollo, dar ulterior ele au evoluat si au ajuns dup cele de la Olimpia, cele mai importante
din Grecia. Se desIsurau din opt n opt ani, n al treilea an al Olimpiadei, erau dedicate
vechilor eroi, iar cununa nvingtorilor era din laur. Din anul 582 .Hr., au nceput s se
dispute din patru n patru ani, iar cronologia lor a devenit mai riguroas.
1ocurile Panathenaee erau jocuri locale ale Athenei, dar din cauza prestigiului cet|ii
si al dezvolt rii generale a agonisticii ele au nceput sIie Irecventate si de locuitorii altor
cet|i grecesti primind un caracter na|ional. ntemeietorul lor este considerat Pisistrat, care le-
a nIiin|at pentru a comemora evenimentul istoric al unirii celor 12 state ale vechii Atici sub
36
conducera lui Theseu. La nceput se |ineau din patru n patru ani, n cel de-al treilea an al
Olimpiadei, programul Iiind alctuit din ntreceri ntre rapsozi la poezie, cntece si muzic
instrumental. Permiile constau n vase pictate cu scene de agonistic. Mai trziu programul a
Iost completat cu ntreceri de gimnastic, dansuri, curse de lampadoIori, concursuri de
Irumuse|e corporal.
Bucurandu-se de atenjia atator spirite mari ale antichitjii, nu este de mirare c
gimnastica a devenit una dintre componentele esenjiale ale viejii cetjeneti i a influenjat
considerabil viaja politic, social i militar a poporului grec. Pentru multe din cele mai
strlucite genii i talente ale viejii spirituale greceti, participarea la focurile tradijionale
care se desfurau in arenele i pe stadioanele Greciei a fost un lucru normal. Dac pe lang
participare ei reueau s objin i un premiu, acest fapt devenea un foarte serios motiv de
mandrie. Pitagora, filo:oful i matematicianul, a reuit objinerea unui titlu de campion la
pugilat chia la focurile organi:ate in Olimpia. Platon a concurat la competijia de lupte din
cadrul focurilor Nemeice i Istmice, Sofocle frecventa palestrele din Atena, iar poejii
Euripide i Timocreon au objinut i ei premii sportive.
4.3. Istoria educaiei fizice n Grecia antic se ntinde pe o perioadde mai bine
de 12 secole, timp n care concepiile care au stat la baza acestei activiti au suferit
modificri legate de evoluia concepiilor generale filozofice, politice yi sociale ale
poporului grec. Toate acestea s-au reIlectat n Ielul de via| al cet|enilor si n educa|ia pe
care o primeau tinerele genera|ii. AstIel n epoca descris de Homer, exerci|iile Iizice erau
practicate doar de regii si Iiii lor, n timp ce solda|ii si oamenii de rnd erau simpli spectatori.
n perioada clasic a antichit|ii grecesti educa|ia Iizic a devenit o preocupare a
aristrocra|ilor de la care erau exclusi scavii sau micii meseriasi. Paralel cu evolu|ia social-
politic s-au produs n decursul timpului si transIormri ale ideilor despre valoarea Iiin|ei
umane si a raporturilor dintre elementele sale componente, care la rndul lor au avut o
inIluen| direct asupra culturii si educa|iei. Educa|ia Iizic a Iost puternic inIluen|at de
aceste modiIicri. Din punctul de vedere al evolu|iei educa|iei Iizice istoricii mpart istoria
Greciei antice n cinci mari perioade, care corespund cu marile diviziuni ale istoriei politice.
DupN.Gardimer (Kiri|escu,1943) istoric englez, cercettor al Ienomenului aceste
perioade sunt:
perioada 'omului puternic caracteristic timpurilor strvechi dinaintea secolului al
VI-lea .Hr.;
perioada idealului atletic dintre anii 500 si 400 .Hr.;
37
perioada specializrii si a atletismului proIesionist cuprins ntre anii 440-338 .Hr.;
perioada decanden|ei atletice caracteristic anilor 338-146 .Hr.;
perioada atleticii greco-romane dintre 146 .Hr.-393 D.Hr.;
Prima perioad este perioada arhaic a culturii grecesti si poart amprenta lui
Hercule considerat legendarul ntemeietor al Jocurilor Olimpice. Este puternic inIluen|at de
concep|iile spartane despre educa|ie Iizic, Iiind cunoscut si sub denumirea de perioada
omului puternic. Eor|a muscular era cea care impresiona mul|imile. Printre isprvile cele
mai cunoscute erau mpingerea sau sltarea unor blocuri de piatr imense. n ruinele Olimpiei
s-au gsit dou astIel de blocuri inscrip|ionate datnd din secolul al VI-lea .Hr., unul de 143
de kg si altul de 480 de kg.
A doua perioad, a idealului atletic, corespunde epocii clasice n care inIluen|a
atenian este cea mai puternic. Este perioada de apogeu a istoriei antice a Greciei, timpul
maximei nIloriri politice si culturale, secolul lui Pericle. La idealul Ior|ei se adaug acela al
Irumuse|ii plastice. Este perioada introducerii 'pentatlonului". Acest complex de exerci|ii
Iizice modiIic concep|ia despre scopul activit|ii sportive, promovnd atle|i cu o dezvoltare
Iizic armonioas si complet.
Se precizeaz concep|ia armonioas, scopul educa|iei Iiind realizarea unui echilibru
perIect ntre capacit|ile intelectuale, Iizice si morale ale omului. Interesul public cere ca
individul s Iie subordonat comunit|ii, iar educa|ia cet|eanului are drept scop dobndirea
unor calit|i care s Iie utile statului, cet|ii. Exerci|iile Iizice se bucur de o mare pre|uire,
cele mai importante personalit|i ale timpului nu se mul|umesc s le recomande ci le practic
chiar ele.
A treia perioad este cea a specializrii yi a atleilor profesioniyti. Dup secolul lui
Pericle a nceput un proces de decdere a conduitei morale care a inIluen|at att sistemul
pedagogic ct si practicarea exerci|iilor Iizice. Marea cinste de care se bucurau nvingtorii de
la jocurile na|ionale a ncurajat apari|ia "atletismului" proIesionist. Dac pn atunci
gimnastica a Iost un mijloc de educa|ie a poporului, ea ncepe s devin o meserie, iar dorin|a
de atinge armonia este nlocuit cu alte trebuin|e. Ambi|ia, vanitatea, lcomia i-au determinat
pe mul|i dintre cei care Irecventau gimnaziile si palestrele s devin proIesionisti n inten|ia
lor de a cstiga la jocuri. Educa|ia general a nceput s Iie neglijat n Iavoarea specializrii si
atingerea miestriei la o singur prob.
Perioada ~elenistic sau ~alexandrin este perioada decderii atletismului,
deIectele si slbiciunile care se maniIestaser pn atunci la nivelul nobilelor institu|ii ale
38
gimnasticii grecesti devenind de-a dreptul devastatoare. Activit|ile sportive practicate cu
scopul atingerii idealului armonic sunt nlocuite cu sportul proIesionist. Pe lng acesta se
dezvolt alte dou Ienomene negative: comercializarea si exploatarea sportivilor. Atletul grec
devine un om care trieste doar din sport, iar n gimnazii si stadioane alturi de cei care se
antreneaz apare o lume de Iunc|ionari care speculeaz victoriile sportive: impresari,
intermediari, conductori. Concuren|a Ir limite si Ir scrupule Iavorizeaz Iolosirea unor
metode lipsite de corectitudine pentru ob|inerea victoriei. Exerci|iile de atletic usoar:
alergarea, sritura, aruncarea sunt nlocuite n preIerin|ele publicului cu cele violente: luptele,
pugilatul cu ceste, pancra|iul. Schimbrile politice si sociale Iavorizeaz aceast decdere a
educa|iei Iizice: cuceririle lui Alexandru cel Mare schimb Iundamental structura poporului
grec, locul idealurilor colective este luat de cele cu caracter individual. Domina|ia greac din
timpul lui Alexandru ajunge pn n Egipt si Asia, iar spiritul na|ional speciIic al poporului
grec ncepe s Iie nlocuit cu cosmopolitismul. Pregtirea militar pierde din importan|, iar
eIebia devine un stagiu de lux.
Ultima perioad, cea a atleticii greco-romane consIin|este decderea gimnasticii
grecesti. n Grecia supus domina|iei politice a Romei, se produc schimbri Iundamentale.
Idealul cultural s-a modiIicat Iundamental: muzica si gimnastica nu mai sunt pe prim planul
educa|iei, Iiind nlocuite cu alte trei discipline de esen| intelectual: gramatica, retorica si
IilozoIia. Educa|ia Iizic se limiteaz la o sumar pregtire cu caracter militar, redus la
durata unui singur an. Grecia nu-si mai educ Iiii pentru a deveni buni solda|i pentru c starea
ei de vasalitate nu mai necesita acest lucru. Odat cu preIacerile politice se accentueaz si
transIormarea concep|iilor IilozoIice. Idealurile morale se schimb, se vorbeste despre
eliberarea sclavilor, despre schimbarea condi|iei Iemeii. Religia si morala crestin se
rspndesc din ce n ce mai mult, iar acestea reprezint o negare complet a vechilor
concep|ii grecesti. Urmarea acestui proces a Iost neglijarea si prsirea treptat a exerci|iilor
Iizice. Gimnastica mai era pstrat ca parte a educa|iei generale, dar numai pentru c era
considerat necesar pentru sntate.
EDUCA|IA EIZIC N ROMA ANTIC
PERIOADA REPUBLICII SI PERIOADA IMPERIULUI
Primul val indo-european ptrunde n peninsul la nceputul mileniului 2 .Hr. n sec.
X-IX .Hr. si Iac apari|ia etruscii, a cror civiliza|ie atinge n sec. VII-VI .Hr. maxima
39
dezvoltare. Latinii cellalt mare popor al peninsulei, au Iondat Roma (conIorm legendei prin
Romulus si Remus n anul 753 .Hr.). InIluen|a Romei s-a extins, ea devenind n sec. al III-
lea .Hr. stpna ntregii Italii. S-au pus astIel bazele celui mai vast si durabil imperiu al lumii
antice, care a durat pn n anul 476 D.Hr. cnd Romulus Augustus, a Iost detronat de ctre
cpetenia germanic Odoadru.
n existen|a sa puternicul stat roman a cunoscut trei mari perioade:
Regalitatea, care s-a extins pe o perioad datnd din cele mai vechi timpuri pn n
anul 509 . Hr., caracterizat printr-o organizare patriarhal, si o civiliza|ie si cultur
destul de rudimentar.
Republica a crei existen| s-a derulat ntre secolele al VI .Hr. si secolul I D.Hr.,
via|a pe care o duceau romanii era una simpl, auster, iar educa|ia avea aceleasi
caracteristici.
Imperiul, Iorma de stat prin care romanii deveni|i practic stpanii lumii antice, au
guvernat n perioada cuprins ntre secolul al II-lea D.Hr. si secolul al V-lea D.Hr.
Romanii nu au avut ca si grecii un sistem de educa|ie Iizic ntemeiat pe o concep|ie
proprie bine precizat. Ei s-au mul|umit s mprumute de la greci programul de aplicare a
exerci|iilor Iizice la nivelul tinerei genera|ii. Contactul celor dou popoare s-a stabilit prin
rela|iile de vecintate dintre romani si etrusci cu coloniile grecesti din Italia de sud si Sicilia.
Dup cucerirea Greciei de ctre Romani contactele au devenit si mai strnse. Cultura si
civiliza|ia greac a inIluen|at att de puternic pe romani, nct se spune c desi Roma a
cucerit Grecia pe calea armelor, grecii i-au cucerit pe romani prin armele culturii si
spiritului.Trebuie ns subliniat c n momentul cuceririi romane, sec. I .Hr. gimnastica
greceasc intrase deja n Iaza de decdere: exerci|iile usoare erau trecute pe planul secund,
locul lor era luat de pancra|iu, lupte, pugilat, proIesionismul se aIla n plin ascensiune.
AstIele, modele care i-au inspirat pe romani nu mai reprezentau acel ideal armonic care a
caracterizat educa|ia Iizic greceasc n cea mai bun perioad a ei.
ntre modele grecesti si ceea ce au dezvoltat romanii n planul educa|iei generale si
Iizice, dar mai ales n privin|a institu|iilor speciIice activit|ilor sportive au existat deosebiri
mari. Aceste deosebiri au Iost nu att de Iorm, ct mai ales de esen|.Romanii au imitat Ielul
de via| grecesc, arta, conduita. Dar structura psihic a romanilor era mult diIerit de cea a
popoarelor grecesti. Romanii erau oameni practici, iar Ior|a lor militar Ioarte puternic le-a
40
permis cucerirea unor noi si ntinse teritorii, pe care cu capacitatea lor organizatoric, le-au
stpnit timp de multe secole. Ei au adoptat institu|iile grecesti, dar le-au schimbat esen|a
spiritual, transIormndu-le n conIormitate cu propriile lor cerin|e si structuri spirituale.
Armonia si estetismul grecesc erau strine romanilor. Pentru ei era valoros doar ceea ce era
Iolositor pentru via|. Iar Roma avea nevoie de oameni sntosi, robusti care s poat deveni
solda|i puternici. Din acest motiv criteriul care sttea la baza educa|iei Iizice speciIice Romei
antice era dezvoltarea capacit|ii de lupt a indivizilor. La Romani, educa|ia nu era
organizatde stat, ci era o problem a Iamiliei.
5.1.n perioada Republicii (sec. al VI-lea .Hr - sec. al II-lea .Hr) romanii duceau
o via| simpl, auster. Educa|ia era utilitar si militar avnd ca scop Iormarea unor cet|eni
curajosi, disciplina|i, buni solda|i. Accentul era pus pe educa|ia moral care viza respectarea
legilor si disciplina. Educa|ia intelectual nu era nici ea neglijat dar se limita la scriere si
lectur. Nu se I cea nici muzic, nici art, nici IilosoIie. Educa|ia Iizic se bucura de aten|ie
n msura n care pentru ca tinerii s poat deveni buni solda|i era nevoie de exerci|ii Iizice
care s le dezvolte calit|ile necesare, att pe plan Iizic ct si moral.
n Roma antic, la vrsta de 15 ani, bie|ii si ncepeau pregtirea militar pe un
teren special amenajat numit "Cmpul lui Marte" (astzi Piazza dei Popoli). Alturi de
exerci|iile pur militare ei mai practicau : trasul cu arcul, lupta, clria, notul. Scopurile
militare ale exerci|iilor erau subliniate de detaliile de execu|ie: sritura se executa peste un cal
de lemn, alergarea se desIsura alturi de un cal n galop, iar marsurile aveau loc pe distan|e
de cel pu|in 20 de km. cu echipament de lupt. Un exerci|iu special l constituiau lucrrile de
amenajare a unor san|uri, valuri de pmnt, etc. notul n apele Tibrului era un exerci|iu iubit
si respectat.
Romanii n-au Iost capabili s n|eleag si s simt dansul. Ei n-au cultivat nici una
dintre Iormele lui: religios sau rzboinic, sau vesel. Desconsidernd dansul, ei dispre|uiau
dansatorii. Dansul era practicat numai de proIesionisti ca element scenic n arta dramatic.
Romanii au preluat de la greci si ideea de "pentatlon" numind "quinquertium" si au
construit gimnazii si palestre. AstIel gimnastica greceasc era practicat de romani, dar de la
modelul grecesc s-au preluat doar aspectele exterioare, Ir con|inutul ei conceptual. Romanii
au dat un alt n|eles exerci|iilor Iizice: popor de cuceritori, exersat pentru rzboi, ei au Iolosit
educa|ia Iizic pentru Iormarea aparatului militar care a sus|inut Imperiul lor.
5.2. Bile romane sunt institu|ii care reprezint adaptarea palestrelor grecesti la
mentalit|ile si stilul de via| speciIic romanilor. Bazinele cu ap care n cadrul palestrelor
41
erau niste anexe care serveau la cur|area corpului dup contactul cu nisipul de pe pist, cresc
n dimensiuni si importan| devenind elementul cel mai important al institu|iei, n timp ce
spa|iile amenajate pentru practicarea exerci|iilor Iizice scad ca dimensiuni si importan|,
devenind accesorii. Porticele devin locuri de plimbare si odihn, iar restul spa|iilor primesc si
ele diverse ntrebuin|ri legate de bi. Stabilimentele de bi se nmul|esc considerabil, n sec.
al IV-lea ajungndu-se la un numr de peste 854 de bi publice, numai n Roma. Cele mai
importante dintre bile construite la Roma au Iost termele lui Caracalla care s-au ntins pe o
supraIa|de 11 hectare, avnd o capacitate de peste 1600 de persoane si cele ale lui Diocle|ian
care au acoperit o supraIa|de aproape 13 hectare. Instala|iile bilor romane erau numeroase
si complicate: existau bazine de ap rece (Irigidarium), ap cldu|( tepidarium), ap
Iierbinte ( caldarium). Mai existau sli de suda|ie uscat si cu aburi, sli de masaj, bi la
cad, etc. n jurul bazinelor existau ca anexe: grdini, saloane de odihn, sli de gimnastic,
biblioteci, muzee si chiar prvlii. Romanii si petreceau Ioarte mult timp n bi. Dup ce-si
puneau organismul n miscare cu ajutorul ctorva exerci|ii Iizice, de obicei alergri, srituri,
aruncri sau jocuri cu mingea, urma ritualul lung si complicat al mbierii. n Roma
imperial, bile Iceau parte din via|a public, Iiind n acelasi timp club, gimnaziu si Ior.
1ocurile cu mingea erau execi|iile Iavorite ale romanilor, cele mai multe Iiind
practicate n interiorul termelor. Mingea se numea "pilla", iar locul unde se practicau purta
vechea denumire preluatde la greci: "sIeristerium".
Caracteristicile si denumirea jocurilor erau date de dimensiunile mingilor si modul n
care aceasta era mnuit:
"Eollis" era o minge mare umplut cu aer, care se btea cu pumnul sau cu bra|ul
narmat cu o mnus rigid ca o rachet;
Asemntoare cu o minge de tenis din zilele noastre "Trigonul" era o minge mic
care se juca n trei juctori, aseza|i n triunghi;
"Pagaenica" sau mingea |rneasc era o minge de dimensiuni mari, destul de grea,
Iolosit mai ales de oamenii din popor;
"Harpastum" era o minge de piele umplut cu Iulgi, Iin sau pmnt care se btea cu
mna de ctre juctorii mpr|i|i n dou echipe pe un teren acoperit cu nisip.
1ocurile publice ale romanilor sunt adaptarea Iaimoaselor jocuri de ntrecere ale
grecilor din cadrul "agonisticii". Ele reprezint cel mai elocvent exemplu de deIormare a
institu|iilor grecesti. Organizate dup modelul jocurilor agonistice, dar lipsite de nota de
42
ntrecere sportiv al acestora, aveau un caracter pur spectacular n care scopul primordial era
acela de a distra spectatorii.
Jocurile romane, cunoscute sub numele de "ludi" erau de trei Ieluri, Iiecare
reprezentnd o institu|ie deosebit:
Teatrul destinat reprezenta|iilor scenice;
Circul pentru cursele de cai si de care;
AmIiteatrul destinat luptelor de gladiatori.
Jocurile publice au luat o dezvoltare Ioarte mare n perioada imperiului, cnd au
devenit aIaceri de stat, organizate pe seama visteriei publice si au Iost Iolosite de conductorii
imperiului ca mijloc de cstigare a simpatiei poporului. Ele au constituit unul dintre
simptomele de degenerare ale na|iunii romane, pentru c ncurajau lenea si au ajuns s cultive
nu sentimente Irumoase sau nobile, ci instincte primare, violen|, bestialitate.
1ocurile de circ ("circenses") erau distrac|ia Iavorit a poporului si constau n
alergrile de care si cai. Pentru aceste jocuri s-au construit ediIicii uriase. Eaimosul "Circus
Maximus" acoperea un ntreg cartier al Romei, iar n timpul lui Nero, dup cteva secole de
continue extinderi si nIrumuse|ri, pista avea 600 de metri lungime si 200 de metri l|ime, cu
255.000 de locuri pentru spectatori. Un tur de pist msura 568 de metri, o curs Iiind
alctuit din sapte tururi. n timpul lui Augustus, se organizau 12 curse pe zi, ajungndu-se ca
n timpul dinastiei Elavia numrul curselor s Iie de 100. Cursele ncepeau n zorii zilei si se
desIsurau pn la cderea serii.
1ocurile de amfiteatru reprezint completa deIormare a jocurilor agonistice.
Originea acestor sngeroase spectacole este Ioarte probabil celtic. Romanii le Ioloseau la
nceput n cadrul ceremoniilor Iunerare, sub Iorma unui ritual privat la care participa doar
Iamilia, dar cu timpul aceste ritualuri au cptat amploare si au Iost transIormate ntr-un gen
de ntreceri dup modelul jocurilor agonistice grecesti. Spectacolul din amIiteatrele romane
era astIel un amestec de elemente religioase tradi|ionale si altele de origine greceasc.
n timpul Imperiului jocurile de amIiteatru au ajuns la dezvoltarea lor maxim. Au
Iost construite ediIicii speciale, Iiind creat chiar un nou tip arhitectonic pentru ele:
amIiteatrul. Cel mai reprezentativ ediIiciu al genului este "Colosseul" construit n perioada
dinastiei Elavia, cldire ale crei vestigii s-au pstrat pn azi. El avea 45.000 de locuri pe
scaune si 5.000 n picioare, arena avea 86/56 metri si era n asa Iel construit nct putea Ii
transIormat n lac pentru ntreceri nautice.
Cele mai importanta jocuri de amIiteatru au Iost:
43
Venationes consta ntr-o lupt a 'venatoresului cu animale. De cele mai multe ori se
reducea la un mcel n mas a celor mai diverse animale slbatice: ursi, tigri, lei, pantere,
eleIan|i, mistre|i, care erau lovite cu suli|a, sabia sau se trgea asupra lor cu arcul. Pentru o
complet satisIacere a instinctelor sngeroase a plebei, erau introdusi n aren'bestiarii,
oameni nenarma|i, de obicei condamna|i sau persecuta|i politic si religios, care erau sIsia|i
de animale.
Hoplomachia era lupta dintre "gladiatori" si era la Iel de crud. Gladiatorii erau
recruta|i voluntari sau prin constrngere din rndul sclavilor, aventurierilor, delicven|ilor si
erau instrui|i n scoli speciale. Ei purtau n aren un echipament special, care era menit s
asigure nu att protec|ia lor ct mai ales prelungirea luptei. Se lupta de obicei cu sabia, dar
existau si alte Iorme. Una dintre cele mai apreciate era cea a 're|iarilor n care unul dintre
lupttori era narmat cu Iurc lung cu trei din|i si cu o plas cu ochiuri, pe care trebuia s o
arunce peste cellalt lupttor, care se apra cu o spad scurt si un scut. Lupta se desIsura
pn la rnirea sau chiar omorrea unuia dintre lupttori. Cel dobort putea cere gra|ierea,
care era sau nu acordat de ctre mprat dup consultarea publicului, printr-un semn al
minii, Iaimosul "police verso".
n Roma antic au Iost destule personalit|i care au ncercat s se opun degenerrii
ideii de educa|ie Iizic si au promovat educa|ia bazat pe dezoltarea armonioas si plenar a
personalit|ii umane. Dintre acestia trebuie aminti|i: istoricul Tacitus, care descriind via|a
vechilor germanici, subliniaz importan|a activit|ilor de ordin Iizic pentru pstrarea snt|ii
Iizice si morale ale unei na|iuni; pedagogul Quintilian care a preconizat un sistem de educa|ie
complet, din care nu lipseau activit|ile Iizice. n Iine, nu poate Ii omis marele poet
satirivc Juvenal care a Iost un critic Ioarte aspru al mentalit|ilor si conduitelor morale ale
romanilor, cel care le adreseaz celor care proclamau necesitatea cultivrii spirituale si
dispre|uiau ngrijirea Iizic celebrele cuvinte din Satira X: Optandum est ut sit mens sana in
corpore sano.
NTREB RI
1.Care sunt principalele surse documentare reIeritoare la nivelul de dezvoltare al educa|iei Iizice n perioada
preclasic din istoria Greciei antice ?
2.Sub inIluen|a cror Iactori a luat nastere concep|ia greceasc despre educa|ie Iizic?
3.La ce se reIer concep|ia igienic?
4.Creia dintre cet|ile grecesti i-a Iost caracteristic concep|ia militar si de ce ?
5.Ce n|eles au cuvintele "kalos kai agatos" ?
6.Sub a cui ndrumare se practicau exerci|iile Iizice n palestrele si gimnaziile grecesti ?
7.Care erau cele mai cunoscute gimnazii din Atena ?
8.Cum se clasiIicau exerci|iile Iizice din cadrul gimnasticii grecesti ?
9.Ce nseamn"agonistica" ?
10.Dup ce criterii erau selec|iona|i participan|ii la Jocurile Olimpice antice ?
44
11.Ce valoare avea titlul de "Olimpionike" ?
12.Unde se mai desIsurau jocuri cu caracter na|ional ?
13.Cte perioade cuprinde evolu|ia educa|iei Iizice din Grecia antic?
14.De ce au Iost desIiin|ate Jocurile Olimpice antice ?
15.Care sunt trsturile caracteristice ale educa|iei Iizice la romani n compara|ie cu cea din Grecia antic?
16.Prin ce detalii era subliniat caracterul militar al educa|iei Iizice a tinerilor romani n perioada Republicii ?
17.Ce institu|ii au preluat romanii de la greci si cum le-au adaptat ?
18.Cte categorii de jocuri erau organizate n Imperiul roman si care se bucurau de cea mai mare popularitate ?
19.Da|i o deIin|ie pentru termenul "gladiator".
MODUL NR.3
EDUCA|IA EIZIC N EVUL MEDIU - MODIEICAREA CONCEP|IEI
DESPRE EDUCA|IE EIZIC. EORMELE DE PRACTICARE ALE EXERCI|IILOR
EIZICE N PERIOADA DE NCEPUT A EVULUI MEDIU
CAVALERISMUL SI EDUCA|IA CAVALEREASC
EXERCI|IILE EIZICE POPULARE
a) Scopul si obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu preocuparile din domeniul educatiei
Iizice si sportului in perioada Evului Mediu si in Renastere.
Se vor atinge urmatoarele obiective:
-Prezentarea preocuparilor pt educatie Iizica si sport in Evul Mediu si in Renastere ;
b)Coninutul informaional detaliat
Prbusirea Imperiului Roman (462 D.Hr) a determinat Irmi|area lumii antice, a
crei unitate se pstrase sub conducerea Romei si apari|ia pe scena istoriei a unor noi
popoare. Cderea Romei a adus haosul politic si social. Nvlirile popoarelor migratoare,
nestvilite de o Ior| organizat au adncit si completat dezordinea. Orasele erau adevrate
atrac|ii ale valurilor de nvlitori n cutare de prad. Via|a urban a Iost cu totul nimicit,
industria si comer|ul au Iost ruinate. Timp de cteva secole |rile Europei, n special cele care
Iormaser imperiul roman de apus au Iost ntr-o stare de anarhie.
6.1. Istoria Evului Mediu este dominat de istoria popoarelor germanice care au
determinat deplasarea civiliza|iei spre Nord schimbnd stilul de via| caracteristic lumii
greco-romane.
45
Dezvoltarea culturala acestor popoare este inIluen|at decisiv de religia crestin, care
triumI asupra vechilor religii politeiste, determinnd att concep|iile ct si Iorma
institu|iilor.
DesIiin|area J.O antice si apoi incendierea Olympiei au Iost Iapte simbolice care au
pecetluit triumIul eticii crestine asupra concep|iilor antice, care suIeriser e drept un destul de
pregnant proces de degenerare n ultimele veacuri. Locul concep|iilor greco-romane
preocupate de aspectul Iizic al omului este luat de concep|iile crestine care au creat un ideal
cu totul diIerit. Doctrina crestin se sprijin pe dualitatea corpului si spiritului: corpul este
pieritor, suIletul nemuritor. Corpul este dusmanul suIletului, resedin|a si cauza pcatului. Cu
ct corpul este mai slbit, mai nengrijit cu att sansele suIletului de a accede la via|a vesnic
sunt mai mari. Ca o consecin| naturala a cresterii inIluen|ei acestor concep|ii a Iost
interzicerea exerci|iilor Iizice prin care se cultiv latura Iizic a persoanei. n acest mod,
crestinismul a adus decderea execi|iilor Iizice. Tertullian unul dintre prin|ii bisericii
crestine sus|inea plin de indignare: ' Paleastrica diaboli negotium! (Kiri|escu,1943). Au Iost
considerate purttoare de pcat si bile, cur|enia sau igiena personal, adictot ceea ce |inea
de ntre|inerea snt|ii si a corpului.
Ostilitatea I|is a bisericii crestine Ia| de educa|ie Iizic si-a gsit deplina si
completa aplicare n sistemul de educa|ie al timpului. Scolile medievale erau conduse de
ordinele religioase, educa|ia se Icea n scolile mnstiresti conduse de clugrii benedictini,
Iranciscani sau dominicani. n scoli se nv|au cele 'sapte arte liberale n dou cicluri
'trivium ( gramatica, dialectica, retorica) si 'quadrivium (aritmetica, muzica, geometria,
astronomia). Ca metod de nv|are se utiliza metoda scolastic, bazat pe ra|ionamentul
deductiv si silogismul, urmrindu-se legarea cunostin|elor ntr-un ra|ionament riguros, Ir
Iolosirea Iaptelor sau argumentelor.
n acest sistem de educa|ie era exclus orice preocupare pentru educa|ie Iizic, nu
mai poate Ii vorba de practicarea exerci|iilor Iizice n scoli. Ele sunt chiar interzise la Iel ca si
baia sau notul.
Dar, chiar dac exerci|iile Iizice nu au mai Iost practicate n sistemul scolar Ieudal, nu
nseamn c ele au disprut din via|a popoarelor. Exerci|iile Iizice au continuat s Iac parte
din via|a oamenilor si s Iie practicate. Pe de o parte ele erau exersate din necesitatea
asigurrii pregtirii militare, dar si din dorin|a natural de miscare a oamenilor din cele mai
diIerite categorii si grupuri sociale. Clasele nobiliare au practicat exerci|iile Iizice n cadrul
46
institu|iei cavaleresti, n timp ce oamenii din popor, |rani sau orseni n diverse ocazii
speciIice vie|ii Ieudale.
ManiIestrile variate si pitoresti ale practicrii exerci|iilor Iizice n perioada Evului
Mediu au asigurat pstrarea unei continuit|i a educa|iei Iizice de-a lungul acestor veacuri
destul de ntunecate din istoria omenirii.
6.2. Popoarele germanice reprezentate prin diIerite ramuri (go|i, scandinavi, danezi,
islandezi, Ilamanzi, burgunzi, longobarzi, etc) au Iost un Iactor important care a inIluen|at
evolu|ia educa|iei Iizice mai ales n perioada de nceput a Evului Mediu.
Din cele mai vechi timpuri, popoarele germanice duceau n regiunile de nord ale
Europei o via| patriarhal cu institu|ii proprii. Eelul de via| al vechilor germani este
cunoscut tradi|ii, mituri si nara|iuni istorice consemnate n operele literare populare ale
nordicilor: 'edda sau 'sagas. Poemul german 'Niebelungenlied desi este de dat mai
trzie a avut ca surs de inspira|ie aceleasi vechi nara|iuni mitice si con|ine numeroase
amnunte despre obiceiurile si credin|ele vechilor germani. Din punct de vedere documentar
putem compara acest poem cu poemele homerice. Documentele preistorice si descoperirile
arheologice la care se adug miturile si tradi|iile au reusit s dezvluie amnuntele vie|ii
vechilor germani nc din perioadele epocii bronzului.
n istorie, germanii si-au Icut apari|ia n momentul n care Romanii n expansiunea
lor spre Nord au venit n contact cu ei. Cesar si Elorus oIer numeroase date despre acest
popor rzboinic, dar principalul izvor de documentare rmne lucrarea istoricului Tacitus:
'De situ, moribus et populis Germaniae. Germanii sunt descrisi ca un popor de oameni nal|i
si vigurosi, blonzi cu ochi albastri. Via|a lor era simpl, se desIsura n aer liber, vntoarea
Iiind ocupa|ia de baz. Erau rzboinici de prima mn, curajosi si viteji, mnuind armele cu
mult dexteritate. Romanii nu i-au putut nvinge cu toat armata lor bine organizat.
Mitologia lor este plinde povestiri rzboinice, zeii germani sunt lupttori si eroi.
To|i istoricii elogiaz de asemenea calit|ile morale deosebite ale acestor popula|ii:
sentimentul onoarei, credin|a, austeritatea. Vechii germani aveau cultul Iamiliei si respectau
Iemeia care era considerat tovars egal de via| si de lupt. Curajul, vrednicia,
ndemnarea n mnuirea armelor erau calit|ile cele mai pre|uite, iar pentru a dobndi aceste
calit|i, n via|a vechilor germani exerci|iile Iizice ocupau un loc esen|ial. n legendele
scandinave se pot ntlni capitole ntregi care descriu adevrate programe de educa|ie. Din
aceste surse documentare se observ c practicarea exerci|iilor Iizice ncepea de la cele mai
Iragede vrste att pentru bie|i ct si pentru Iete. Copiii nv|au s |in scutul, s trag cu
47
arcul, s arunce cu suli|a, s clreasc, s noate, s mnuiasc sabia. Numai dup nsusirea
acestor deprinderi, tinerii erau declara|i maturi si capabili de lupt. Toate poeziile si poemele
populare germane descriu cu lux de amnunte exerci|iile Iizice tradi|ionale.
Eormele n care vechii germanici practicau exerci|iile Iizice erau destul de variate:
Alergarea era un exerci|iu Ioarte pre|uit, dovad stnd caliIicativele reIeritoare la
capacitatea de a se misca ct mai rapid pe care eroii legendari le primesc: SiegIrid "cel
iute" descris ca Iiind capabil s ajung ursul n Iug sau "Harald" care reuseste s-l
ntreac prin alergare pe Magnus care este clare.
Sritura era si ea la Iel de pre|uit Iiind Iolosit mai ales pentru a depsi obstacolele
n timpul luptei. Se practica mai ales sritura n lungime. Istoricul roman Elorus,
povesteste despre Teobod, un rege teuton care srea peste patru sau chiar sase cai
aseza|i unul lnga altul.
Aruncarea era un exerci|iu de rzboi. Obiectul de aruncare cel mai caracteristic
pentru vechii germani era piatra. Wikingii si ncrcau corbiile cu pietre pe care apoi
le aruncau asupra dusmanilor.
notul yi scufundrile sunt si ele Ioarte des men|ionate att n legende ct si n
lucrrile istoricilor. Tacit descrie germanii, brba|i si Iemei deopotriv, scldndu-se
zilnic, indiIerent de anotimp n apele reci ale rurilor.
Clria era apreciat mai ales de germanii din sud. Visigo|ii, vandalii, Irancii
obisnuiau s lupte clare, iar calul era considerat animal sInt.
Patinajul yi mersul pe schiuri erau de asemenea practici obisnuite mai ales la
poparele germanice din nord. Patinele preistorice conIec|ionate din oase de animale
descoperite n localit|ile din zona Mrii Nordului, n Islanda, Olanda si chiar Elve|ia
sunt dovezi n acest sens. Schiul era Iolosit ca mijloc de deplasare n timpul iernii din
cele mai vechi timpuri.
Dansurile sunt mai pu|in pomenite, se pare c ele nu erau Ioarte iubite de vechii
germani. Tacit vorbeste ntr-un singur loc despre un dans spectaculos executat de
tineri printre sbii si lnci deci un dans rzboinic, asemntor dansurilor pyrice ale
vechilor greci.
Anglo-saxonii, vechii locuitori ai insulelor britanice nainte si dup invazia saxonilor
au cultivat si ei o serie de exerci|ii Iizice speciIice, care pe lng pronun|atul caracter militar
serveau si la satisIacerea dorin|ei de miscare a popula|iei. Reconstituirea obiceiurilor
vechilor locuitori ale insulelor britanice pn la cucerirea lor de ctre normanzi (1066) a Iost
48
realizat prin studiul poemele eroice, a unor cronici si nsemnri ale preo|ilor. Vntoarea
era activitatea care se bucura de cea mai mare aten|ie. Literatura epic abund n descrierea
episoadelor de Iapte vntoresti ale vechilor englezi. Clria era necesar pentru deplasare,
lupt, vntoare. Calul era Ioarte pre|uit: practicile rituale descrise dovedind existen|a unui
adevrat cult pentru cal. Tragerea cu arcul era Iolosit n lupt, dar si pentru distrac|ie.
Aruncarea cu praytia, lupta, notul, canotajul, patinajul, navigaia cu corbii cu pnze,
aruncarea cu pietre sunt deasemenea pomenite n aceste documente.
Slavii care triau rspndi|i pe o mare zon geograIic, ntre Marea Baltic si Marea
Neagr, au Iormat dup destrmarea Imperiului Roman, ncepnd cu sec. al VI-lea, mai multe
grupe de popoare:
n partea de rsrit: rusii, bielorusii, ucrainienii;
spre vest: polonii, cehii, slovacii;
ramura sudic: bulgarii, srbii, croa|ii si slovenii.
Slavii s-au dovedit lupttori de seam, puternici, curajosi, bine dezvolta|i Iizic. Din
via|a lor nu lipseau exerci|iile Iizice, mai ales cele cu caracter militar: trasul cu arcul,
aruncarea pietrelor si a suli|ei, lupta cu palosul si securea, scrima cu bastoane, notul,
canotajul, lupta cu pumnii.
6.3. Dup sec. al X-lea viaa medieval a depyit starea de haos yi dezordine care a
caracterizat-o n primele secole. Eactorii care au avut o inIluen| deosebit asupra educa|iei
n general si asupra educa|iei Iizice n special sunt aceiasi ca si la nceputul Evului mediu, dar
acum concep|iile despre educa|ie sunt mult mai clar si mai precis conturate. Biserica crestin
a determinat suprimarea exerci|iilor Iizice din programul medieval de educa|ie scolar, dar
pe de alt parte Ieudalismul ca adept al aprrii cu puterea armelor a Iost un Iactor care a
inIluen|at Iavorabil practicarea exerci|iilor Iizice.
Sub inIluen|a acestor Iactori contradictorii, educa|ia Iizic n timpul perioadei clasice
a Evului Mediu va lua Iorme particulare de practicare, concretizate mai ales n institu|ia
cavalereasc.
Cavalerismul n-a Iost nIiin|at ca o institu|ie decretat de vreo autoritate politic sau
spiritual, ci a aprut ca un eIect natural al necesit|ilor politice si aspira|iilor morale ale
timpului. La originea lui stau niste vechi practici ale popoarelor germanice.
Esen|a cavalerismului era Iormat din dou calit|i de baz: prima de natur militar
iar cea de a doua de natur etic. Calit|ile de bun militar se Iormau prin parcurgerea de ctre
49
aspirantul la titlul de cavaler al unui adevrat program de educa|ie n care exerci|iile Iizice
erau pe primul loc.
La Iormarea concep|iilor etice speciIic cavaleresti au contribuit mai multe popoare
Iiecare cu nsusirile sale speciIice. Cavalerismul a preluat caracterul rzboinic de la germani,
spiritul combativ, elegan|a si buna dispozi|ie de la poporul Irancez. Spiritul mndru si sim|ul
onoarei au Iost caracteristici mprumutate de la spanioli, iar bravura si generozitatea de la
arabi.
Locul unde toate aceste calit|i au gsit teren Iavorabil pentru a se dezvolta a Iost
Eran|a, |ara n care instiutu|ia cavalereasc a luat nastere si s-a dezvoltat ca Iorm si esen|
spirituala oIerind un adevrat model pentru celelalte popoare din Europa care au cultivat
cavalerismul.
Concep|ia etic predominanta a cavalerismului era 'bravura dezinteresat. Cavalerul
practica religia onoarei, sacriIiciul individual si colectiv pentru o idee; el era protectorul celui
mai slab, n special al Iemeii pe care o respecta n mod deosebit si era aprtorul credincios al
bisericii. Trebuia s Iie curajos si ntreprinztor, s nu ia n calcul primejdiile, drept cu
dusmanii si mrinimos cu cei nvinsi. El era ns gata oricnd s spele o eventual oIens cu
snge. Respectarea cuvntului dat si a jurmintelor erau alte reguli pe care un cavaler le
respecta cu sIin|enie. Pe lng toate astea trebuie s se arate ntotdeauna plin de bun
dispozi|ie, iar elegan|a si gra|ia trebuie s nso|easc Ior|a.
Aceste principii morale au Iost reunite n perioada de apogeu a cavalerismului (sec.al
XII-lea si al XIII-lea) n cele 10 porunci ale cavalerilor, care erau tot att de sacre ca si
decalogul biblic.
Institu|ia cavalereasc, via|a si Iaptele cavalerilor au avut o inIluen| puternic
asupra ntregii vie|i culturale, dar mai ales asupra literaturii. A Iost creat o adevrat colec|ie
de balade si poeme epice cu subiecte din via|a cavalerilor, care a oIerit istoricilor un bogat
material documentar. n Eran|a colec|ia de poeme epice populare 'Chansons de geste cntate
de trubaduri l aveau ca erou pe Carol cel Mare si cavalerii s i, iar Niebelungenlied (1200)
poemul germanilor descria n principal Iaptele eroice ale cavalerilor germani.
Cavalerismul nu a Iost sinonim cu Ieudalitatea, desi ascenden|a nobiliar a
aspiran|ilor era obligatorie. Titlul de cavaler nu era ereditar, el se dobndea prin eIortul
personal al viitorilor cavaleri. Calit|ile Iizice si morale care Iormau esen|a cavalerismului se
Iormau printr-un proces de educa|ie care dura de la 7 ani pn n jurul vrstei de 21 de ani.
50
Pnla 7 ani educa|ia Iiilor de nobili era lsat n seama Iamiliei. De la 7 ani ncepea
prima perioadde educa|ie cavalereasc cunoscut sub denumirea de 'noviciat care dura
pnla 16 ani. Un principiu de baz era acela corice cavaler trebuie s Iie n serviciul altui
cavaler, dar care s nu Iie tatl lui. ConIorm acestui principiu, tinerii si I ceau noviciatul pe
lng un cavaler mai n vrst si de obicei erau atasati unor cur|i seniorale sau princiare, n
calitate de paji. n timpul acestui stagiu tinerii aspiran|i la rangul de cavaler si desvrseau
educa|ia intelectual, moral si mai ales cea Iizic. Dup noviciat, pe la 15-16 ani pajul
devenea scutier. n aceast calitate avea dreptul s-l nso|easc pe senior la lupt, vntoare,
Ir a avea nc dreptul de a Ii un participant activ la aceste activit|i.
Se considera c n jurul vrstei de 21 de ani tnrul era pregtit pentru a deveni
cavaler. Promovarea se Icea printr-o ceremonie solemn, numitde 'nvestitur. La nceput
acest ritual avea un caracter pur militar, orice cavaler avnd dreptul s acorde 'nvestitura.
Gestul esen|ial consta n predarea sabiei, nso|it de obicei printr-o lovitur peste umr. Mai
trziu, pentru a-i spori caracterul solemn, nvestitura era nso|it de o serie de Iestivit|i cu
caracter mai ales religios. Din secolul al XII-lea ceremonia era prezidat de un reprezentant
al bisericii, pentru a ntri Iaptul c institu|ia cavalerasc se aIla sub protec|ia bisericii.
ReIeritor la con|inutul educa|iei trebuie spus c latura intelectual era destul de
neglijat. Au Iost cavaleri Iaimosi care nu stiau aproape de loc carte. Cunostin|ele preluate
din cele sapte arte liberale care constituiau con|inutul educa|iei n Evul Mediu erau reduse la
maximum si adaptate la necesit|ile concrete ale vie|ii cavalerilor. Educa|ia moral consta n
nv|turi religioase si povestiri eroice menite s dezvolte sentimentele care Iormau esen|a
concep|iilor cavaleresti si era n general lsat pe seama preotului care slujea la capela din
incinta castelului.
Partea cea mai important si mai consistenta a educa|iei cavaleresti era educa|ia
Iizic. Scopul era ob|inerea Ior|ei si a ndemnrii necesare pentru practicarea celor dou
activit|i caracteristice vie|ii Ieudale: rzboiul si vntoarea. Exerci|iile Iizice speciIice
cavalerilor erau grupate n asa numitele "sapte virtu|i" cavaleresti: clria, notul, mnuirea
armelor, lupta, aruncarea, curtenia si turnirul.
Clria era un exerci|iul de baz, via|a Ieudala nu putea Ii conceput Ir aceast
deprindere. Elegan|a cu care se clrea era o not important n aprecierea calit|ilor unui
cavaler. Sritura era un exerci|iu necesar la urcarea si coborrea de pe cal.
notul era o deprindere absolut necesar pentru condi|iile din acele timpuri n care
existau destul de pu|ine poduri peste ape.
51
Mnuirea armelor era o deprindere Iundamental: lupta cu sabia, cu lancea, cu
bastonul erau exerci|iile Iavorite ale tinerilor. Armele albe erau considerate nobile, cele care
ac|ionau la distan| erau dispre|uite. Principiul luptei era lealitatea si lupta cu arme egale.
Cavalerii nu luptau niciodat mai mul|i contra unui singur adversar.
Lupta se practica dup regulile strvechi ale acestui exerci|iu. Era util din punct de
vedere militar atunci cnd cavalerul cdea sau si pierdea calul, dar era practicat si sub
Iorma unor ntreceri cu caracter sportiv.
Aruncarea si avea si ea locul printre exerci|iile cavaleresti, desi nu era agreat ca
mijloc de lupt, ci mai ales ca un exerci|iu pentru msurarea Ior|ei.
Viaa la curte sau curtenia nu era un exerci|iu Iizic, dar era o deprindere
eminamente cavalereasc. Scopul era s-l nve|e pe cavaler regulile vie|ii de curte, bunele
maniere. Se deprindea arta de a purta o conversa|ie interesant, regulile de polite|e Ia| de
Iemei, precum si o serie de jocuri de societate: tablele, damele. Compunerea de versuri era si
ea exersat.
Turnirul era exerci|iul cavaleresc capital, un joc rzboinic care punea n valoare toate
calit|ile cavalerilor si consta n simularea rzboiului. Era o scoal de pregtire a rzboiului
adevrat. Adversarii se atacau, se urmreau, existau nvingtori si nvinsi. Rezultatul jocului
consacra valoarea cavalerilor. n Evul Mediu a Ii nvingtor la turnir echivala cu cinstea de a
Ii cstigtor la J.O din antichitate. Turnirul era o srbtoare Iastuoas si spectaculoas,
organizat ca o parad cu ocazia celor mai diIerite evenimente publice sau doar Iamiliale: o
c storie, o adunare nobiliar, o vizit mai important, ncheierea unei pci sau a unei
alian|e. n lumea medieval cu via|a ei izolat, cu lipsa de comunicare care o caracteriza,
turnirul era un prilej de ntlnire al oamenilor, o adevrat srbtoare. Originea turnirului este
celtic. n Iorma lui primitiv el se numea 'buhurt si era un joc primejdios, care adesea
depsea limitele unei ntreceri sportive. Primele reglementri i-au Iost aduse prin sec. al XI-
lea de ctre Irancezi. A Iost practicat de mai toate popoarele Europei: germani, englezi,
italieni, spanioli, ajungnd prin intermediul crucia|ilor s Iie cunoscut si n Imperiul bizantin.
Dup cteva secole de practicare a unor Iorme de lupt asemntoare cu buhurtul, prin
secolul al XII-lea ncep s apar adevrate reguli care vor Iace din turnir un spectacol de mare
Irumuse|e care punea n valoare calit|ile cavalerilor Ir s le primejduiasc via|a. Perioada
de apogeu cuprins ntre sec. al XIII-lea si al XV-lea este marcat de apari|ia unor adevrate
manuale de desIsurare a turnirurilor. O Iorm simpliIicat a turnirului era juta (justa lupta
regulat n lb. latin) care const n singularizarea unui episod al luptei si anume lupta dintre
52
doi adversari. n cadru "jutei" se puteau observa mai bine amnuntele, calit|ile personale si
echipamentul lupttorilor. Erau mai pu|in costisitoare si pentru organizarea lor era suIicient
curtea castelului. Aprut mai trziu dect turnirul, prin sec. al XIII-lea, juta s-a dezvoltat
odat cu turnirul, pe care l-a nlocuit prin sec. al XV-lea si XVI-lea. La nceput un joc
brutal de Ior| pur, juta s-a perIec|ionat att ca modalitate de desIsurare, ct si ca reguli si
echipament de protec|ie, devenind un joc elegant, plin de precizie si cu un grad nalt de
spectaculozitate.
Cavalerismul a cunoscut epoca sa de apogeu n timpul Cruciadelor, n perioada
cuprins ntre a doua jumtate a secolului al XII-lea pnla sIrsitul secolului al XIII-lea.
Cavalerii au alctuit elita armatelor cruciate. Printre cei mai strluci|i cavaleri s-au numrat
Richard Inimde Leu, regele Angliei si regele Eran|ei Philipe August.
Declinul cavalerismului a nceput prin secolul al XIV-lea. nIrngerile armatelor de
cavaleri suIerite n btliile de la Crecy, Poitiers, Azincourt, Nicopole, la care s-au adugat
schimbarea strategiilor de lupt datorit cresterea importan|ei pedestrimii ca armat n dauna
armatelor care luptau clare si apari|iei armelor de Ioc au Iost cauze care au Iavorizat
procesul de dispari|ie al cavalerismului. Aversiunea institu|iilor regale Ia| de aceast
institu|ia care se caracteriza printr-un accentuat spirit de independen| si nlocuirea armatelor
de cavaleri cu armate Iormate din proIesionisti sunt alte aspecte care au contribuit la
degradarea si dispari|ia cavalerismului. n Iine, schimbrile produse la nivelul mentalit|ii
colective a societ|ii care a nceput s pre|uiasc o via| mai linistit, Ir attea lupte,
rzboaie sau simulri ale luptelor.
Chiar dac institu|ia ca atare a disprut tradi|ia ei a rmas peste secole prin acele
trsturi speciIice care si astzi sunt apreciate: aprarea celor mai slabi, jertIa dezinteresat
pentru aprarea unei idei, senintatea n Ia|a primejdiei, respectul pentru cuvntul dat,
pre|uirea si respectul artat Ia| de Iemei. Iar n plan sportiv, cel pu|in o disciplin sportiv
modern si datoreaz dezvoltarea si rspndirea cavalerismului, si anume scrima. n
perioada imediat urmtoare, secolele al XV-lea si al XVI-lea arta de a lupta era asociat cu
disciplinele artistice, literare, stiin|iIice. Descoperirea tiparului si a gravurii a ncurajat
apari|ia primelor lucrri tehnice despre arta armelor. Pe teritoriul Italiei si apoi si n alte |ri
europene se nIiin|eaz numeroase scoli de scrim. Primele tratate despre scrim au Iost
scrise de maestrii italieni Manciolino (1531), Marozzo (1536), Agrippa (1553). Acesta din
urm, arhitect, matematician si inginer, a descris pozi|iile de baz Iolosind o terminologie
care este valabil si astzi. Stimula|i de autorii italieni spaniolii, Irancezii, englezii si
53
germanii au scris si ei lucrri dedicate scrimei. n Eran|a, prima astIel de lucrare apar|ine
gentilomului provensal Henry de Saint-Didier si a aprut la Paris n anul 1573.
Marea rspndire a scrimei n |rile europene prin intermediul scolilor care s-au
nIiin|at sub conducerea unor maestri italieni si Irancezi, a determinat apari|ia unei adevrate
'manii, cea a rezolvrii tuturor problemelor de onoare (tot un rest de mentalitate
cavalereasc) prin intermediul duelului. n secolele ale XVI-lea si al XVII-lea, aceste dueluri
au devenit un adevrat Ilagel. Numai n Eran|a ntre anii 1588-1608 au Iost omor|i n duel
peste 10.000 de oameni. Puterea regal a Iost nevoit s intervin interzicnd astIel de
maniIestri, duelul a intrat n clandestinitate, dar a continuat binen|eles s Iie practicat. Prin
Ior|a acestor mprejurri, intensa practicare a duelului a dus la perIec|ionarea scrimei ca
ramur sportiv, care este prezent la J.O. moderne, nc de la prima lor edi|ie, cea de la
Atena din anul 1896.
6.4. n Evul Mediu nu numai cavalerii practicau exerciiile fizice. Deyi
mprejurrile si condi|iile de via| ale celorlate categorii sociale: |rani, mestesugari,
comercian|i nu le permiteau practicarea lor n mod constant si organizat, serbrile populare
erau marcate prin organizarea unor ntreceri de alergri, srituri, popice, aruncarea cu piatra,
jocuri cu mingea, alturi de dansurile populare tradi|ionale.
Exerci|iile Iizice practicate de popula|ia din jurul Ieudelor si din orasele medievale care au
cunoscut cea mai mare rspndire au Iost: chintena, lupta si jocurile cu mingea.
6.4.1.CHINTENA era un exerci|iu care se asemna cu juta, ns |inta era Iix si
reprezenta un manechin sau un scut care se prindea pe un lemn lung, Iixat pe vertical. Cte o
dat manechinul era personalizat, reprezentnd silueta unui sarazin, dusmanul tradi|ional al
cavalerilor. Exerci|iul era Iolosit de ctre cavaleri ca mijloc de pregtire pentru turniruri si
juta. Prin imitarea exerci|iului cavaleresc de ctre tinerii |rani s-a ajuns la aceast Iorm
hazlie de parodiere a obiceiurilor cavaleresti, care imbina exerci|iul Iizic cu distrac|ia. Adesea
cu ocazia unor turnire, erau invita|i si "chintanierii" pentru a distra publicul cu demonstra|iile
lor. Acest exerci|iu sau joc s-a practicat n Eran|a pn n sec. al XVIII-lea.
Exista si o variant care se desIsura pe ap si consta n ntrecerea ntre dou brci.
Acestea alunecau n sens contrar, ntr-o barc se aIla un juctor cu o lance, care trebuia s-l
nimereasc si s-l doboare pe adversarul din cealalt barc care se apra cu un scut. Cel mai
pu|in ndemnatic, cdea de obicei n ap spre hazul celor care asistau. Aceste exerci|ii s-au
practicat n Eran|a pn n sec. al XVIII-lea.
54
6.4.2. LUPTA a Iost un exerci|iu tradi|ional practicat de ctre toate popoarele de-a
lungul timpurilor. La cur|ile seniorilor erau angaja|i cei mai buni lupttori din rndurile
|ranilor. Acestia erau partenerii de pregtire sau de ntrecere ai cavalerilor si reprezentau
castelul cu prilejul unor ntreceri organizate.
Originea lor popular este ntrit si de Iaptul c ntrecerile de lupte se organizau
numai n zilele de duminic. Aveau loc n pie|ele centrale ale satelor sau oraselor si erau
aproape ntotdeauna urmate de petreceri. Cele mai Iaimoase ntreceri de lupt se desIsurau
n zona Bretaniei din Eran|a, n regiunile muntoase ale Elve|iei si n Germania.
6.4.3. 1OCURILE CU MINGEA au Iost practicate de toate popula|iile primitive. n
antichitate numeroase popoare au continuat s le practicace n Iorme diIerite, iar n Evul
Mediu oamenii au continuat s Iie Iascina|i de jocurile cu mingea pe care le-au cultivat cu
mare plcere n Iorme variate si pitoresti. Toate popoarele din Europa de nord si de vest
iubeau jocurile cu mingea, dar n Eran|a ele s-au dezvoltat ntr-o msur mai mare de aceea si
denumirea lor este mai ales n limba Irancez. Jocurile erau variate, mingile erau de
dimensiuni diIerite, ele se loveau cu mna, cu racheta sau erau conduse cu un baston.
Binen|eles c nu puteau lipsi jocurile n care mingea se lovea cu piciorul. La nceput jocurile
se desIsurau n aer liber, dar pe msur ce s-au dezvoltat si au nceput s cstige teren si n
rndul clasei nobiliare a societ|ii, au Iost construite sli speciale pentru practicarea lor.
1eu de paume era un joc popular practicat ini|ial mai ales de |rani n aer liber, pe
spa|iile virane. Mingea era lovit cu palma si transmis la distan|e ct mai mari, de unde si
denumirea de 'longue paume. Jeu de paume sau jocul mingii btute cu mna putea Ii un
mijloc de divertisment dar se organizau adesea si ntreceri. n Iunc|ie de mrimea si
materialul mingii, jocul purta mai multe denumiri: 'paume, 'eteuI, 'balle, ' bonde,
'pelote, 'boule, s.a. n Anglia, la un astIel de joc se angaja ntreaga popula|ie a unei
localit|i. Participan|ii loveau mingea pn o scoteau n aIara orasului, Iar s se respecte
nici o regul. nversunarea cu care se juca provoca multe accidente si pagube: se sprgeau
geamuri, obloane, etc. Adesea autorit|ile erau obligate s emit ordonan|e prin care s
tempereze elanul juctorilor si s limiteze pagubele: se permitea oragnizarea jocurilor doar n
zilele de duminic, iar mingile trebuia conIec|ionate din materiale moi: ln, stoI, pr de
animale.
Courte paume a aprut la nceputul sec. al XVI lea, ca un joc nou, destinat de data
aceasta celor din clasele avute care se desIsura n localuri nchise. La nceputul sec. al XVI-
lea apare racheta, la nceput cu Iorm ptrat apoi rotund, cu care este lovit mingea. Slile
55
n care se juca, numite "Tripot" erau construite n centrul oraselor, dup o anumit arhitectur
avnd o Iorm dreptunghiular de 40/14 m, delimitat la mijloc de o Irnghie sau o plas
pentru terenul celor dou echipe. Pentru spectatori erau prevzute galerii pe marginea
terenului.
n Anglia jocul care se desI sura n "courts" (sli) se numea royal-tennis, iar varianta
n aer liber "Iield-tennis". Alte variante ale jocului se numea "Iives" si "raquets". n Spania
jocul n care mingea se lovea cu un Iel de rachet purta denumirea "juego de pelota".
La crosse era un joc care consta n lovirea unei mingi de mici dimensiuni
conIec|ionat din lemn sau piele umplut, cu un baston ncovoiat la un capt. Mingea era
trimis spre o |int care putea Ii un cerc, un loc delimitat de |rusi, o gaur n pmnt, sau un
loc anume trasat pe sol.
1eu de mail a Iost Ioarte rspndit n sec. al XVI-lea mai ales n Eran|a si Anglia,
desi avea origine celto-germanic. Mingea de lemn se lovea cu un ciocnas cu coada lung,
conducnd-o pn la |int pe un traseu diIicil. Jocul a avut trei variante:
prin ct mai pu|ine lovituri juctorul trebuia s-si dirijeze mingea proprie la |inta
stabilit;
dou echipe si disputau o singurminge n acelasi scop;
combinat de dou jocuri n care o singur minge de dimensiune mare, putea Ii jucat
si cu mna si cu piciorul - numit 'chouler la crosse;
La soule era un joc ntre dou echipe care loveau mingea cu piciorul (n Eran|a se mai
numea si 'choule) spre terenul advers sau o |int trasat pe sol. Mingea a Iost conIec|ionat
la nceput din lemn, apoi din piele umplut cu iarb, muschi, etc. Din sec. al XVI lea, |inta s-a
modiIicat, lund Iorma actual, adic o poart n Iormde dreptunghi, limitat de dou bare
verticale si de una transversal.
Varianta italian acestui joc a Iost Calcio, ndrgit de to|i italienii, de la popor la
studen|ii din Padova, si de la nobili la preo|i. Era considerat un joc nobiliar, avnd legtur
cu 'harpastum jocul practicat de ctre patricienii romani.
n Anglia jocul mingii cu piciorul se numea Football si se desIsura pe orice teren si
pe strzi. Marea popularitate cstigat de acest joc l-a impus ca joc na|ional.
Cele mai multe dintre jocurile sportive practicate n zilele noastre si au originea n
jocurile cu mingea practicate n Evul Mediu: tenisul, crichetul, golIul, biliardul si binen|eles
jocul de Iotbal, ca sle pomenim doar pe cele mai cunoscute.
56
CONCEP|IILE DESPRE EDUCA|IE EIZIC N PERIOADA RENASTERII
Revolu|ia spiritual care a nceput n Italia pe la mijlocul sec. al XIV-lea exinzndu-se
apoi n celelalte |ri din Europa central si de vest, a nsemnat o schimbare completa
gndirii, a concep|iilor despre lume, om si via| si s-a maniIestat n toate domeniile culturii:
literatur, IilosoIie, art, stiin|, educa|ie. Renasterea a nsemnat o eliberare spirituala din
disciplina rigid a catolicismului medieval. Oamenii care cteva secole au trit adnci|i n
lumea conven|ional a misticii crestine, au nceput s se regseasc pe ei nsisi, au deschis
ochii asupra Irumuse|ilor naturii si vie|ii. Se poate spune c odat cu Renasterea via|a si-a
reluat cursul ei Iiresc. Oamenii putea s se bucure din nou de via|, s admire si s pre|uiasc
Irumosul, s aspire spre perIec|iune.
Curentul IilosoIic care a dominat perioada Renasterii a Iost 'umanismul. n timpul
acestei periade, oamenii de cultur au redescoperit valorile materiale si mai ales spirituale ale
antichit|ii. Cercettorii s-au adncit n studiul lumii antice si al concep|iilor vechilor greci
si romani despre via|, despre modul n care acestia se ngrijeau de corpul si spiritul lor. n
locul idealurilor transcedentale sunt reluate concep|iile conIorm crora personalitatea uman
trebuie ngrijit si cultivat sub toate aspectele ei Iizice, spirituale si morale.
Pedagogii, scriitorii sau ali gnditori umaniyti din Italia, Spania, Eran|a, Germania
si Anglia au imprimat un nou scop al educa|iei: Iormarea omului complet. Este adevrat c
din cauza structurii sociale a timpului educa|ia era limitat la clasele de sus ale societ|ii. Pe
de alt parte, lipsa unei organizri scolare moderne, limita eIorturile pedagogilor umanisti la
aspecte mai ales teoretice: ideile lor sunt exprimate n lucrri cu caracter divers, dar sunt prea
pu|in aplicate n practic. Doar sporadic, c|iva educatori strluci|i au ncercat s-si pun
realmente ideile n aplicare, n procesul de educa|ie al unor copii din Iamilii princiare sau
nobiliare, a cror educa|ie le era ncredin|at.
Desi s-au limitat la aspecte teoretice, activitatea pedagogilor umanisti a avut meritul
de a Ii readus educa|ia Iizic printre preocuprile educa|iei generale. n acelasi timp ei au
reusit s dezvolte idei valoroase legate de scopurile, necesitatea si Ioloasele exerci|iilor
Iizice, privite n cadrul unui sistem de Iormare a personalit|ii umane complete.
ITALIA: Pietro Paolo Vergerio (1349-1428), n lucrarea sa 'Despre moravurile
nobililor si studiul stiin|elor Irumoase si expune principiile despre educa|ie aIirmnd
'Cine posedun spirit clar si un corp puternic, trebuie s se ngrijeascde amndou. n
57
opinia sa, o educa|ie adevrat const n alternarea activit|ii stin|iIice cu exerci|iile Iizice.
El era adeptul unor exerci|ii care dezvolt Ior|a Iizic: jocurile cu mingea, vntoarea,
pescuitul, iar pentru cei care le gasesc pe acestea prea diIicile, recomanda mersul pe jos.
Mafeo Vegio (1406-1458), autor al unui tratat pedagogic, recomanda exerci|iile
militare tuturor tinerilor si le considera obligatorii pentru aceia care doreau s se dedice unor
cariere militare. n opinia lui, scopul exerci|iilor Iizice trebuia s Iie Iavorizarea unei bune
dezvoltri Iizice si o sntate ct mai bun, nu de a Iorma atle|i. n acest scop ele trebuie
deprinse treptat, pentru a nu obosi copiii nc nedezvolta|i. A Iost preocupat m mod deosebit
de eIectul exerci|iilor Iizice asupra |inutei estetice a corpului.
Aenea Sylvio Piccolomini (1405-1464) a scris un tratat de educa|ie pentru tnrul
rege al Ungariei si Boemiei, Ladislau, al crui educator a Iost. El subliniaz importan|a
exerci|iilor Iizice pentru Iormarea unei |inute Irumoase si mai ales pentru pregtirea de
rzboi. Piccolomini a ajuns pap(Pius al II-lea), continund si din aceast pozi|ie s
recomande principilor italieni practicarea consecvent a scrimei, ca exerci|iu Iizic
indispensabil Iormrii unor bune capacit|i militare.
Vittorino di Rambaldoni da Feltre (1378-1446) a Iost elevul lui Vergerio la
Universitatea din Padova, unde si-a nceput cariera pedagogic. Din anul 1442 a devenit
educatorul copiilor ducelui din Mantova. n aceast calitate a reusit s creeze o institu|ie si
chiar un sistem de educa|ie care l-au consacrat ca pe unul dintre marii precursori ai renasterii
educa|iei Iizice scolare.
El a organizat ntr-un pavilion din grdina palatului ducal din Mantova un institut de
educa|ie pentru copiii din Iamilia ducal, n care au Iost primi|i un numr nsemnat de copii
att din Iamilii nobile ct si din cele mai srace, care erau ntre|inu|i pe seama Iamiliilor celor
boga|i. Institu|ia se numea 'Casa Giocosa iar programul de educa|ie era n asa Iel conceput
nct s asigure o 'scoal perIect dup concep|iile lui. Instruirea oIerit copiilor era cea
clasic, predominau limba latin, IilosoIia, retorica. Excesul unei educa|ii intelectuale era
compensat printr-o ngrijit educa|ie moral si religioas, si ceea ce constituia o inova|ie
ndrznea| a timpului su, prin educa|ie Iizic. Exerci|iile Iizice care se practicau la Casa
Giocosa erau dintre cele mai variate: alergri, not si pescuit, clrie, lupt, jocuri cu mingea,
aruncarea lncii, tirul cu arcul si arbaleta, dansul, jocuri de rzboi asemntoare cu turnirul
cavaleresc. Dup modelul antic grecesc, era cultivat si muzica vocal si instrumental.
Ludovic de Vives (1492- 1540), spaniol din Valencia, a trit n Belgia, apoi la Paris
si n Anglia, la OxIord unde s-a ocupat de educa|ia Iiicei regelui Henric al VIII-lea, Maria.
58
Discipol la educa|iei scolastice la nceputul activit|ii sale, a devenit un umanist respectat.
Sistemul su de educa|ie l-a expus n principala sa oper'De tradensis disciplinis. Vives era
adeptul unei educa|ii echilibrate din care exerci|iile Iizice nu trebuie s lipseasc, Iiind
considerate deosebit de importante pentru pstrarea snt|ii, dezvoltarea Iizicului si
realizarea echilibrului suIletesc. n opinia sa lec|iile trebuie alternate cu jocuri si plimbri.
Exerci|iile Iizice nu trebuie s aib un caracter militar ci unul scolar. Jocurile elevilor trebuie
s se desIsoare sub supravegherea unui adult, pentru a nu degenera, iar scolile trebuie s
aib locuri special amenajate pentru ca exerci|iile Iizice s se poat Iace pe orice vreme.
Hieronymus Mercurialis (1530-1606) medic, a realizat o oper care desi are mai
ales un caracter igienic si medical, prin bog|ia materialului si prezentarea lui, este si o oper
pedagogicde mare valoare. Din anul 1562 a Iost medicul cardinalului Alexandru Earnese, un
mare protector al stiin|ei si al artelor. n aceast calitate are acces la bog|ia de cr|i si
manuscrise ale anticilor care se gsea la Vatican. Rezultatul studiilor ( a studiat mai ales
operele lui Galenus) este lucrarea 'Ars gymnastica care apare n 1569, la Vene|ia. Este o
lucrare impresionant Iormata din sase pr|i. (Titlul ei complet este: 'Sase cr|i despre
celebra art gimnastic a celor vechi, n timpurile noastre nc necunoscut) Cartea a Iost
retiprit nc n sase edi|ii. ( 4 la Vene|ia, una la Paris n anul 1577 si ultima la Amsterdam
n 1672).
Lucrarea lui Mercurialis are o valoare remarcabilatt documentar ct si literar,
reprezentnd una dintre monumentele literare ale Renasterii. Prin rspndirea ei considerabil
a avut o inIluen| mare asupra oamenilor, contribuind la redesteptarea interesului pentru
gimnastica antic pe baza unui material bogat si Ioarte bine prezentat.
GERMANIA - Umaniytii germani au Iost savan|i, cercettori de bibliotec,
pasiona|i de arheologie. Ei au studiat cultura antic, au proclamat virtu|ile exerci|iilor Iizice
clasice, dar au ignorat ce se aIla n imediata lor apropiere, adic cultura populara originala a
timpului lor si nu au luat n considerare exerci|iile tradi|ionale ale poporului german.
Erasmus din Rotterdam, erudit IilosoI si pedagog, condamn brutalitatea unor
proIesori care Ioloseau btaia ca metod pedagogic, Iiind prin natura sa un adversar al
violen|ei. Din acest motiv nu agrea nici exerci|iile Iizice dinamice, considerndu-le nedemne.
Nici vorb despre ncurajarea practicii acelor exerci|ii tradi|ionale ale vechilor germani.
Martin Luther, Iondatorul religiei protestante a Iost si unul dintre marii educatori ai
poporului su. n lucrrile sale este de acord cu practicarea exerci|iilor Iizice, considerndu-le
necesare pentru ca oamenii s nu cad prad exceselor si obiceiurilor nesntoase.
59
ANGLIA - Thomas Elliot (1490-1546), medic, a reusit o combina|ie Iericit ntre
umanism si cavalerism, prelund idei si concep|ii att de la Erasmus ct si de la Castiglione.
Cartea sa 'The Gouvernour publicat n 1531, sintetizeaz ideile sale despre educa|ie.
Aceasta trebuia pus n serviciul statului, pentru a pregti o tnr genera|ie Iolositoare
scopurilor sale. A Iost primul educator englez care a insistat asupra valorii educative a
exerci|iilor Iizice. Acest principiu va Ii de acum nainte prezent permanent n toate sistemele
de educa|ie englez.
Roger Acham (1516-1568) a Iost educatorul reginei Elisabeta. Activitatea lui s-a
desI surat ntr-o perioad n care se puneau bazele Imperiului colonial englez. Opera sa
pedagogica de cpti, a Iost lucrarea 'Schoolmaster aprut n 1570. Pentru Acham, idealul
educa|ional trebuia s Iie Iormarea "gentlemenului", omul cumsecade, n|elept, religios, dar
n acelasi timp sntos si bine dezvoltat Iizic. Secretul echilibrului si a Ior|ei na|iunii era
asigurarea unei educa|ii care s dezvolte att trupul ct si spiritul.
ERAN|A - Scriitorul Irancez Francoise Rabelais si-a exprimat ideile ndrzne|e si
inovatoare ntr-un roman Iantezist 'Gargantua et Pantagruel, publicat n perioada 1532-
1564. Romanul, scris ntr-un stil luxuriant, grotesc, adesea la limita decen|ei, este o critica
aspr la adresa concep|iilor de via| Ieudale si la modul n care se Icea educa|ia tineretului.
Rabelais schi|eaz un sistem revolu|ionar de educa|ie n care combin concep|iile cavaleresti
cu cele umaniste si care acord aten|ie sporit educa|iei Iizice si igienei. Poetul Michel de
Montaigne (1533-1592) preocupat de ideea c educa|ia trebuie s vizeze n egal msur
corpul si spiritul si exprim si el ideile ntr-un mod mai pu|in Iormal. Concep|iile sale asupra
acestei probleme sunt sintetizate n scrisorile pe care le trimite unei doamne, Diane de Eoix
contes de Gurson, cuprinznd sIaturi cu privire la educa|ia pe care trebuie s o primeasc
Iiul acesteia.
Umanistii au ncercat prin eIorturile lor concretizate cel mai adesea n lucrri cu
caracter medical, pedagogic sau chiar literar s readuc n centrul aten|iei importan|a
educa|iei Iizice n procesul de Iormare al omului modern. Oamenii de cultur din secolele
care au marcat perioada Renasterii au Iost n marea lor majoritate, teoreticieni, pu|in
preocupa|i de aplicarea practic a concep|iilor pe care le propagau. Precizarea rolului
educa|iei Iizice n sistemele educative, a scopurilor acestei activit|i, precum si a celor mai
potrivite metode si Iorme de practicare vor Ii tot attea probleme care si vor gsi par|ial
rezolvarea prin eIorturile oamenilor de stiin|, pedagogi n special, din secolele care au urmat.
NTREB RI
60
1. Care au Iost Iactorii care au contribuit decisiv la modiIicarea concep|iei despre educa|ie Iizic n
perioada de nceput a Evului Mediu ?
2. Cum a Iost asigurat continuitatea educa|iei Iizice de-a lungul acestei perioade istorice?
3. Ce caracter aveau exerci|iile Iizice practicate de popoarele germanice, anglo-saxone si slave ?
4. Ce nseamn"cavalerismul" ?
5. Care erau cele sapte virtu|i cavaleresti ?
6. Cum se desIsura jocul numit "chintena"?
7. Care dintre jocurile sportive moderne si au originea n jocurile cu mingea practicate n Evul Mediu ?
8. Care era scopul educa|iei pentru pedagogii umanisti si care erau limitele concep|iei lor ?
9. C|i dintre gnditorii umanisti au reusit s pun n practic ideile reIeritoare la importan|a educa|iei
Iizice n dezvoltarea personalit|ii umane ?
10. Ce rol au avut ideile lor despre educa|ie Iizic n procesul de dezvoltare al acestui domeniu ?
11. Enumera|i principalii umanisti englezi si lucrrile n care Iac reIeriri la activitatea de educa|ie Iizic.
MODUL NR.4
IDEI REEERITOARE LA EDUCA|IE EIZIC N CONCEP|IILE PEDAGOGILOR
REALISTI DIN SECOLUL AL XVII-LEA - J.A. KOMENSKI SI J. LOCKE -
PEDAGOGIA RA|IONALIST DIN SECOLUL AL XVIII-LEA - J.J. ROUSSEAU SI
CONTRIBU|IA SA LA INTRODUCEREA EDUCA|IEI EIZICE N PROCESUL DE
EDUCA|IE
a)Scopul si obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu conceptiile din domeniul educatiei
Iizice si sportului in perioada sec. XVII - XIX.
Se vor atinge urmatoarele obiective:
-Prezentarea conceptiilor si preocuparilor pt educatie Iizica si sport in sec.XVII XIX ;
b)Coninutul informaional detaliat
Secolul al XVII-lea a Iost marcat de curentul "realismului" care pe planul educa|iei a
determinat schimbri substan|iale: n locul ra|ionamentului de tip deductiv speciIic Evului
Mediu se impun concep|iile lui Bacon si mai ales "metoda" lui Descartes: Iolosirea n
procesul de cunoastere si educa|ie a studiului realit|ii, experien|a si analiza, trecerea de la
particular la general. Dintre pedagogii realisti ai secolului al XVII-lea, Comenius si J.Locke
au ncercat s aplice si n domeniul educa|iei Iizice ideile pedagogiei realiste.
8.1. Comenius sau 1an Amos Komenski (1592 - 1670) de origine ceh a Iost cel
mai nsemnat pedagog al sec. al XVII-lea, autorul unei opere literare IilosoIice si pedagogice
de mare valoare. Dintre aceste trebuie amintite"
61
DIDACTICA MAGNA (Marea didactic) aprut n anul 1640, n care sunt expuse
de la principiile sale pedagogice si metodele pe care le preconiza pentru realizarea procesului
de educa|ie, pn la toate aspectele legate de organizarea unei scoli;
ORBIS SENSUALIUM PICTUS (Lumea sim|urilor zugrvite n imagini) aprut n
anul anul 1668, constituia un manual practic bazat pe imagini. Sunt prezentate aici si o serie
de exerci|ii Iizice pe care autorul le recomanda pentru a Ii introduse n scoli: alergri, patinaj,
popice, tir, scrim, lupta, not;
SCHOLA LUDUS (Scoala jocului) n care a Iost precizat Iundamentarea pedagogica
a exerci|iilor si jocurilor pe care autorul le considera esen|iale pentru procesul de educa|ie al
copiilor n viziunea concep|iilor sale despre educa|ie.
Dup apari|ia lucrrii sale monumentale, ne reIerim la Didactica Magna, Comenius
are ocazia s aplice n mod practic ideile sale. El a nIiin|at si a condus la solicitarea si cu
ajutorul principelui Rakoczi, ntre anii 1650-1654, o scoal n Slovacia, n localitatea Saros-
Patak. n programul acestei scoli exerci|iile Iizice si jocurile ocupau un loc important.
Armonizarea aspectelor Iizice ale vie|ii cu cele intelectuale, constituind n concep|ia lui
Comenius baza naturala a educa|iei. (Kiri|escu, 1943)
8.2. Medicul yi filozoful englez 1ohn Locke (1632 - 1704), adept a lui Bacon si al
Iormulei "nihil est in intelectu quod non prius Iuerit in sensu" (nimic n ra|iune nainte de a Ii
n sim|uri), considera c doar prin exersare se pot dezvolta aptitudinile. Concretizarea
concep|iilor sale s-a realizat n lucrarea sa de reIerin| n domeniul pedagogic 'CTEVA
CUGET RI ASUPRA EDUCA|IEI COPILULUI' n care sunt abordate educa|ia Iizic,
moral si intelectual. n mod deosebit el a pledat pentru o educa|ie moral si Iizic, prin care
s se Iormeze oameni sntosi si cu caractere puternice. Adept al dictonului latin "Mens sana
in corpore sano" Locke atrage aten|ia si asupra multor aspecte care condi|ioneaz starea de
sntate: alimenta|ia, mbrcmintea, via|a n aer liber, somnul, practicarea exerci|iilor Iizice.
La Iel ca si pentru predecesori idealul educa|ional n concep|ia sa era Iormarea
"gentlemenului".
8.3. Secolul al XVIII-lea este dominat de preocuparea tot mai serioas pentru
problemele educa|iei. Scoala tinde s se desprind de biseric, sub a crui inIluen|a era de la
nceputul Evului Mediu, pedagogia devine o stiin|, iar organizarea si Iunc|ionarea sistemelor
de nv|mnt ncepe s se bucure de aten|ia celor care conduceau statele europene n plin
proces de consolidare. Se produce o apropiere ntre oamenii de stiin|, pedagogi si medici,
este secolul enciclopedistilor.
62
Pentru evolu|ia educa|iei Iizice, mai ales n privin|a locului pe care aceast disciplin
l ocupa n procesul educativ si de Iormare al copiilor si tinerilor, contribu|ia cea mai
consistenta a avut-o 1ean 1aques Rousseau (1712 - 1778). Iluminist elve|ian-Irancez,
democrat, ideolog al micii burghezii, este recunoscut ca cea mai reprezentativ personalitate
pedagogica sec. al XVIII-lea, avnd o contribu|ie deosebit asupra dezvoltrii pedagogiei
moderne. Opera sa pedagogic ale crei idei ndrzne|e au avut un mare ecou la vremea
respectiv este "EMILE OU DE L`EDUCATION' (Emil, sau despre educa|ie) aprut n
anul 1762. Multe dintre ideile prezentate de autor au Iost reluate de pedagogia modern, chiar
dac unele au Iost inaplicabile.
Lucrarea este Iormata din cinci pr|i, care corespund etapelor de dezvoltare a
copilului. Principiul Iundamental al concep|iei lui Rousseau a Iost necesitatea ntoarcerii la
natur si ocrotirea copilului de inIluen|ele neIaste si nesntoase ale societ|ii printr-o izolare
voit si o educa|ie care s-i dezvolte capacit|ile intelectuale si Iizice ntr-o strns legtur.
n acest proces de educa|ie esalonat pe etape de dezvoltare a copilului, cea rezervat n mod
special pentru educa|ia Iizic este a doua, ntre 4 si 12 ani, iar exerci|iile recomandate sunt
notul, jocurile cu mingea, tragerile cu arcul.
n perioada cuprins ntre sec. al XV-lea si al XVIII-lea un numr important de
IilosoIi, pedagogi si medici au cutat sIundamenteze o baz ra|ional pentru exerci|iile Iizice
si s arate importan|a lor ca Iactor educativ si si igienic. Nu se poate ns vorbi nc despre o
adevrat inIluen| a acestor idei n practica scolar. Cei mai mul|i dintre ei concepeau
educa|ia n mod individual, aplicabil Iiilor de nobili. Chiar si Rousseau, cu ideile lui care au
premers revolu|ia Irancez, se reIerea la educa|ia lui Emile, ca un 'proIesor de curte.
CURENTUL EILANTROPIST SI REINTRODUCEREA EDUCA|IEI EIZICE N
SCOAL: J. BASEDOW, C. SALZMAN, J. GUTS-MUTS, G. VIETH, PESTALOZZI
Ideile enciclopedistilor Irancezi s-au rspndit n ntreaga Europ, dar avut un mare
rsunet deosebit n Germania, unde limba Irancez si obiceiurile de via| ale Irancezilor s-au
bucurat de un prestigiu deosebit. S-a ajuns chiar la dispre|ul Ia| de limba german, care era
considerat barbar.
n secolul al XVIII-lea, n Germania s-a produs o puternic miscare de lupt
mpotriva tiraniei religioase. Biserica catolic german redevenise o mare putere, care
controla spiritual poporul german, cenzurnd orice libertate de idei, persecutnd autorii care
cutezau s-si exprime preri care nu erau n concordan| cu concep|iile religioase stricte.
63
Aceast epoc de renastere numit n Germania "auIklarung" (iluminare) este
considerat la Iel de important ca si Renasterea din sec. al XV-XVI-lea. Principiile noului
curent erau: restituirea drepturilor individuale ale Iiecruia si emanciparea Ia| de biseric, iar
pe plan politic abolirea monarhiei absolutiste. Cele mai reprezentative Iiguri ale
'auIklarungului au Iost: Leibnitz, WolI, Kant si Herder.
Dac n Eran|a ideile enciclopedistilor si ra|ionalistilor au avut mai ales o inIluen|
politic, contribuind la declansarea Revolu|iei din 1789, n Germania, eIectele iluminismului
autohton s-au maniIestat mai ales n plan cultural si au avut o inIluen| puternic asupra a tot
ceea ce nsemna la timpul respectiv educa|ia.
Pedagogii germani si vor ndrepta aten|ia si spre educa|ie Iizic. Dup ce umanistii au
ncercat n lucrrile lor s o readuc n aten|ia oamenilor, iar pedagogii secolelor urmtoare
au ridicat-o la rangul unei concep|ii Iundamenatale n educa|ia general, pedagogii germani
de la sIrsitul sec. al XVIII-lea vor reusi s o introduc n practica vie|ii scolare. Aceast
reusit va deschide un nou capitol n evolu|ia istoric a educa|iei Iizice.
Dup o lung perioad de timp si multe obstacole, educa|ia Iizic disprut din scoal
dup prbusirea lumii antice, se va ntoarce din nou la scoal.
Ideile iluminismului german si-au gsit cea mai bun expresie n scoala Iilantropic,
dezvoltat n a doua jumtate a sec. la XVIII-lea, care a reunit si sintetizat toate curentele din
lumea intelectual: ra|ionalismul, utilitarismul, concep|iile lui Locke, cultivarea
sentimentelor, etc.
Pedagogii germani de la sIrsitul secolului al XVIII-lea sunt cei care reusesc s Iac
marele pas de la concep|iile promovate de umanisti si iluministi nc din secolul al XVI-lea
la aplicarea n practic a ideii c educa|ia Iizic trebuie s redevin o piatr de temelie a
educa|iei scolare. Educa|ia Iizic si-a gsit un loc central n preocuprile pedagogilor care
apar|ineau scolii Iilantropiste. Continund opera naintasilor lor, ei nu s-au mul|umit doar cu
exprimarea si sus|inerea n scris a ideilor despre aceast activitate, ci au introdus-o eIectiv n
programele institu|iilor scolare pe care le-au nIiin|at sau condus.
9.1. ntemeietorul ycolii filantropiste a fost 1ohann Basedow (1732-1790). Originar
din Hamburg, a studiat teologia, iar n anii 1750 este proIesor la o Academie cavalereasc din
Danemarca, unde are ocazia s cunoasc si s pre|uiasc virtu|ile exerci|iilor cavaleresti.
Ideile sale pedagogice progresiste atrag aten|ia principelui din Anhalt, care i oIer sansa de
nIiin|a o institu|ie de educa|ie n conIormitate cu concep|iile sale. AstIel ia nastere n 1774,
celebrul institut 'Philantropinum de la Dessau. Aceast scoal va Ii terenul de aplicare si
64
experimentare a pedagogiei Iilantropiste a lui Basedow, un adevrat laborator de experien|
n domeniul educa|iei Iizice, morale si intelectuale.
Basedow a dorit ca aceat scoal s Iie 'ntia scoal normal pentru umanitate, 'o
scoal a iubirii de oameni si de cunostin|e bune pentru nv|tori, pentru boga|i si sraci El
si-a expus ideile pedagogice ntr-un mare numr de lucrri. Lucrarea sa Iundamental este
'Tratatul elementar aprut n 1774, cuprinznd 4 volume.
Pedagogia lui Basedow este inspirat de ideile lui Locke, Comenius si mai ales
Rousseau. n concep|ia sa educa|ia trebuie s Iie na|ional si independenta de orice biseric,
dar cultura sentimentului patriotic trebuie Icut n aIar de orice na|ionalitate. n opinia lui
Basedow, munca trebuie nlocuit cu plcerea. Ca urmare a acestor dou caractecteristici ale
concep|iei pedagogice basedowiene: atractivitatea si utilitarismul, exerci|iile Iizice au ocupat
loc considerabil n planul de educa|ie al lui Basedow.
La Philantrophinum a Iost introdus o metod prin care copiii nv|au jucndu-se, iar
orele de nv|tur alternau cu cele de joc. Exerci|iul Iizice trebuia s aib un dublu scop. Pe
de o parte s Iie instrumente ale mbunt|irii naturii umane, iar pe de alt parte s Iie mijloc
de educa|ie general pentru viitorii cet|eni. Ele erau mprumutate din vechea gimnastic
greceasc si din exerci|iile cavaleresti, n asa Iel nct s satisIac principiul utilitar. La
Dessau a Iost introdus un pentatlon care cuprindea: alergri, srituri, c|rari, exerci|ii de
balans si de purtat. Acestora li se adugau dansul, clria, scrima, exerci|ii militare. O
inova|ie a lui Basedow a Iost introducerea pe timpul verii a vie|ii de tabr, n care elevii
locuiau n corturi, notau, pescuiau, Iceau canotaj etc.
Cea mai mare parte a ideilor pedagogice ale lui Basedow sunt inspirate de opera
pedagogica a lui J.J.Rousseau. Dac acesta poate Ii considerat un reIormator al procesului de
educa|ie n plan teoretic, cu siguran|, Basedow a Iost reIormatorul practic. Desi institu|ia
pe care a creat-o nu a avut o via| prea lung, el Iiind nevoit s o prseasc n urma unor
conIlicte cu colaboratorii si (conIlicte datorate temperamentului su nvalnic si unor deIecte
de caracter) ideile lui au Iost preluate de numerosi pedagogi care au creat o adevrat scoala
Iilantropic, iar printre sus|intorii ideilor sale s-a numrat si IilosoIul Immanuel Kant.
9.2.Printre aceytia a fost yi Christian Salzman ( 1744-1811), pastor protestant, care
a lucrat pentru o scurt perioadla Dessau. Nemul|umit de atmosIera de aici, a acceptat oIerta
si sprijinul Iinanciar la Iamiliei domnitoare din Saxa Coburg Gotha si a nIiin|at o nou
institu|ie Philantropinum, n apropierea localit|ii SchneIenthal, ntr-un loc aparte, n
mijlocul naturii.
65
Om cu spirit ales, mare iubitor al copiilor, dar si cu o mare capacitate de munc si bun
organizator, Salzman s-a devotat acestei institu|ii si a Icut din ea un model de scoal
modern. Ajutat de echipa de proIesori cu care a lucrat ntr-o deplin armonie a reusit s
imprime institu|iei un bun renume care i-a asigurat o Ioarte lung Iunc|ionare.
La Iel ca si Rousseau (al crui adept a Iost) Salzman si-a sintetizat ideile pedagogice
ntr-un roman, intitulat dup numele personajului principal, "Konrad Kiefer". Spre
deosebire de eroul lui Rousseau, acesta era un copil de |rani, care Irecventeaz scoala din
satul natal. Scopul educa|iei n opinia lui Salzman era 's Iormeze oameni sntosi, si voiosi,
inteligen|i si buni, pentru ca prin aceasta s Iie Ierici|i ei nsisi si n stare s colaboreze la
prosperitatea general.(Kiri|escu, 1942)
ntre el si Basedow predecesorul ale crui concep|ii si le-a nsusit, erau mari deosebiri
de personalitate: pe ct de plin de temeperament si ciud|enii era acesta, pe att de ponderat,
simplu si modest era Salzman. Punnd pe primul plan Iormarea personalit|ii elevilor,
Salzman a acordat o aten|ie special personalit|ii educatorului: acesta trebuia s caute n el
nsusi cauza greselilor elevilor si. Cunoasterea de sine, conduita exemplar si continua
perIec|ionare a propriei personalit|i este dup Salzman, secretul educa|iei.
Desi a Iost preot, educa|ia Iizic s-a bucurat de mare aten|ie n programele de
educa|ie de la Schephenthal. Elevii si Iceau numeroase excursii, practicau exerci|iile Iizice
si jocurile. n opinia lui, proIesorul trebuia s ia parte n mod activ la aceste jocuri: 'Cine nu
stie s se joace cu copiii si este destul de nepriceput ca s cread c acest amuzament este mai
prejos de demnitatea sa, nu trebuie s se Iac educator. Kiri|escu, 1942)
n curtea scolii de la Schephenthal erau amenajate spa|ii speciale si aparate pentru
practicarea exerci|iilor Iizice: brnde echilibru, san|uri pentru srituri, stlpi pentru c|rri,
leagne pentru balans, etc. Pe lng aceste exerci|ii Iizice n programul elevilor mai erau si
dansurile, muzica instrumental si activit|ile manuale.
Marele merit al scolii Iilantropiste este c a demonstrat importan|a educa|iei Iizice si a
readus-o n programul scolar pe o pozi|ie egal cu cea a educa|iei intelectuale si morale.
9.3 Cel care a reuyit ntr-un mod strlucit s concretizeze eforturile pedagogilor
filantropiyti n domeniul educaiei fizice a fost 1ohan Gutsmuths(1759 - 1839). Cu studii
de teologie, Iilologie, geograIie, matematic si Iizic la Universitatea din Halle, datorit unui
concurs de mprejurri, devine proIesor de gimnasticla la scoala lui Salzmann. Angajarea
lui s-a dovedit Ioarte inspirat, Gutsmuths dedicndu-se cu mare devotament si seriozitate
acestui domeniu de activitate. Dup opt ani de exercitare a proIesiei si Ioarte mult studiu al
66
unor predecesori, n anul 1793, public cartea "GYMNASTIK EUR DIE JUGEND"
(Gimnastica pentru tineret), o lucrare de mare valoare care poate Ii considerat prima carte
de specialitate din epoca modern. Prin proIunzimea gndirii, bog|ia documentrii, juste|ea
observa|iilor, claritatea expunerii, aceast lucrare este nu numai prima carte moderna de
Educa|ie Iizic, dar si cea care pune temeliile pedagogice ale educa|iei Iizice scolare. Cartea a
Iost publicat n mai multe edi|ii, mereu revizuite si completate si a Iost tradus n mai multe
limbi.
11.4. Gerhard Vieth (1763-1836) a Iost contemporan cu Gutsmuts, desIsurndu-si
activitatea practic n acelasi timp. Om de stiin|, cu o pregtire ce atingea erudi|ia, excelent
pedagog, a reusit s contribuie Iundamentarea stiin|iIic a educa|iei Iizice, desi nu a predat-o
niciodat ca proIesor. Dup studii de Ioarte serioase de drept, matematic si Iizic la
Universit|ile din Gotingen si Leipzig, din anul 1786 este proIesor de matematic, apoi
director la scoala Iilantropist din Dessau. Bogata lui activitate stiin|iIic a Iost surprinztor
completat cu o lucrare dintr-un domeniu care aparent nu avea legtur cu preocuprile lui
obisnuite: 'NCERCARE DE ENCICLOPEDIE A EXERCI|IILOR EIZICE, o lucrare
Iundamental, una dintre cele mai complete care s-a scris vreodat n educa|ie Iizic.
n prima parte a lucrrii, autorul a descris bazndu-se pe o documentare Ioarte bogat,
exerci|iile Iizice practicate din cele mai vechi timpuri de toate popoarele lumii, ncercnd n
acelasi timp s explice si procesul de evolu|ie al lor. n partea a doua, a sistematizat
exerci|iile Iizice dup alte criterii dect cele ale lui Gutsmuts. Vieth utilizeaz pentru
sistematizare criterii anatomice si Iiziologice, Iiind primul autor care apeleaz la acestea. El
descrie structura corpului omenesc n legtur cu mecanica miscrilor, eIectele de prghie ale
oaselor, etc. Toate exerci|iile sunt tratate din acest punct de vedere, iar descrierile unor pozi|ii
si a unor miscri sunt att de bine realizate nct au rmas valabile pn n zilele noastre.
Cartea lui Vieth, scris pe baza unei documentri excep|ionale, Iundamentat stiin|iIic
a completat n mod Iericit opera lui Gutsmuths, cele dou lucrri realiznd mpreun
Iundamentarea stiin|iIic a activit|ii de educa|ie Iizic.
8.5. Alturi de filantropiyti germani, au fost yi ali pedagogi care prin concepiile
yi realiz rile lor de ordin teoretic, dar mai ales practic au determinat evolu|ia pozitiv a
procesului de dezvoltare a educa|iei Iizice, mai ales n mediul scolar, n aceast perioad.
Printre acestia se detaseaz personalitatea eleve|ianului de origine italian Pestalozzi (1746
- 1827). Mare admirator si adept al ideilor lui Rousseau, avnd studii teologige si juridice,
dup ncercri nereusite n domeniul agriculturii, Pestalozzi a nIiin|at la Ierma lui de la
67
Brugg un institut pentru educa|ia copiilor orIani sau de condi|ie Ioarte modest. Marea Ior|
a acestui om provenea mai ales din excep|ionalele sale calit|i morale: altruismul, buntatea
si o imens generozitate.
Opera sa pedagogic, scris n stilul unui roman popular LEONARD SI GERTRUDA
, a aprut n anul 1781 si s-a bucurat de un succes imens. La Iel ca si ultima dintre scolile pe
care le-a nIiin|at si condus, cea de la Yverdon, o localitate de lng Neuchatel. Aceste
ultime realizri l-au consacrat ca o personalitate pedagogica de prim rang.
Concep|ia pedagogica lui Pestalozzi, porneste de la ideea lui Rousseau, conIorm
creia baza oricrei educa|ii este intui|ia. Intui|ia nu const numai n percep|ia exterioar a
senza|iilor, ci se aplic si n sIera constiin|ei, a sentimentelor si emo|iilor. Cunosctor al
IilozoIiei platoniene, Pestalozzi promoveaz educa|ia Iizic ca Iactor decisiv n Iormarea
armonioas a personalit|ii umane. n scolile pe care le-a nIiin|at sau condus, exerci|iile
Iizice numite de pedagog "naturale sau elementare" se adresau n primul rnd articula|iilor.
Ele constau n Ilexii, extensii, rsuciri ale membrelor si trunchiului, se executau liber si erau
exersate ntr-un mod Irontal care angrena ntreg colectivul de elevi.
Dac sistemul pedagogic al lui Pestalozzi la modul general s-a bucurat de o apreciere
unanim, Iiind considerat deschiztor de drum n pedagogia modern, nu acelasi lucru se
poate spune despre gimnastica scolar preconizat de el. Criticat pentru artiIicialitate si
caracterul ei mecanic, trebuie totusi apreciat pentru Iaptul c n elaborarea sistemului de
exerci|ii Iizice Pestalozzi a Iolosit cunostin|e de anatomie si biomecanica, dnd un caracter
stiin|iIic contribu|iei sale la dezvoltarea acestui domeniu.
NTREB RI
1. n care dintre lucrrile sale Iundamentale, Comenius se reIer la Iundamentarea pedagogica a exerci|iilor si
jocurilor pe care le consider esen|iale pentru procesul de educa|ie al copiilor ?
2. Care era dictonul latin dup care s-a orientat n activitatea sa pedagogic, J. Locke ?
3. La ce se reIer principiul Iundamental al concep|iei lui Rousseau si n care etap din procesul de educa|ie
pe care-l preconiza educa|ia Iizic avea rol predominant ?
MODUL NR.5
SISTEMELE NA|IONALE DE EDUCA|IE EIZIC DIN SECOLELE AL
XVIII-LEA SI AL XIX-LEA: SISTEMUL ERANCEZ, ELVE|IAN, GERMAN, DANEZ,
SUEDEZ SI ENGLEZ
68
a) Scopul yi obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu conceptiile din domeniul educatiei
Iizice si sportului in perioada sec. XVII XVIII, sistemul national de educatie Iizica german,
suedez, englez.
Se vor atinge urmatoarele obiective:
-Prezentarea sistemul national de educatie Iizica german, suedez, englez.
b) Coninutul informaional detaliat
Scriitorii, IilosoIii, pedagogii secolelor al XVI-lea, XVII-lea si al XVIII-lea au reusit
s readuc educa|ia Iizic n preocuprile oamenilor de cultur si a celor de scoal.
Eilantropistii au introdus educa|ia Iizic n programul scolar, ca parte esen|ial a educa|iei
generale. La limita secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, se accentueaz caracterul concret al
activit|ilor n domeniul educa|iei Iizice, iar realizrile unor personalit|i din Eran|a,
Germania, Suedia sau Anglia se cristalizeaz sub Iorma unor advrate sisteme na|ionale de
educa|ie Iizic.
Creatorii de sisteme de la sIrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul celui urmtor, au
reusit s Iundamenteze sisteme de educa|ie Iizic complete, bazate pe concep|ii pedagogice
generale, dar n acelasi timp adaptate la caracteristicile sociale, politice din |rilor lor si
subordonate unor scopuri clare. Datorit gradului de dezvoltare la care a ajuns gndirea
pedagogic n domeniul educa|iei Iizice n aceast perioad si adaptrii ei la condi|iile
speciIice de via| din |ara respectiv, sistemele de educa|ie Iizic create n aceast perioad
au avut o larg rspndire, au ptruns n via|a scolar, au Iost durabile si au constituit o
caracteristic a educa|iei Iizice din acest secol. Mai mult chiar, unele dintre ele au Iost
preluate si de alte |ri europene dect cele n care au aprut, inIluen|nd dezvoltarea activit|ii
de educa|ie Iizic pe plan european si chiar mondial, dac ne gndim c toate sistemele
europene au ptruns si pe continentul american prin intermediul emigran|ilor. Secolul al XIX-
lea a Iost marcat nu numai de apari|ia si extinderea sistemelor de educa|ie Iizic na|ionale, ci
si de lupta dintre ele. Din aceast rivalitate a avut de cstigat n principal activitatea de
educa|ie Iizic care pe parcursul acestui secol se poate spune c intrat deIinitiv n via|a
omului modern, mai ales prin intermediul sistemului de educa|ie scolar si universitar,
69
devenind o component esen|ial a procesului de dezvoltare normal si armonioas a omului,
de pstrare a bunului cel mai de pre|: sntatea.
Eiecare dintre aceste sisteme na|ionale se leag de numele unei personalit|i, pedagog
de obicei, care si-a dedicat activitatea si energia adesea pe parcursul ntregii vie|ii ediIicrii
unui sistem propriu de educa|ie Iizic.
10.1. n Frana secolulului al XVIII-lea nv|mntul avea un aspect haotic care se
datora lipsei de interes a regalit|ii preocupat doar scolile destinate Iunc|ionarilor si
oIi|erilor si. Neglijen|a statului Ia| problemele educa|iei a dus la cresterea inIluen|ei
congrega|iilor religioase, n special a iezui|ilor care controlau ntregul sistem de nv|mnt.
Dup expulzarea acestora n 1762, n sistemul de nv|mnt s-a produs un adevrat gol.
Revolu|ia Irancez prin Iruntasii si a ncercat punerea nv|mntului sub directul
control al statului, considernd c scoala era mijlocul cel mai sigur de a asigura emanciparea
poporului. Ideile pedagogilor Revolu|iei Iranceze nu au devenit realitate din cauza modului n
care s-au derulat evenimentele n Eran|a. Preluarea puterii de ctre Napoleon Bonaparte care
a preluat din ideile generoase ale enciclopedistilor numai pe acelea care-i serveau
Iundamentrii concep|iei statului militar a redus scopul nv|mntului public Irancez la acela
de a creste si educa solda|i. n scolile din timpul su, exerci|iile Iizice constau doar n marsuri
si mnuirea armelor, elevii erau organiza|i n companii iar scoala devenise o adevrat
cazarm.
n acest context educa|ional si va desIsura activitatea cel care este considerat
creatorul primului sistem de educa|ie Iizic Irancez colonelul spaniol Don Francesco
Amoros y Ondeano (1770-1848) care a reusit s adauge la spiritul militarist al epocii o
concep|ie superioar despre educa|ie.
Amoros s-a nscut la Valencia n Spania si s-a dedicat carierei militare. Bun
cunosctor al pedagogiei lui Pestalozzi a redactat un regulament de educa|ie militar bazat pe
ideile acestuia. A avut ocazia s-si pun n practic ideile progresiste despre educa|ie la
Institutul pestalozzian din Madrid. Acest institut a Iost nIiin|at n 1807 de ctre regele Carol
al IV-lea al Spaniei pentru Iormarea inginerilor si oIi|erilor, iar Amoros a Iost numit la
conducerea lui. Pe lng aceast Iunc|ie, el s-a ocupat de educa|ia principelui mostenitor al
tronului Spaniei si a de|inut o serie de Iunc|ii importante n stat: intendent al poli|iei, ministru
de interne, consilier de stat. n timpul campaniei lui Napoleon n Spania, s-a alturat
Irancezilor, devenind guvernator al provinciei. La prbusirea regimului napoleonian s-a
70
reIugiat n Eran|a, iar n anul 1816 a ob|inut naturalizarea ca cet|ean Irancez, dedicndu-si
ntreaga activitate noii sale patrii.
Activitatea sa principala a constat n rspndirea exerci|iilor Iizice pentru practicarea
crora a creat un sistem propriu. Om charismatic, ntreprinztor, de mare inteligen|, bun
vorbitor a reusit s creeze o miscare puternic n Iavoarea educa|iei Iizice. Teoretician si
practician n acelasi timp, a scris o mul|ime de cr|i si brosuri care au Iixat sistemul si
metodele sale, dar a si nIiin|at si condus o serie de institu|ii n care se preda gimnastica dup
principiile sale.
n 1817 a nIiin|at cu ajutorul unei subven|ii, 'Institution Durdan la Paris. Aspectul
caracteristic al acestui gimnaziu era dat de un portic nalt de peste 5 metri, sus|inut de trei
stlpi verticali. Pe brna orizontal de sus atrnau prjini, Irnghii cu noduri, scri de lemn
etc. Pe lng portic erau alte instala|ii si amenajri: san|uri pentru srit, catarge, bare, scri
oblice, etc.
Apari|iile n public, numeroasele conIerin|e determin oIicialit|ile s-i ncredin|eze
misiunea de a nIiin|a Gimnaziul pentru sapeuri-pompieri si apoi Gimnaziul normal militar,
inaugurat n anul 1820. Aici si desvrseau pregtirea Iizic si militar dup metoda lui
Amoros trupe de artilerie, geniu si garda regal. Pe lng acest gimnaziu s-a creat o sec|ie
scolar: 'Gimnaziu civil normal care era Irecventat de elevii liceelor si gimnaziilor civile
din Paris.
ntre anii 1820-1832 Amoros desIsoar o activitate extraordinar att ca director al
acestor institu|ii ct si ca propagandist: conIerin|e, demonstra|ii, manuale, cr|i. n 1817 apare
'Manual practic de exerci|ii corporale si jocuri una dintre lucrrile lui Iundamentale, apoi n
1821 'Prospectus, n 1830 ' Manual de educa|ie gimnastic si moral. Printre proiectele
sale rmase nerealizate au Iost 'Marea oper un volum n care s adune toate lucrrile sale
si un Gimnaziu normal de propor|ii grandioase pe care dorea s-l numeasc'Palatul tinere|ii.
Declinul lui Amoros a nceput dupanul 1832, succesele sale determinnd la nceput
invidia, apoi dusmnia multora. Atacat, ironizat, i se reprosa autoritarismul, lcomia, risipa
Iondurilor. n urma a numeroase atacuri Ministerul de rzboi i taie subven|iile, iar n 1837
gimnaziul militar este nchis prin ordonan| regal. Moare srac n anul 1848. Doar Iostii si
elevi i mai pstreaz amintirea scriind la mormntul su: 'Amoros, Iondator al gimnasticii n
Eran|a, mort cu regretul de nu Ii Icut mai mult pentru ea, din cauza obstacolelor care i s-au
pus. (Encyclopedie des Sports, 1924)
71
Concepiile teoretice sunt cel mai bine prezentate de nsusi Amoros, n manualele si
lucrrile sale. El deIineste gimnastica drept: "stiin|a ra|ional a miscrilor noastre, a
raporturilor lor cu sim|urile, cu inteligen|a, cu sentimentele, cu moravurile noastre si cu
dezvoltarea tuturor Iacult|ilor noastre. Gimnastica mbr|iseaz practica tuturor exerci|iilor
ce tind a Iace pe om mai curajos, mai ntreprinztor, mai inteligent, mai dibaci, mai iute, mai
mldios, mai sensibil, mai puternic, mai sprinten, si care ne ajut s nIrngem toate
diIicult|ile si s triumIm mpotriva tuturor primejdiilor si a tuturor piedicilor, de a Ii
capabili s servim patria si umanitatea". Encyclopedie des Sports, 1924
Amoros a Iost primul care a intuit ceea ce psihologia moderna numeste 'imagini
kineztezice, adic senza|iile despre miscarea propriului corp. La baza didacticii amorosiene
st intui|ia, care porneste de la asocierea a ct mai multe senza|ii: auditive, vizuale, tactile.
Asocierea exerci|iilor cu muzica este un element important al metodei sale prin asocierea
miscrilor cu ritmul pe care l oIer muzica. La valoarea psiho-pedagogic a exerci|iilor
Amoros adaug necesitatea ca exerci|iile Iizice s aib si un caracter utilitar.
Gimnastica lui Amoros are la baz n ceea ce priveste alegerea, sistematizarea, si
executarea exerci|iilor sale criterii stiin|iIice care se Iundamenteaz pe cunostin|e de
anatomia si Iiziologie, mecanica miscrilor si examenul Iizic si moral ale elevilor. El are
marele merit de a Ii primul care a individualizat educa|ia motric |innd cont de constitu|ia
Iizic si de personalitatea elevului, alctuind un adevrat dosar pentru Iiecare pentru Iiecare
elev, care cuprindea o mul|ime de date si msurtori somatice, precum si de predispozi|ii
pentru anumite exerci|ii. Amoros alegea si recomanda Iiecrui elev exerci|iile care le
considera potrivite.
Leciile concepute de Amoros aveau au aspect variat, cutnd s realizeze toate
scopurile sistemului su. La nceputul orei, ncolona|i, elevii intrau n sal, condusi de
proIesorul lor. Echipamentul lor era Iormat din pantaloni albi si vest simpl. Dup inspec|ie,
elevii executau pe muzic exerci|ii elementare si marsuri. Partea a doua a lec|iei se
desIsura n aer liber si consta n alergri si exerci|ii de lupte. A treia parte era dedicat
asimilrii unor cunostin|e teoretice. Se desIsura n sala de Iiziologie pe ai cror pere|i se
gseau o serie de planse, tablouri, statistici, maxime morale. A patra parte se desIsura din
nou aIar, constnd n exerci|ii de aplica|ie. n Iine, ultima parte a lec|iei era gzduit din nou
de sala de Iiziologie: aici se analiza lec|ia si se atribuiau caliIicativele si recompense morale
celor care s-au distins.
72
Importan|a operei lui Amoros este considerabil. El a valoriIicat la un nivel superior
concep|ii naintasilor Locke, Rousseau, Diderot si mai ales Pestalozzi, iar n propriile
concep|ii au deschis drumul pentru modernizarea si Iundamentarea stiin|iIica activit|ii de
educa|ie Iizic. Eoarte multe dintre aparatele de gimnastic Iolosite si astzi au Iost inventate
de Amoros. Criticile care au Iost aduse sistemului su au vizat mai ales aspecte legate de
tehnica execi|iilor, reprosndu-i-se aten|ia exagerat acordat exerci|iilor acrobatice, n
special cele executate cu partea superioara corpului.
10.2. Elveia - Er s se ridice la nl|imea de spirit a lui Amoros, al crui adept dar
si rival a Iost,elve|ianul Henri Clias (1782-1854) a avut si el o contribu|ie importanta la
progresul educa|iei Iizice din prima jumtate a secolului al XIX-lea. Nscut la Boston, Iiu al
unui emigrant eleve|ian, a studiat n Olanda, iar n anul 1810 ajunge n Elve|ia unde si
desIsoar activitatea ca maestru de gimnastic la diverse institu|ii si apoi n cadrul armatei.
n anul 1816, public cartea 'Bazele gimnasticii, ulterior tradus n Irancez si italian. Un
an mai trziu, pleac n Eran|a dornic s se Iac cunoscut, dar aici Amoros este n plin
ascensiune, asa c nu are prea mare succes.
n anul 1819 public o nou lucrare 'Tratat de gimnastic elementar. Trece n
Anglia si timp de 6 ani se ocup cu pregtirea Iizic a militarilor englezi, ajungnd s aib n
anul 1823 n jur de 1400 de elevi. Pe lng educa|ia Iizic militar, ncepe s Iie preocupat de
gimnastica pentru Iemei, publicnd si o lucrare n acest domeniu, numit'Calistenia. Se
rentoarce n Elve|ia, unde pred gimnastica la o serie de institu|ii scolare si n armat, iar
sIera lui de preocupri se extinde si n domeniul gimnasticii pentru copiii de vrst Ioarte
mic(sugari) si gimnastica medical.
Dup ctva timp pleac din nou n Eran|a, reusind de aceast dat s se Iac remarcat
si chiar s-l detroneze pe Amoros, aIlat n declin de popularitate, primind o serie din
Iunc|iile oIiciale ale acestuia.
Sistemul lui Clias nu are multe elemente de originalitate, teoria si sistematizarea
exerci|iilor sale Iiind inspirat n mare parte din principiile lui Gutsmuts, iar aparatele si
tehnica de execu|ie sunt preluate de la Amoros, pe care desi l-a contestat, l-a copiat n cea
mai mare parte. Marele su merit rmne Iaptul c a pus bazele gimnasticii pentru copiii
Ioarte mici si a contribuit la dezvoltarea gimnasticii Ieminine.
10.3. Germania - La sIrsitul secolului al XVIII-lea armatele Iranceze conduse de
Napoleon cuceresc Prusia, iar toate celelalte state germane devin sateli|i ai noii puteri. Din
dorin|a unor personalit|i animate de gndul recstigrii independen|ei si a realizrii unit|ii
73
na|ionale se naste ideea de a ntri poporul prin educa|ie Iizic. O educa|ie Iizic care la
rndul ei s stea la baza educrii caracterului n asa Iel nct s Iie Iorma|i solda|i puternici,
curajosi si devota|i. Se poate spune c n Germania, interesul pentru educa|ia Iizica
popula|iei a Iost determinat de necesit|i de ordin politic si militar.
Cel care a creat sistemul de educa|ie Iizic german a Iost Friedrich Ludwig 1ahn
(1778-1852) cunoscut sub numele de Turnvater Jahn (printele gimnasticii).
Jahn s-a nscut ca Iiu al unui predicator n localitatea Lanz, care se gsea n
apropierea a trei state germane: Prusia, Hanovra, Meklenburg. Desi tatl su dorea pentru el o
carier ecleziastic, Jahn a preIerat nc din copilrie si adolescen|via|a n aer liber.
Personalitate puternic si plin de energie, dar indisciplinat a Iost n permanent conIlict cu
proIesorii si colegii si. Din acest motiv a Iost nevoit s schimbe mai multe scoli. A cltorit
mult, ajungnd n contact cu o mul|ime de oameni din cele mai diIerite clase sociale. A
Irecventat Universit|ile din Halle, Iena si Grunwald, studiind teologia, IilosoIia si istoria,
Ir s reuseasc ns s Iinalizeze nici unul dintre cursurile ncepute. La 25 de ani cltoreste
singur, pe jos colindnd orasele si satele din Germania de nord, trind chiar pentru ctva timp
ca pustnic ntr-o pester aIlat la marginea localit|ii Salle. Este perioada n care se
cristalizeaz voca|ia sa consacrat redesteptrii poporului, a ntririi tineretului prin practica
exerci|iilor Iizice. Sentimentele sale patriotice sunt evidente, dar n spatele lor stau cele de ur
proIund mpotriva Irancezilor, pe care i socotea rspunztori pentru toate relele care
mcinau na|ia german. n anul 1806 se nroleaz n armata prusac si are nesansa s
participe la Iinalul dezastruos al luptei de la Iena. Aceast experien| l va marca pentru
ntreaga via|.
n anul 1810 se stabileste la Berlin si ncepe slucreze ca proIesor la gimnaziul
'Grauen Kloster si la Institutul 'Plamman. Ambele institu|ii Iiind organizate pe principii
pestalozziene, exerci|iile Iizice erau prezente n programul lor educativ. Are ideea de a scoate
elevii din cadrul tradi|ional al scolii, ducndu-se cu ei n aIara orasului, la cmp sau n pdure
pentru lec|iile de gimnastic.
mpreun cu un grup de oIi|eri nIiin|eaz"Deutscher Bund" (Liga German) si cu
ajutorul ctorva adep|i devota|i ncepe activitatea de pregtire a tineretului. n anul 1811
organizeaz lang Berlin, primul Turnplatz, un teren de exerci|ii Iizice, cu aparate si
instala|ii variate, pe care-l Ioloseau peste 500 de practican|i ai exerci|iilor Iizice. Un an mai
trziu, un nou "turnplatz" este amenajat, pentru a Iace Ia| numrului mare de amatori.
74
Scopul sistemului su se preciza din ce n ce mai bine: ntrirea tineretului n vederea
rzboiului de eliberare. n paralel cu activitatea sa n domeniul educa|iei Iizice, Jahn ducea si
o intens activitate publicistic care avea acelasi scop.
La izbucnirea rzboiului de eliberare, n anul 1813, Jahn se nroleaz mpreun cu
'turnerii si ca voluntari, Iormnd un batalion. n perioada ct Jahn a Iost nrolat,
turnplatzurile si-au continuat activitatea, conduse de un discipol al su: Eiselen. Numrul
practican|ilor gimnasticii dup sistemul lui Jahn a continuat s creasc si n lipsa lui,
ajungnd la peste 1000 n anul 1816.
n anul 1816 ntors din rzboi Jahn public cartea sa Iundamental: 'Die Deutsche
Turnkunst, continundu-si si activitatea de Iervent propagandist si organizator. Datorit
activit|ii sale si a colaboratorilor si, precum si atmosIerei de entuziasm care stpnea
Germania dup succesul din rzboiul de eliberare, gimnastica lui devenea din ce n ce mai
popular: terenurile de exerci|ii apreau la marginea a tot mai numeroase orase. Asocia|iile
studen|esti s-au alturat si ele acestei miscri.
Reac|iile adverse la marele succes al sistemului nu au ntrziat ns s apar: acest
sistem se baza prea mult pe concep|ii politice, astIel c era normal s dea nastere la
animozit|i si riposte. Lupta na|ionala avut ca lozinc si realizarea unit|ii na|ionale, dorin|
care nu se realizase ns spre marea dezamgire a patrio|ilor nIlcra|i, n rndul crora erau
si adep|ii lui Jahn. Intransigen|a lor se maniIesta ns cu accente extremiste pentru o societate
obosit de rzboaie si na|ionalism. Asocia|iile de gimnastic ncep s Iie considerate nucleul
tendin|elor politice extremiste, periculoase pentru ordinea n stat.
Sistemul de gimnastic a lui Jahn era un sistem popular care se adresa tuturor
categoriilor popula|iei, dar care se inIiltrase si n sistemul german de nv|mnt, cu
adaptrile de rigoare. Pedagogii timpului s-au mpr|it n dou grupuri: unul care era de acord
cu virtu|ile educative ale sistemului, al|ii care-i contestau aceste calit|i. n urma unor dispute
aprinse n 1819 prin ordin al ministerului instruc|iei, gimnastica devine disciplin scolar, dar
"turnlatzurile" populare sunt nlocuite cu cele amenajate pe lng scoli.
Un incident politic determin ns luarea unor msuri radicale mpotriva adep|ilor lui
Jahn si a sistemului su: n anul 1819 la Manheim, un student (cunoscut ca adept al lui Jahn),
l ucide pe consulul rus. Ca urmare, prin decret regal activitatea de gimnastic este interzis,
iar Jahn nsusi este condamnat pentru trdare si conspira|ie. Timp de 20 de ani el va tri sub
supravegherea poli|iei, Iiind reabilitat abia n anul 1840 de ctre regele Wilhem al IV-lea,
proaspt urcat pe tron. Dup ncercri nereusite de a reintra n via|a public, marcate de un
75
ton na|ionalist exasperant, Jahn moare n anul 1852. Posteritatea i-a consacrat un adevrat
cult, Iiind socotit unul dintre cei mai mari Iii ai Germaniei.
Principiile gimnasticii lui 1ahn sunt prezentate n cartea sa 'Die deutsche turkunst
aprut n anul 1819. Cartea a Iost primit cu mare entuziasm si este considerat pn astzi,
un monument al culturii germane, Iiind Iormata din patru pr|i: terminologia, exerci|iile,
jocurile, metodica.
Terminologia lui 1ahn este pur german(el considernd gimnastica o art german),
toate vechile denumiri care proveneau din limbile clasice (greaca sau latina) Iiind nlocuite cu
termeni germani sau socoti|i de el ca de origine german. AstIel vechiul 'gymnastic este
nlocuit cu 'turnkunst pe care Jahn l considera de origine germanic n mod gresit, el
provenind din latinul 'tornare care la rndul su si are originea n limba greac si nseamn
cerc. (Kiri|escu, 1942)
Exerciiile gimnastice ocup locul cel mai important n cartea lui Jahn: ele sunt
ordonate sistematic dup Iorm si natur, nso|ite de descrieri clare si reguli de executare.
Materialul este cules din vechile cr|i ale antichit|ii si din lucrrile predecesorilor si,
Gutsmuts si Vieth, dar sunt mult mai numeroase. Partea originala o constituie exerci|iile de
suspensie si cu sprijinul bra|elor, pentru care a creat aparate noi: paralelele. Gimnastica lui
Jahn este n mare parte o gimnastic la aparate.
Turnplatzul avea n mijloc un Ioisor de lemn, o schelrie care servea la exerci|iile de
ag|are si urcare. n jur se gseau tot Ielul de aparate si accesorii: calul pentru voltije, grinda
oscilant, paralelele, prjini, Irnghii, be|e sau suli|e pentru aruncri. Terenul din jur era
amenajat cu san|uri, gropi, platIorme. Turnplatzurile se amenajau la marginea localit|ilor, pe
preIerin| lng pduri si erau considerate institu|ii publice. Participan|ii care proveneau din
toate categoriile sociale ale comunit|ii: elevi de liceu, studen|i, proIesori, militari, burghezi,
se ntruneau odat pe s ptmn.
Dac turnplatzul deservea o scoal public, trebuia s se g seasc n imediata ei
vecintate. Echipamentul era simplu si uniIorm pentru to|i participan|ii tocmai pentru a
realiza si n acest mod omogenizarea si egalitatea. Jocurile care se practicau erau alese n asa
Iel nct s aib o inIluen| beneIic asupra snt|ii Iizice si spirituale dar s si contribuie la
Iormarea spiritului de echip. Jahn acorda o aten|ie Ioarte mare personalit|ii proIesorului si
conductorului de turnplatz: acestia trebuie s aib pe lng calit|i personale si o deosebit
pregtire tehnic, capacitatea de a n|elege tinerii.
76
Concluzionnd ; gimnastica lui Jahn a Iost o activitate educativ-moral prin care s-a
dorit realizarea unei educa|ii na|ionale si populare pur germane. A avut un caracter popular,
accentul Iiind pus nu pe scoal ci pe institu|iile populare de gimnastic. Criticile care au Iost
aduse sistemului se reIereau la exagerrile n privin|a na|ionalismului, la respingerea a tot ce
nu era german. Erancezii l-au criticat pentru c a subordonat interesul pedagogic, unui scop
politic si pentru c l considerau prea mecanic si rigid. Ceea ce ns a rmas meritul de
necontestat al lui Jahn, n|elegerea Iaptului c exerci|iile Iizice sunt necesare pentru
dezvoltarea copiilor si tinerilor, dar si pentru antrenarea adul|ilor si c aceste exerci|ii sunt
mai eIiciente dac sunt exersate n aer liber, n diIerite condi|ii climatice. De asemenea Jahn a
deschis gustul tinerilor pentru drume|ii, Iiind considerat precursorul 'turismului, activitate
att de drag germanilor.
10.4.Crearea unei ycoli de educaie fizic n Danemarca este legatde numele lui
Franciscus Nachtegall (1777-1847). Acesta, desi a Icut studii de teologie, ajunge datorit
contactului cu cartea "Gymanstic Iur die Jugend" a Iilantropistului Gutsmuths, s aib
revela|ia importan|ei pe care exerci|iile Iizice o pot avea n via|a si dezvoltarea oamenilor.
La ctva timp dup ce a devenit un practicant serios al exerci|iilor Iizice, n anul 1798,
se angajeaz proIesor la un institut particular din Copenhaga, iar un an mai trziu
nIiin|eazeaz o "Societate gimnastic" care avea ca scop rspndirea si dezvoltarea practicii
exerci|iilor Iizice. Asocia|ia s-a bucurat de mare succes, Iapt care l-a determinat un an mai
trziu, s nIiin|eze un institut particular, primul din Europa, care avea ca scop exclusiv
promovarea educa|iei Iizice. si pregtirea unor instructori caliIica|i n acest domeniu. Datorit
activit|ii sale care a nceput s se bucure de aten|ia si respectul cercurilor care conduceau
Danemarca, n anul 1802 gimnastica este introdus n programul Scolii militare. Nachtegall
este numit proIesor la aceast scoal, apoi din anul 1804 devine proIesor de gimnastic la
Universitate. Odat cu nIiin|area 'Institutului pentru gimnastica militar este numit director
al acestei institu|ii, creia i se va dedica n continuare.
Chiar dac n planul contribu|iei teoretice Nachtegall nu a scris lucrri de mare
valoare, manualele lui cuprinznd instruc|iuni si regulamente pentru proIesori, elevi si
armat au avut importan|a lor. A acordat o aten|ie special notului, cruia i-a dedicat un
manual si a nIiin|at o societate sportiv. n anul 1819, notul a Iost introdus ca exerci|iu
obligatoriu n armat. ( Kiri|escu, 1942)
Mult mai valoroasa Iost ns contribu|ia sa n plan practic, pentru ca datorit
eIorturilor sale n direc|ia promovrii educa|iei Iizice n rndul popula|iei scolare, n anul
77
1828, prin decret regal, gimnastica este introdus n toate scolile daneze. AstIel, Danemarca a
Iost prima |ar din Europa n care educa|ia Iizic era prezent n mod organizat n ntreg
sistemul de nv|mnt si n armat. Pentru asigurarea cadrelor specializate care s asigure
instruirea, activitatea lui Nachtegall s-a concretizat n nIiin|area unei sec|ii specializate n
acest scop la Institutul militar, punnd astIel bazele nv|mntului superior de educa|ie
Iizic din Europa.
10.5. n Suedia, cel care a continuat, la un nivel superior eIorturile lui Nachetegall,
ediIicnd unul dinte cele mai complete sisteme de educa|ie Iizic a Iost elevul su Per
Henring Ling (1776-1839).
Ling s-a nscut n Suedia, la Ljunga n 1776, ntr-o Iamilie suedez tradi|ional. A
avut o copilrie aspr si o tinere|e aventuroas, n care a cltorit mult att n Suedia, ct si n
alte |ri europene: Eran|a, Germania, Danemarca. A nceput o carier militar, pe care a
abandonat-o n Iavoarea marii lui pasiuni: literatura si n special poezia. Se stie despre el c a
Icut studii universitare la Lund si Upsala, dar nu se stie cu exactitate ce anume a studiat, nici
dac a Iinalizat aceste studii. Perioada dintre anii 1799 si 1804 si-o petrece la Copenhaga,
unde dup ce ncepe s practice scrima si se vindec astIel de un nceput de paralizie al
bra|ului drept, Irecventeaz asiduu institutul lui Nachtegall. Dar, nu s-a mul|umit cu simpla
practicare a exerci|iilor Iizice preluate din lucrrile lui Gutsmuths si Vieth, ci a nceput s
studieze la modul cel mai serios acest domeniu, n paralel cu studiile de literatur, IilozoIie si
istorie pe care le urma la Universitatea din Copenhaga.
Cei cinci ani petrecu|i n capitala Danemarcei au Iost esen|iali pentru Iormarea lui ca
viitor om de cultur, pentru ambele domenii n care s-a remarcat: literatura si educa|ia Iizic.
Sub inIluen|a curentului neeoumanist, care era n vog n acei ani, a devenit adeptul
dezvoltrii armonioase a omului dup idealul concep|iei elene. Acest ideal l va transIera ca
scop si gimnasticii suedeze, pe care a creat-o mai trziu, mbog|indu-l n acelasi timp cu
idealurile vechilor popoare scandinave.
ntors n Suedia n anul 1804, si-a nceput activitatea n domeniul educa|iei Iizice ca
proIesor de scrimla Universitatea din Lund. Dup exemplul maestrului su danez
Nachtegall, n paralel cu aceast activitate a nIiin|at si cursuri de gimanstic, scrim si limbi
moderne pentru studen|i. Lec|iile cu studen|ii care-i Irecventeaz cursurile i relev lipsa unei
Iundamentri stiin|iIicea n predarea exerci|iilor Iizice. Pentru a compensa aceast lacun,
Ling ncepe s studieze cu mult seriozitate anatomia, Iiziologia si biomecanica.
78
Cunostin|ele din acest acest domeniu se adaugla concep|iile sale deja Iormate sub
inIluen|a lucrrilor studiate pn atunci din operele lui Rousseau, Pestalozzi, Gutsmuths,
Vieth si lec|iile practice eIectuate dup metodele lui Nachtegall. Pe msur ce cunostin|ele
teoretice se acumulau, Ling le aplica n lec|iile sale. AstIel, a nceput s se contureze
sistemul su propriu de educa|ie Iizic, cunoscut ca gimnastica suedez.
n anul 1811, stimulat de realizrile sale care i-au adus aprecieri si elogii, a ncercat
nIiin|area unui institut model de educa|ie Iizicla Stockholm. Desi proiectul su nu s-a
bucurat de sprijinul autorit|ilor, nu s-a descurajat. Perseverent si ambi|ios, n anul 1813,
Ling ajunge s Iie numit proIesor de scrim la Academia regaldin Karlsburg. Un an mai
trziu, si realizeaz visul, Iiind autorizat s nIiin|eze si s conduc institutul Regal de
Gimnasticdin Stockhlom.
Animat de un patriotism proIund, Ling a dorit prin ntreaga sa activitate s contribuie
la regenerarea moral si Iizic a poporului su, s redea suedezilor vigoarea, sntatea si
ncrederea n sine, iar educa|ia Iizic era n concep|ia sa cel mai potrivit mijloc de realizarea a
acestor scopuri. n ciuda unei snt|i destul de precare, si-a desIsurat cu mult druire
activitatea pn la sIrsitul vie|ii. A avut bucuria, ca nainte de a stinge din via|la 63 de ani,
munca s-i Iie recunscut si prin alegerea sa ca membru al Academiei Suedeze.
Desi era bine Iundamentat stiin|iIic si a Iost experimentat n mod practic pe durata a
mul|i ani, sistemul su nu a Iost publicat in timpul vie|ii sale, ci la un an dup moartea sa, n
1840 ntr-o lucrare cu titlul "Principii generale ale gimnasticii". Eorma si con|inutul deIinitiv
al operei sale a Iost realizat dup c|iva ani de ctre Iiul sau, Hjalmar Ling, care a avut
misiunea de a sistematiza gimnastica pedagogic suedez, reusind s redea ntr-o Iorm
complet ntreaga concep|ie caracteristic lui P.H.Ling.
Lucrarea poart denumirea "Eundamentele generale ale gimnasticii" si este Iormata
din sase par|i:
prima parte se reIer la legile organismului omenesc;
a doua parte se ocup de principiile Iundamentale ale Pedagogiei;
pr|ile a treia, a patra si a cincea au ca obiect principiile gimnasticii militare,
medicale si estetice;
partea a sasea con|ine cunostin|e despre elementele si mijloacele gimnasticii.
Principiile generale ale sistemului suedez se reIereau mai ales la modul n care erau
alese exerci|iile Iizice. Cel mai important era principiul dezvoltrii armonioase, care preciza
c exerci|iile trebuie alese n asa Iel nct s dezvolte armonios toate segmentele si grupele
79
musculare ale corpului, iar exersarea s Iie simetric. Apoi, este necesar ca exerci|iile s
Ioloseasc miscri naturale si s Iie veriIicate n practic ca avnd o contribu|ie real asupra
dezvoltrii normale sau corectrii unor deIicien|e. Principiul gradrii exerci|iilor, semniIica
respectarea intrrii progresive n eIort, a trecerii treptate de la un exerci|iu usor la unul mai
greu, de la unul mai simplu la altul complex, evitndu-se accidentele si apari|ia prea devreme
a oboselii. n Iine, principiul preciziei miscrilor se reIerea la stabilirea modului de
desIsurare, de la nceput pna la terminarea exerci|iului, toate miscrile din gimnastica
suedez Iiind Iormate din trei pr|i distincte: pozi|ia ini|ial, miscarea propriu-zis si
atitudinea Iinal.
Principalele subdiviziuni ale gimnasticii suedeze erau:
Gimnastica pedagogic sau educativ, avea ca scop p strarea snt|ii, dezvoltarea
normal a organismului si a unor calit|i de morale. Se adresa tuturor persoanelor indiIerent de
vrsta, sex sau ocupa|ie si se compunea din:
exerci|ii de ordine si mers;
exerci|ii de gimnastic propriu-zise, mpr|ite la rndul lor n trei categorii:
miscri pregtitoare;
miscri Iundamentale(pentru muschii dorsali, abdominali si laterali); exerci|ii de
respira|ie; exerci|ii de echilibru; extensia coloanei vertebrale; exerci|ii de suspensie
si s rituri)
miscri de aplica|ie, cu si Ir arme;
jocurile, apreciate pentru contribu|ia lor la dezvoltarea Iizic, intelectual si moral,
contestate pentru c puteau genera conIlicte.
Gimnastica militar se baza pe gimnastica pedagogic cuprinznd pe lng celelalte
exerci|ii practicarea scrimei si a tirului, precum si Iolosirea unor arme n scopul dezvoltrii
capacit|ii de lupt si a nvingerii adversarului.
Gimnastica medical yi ortopedic bazat tot pe gimanastica pedagogic, avea ca
scop combaterea unui mare numr de aIec|iuni printre care cel musculare, ale articula|iilor,
organelor abdominale, circulatorii sau ale aparatului respirator, devia|ii ale coloanei
vertebrale, etc. Era completat prin masaj, pentru care se indicau urmtoarele manevre:
netezirile, Iric|iunile, Irmntatul si tapotamentul.
Gimnastica estetic, era recomandat pentru dezvoltarea propor|ional a corpului si
Iormarea unei |inute corecte, Iiind completat cu miscri de dans.
80
n concep|ia lui Ling, exerci|iile erau sistematizate pe criteriul utilit|ii lor. Pentru
Iiecare miscare se stabilea dinainte nivelul eIortului. La nceput se executau exerci|ii simple
si accesibile care s permit exersarea analitic, urmnd apoi ca ele s Iie combinate, gradul
de diIicultate si complexitate crescnd progresiv. Exerci|iile Iizice din sistemul suedez se
adresau Ir restric|ie si persoanelor de sex Ieminin.
Ca tehnic, exerci|iile puteau Ii executate liber sau la aparate si cu diIerite obiecte.
Dintre acestea erau considerate indispensabile: bncile, scrile Iixe, calul de gimnastic si
lada, bastoanele, corzile etc.
Sistemul de gimnastic pe care l-a ediIicat Ling, continuat si dezvoltat de urmasii si,
a strnit multe comentarii si aprecieri la vremea apari|iei sale si n deceniile urmtoare. Era
discu|ie, acest sistem s-a remarcat prin caracterul su stiin|iIic si mai ales prin aten|ia
acordat inIluen|rii deliberate a marilor Iunc|iuni ale organismului si n special a respira|iei.
Gimnastica suedez a Iost conceput n asa Iel nct s Iie accesibil oricrei persoane,
indiIerent de sex, vrst sau pregtire anterioar, caracteristic care i-a conIerit un rol social
si caracterul de gimnastic"universal".
Criticile care au Iost aduse gimnasticii suedeze, mai ales de ctre Irancezi si germani
au vizat caracterul ei adesea artiIicial, creat de Iolosirea unor exerci|ii Iragmentate, rigide si
uneori statice care descurajau orice impuls de creativitate din partea executan|ilor si le limitau
acestora bucuria miscrii libere.
n ciuda numeroaselor critici sistemul suedez a contribuit la Iundamentarea stiin|iIic
a domeniului educa|iei Iizice, iar prin caracteristicile sale a determinat promovarea practicrii
motivate si constiente a exerci|iului Iizic de un numr Ioarte mare de persoane din Suedia si
din alte |ri europene care l-au preluat ntroducndu-l si n sistemul scolar.
10.6.Anglia - Secolul al XIX-lea gseste societatea englez ntr-un stadiu avansat al
schimbrilor economice si politice, dar tradi|ionalist si conservatoare n ceea ce priveste
sistemul de educa|ie. Scolile publice, dar mai ales institu|iile tradi|ionale ale vechii nobilimi,
(Colegiile de la Eton, Harow si Rugby Iiind cele mai reprezentative), si pstrau modul de
organizare si principiile pedagogice neschimbate, deja de cteva secole. Idealul educa|ional
promovat de Locke, "gentlemenul perIect (sau complet), perIec|ionat apoi de Daniel DeIoe n
"Robinson Crusoe" prin adugarea unor trsturi caracteristice deschiztorului de drumuri,
ntreprinztor si nenIricat , se putea atinge numai prin integrarea n educa|ie a practicii
constante a exerci|iilor Iizice. De aceea, n scolile engleze 2-3 dup amieze pe sptmn
81
erau dedicate acestor activit|i. Se practicau exerci|ii Iizice si jocuri tradi|ional englezesti:
tenisul, canotajul, crichetul.
Celebra aIirma|ie a Ducelui de Wellington: "Batlia de la Waterloo a Iost cstigat pe
cmpurile de joc de la Eton ', subliniaz c educa|ia Iizic era considerat un Iactor important
n Iormarea tinerilor englezi.
Dar problemele sistemului englez de educa|ie din aceast perioad erau altele:
men|inerea disciplinei se realiza prin Iolosirea unor metode brutale si tocmai din acest motiv,
ineIiciente. Se practica n scoli acel sistem de sobordonare a copiilor din clasele mai mici de
ctre elevii din clasele mari: "Iaggingul", nivelul de instruire era mediocru, elevii obisnuiau
s bea, s joace cr|i, totul denotnd a decdere din punct de vedere moral si nu numai a
tardi|ionalului sistem englez de educa|ie.
Doi oameni de cultur s-au implicat n mod deosebit n stoparea acestui proces:
Charles Kigsley si Thomas Arnold, Iiecare dintre ei cu mijloacele speciIice.
Kingsley, preot si romancier, a scris romane cu caracter moral n care critica viciile
timpului si prezenta cititorilor si eroi plini de calit|i doesebite, dintre care nu lipseau cele
Iizice. De altIel, Kingsley a promovat n lucrrile sale exerci|iile Iizice pe care le considera
cel mai bun remediu mpotriva obiceiurilor nesntoase ale tineretului. Sistemul promovat de
el a si Iost denumit "muscular christians" (crestinism muscular). (Kiri|escu, 1942)
Thomas Arnold (1795-1842), de Iorma|ie preot, cu studii de istorie, geograIie,
IilosoIie la Universitatea din OxIord, a Iost mai ales un educator prin voca|ie. A reusit prin
mijloace speciIice activit|ii didactice s reIormeze sistemul englez de educa|ie, Iolosind
ntr-o manier personal exerci|iile Iizice si mai ales activit|ile cu caracter sportiv pentru a
Iorma personalitatea tinerilor n spiritul "Iair-play-ului", concept moral relativ nou, cu
rdcinile n vechiul cod al cavalerismului medieval.
Dup hirotonisire, n perioada 1818-1829 Arnold si exerseaz talentul pedagogic,
ocupndu-se de educa|ia unor copii n pensiunea sa deschis n localitatea Laneham, lng
OxIord.
n anul 1929, ocup prin concurs postul de director (head-master) al Iaimosului
Colegiu din Rugby. A reusit s adapteze vechile idealuri educa|ionale la noile realit|i si s
creeze noul tip al "gentlemenului crestin". A realizat acest lucru, nerenun|nd la tradi|iile
valoroase ale scolii engleze, adic educa|ia clasic, pe care a completat-o cu mai multe
cunostin|e de matematic, literatur englez si Irancez si pstrat practica exerci|iilor Iizice.
A acordat ns o aten|ie sporit educa|iei morale, pe care a ncercat s o realizeze nu numai
82
prin mijloace religioase, ci mai ales prin exemplul su personal si printr-o apropiere Ioarte
strns de elevii si.
Spre deosebire de al|i pedagogi creatori sau reIormatori, Arnold nu a scris nici o carte
de pedagogie sau despre educa|ie. De Iapt, nici nu avea, Iormal vorbind, pregtirea necesar.
Activitatea lui a Iost eminamente practic, iar sistemul su s-a Iormat n timp, pe parcursul
anilor petrecu|i de el la conducerea Colegiului din Rugby. Originalitatea metodelor sale au
constat de Iapt n ceea ce sttea la baza ntregii lui implicri n activitatea Iizic pe care o
desIsurau elevii si conIorm programului scolar, si anume Iaptul de a Ii Iolosit sportul ca
mijloc de educa|ie. Obisnuin|a de a practica jocurile sportive, de a se ntrece n competi|ii, de
a se organiza n echipe si de a participa la competi|ii au Iost metodele prin care Arnold si
pregtea elevii pentru via|, ajutndu-i s se poat conduce pe ei nsisi, s nve|e ce nseamn
solidaritatea, spiritul de echip, ini|iativa, dar si ordinea si disciplina. Trecnd peste
conservatorismul obisnuit si izolarea caracteristic a scolilor englezesti, Arnold a stimulat
tineretul studios englez s se organizeze n asocia|ii sportive, pe care s si le administreze
singuri, s organizeze competi|ii scolare si studen|esti.
Disciplinele sportive cele mai rspndite erau cele atletice (alergarea, sriturile),
boxul, canotajul, criketul, tenisul si mai ales Iotbalul, dar si Iratele mai tnr al acestui joc,
rugby-ul.
Educa|ia de tip sportiv s-a rspndit destul de repede n Anglia. Dup ce la Colegiul
din Rugby s-a ncet|enit sistemul promovat de Arnold, au urmat celelalte insitu|ii scolare de
mare tradi|ie, care au nceput s se organizeze din punct de vedre sportiv prin nIiin|area unor
cluburi si asocia|ii sportive proprii. De Iapt curentul miscrii sportive a cuprins ntreaga
societate englez. Cronologic, primul Club Atletic s-a nIiin|at n anul 1850 la Universitatea
din OxIord, urmat la c|iva ani de Universiatea din Cambridge. n jurul acestei universit|i
se realizeaz si prima "Iederalizare" prin asocierea a unui numr de 17 colegii. n anul 1855
are loc prima Adunare general interscolar, iar n anul 1864 prima dintre Iaimoasele ntlniri
atletice dintre OxIord si Cambridge, precedate de la Iel de cunoscutele ntreceri nautice pe
Tamisa dintre echipajele celor dou universit|i n anul 1861. n anul 1866, la Londra se
nIiin|eaz clubul Atletic de Amatori, destinat practicrii si organizrii de competi|ii atletice,
care editeaz si un ziar propriu, "The Athlet".
n acest Iel, pornind de la concep|ia lui Arnold, despre importan|a si valoarea
sportului ca metod de educa|ie, n Anglia se dezvolt sportul ca activitate organizat, iar de
83
aici, ideea de sport, competi|ie, antrenament se rspndeste n Europa, n lumea anglo-
saxon(Australia, America etc.) si apoi n ntreaga lume.
NTREB RI
1. Care a Iost marele pas pe care l-au I cut pedagogii germani de la sIrsitul secolului al XVIII-lea, reIeritor
la concep|iile despre locul educa|iei Iizice n procesul de educa|ie general ?
2. Cine a Iost ntemeietorul scolii Iilantropiste, cum s-a numit institu|ia pe care a Iondat-o si care au Iost
principalele trsturi ale sistemului su de educa|ie ?
3. Prin ce calit|i s-a detasat C. Salzman n rndurile pedagogilor Iilantropisti ?
4. Care sunt diIeren|ele principale dintre cele dou lucrri de mare valoare din domeniul educa|iei Iizica
aprute n aceast perioad? Dar autorii lor prin ce se diIeren|iaz?
5. Ce caracter aveau exerci|iile Iizice preconizate de Pestalozzi ?
6. n ce perioad si n care dintre |rile europene se Iundamenteaz primele sisteme na|ionale de educa|ie
Iizic?
7. n ce a constat n principal activitatea lui Amoros ? Cum deIineste el gimnastica ?
8. Care sunt meritele lui H.Clias ?
9. Crui scop se subordonau concep|iile si con|inutul sistemului german de educa|ie Iizic? De ce a Iost
interzis activitatea n "turnplatzuri" ?
10. n ce a constat contribu|ia lui E. Nachtegall al dezvoltarea educa|iei Iizice din Danemarca ?
11. Pe baza cror cunostin|e si-a Iundamentat Ling, propriul sistem de gimnastic? Cum a dobndit acest
sistem un caracte stiin|iIic ?
12. Care erau principiile Iundamentale dup care erau selec|ionate exerci|iile n sistemul suedez?
13. Pentru care aspecte a Iost criticat acest sistem ?
14. Ce caracter a avut contribu|ia lui T. Arnold la Iundamentarea unui sistem englez de educa|ie Iizic?
84
MODUL NR.6
RESTAURAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE
ISTORICUL MISCRII OLIMPICE
a) Scopul yi obiectivele modulului
Scopul acestui modul este prezentarea restaurarii Jocurilor Olimpice Moderne si a
istoricului miscarii olimpice.
Se vor atinge urmatoarele obiective:
-Prezentarea restaurarii Jocurilor Olimpice Moderne si a istoricului miscarii olimpice.
b) Coninutul informaional detaliat
11.1. A doua parte a secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-o accentuat
dezvoltare a sportului. La nceput n Anglia, |ara n care s-a cristalizat ca activitate de sine
stttoare, cu concep|ii proprie si scopuri bine deIinite, apoi n Europa si ntreaga lume.
Sportul, ca activitate Iizic ndreptat spre ob|inerea unor perIorman|e si maniIestare a
dorin|ei de depsire a unor limite nu a Iost mbr|isat cu entuziasm egal de ctre
personalit|ile timpului. Au existat destule opinii critice reIeritoare la primejdia pe care o
reprezint latura sportiv a culturii Iizice. ntr-o Iorm violent s-a maniIestat aceast
atitudine critic n Eran|a, unde cei doi reprezentan|i ai curentelor din educa|ie Iizic: P.Tissie
si G. Hebert, au trecut peste adversitatea lor tradi|ional pentru a se opune la rspndirea
sportului. Acesta era criticat de ctre specialistii din domeniul educa|iei Iizice pentru c ei
considerau miscrile care Iormau Iondul motric al disciplinelor sportive, neIiziologice si
duntoare pentru organism. Dorin|a de depsire a adversarilor si a propriilor limite era cotat
ca un adevrat pericol, pentru c n dorin|a de ob|inere a unor perIorman|e deosebite
organismul uman Iace eIorturi care determin dezechilibrarea lui. Era aspru criticat si
tendin|a spre specializare si proIesionalism, ambele considerate Ienomene dezastruoase din
punct de vedere moral si social. Adversarii sportului din aIara domeniului, condamnau
sportul pentru c l considerau incompatibil cu activitatea intelectual, iar practicarea n exces
a sportului era vzut ca cea mai sigur cale spre decderea culturala genera|iilor tinere.
n ciuda acestor pozi|ii critice, care au sus|inut niste idei pe care evolu|ia ulterioar a
Ienomenului le-a inIirmat n mare msur, sportul a cunoscut o dezvoltare spectaculoas.
Anul 1893 marcheaz un eveniment Ioarte important n evolu|ia activit|ii sportive, Iiind anul
85
n care a avut loc la Londra primul meci interna|ional de rugby, ntre o echipa din Eran|a si
una reprezentnd Anglia. Seria ntlnirilor de acest Iel continuate n anii urmtori la OxIord,
apoi la Paris, reprezint nceputurile activit|ii sportive interna|ionale.
Ideea interna|ionalizrii si de Iapt a universalizrii sportului si a ntrecerilor sportive
si va gsi reIlectarea n ideile curentului de renviere a Olimpismului de sorginte greceasc,
al crui reprezentant a Iost n Eran|a, baronul Pierre de Coubertin. Devenit un sus|intor al
ideii de restaurare a Jocurilor Olimpice ntr-o Iorma modern, dup o vizit n Grecia,
realizat cnd avea 26 de ani, Coubertin si va dedica ntreaga via| si energie acestui scop:
renasterea si mai apoi dezvoltarea olimpismului n Iorma lui modern.
Descoperirea n anii 1875-1881 a ruinelor Olimpiei de ctre expedi|ia arheologic
german condus de Ernst Curtius, a contribuit la cresterea numrului celor care considerau
c timpurile moderne si activitatea sportiv n plin dezvoltare au nevoie si merit o astIel de
competi|ie.
11.1.1.Nu vom trece la prezentarea evenimentelor care au condus spre decizia de restaurare a
Jocurile Olimpice, nainte de a-l prezenta pe cel care naintea lui Pierre de Coubertin a
sus|inut ideea de renastere olimpic, cet|eanul romn, Evanghelie Zappa, (1800-1865).
ntemeietorul olimpiadelor moderne s-a nscut n comuna Lampobo din provincia
otoman Epir, actualmente n Albania. A emigrat n |ara Romneasc, ntre 1830-1835 si s-a
ocupat cu comer|ul de cereale si cu agricultura, arendnd terenuri, apoi cumprndu-le. A
introdus n practica agricol metode moderne si a ob|inut venituri Iabuloase. A devenit
cet|ean romn prin anul 1859, iar prin atitudinea sa de "mecena" Ia| de romni, greci, dar
si albanezi, s-a comportat ca adevrat cet|ean al Balcanilor. Sprijinirea ideii de renastere a
Jocurilor Olimpice nu a Iost singura ac|iune de "mecenat" cultural n care s-a implicat E.
Zappa. n Iebruarie 1860 el a oIerit domnitorului Alexandru Ioan Cuza dona|ia de 3000 de
galbeni, din care 2000 pentru ntocmirea unui dic|ionar romnesc, 200 pentru o gramatic si
800 pentru realizarea unor traduceri din autori clasici. A donat 50.000 de galbeni pentru
nzestrarea armatei romne cu o baterie de tunuri si pentru construirea Atheneului Romn si
al|i 10.000 de galbeni pentru tiprirea unor cr|i albaneze cu caractere latine si pentru primul
ziar n limba albanez.
Dac ne reIerim la ideea restaurrii Jocurilor Olimpice, trebuie spus c nc din 1836,
un grup de erudi|i si entuziasti greci au propus ministrului de interne Ioan Coletti organizarea
anual a Jocurilor olimpice la 25 martie (Ziua na|ionala Greciei) la Atena, Tripoli,
Missolonghi si Idra, pentru a reaminti eliberarea de sub jugul otoman. n anul urmtor,
86
consiliul orasului Pirgos (n circumscrip|ia cruia se aIla si Olympia) si-a arogat succesiunea
antic, dnd publicit|ii chiar o hotrre n acest sens. Dar ruinele Olympiei, acoperite de
noroi, erau improprii organizrii unor competi|ii sportive.
n prima jumtate a anului 1856, E. Zappa trimitea din Bucuresti, regelui Otto de
Bavaria al Greciei si guvernului, propunerea renIiin|rii Jocurilor Olimpice la Atena. El
ddea asigurri c va pune la dispozi|ie Iondurile necesare si propunea nceperea jocurilor n
1859. Regele a transmis scrisoarea ministrului de Externe, Alexandru Rangabe. Acesta a
intrat n coresponden| cu Zappa, ns a tergiversat luarea unei hotrri, deoarece inten|iona
ca jocurile s nu Iie pur sportive. n 1858, Zappa se adresa din nou regelui, artnd c este
gata s cedeze 400 de ac|iuni la Societatea elen a vapoarelor, n vederea constituirii unui
capital din care s Iondeze, la Atena, o institu|ie care s se ocupe de organizarea jocurilor.
Mai oIerea pentru nceput, nc 3.000 de galbeni. Pe 15 august 1858, regele a emis decretul
prin care primea darul lui E. Zappa si se nsrcina cu organizarea Olimpiilor (concursuri si
expozi|ii).
Prima edi|ie a jocurilor ini|iate de Evanghelie Zappa a avut loc la mijlocul lui
noiembrie 1859, la Atena. Au Iost incluse probe de alergare de 200, 400 si 800 de metri,
srituri, aruncri, ntreceri hipice, dar si concursuri literare si Iolclorice. Au mai Iost
organizate expozi|ii cu premii pentru produse industriale si agricole. ManiIestrile s-au
desIsurat n pie|ele Ludovic, Libert|ii, a teatrului (Kogia), a primriei etc. cu participarea a
peste 300 de concuren|i. Pe lista nvingtorilor s-au numrat Dimitrie Atanasiu, ncoronat n
proba de vitez(probabil alergare 200 de metri) si Constantin Cristu la aruncri, posibil din
Romnia, dupa nume. Au mai participat, la clrie, un ministru si doi atasa|i de la ambasada
Marii Britanii la Atena. Competi|ia a avut un modest caracter interna|ional. Au Iost acordate
premii n bani, asa cum a dorit Evanghelie Zappa.
n 1862, Evanghelie Zappa a mai Icut un demers n vederea popularizrii ideii
Jocurilor Olimpice moderne, prin publicarea la Bucuresti a unei publica|ii "Societatea
Olimpic romn". Jocurile au Iost reluate n 1870, n condi|ii mai bune si apoi organizate
din 5 n 5 ani. Dar Grecia acelor ani era o |ar mic si srac, asa c eIorturile lui Zappa nu au
avut un ecou prea mare n lumea sportului din Europa.
Evanghelie Zappa a stipulat n testamentul su, construirea unei cldiri destinate ca
stabiliment olimpic. Prin legea din 30 noiembrie 1869, guvernul grec a dispus construc|ia
cldirii. Denumit"Zappeion" cldirea a Iost inaugurat n 1888.
87
11.1.2. Baronul Pierre de Coubertin (1 ianuarie 1863-2 Septembrie1937), istoric si
pedagog, s-a nscut la Paris ntr-o Iamilia aristocratic. Contactele sale cu colegiile britanice
si americane i relev importan|a pe care educa|ia Iizic si sportiv o are n dezvoltarea
personalit|ii tinerilor. Se implic n organizarea si conducerea unor asocia|ii sportive din
Eran|a, ajungnd n pozi|ia de scretar general al "Uniunii societ|ilor Iranceze pentru
sporturile atletice".
Dupo vizit n Grecia, realizat pe cnd avea 26 de ani (1889) se altur grupului de
sus|intori al ideii de renastere a vechii competi|ii antice, Jocurile Olimpice, ntr-o Iorm
moderna adecvat timpurilor si oamenilor din secolul al XX-lea care se apropia.
Pentru a-si sus|ine planurile de restaurare a Jocurilor Olimpice, Pierre de Coubertin
Ioloseste ocazia creat de organizarea sub egida U.S.E.S.A, la Sorbona, Paris, n luna iunie a
anului 1894, a unui Congres Interna|ional pentru studierea si propagarea principiilor
amatorismului, la care particip delega|i din 49 de |ri. La 16 iunie, n Ia|a ConIerin|ei, el
propune renIiin|area J.O. Cei 79 de delega|i prezen|i la acea dat la Sorbona accept si
sus|in ideea lui Pierre de Coubertin de a organiza la Iiecare patru ani, pe rnd n diIerite |ri,
Jocurile Olimpice, care s cuprind toate Iormele de exerci|ii Iizice Iolosite n lumea
civilizat. La 23 iunie 1894, ia Iiin| primul Comitet Interna|ional Olimpic, Iormat din 15
membri reprezentnd 13 |ri, presedinte Iiind ales grecul Demetrius Vikelas, iar secretar-
general Pierre de Coubertin. Acest organism avea ca sarcin pregtirea primei edi|ii a J.O
moderne, care urma s se desIsoare n anul 1896 la Atena.
La jocuri puteau lua parte sportivi din toate |rile indiIerent de religie, ras sau
convingeri politice, dorindu-se dup cum spunea creatorul lor, ca ele s devin cel mai
important mijloc prin care sportul s contribuie la dezvoltarea armonioas a omului si la
construirea unei societ|i umane superioare.
Dac prima edi|ie a putut Ii considerat un succes, urmtoarele au Iost organizate cu
mari eIorturi si nu au reusit s capteze aten|ia opiniei publice. Dar, pentru Pierre de
Coubertin, devenit presedinte al Comitetului Intena|ional Olimpic nici un eIort nu era prea
mare pentru a reusi s impun n Ia|a lumii ideea olimpismului. De la edi|ie la edi|ie, n ciuda
unor evenimente care au Irnat adesea evolu|ia normal a societ|ii umane n general (primul
si al doilea rzboi mondial, rzboiul rece, apartheid-ul, divizarea lumii n blocuri de orientri
diIerite, globalizarea, terorismul, etc) miscarea olimpic s-a dezvoltat ajungnd s Iie astzi
reprezentanta celui mai important eveniment sportiv al lumii, care mobilizeaz Ior|e si
energii din cele mai diverse sIere de interes ale societ|ii.
88
Pierre de Coubertin a de|inut Iunc|ia de presedinte al C.I.O pn n anul 1924, cnd a
Iost nlocuit de belgianul Henri de Baillet-Latour, pstrndu-si ns pn la moarte Iunc|ia de
presedinte de onoare al miscrii olimpice. S-a stins din via| n anul 1937, la Geneva n
Elve|ia, Iiind nmormntat la Lausane, unde se gseste sediul C.I.O, iar conIorm dorin|ei sale,
inima sa a Iost ngropat separat, n Grecia chiar n mijlocul ruinelor antice ale Olimpiei.
Pe lng activitatea sa de organizator si conductor al miscrii olimpice Pierre de
Coubertin nu a ncetat s pledeze pentru introducerea ideii de olimpism n educa|ie,
considernd c acesta ac|ioneaz asupra echilibrului interior si exterior al omului, Iormnd
caractere.
11.1.3. Olimpismul cuprinde ideile privind modalitile cu care se ac|ioneaz
pentru a aseza sportul n slujba dezvoltrii armonioase a omului.
Pierre de Coubertin a deIinit olimpismul prin sintagma: ,Ceea ce este cultura pentru
umanitate este olimpismul pentru sport. Nu este singura deIini|ie pe care creatorul J.O.
moderne a gsit-o pentru a sublinia valoarea moral mai ales, a acestei competi|ii sportive.
Prelund mesajul celor dou sprezece secole de civiliza|ie pe care Grecia antic le-a oIerit si
prin Jocurile Olimpice, Pierre de Coubertin considera olimpismul "un element ce tinde s
ntruneasc ntr-un mnunchi luminos toate principiile care contribuie la perIec|ionarea
omului. Pentru el, olimpismul este ,o scoal de noble|e si puritate moral, o religie a
sportului. (Bnciulescu, 1964)
Miscarea olimpic este Iormata din totalitatea organiza|iilor si a persoanelor din
domeniul sportului care-si desIsoar activitatea respectnd principiile olimpismului. ntreaga
miscare olimpic si desIsoar activitatea sub patronajul Comitetului Interna|ional Olimpic.
Aceasta are rolul de a conduce si promova olimpismul, organizeaz si coordoneaz
competi|iile sportive, asigur desIsurarea regulat a Jocurilor Olimpice, lupt mpotriva
discriminrii de orice Iel care ar putea aIecta miscarea olimpic, militeaz pentru spiritul de
Iair-play si mpotriva Iolosirii sportivilor n scopuri comerciale sau politice.
Primul COMITET INTERNA|IONAL OLIMPIC s-a constituit cu doi ani naintea
primei edi|ii a Jocurilor Olimpice la Paris, ca organism de conducere a miscrii olimpice. La
el au aderat la nceput 13 |ri. Din primul Comitet Olimpic au Icut parte Dimitrios Vikelas
(Grecia), ales presedinte, ca un omagiu adus |rii care ini|iase cu aproape 3 milenii n
urmjocurile, iar secretar general era Pierre de Coubertin, ini|iatorul si suIletul Jocurilor
Olimpice Moderne. n ordine cronologic presedin|i ai C.I.O au Iost: Demetrius Vikelas,
89
Pierre de Coubertin, Henri de Baillet-Latour, SigIrid Edstrm, Avery Brundage, Lord
Killanin, Juan Antonio Samaranch si Jacques Rogge n prezent.
Din anul 1915, sediul Comitetului Interna|ional Olimpic este la Lausane (Elve|ia), iar
misiunea sa este de a conduce miscarea olimpic n conIormitate cu carta olimpic.Organele
cele mai importante ale Comitetului Interna|ional Olimpic sunt:
SESIUNEA organul suprem al Comitetului Interna|ional Olimpic care adopt,
modiIic si interpreteaz carta Olimpic, accepta membrii, se reuneste cel pu|in o dat pe an
n sesiune ordinar sau la cererea presedintelui n sesiune extraordinar cu cel pu|in o treime
din membrii;
COMISIA EXECUTIV se compune din 4 vicepresedin|i si 6 membrii. Acestia
sunt alesi prin vot secret si vegheazla respectarea Cartei Olimpice. Aceast comisie asigur
organizarea intern si administrarea Comitetului Interna|ional Olimpic;
PRESEDINTELE ales prin scrutin secret pe o perioadde 8 ani, poate Ii reales
pentru perioade succesive de 4 ani, conduce toate activit|ile C.I.O si l reprezint permanent.
Limbile oIiciale ale C.I.O sunt: engleza si Iranceza. La toate sesiunile traducerea simultan
se Iace n german, spaniol, rus si arab.
n legtur cu resursele Iinaciare, trebuie men|ionat c c.I.O poate accepta dona|ii,
mosteniri sau orice alte resurse care s-i permit ndeplinirea obiectivelor. De asemenea el
percepe ncasri care provin din exploatarea de drepturi care-i revin din celebrarea Jocurilor
Olimpice sau drepturi de televiziune. Aceste ncasri pot Ii acordate Eedera|iilor
Interna|ionale si Comitetelor Olimpice Na|ionale. Orice beneIiciu ce provine din celebrarea
Jocurilor Olimpice revine Comitetului Interna|ional Olimpic si va Ii utilizat n Iolosul
miscrii olimpice.
Comitetul Interna|ional Olimpic acord ajutor Comitetelor Olimpice Na|ionale
recunoscute prin:
promovarea principiilor Iundamentale ale miscrii olimpice;
dezvoltarea cunosti|elor tehnice sportive ale sportivilor si antrenorilor;
ameliorarea nivelului tehnic al sportivilor si antrenorilor;
Iormarea de administratori;
colaborarea cu diIerite comisii ale Comitetului Interna|ional Olimpic.
Jocurile Olimpice sunt competi|ii ntre sportivi, n probe individuale sau pe echipe si
nu ntre |ri. Sportivii sunt selec|iona|i n echipele olimpice na|ionale de Comitetul Olimpic
Na|ional Olimpic al |rii respective, n conIormitate cu regulamentele proprii.
90
1ocurile Olimpice se compun din jocurile olimpiadei yi jocurile de iarn. Ambele
au loc la Iiecare patru ani. Termenul de Olimpiad se reIer la perioada de patru ani
consecutivi care debuteaz cu jocurile olimpiadei si se termin cu jocurile olimpiadei
urmtoare. Olimpiadele se socotesc din 1896 cnd a avut loc prima edi|ie a Jocurilor
Olimpice Moderne.
Dac din anumite motive Jocurile Olimpice nu se desIsoar, olimpiada expir dup
patru ani din ziua nceperii sale, dat la care ncepe o nou olimpiad.
Pierre de Coubertin a acordat o mare aten|ie organizrii ceremonialului si simbolurilor
olimpice deoarece Ir aceste simboluri ntrecerile ar Ii simple, lipsite de semniIica|ii, Ir
substan|. Ele dau jocurilor o valoare estetic si o atmosIer de nalt Irumuse|e si emula|ie
si Iac posibil comunicarea ntre popoare. Simbolurile au Icut din Jocurile Olimpice un
capitol al istoriei universale. Ele au depozitat n decursul anilor o imens Ior| spiritual si
tradi|ional. Cele mai cunoscute simboluri olimice sunt:
Deviza olimpic,Citius, Altius, Fortius" (Mai repede, mai sus, mai puternic)
Elacra olimpica si are originile n mitologia greac n care simboliza sacralitatea.
La Jocurile antice se organizau "curse ale lamIadoIorilor" n care tinerii alergau cu
tor|e aprinse n mini, iar n zilele noastre Ilacra aprinsa la Olimpia este transmis
prin diverse mijloace adecvate timpurilor moderne si distan|elor imense spre locul de
desIsurare al Iiecrei edi|ii, ntr-o emula|ie care pstreaza vie ideea perenit|ii si
sacralit|ii acestei competi|ii care a traversat timpurile;
Simbolul olimpic este alctuit din 5 cercuri nln|uite Iiecare de alt culoare: albastru,
galben, negru, verde si rosu;
Drapelul olimpic este de culoare alb si are n centrul su simbolul olimpic Iormat din
cele cinci cercuri;
Imnul olimpic - Primul imn olimpic a Iost special compus pentru prima edi|ie a
Jocurilor Olimpice Moderne de compozitorul grec Kostas Palamas. Ulterior s-a creat
tradi|ia ca Iiecare oras care organizeaz o edi|ie s-si compun propriul imn.
Comitetul Olimpic Romn este o asocia|ie autonom organizat n baza principiilor
Cartei Olimpice si este recunoscut oIicial de Comitetul Interna|ional Olimpic din anul 1914.
Data nIiin|rii COR nu este cunoscut cu exactitate. Din unele documente se poate deduce c
Iondarea a avut loc n luna martie sau aprilie a anului 1914 (Maroti, 2000), iar la 19 mai a
Iost trimis scrisoarea adresat comitetului Interna|ional Olimpic prin care se Icea cunoscut
nIiin|area acestui organism si componen|a nominala a COR.
91
Principalele obiective ale Comitetului Olimpic Romn sunt:
dezvoltarea si protejarea miscrii olimpice si a sportului n Romnia;
promovarea principiilor olimpismului n cadrul activit|ilor sportive romnesti;
dezvoltarea sportului pentru to|i si a sportului de perIorman| bazat pe principii
olimpice;
pregtirea specialistilor din domeniul sportului;
lupta mpotriva violen|ei si a Iolosirii substanselor si procedeelor interzise de
Comitetul Interna|ional Olimpic;
organizarea selec|iei si pregtirii sportivilor n vederea participrii la Jocurile
Olimpice;
promovarea si sprijinirea integrrii sportivilor pe plan social.
Organele de conducere a Comitetului Olimpic Romn sunt: ADUNAREA
GENERAL, COMITETUL EXECUTIV, BIROUL COMITETULUI EXECUTIV.
Mijloacele Iinanciare al Comitetului Olimpic Romn provin din subven|ii din partea statului,
organiza|ii, persoane particulare, dona|ii, Ionduri rezultate din ac|iuni sportive organizate sub
egida Comitetului Olimpic Romn, timbre, comercializarea emblemelor si publica|iilor,
Ionduri rezultate din sponsorizare.
n anul 1961, la sugestia lui Jean Ketseas, Carl Diem si a Comitetului Olimpic Elen a
Iost creat ACADEMIA OLIMPIC INTERNA|IONAL (A.O.I.), ca o institu|ie cultural
nsrcinat cu studiul ideilor olimpice si pregtirea unor specialisti care s orienteze
olimpismul n concordan| cu evolu|ia societ|ii.
nIiin|at la 22 martie 1991, n baza hotrrii adunrii generale a Comitetului Olimpic
Romn, Academia Olimpic romn reprezint un centru romnesc a olimpismului, a
spiritului si principiilor olimpice. Obiectul de studiu al Academiei Olimpice Romne l
constituie studierea aspectelor istorice, pedagogice si sociologice ale miscrii olimpice
na|ionale si interna|ionale. A.O.R. contribuie la Iormarea specialistilor n educa|ie Iizic si
sport n spiritul idealurilor olimpice, promoveaz spiritul de Iair-play, lupt mpotriva
violen|ei si dopajului n sport.
Celebrarea Jocurilor Olimpice are loc n cursul primului an al Olimpiadei. ncepnd cu anul
1994, la edi|ia a XVII-a Jocurile Olimpice de iarn, acestea vor avea loc n cursul celui de-al
doilea an al Olimpiadei. Gazda Jocurilor este aleas de Comitetul Interna|ional Olimpic prin
comisia sa executiv care supune spre aprobare alegerea orasului gazd.
92
Organizarea Jocurilor Olimpice este ncredin|atde C.IO. si Comitetul Olimpic
Na|ional al |rii gazd. n acest scop Comitetul Na|ional Olimpic constituie Comitetul de
Organizare a Jocurilor Olimpice (C.O.J.O.). care are obliga|ia s dirijeze toate activit|ile sale
conIorm Cartei Olimpice, si asum responsabilitatea Iinanciar a organizrii Jocurilor
Olimpice, colaboreaz cu C. I.O. si primeste instruc|iuni de la aceasta.
Pentru a asigura condi|ii de reunire n acelasi loc a tuturor concuren|ilor, oIicialit|ilor
si personalului echipei, Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice amenajeaz un sat
olimpic ce cuprinde localuri si instala|ii pentru Eedera|iile interna|ionale care coordoneaz
disciplinele sportive incluse n programul Jocurilor Olimpice.
Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice organizeaz si un program de
maniIestri culturale care are menirea de a promova rela|ii de prietenie si solidaritate ntre
participan|i.
Orice sportiv poate participa la Jocurile olimpice cu condi|ia s se conIormeze cartei
olimpice si s Iie nscris de Comitetul su olimpic pe baza unor criterii de admitere stabilite
de Eedera|ia Interna|ional.
11.1.4. Ediiile 1ocurilor Olimpice moderne:
Edi|ia I - 1896 Atena, Grecia n program au Iost incluse 9 discipline sportive cu 43
de probe numai masculine de alergri, srituri, aruncri, gimnastic(care includa halterele si
tragerea Irnghiei), scrim, lupte, tir, sporturi nautice (nata|ie, polo pe ap, canotaj,
yachting), ciclism si clrie. Au participat 285 de sportivi (numai brba|i) din 13 | ri:
Anglia, Australia, Austria, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elve|ia, Eran|a, Germania, S.U.A.,
Suedia, Ungaria si binen|eles Grecia. Cursa de maraton a Iost poate cea mai spectaculoas.
Ea a Iost cstigat de grecul Spiridon Louys, care a parcurs distan|a de la Marathon la Atena
n 2 h si 48 de minute.
Ediie a II-a 1900 - Paris, Frana Edi|ia a Iost numit simbolic 'Olimpiada lui
Coubertin. Jocurile au coincis cu organizarea 'Expozi|iei Universale" iar din motive
Iinanciare ele au Icut parte din programul acestei maniIestri. Pentru a rspunde cerin|elor
impuse de organizatori, competi|ia olimpic s-a desIsurat prin ntreceri diverse care au avut
loc prin toate col|urile Parisului si care au durat mai mult de trei luni (20 mai- 28 octombrie).
La start au Iost prezen|i 1066 de sportivi din 21 de |ri, iar din acestia, 6 au Iost Iemei
participante la ntrecerile de tenis si golI. Este prima participare a Iemeilor la ntrecerile
olimpice. n program au Iost incluse 18 discipline sportive cu 86 de probe. Aceast edi|ie
nseamn pentru Romnia prima participare a unui sportiv la J.O., prin persoana lui George
93
Plagino care a concurat la tir, n proba de talere, unde s-a clasat al XIII-lea din 51 de
concuren|i.
Ediia a III-a - 1904, Saint-Louis - S.U.A. Americanii au cstigat cinstea de a
organiza J.O datorit comportrii lor deosebite la primele edi|ii. Dar si de aceast dat
jocurile sunt umbrite de organizarea n aceeasi perioada 'Expozi|iei Universale, iar din
cauza distan|elor mari participarea sportivilor din Europa si din alte pr|i ale lumii a Iost
slab. Jocurile s-au desIsurat n perioada 1 iulie- 23 noiembrie. La ele au participat sportivi
din 21 de | ri, iar numrul disciplinelor sportive a Iost de 15, cu 87 de probe. Pentru prima
dat au Iost incluse ca sporturi olimpice boxul si baschetul.
Ediia a IV-a - 1908 - Londra, Marea Britanie S-a desIsurat tot n cadrul unei
expozi|ii, de data asta Iranco-britanic, dar cu toate acestea a Iost mult mai bine organizat
dect cele anterioare. A Iost construit chiar un nou stadion care pe lng ntrecerile de
atletism putea gzdui: curse cicliste, ntreceri de not, lupte, box, gimnastic, tir cu arcul. Au
luat parte 2034 de sportivi din 22 de |ri. Deschiderea ntrecerilor s-a desIsurat cu mult Iast,
marcnd nceputurile instaurrii adevratului ceremonial olimpic. Atletul clujean SteIan
Somodi care a participat la aceast edi|ie a reusit clasarea pe locul al II-lea la sritura n
nl|ime cu 1,88 metri.
A V-a ediie - 1912 - Stockholm, Suedia ntrecerile s-au desIsurat n perioada 5
mai - 22 iunie si au cuprins ntreceri la 15 discipline si 102 probe. Organizarea a Iost Ioarte
bun, ntrecerile s-au desIsurat dup regulamente deja precis stabilite de C.I.O., nivelul
tehnic Iiind de asemenea ridicat. Boxul a Iost scos din programul deoarece legile suedeze
interziceau practicarea lui, n schimb au aprut pentru prima dat ntrecerile pe aparate de
gimnastic. Acestea au Iost amplasate chiar n incinta stadionului olimpic. A Iost reintrodus
clria, absent la Londra si pentru prima dat pentatlonul modern, creat la ini|iativa
baronului Pierre de Coubertin pentru a continua tradi|ia vechiului pentatlon antic grecesc. A
Iost construit un stadion nou si un bazin de not unde pentru prima dat s-au ntrecut si
Iemeile.
Atletismul a Iost disciplina sportiv care a dominat prin nivelul perIorman|elor si al
dramatismului ntrecerilor aceast edi|ie. S-a remarcat atletul american Jim Thorpe, indian
Sioux, care a cstigat pentatlonul atletic si decatlonul cu rezultate deosebite. Dar dup o
scurt perioad de timp, medaliile olimpice i-au Iost retrase pe considerentul c atletul
american a Iost cu c|iva ani mai nainte juctor proIesionist de baseball. Acest Iapt era
contrar regulilor de atunci ale olimpismului care impuneau ca la aceast competi|ie s ia parte
94
numai sportivii amatori. Desi sanc|iunea era Ioarte aspr si chiar nedreapt, avnd n vedere
c Jim Thrope a participat la J.O la altdisciplin sportiv
dect cea pe care o practicase ca proIesionist, abia dup70 de ani a Iost reparat, cnd C.I.O.
a restituit medaliile olimpice urmasilor acestui mare atlet.
Edi|ia suedez a mai avut parte si de alte episoade dramatice, printre care meciul de
lupte dintre un lupttor rus si unul Iinlandez care a durat 11 ore, terminndu-se la egalitate,
sau acela al cursei de maraton n care un sportiv portughez a murit de insola|ie.
n probele de nata|ie protagonisti au Iost germanii, suedezii si australienii, iar la tir,
suedezii si americani. La canotaj, conIorm unei vechi tradi|ii, cei mai buni au Iost sportivii
englezi, iar la yahting s-au impus sportivii nordici. Tot n spiritul tradi|iei, suedezii au
dominat concursul de gimnastic la aparate.
Aceast edi|ie a J.O., prima dup cea inaugural care nu s-a desIsurat sub patronajul
vreunei expozi|ii universale, a Iost impecabil organizat de gazde si a contribuit decisiv la
aIirmarea J.O. si a olimpismului.
A VI-a ediie, a 1.O era programat s se desI soare n anul 1916, la Berlin, dar din
cauza declansrii primului rzboi mondial nu a mai avut loc.
A VII-a ediie a 1.O. 1920 - Anvers, Belgia Reluarea att de prompta a jocurilor,
imediat dup ncetarea primului rzboi mondial a demonstrat lumii ntregi c ideea
olimpismului era deja stabilizat si puternic n mintea si inima tineretului din ntreaga lume.
Organizarea J.O. de la Anvers nu a Iost usoar din nici un punct de vedere: Iinanciar
cheltuielile nu au putut Ii suportate n ntregime de guvernul belgian care a apelat la
concursul unor sponsori, iar pentru recuperarea Iondurilor alocate a stabilit pre|uri mari la
biletele de intrare, astIel c numrul spectatorilor nu a Iost cel asteptat. Ceremonia de
deschidere a avut loc n data de 14 august, desi ntrecerile ncepuserla 20 aprilie si au durat
pnla 12 septembrie. Pentru prima dat este arborat drapelul olimpic, crea|ie a lui Pierre de
Coubertin si se rosteste pentru prima dat jurmntul olimpic. n rndurile sportivilor care au
deIilat nu sunt prezen|i reprezentan|ii |rilor nvinse si nici cei ai proaspetei Uniuni Sovietice.
Competi|ia olimpic la care s-au ntrecut 2066 de sportivi din 29 de |ri, din care 63
de Iemei, a cuprins 23 de sporturi cu 158 de probe, din care 8 erau Ieminine. Toate
recordurile anterioare privind numrul |rilor participante, a concuren|ilor, a disciplinelor si
probelor sportive au Iost depsite la aceast edi|ie. Cu toate c ntrecerile au avut loc n
condi|ii materiale aproape rudimentare, s-au ob|inut si cteva rezultate sportive remarcabile.
S-au stabilit recorduri mondiale si 13 recorduri olimpice. Cei mai buni s-au dovedit a Ii la
95
atletism, americanii, dar si spre surpriza tuturor, sportivii din Einlanda care au cucerit aurul
olimpic n probele de aruncri si alergri pe distan|e lungi prin Kolehmainen si Paavo Nurmi.
La not au dominat americanii, la clrie si pentatlon modern suedezii, iar la canotaj englezii
au Iost nvinsi de aceiasi neobosi|i sportivi americani. La scrim aproape toate medaliile au
Iost cstigate de doi Ira|i italieni: Nedo si Aldo Nadi.
A VIII-a ediie - 1924 - Paris, Frana Dorin|a exprimat de presedintele C.I.O.,
Pierre de Coubertin era de a reabilita edi|ia din 1900. Dar si de data aceasta autorit|ile
Iranceze au alturat jocurilor si alte maniIestri sau serbri Iapt ce a dus la extinderea
perioadei de desIsurare a J.O. la aproape trei luni, din 4 mai pn la 27 septembrie. Un Iapt
beneIic pentru buna desIsurare a jocurilor a Iost construirea pentru prima dat a unui
asezmnt special pentru sportivii participan|i, satul olimpic, devenit de atunci un simbol al
acestei maniIestri sportive universale. Numrul |rilor participante a Iost un nou record: 44,
iar sportivii de asemenea au Iost n numr Ioarte mare: 3075, dintre care 136 de Iemei. S-au
desIsurat ntreceri la 18 discipline sportive cu 126 de probe din care 10 Ieminine.
Atletismul a prilejuit din nou dispute spectaculoase si noi recorduri ob|inute de
sportivii americani si de cei Iinlandezi. Printre acestia se detasa ca o Iigur aparte, Paavo
Nurmi. Cstigtor a patru probe: 1500 m, 5000 m, cros si 3000 m pe echipe, a Iost numit de
ziaristi 'Iinlandezul cu chipul de piatr, 'miracolul curselor de alergare sau 'omul
cronometru.
La nata|ie au Iost doborte toate recordurile olimpice si cteva dintre cele mondiale.
Celebrul Johny Weissmuller a cstigat trei probe: 100, 400, si 4x100 de metri, iar Eran|a a
cstigat turneul de polo pe ap.
Romnia este de aceast dat reprezentat si ea de o adevrat delega|ie sportiv
Iormata din 51 de sportivi numai brba|i, care au concurat la patru probe: rugby, Iotbal, tenis
si tir. Echipa de rugby se claseaz pe locul al III-lea (e drept c din tot attea echipe
participante) ob|innd si prima medalie de bronz din istoria olimpic a Romniei.
Pentru prima dat la ceremonia de nchidere sunt nl|ate trei drapele: al Eran|ei, al
Greciei si al Olandei, viitoarea organizatoare, spre cinstirea n egal m sur a trecutului,
prezentul si viitorul J.O.
A IX-a ediie a 1.O - 1928 - Amsterdam, Olanda C.I.O. a luat de data asta din timp
msuri pentru buna organizare si desIsurare a competi|iei, limitnd durata desIsurrii la 15
zile si reducnd numrul disciplinelor sportive la aceeasi ciIr, 15. Organizatorii olandezi au
amenajat un complex olimpic care cuprindea un stadion cu pist de 400 de metri pentru
96
alergri si una de 500 de metri pentru ntrecerile de ciclism. Alturi se gseau bazine de not,
sli de lupt si de scrim.
La aceast edi|ie mai apare un element care va intra n simbolistica olimpic de aici
nainte: Ilacra olimpic, care va arde ntr-o cupol imens pe toat durata jocurilor.
Au participat 46 de reprezentative na|ionale, 2971 de sportivi din care 290 au Iost
Iemei. Ca si la edi|iile precedente, ntrecerile atletice au Iost dominate de americani si
Iinlandezi, primii la probele de srituri si aruncri, iar ceilal|i la alergrile de durat si la
decatlon. Istoria olimpic consemneaz la aceste ntreceri un gest deosebit de sportivitate si
spirit olimpic a marelui atlet Paavo Nurmi, care n proba de 3000 obstacole si-a ajutat
adversarul (pe Irancezul Duquesne) s se ridice din groapa cu ap n care czut, trecnd
mpreun cu el umr la umr, linia de sosire.
La nata|ie, americanul de origine romnJ.Weissmuller domin din nou ntrecerile,
alturi de concuren|i din Japonia si Germania.
Echipa olimpica Uruguayului cucereste titlul la Iotbal, iar cea a Indiei la hochei pe
iarb. Reprezentan|ii Elve|iei sunt protagonistii concursului de gimnastic, iar la box italienii
si argentinienii i nving pe americani si pe englezi care erau cota|i ca Iavori|i.
|ara noastr a luat parte la aceast edi|ie cu o echip Iormata din atle|i si scrimeri,
avnd 26 de componen|i, dintre dou erau Iemei. Clujul sportiv a avut o contribu|ie important
la Iormarea echipei olimpice prin atle|ii Peter Ladislau, Tiberiu Rus si Berta Jikely, care au
reprezentat onorabil culorile sportului romnesc desi rezultatele lor nu au Iost remarcabile.
A X-a ediie a 1.O. - 1932 - Los Angeles, S.U.A n ciuda diIicult|ilor economice
prin care trecea S.U.A. ca urmare a crizei economice din anii 1929-1930, americanii au reusit
organizarea n condi|ii destul de bune a jocurilor. J.O. au debutat la 30 iulie si au durat pn
la 14 august. 38 de | ri, cu 1331 de sportivi (127 de Iemei ) s-au ntrecut la probele cuprinse
n cele 15 discipline olimpice.
Atletismul a Iost ca de obicei "sportul rege", ntrecerile Iiind urmrite de un numr
mare de spectatori, iar sportivii reusind s doboare nu mai pu|in de 25 de recorduri olimpice
si 16 recorduri mondiale.
La nata|ia s-au impus de aceast dat sportivii japonezi, iar la canotaj medaliile le-au
mpr|it echipajele |rilor cu tradi|ie n acest sport: Anglia si S.U.A. Surprinztoare a Iost
ns victoria americanilor la gimnastic n dauna unor |ri care porneau Iavorite: Italia si
Ungaria. ntrecerile hipice au Iost dominate de sportivii Irancezi. Romnia nu Iost
reprezentatla aceast edi|ie a J.O..
97
A XI-a ediie a 1.O. - 1936 - Berlin, Germania Alegerea locului de desIsurare a
jocurilor olimpice devenea o problem din de n ce mai diIicil pentru membrii C.I.O., din
cauza numrului mare de orase care doreau s aib onoarea de a le organiza. De data aceast
alegerea s-a Icut dintre orasele Alexandria, Barcelona, Buenos Aires, Roma si Berlin. A
cstigat Berlinul, n ciuda protestelor unor |ri care nu vedeau cu ochi buni organizarea
acestei competi|ii care se vroia un simbol al pcii, de ctre o |ar n care militarismul si
autocra|ia erau n plin ascensiune. Dup ob|inerea dreptului de organizare autorit|ile
germane au depus eIorturi deosebite pentru a crea condi|ii ct mai bune de desIsurare a
jocurilor n care ei vedeau si un prilej de crestere a inIluen|ei mondiale a Germaniei.
Pentru prima dat Ilacra olimpic este aprins de la soarele Olimpiei, iar tor|a ajunge
la Berlin purtat prin staIetele care de acum nainte vor Iace parte din ceremonialul olimpic.
Au participat 4069 de sportivi (328 de Iemei) din 49 de |ri, ntrecerile desIsurndu-
se n perioada 1-16 august. Sporturile incluse n program au Iost n numr de 20.
ntrecerile de atletism au Iost dominate de sportivii americani de culoare, spre
disperarea organizatorilor germani. Eroul acestei edi|ii a Iost Jesse Owens, care a cucerit
patru medalii de aur la: 100, 200 si 4x100 metri si la sritura n lungime.
Sportivii germani au dominat ntrecerile de gimnastic si cele hipice, iar japonezii si
americanii pe cele de nata|ie. n schimb la probele Ieminine de not sportivele din Olanda au
cstigat aproape toate probele.
Pentru prima dat este inclus n program jocul de handbal n 11 juctori, competi|ie la
care particip si o echipdin |ara noastr.
Pe lng juctorii de handbal, Romnia a mai Iost reprezentat de sportive care au luat
parte la ntrecerile de gimnastic, clrie, box, scrim, lupte, atletism. Cele mai bune rezultate
ale delega|iei Iormatdin 71 de sportivi romni au Iost locul V ob|inut de handbalisti si
medalia de argint a lui Henri Rang la clrie.
O medalie inedit a Iost cstigat la aceste jocuri, nu sportivi, ci de parcul sportiv
'Regele Carol din Cluj ( astzi, Parcul sportiv universitar Dr. Iuliu Ha|ieganu, unde si are
sediul Eacultatea de Educa|ie Eizic si Sport a Universit|ii Babes-Bolyai Cluj-Napoca).
Crea|ie a ProI.dr. Iuliu Ha|ieganu, ajutat de arhitectul Bell si inginerul Iuliu Kovacs, parcul a
Iost inaugurat n anul 1935, iar planurile si IotograIiile care au luat parte la concursul denumit
'Pentatlonul Muzelor, sec|iunea arhitectur si construc|ii sportive au Iost apreciate cu
medalia de bronz.
98
Urmtoarele dou ediii, cea de a XII-a yi a XIII-a, programate pentru anii 1940 si
1944 la Tokio si respectiv Helsinki nu s-au desIsurat din cauza celui de al doilea rzboi
mondial.
A XIV-a ediie a 1.O. - 1948 - Londra, Marea Britanie Dup40 de ani, na|iunii
engleze greu ncercat de rzboiul abia ncheiat i se ncredin|eaz pentru a doua oar cinstea
de a organiza J.O. Condi|iile de desIsurare au Iost modeste, alimentele erau ra|ionalizate,
satul olimpic a Iost amenajat n Ioste cazrmi militare. Cu toate acestea 58 de na|iuni ale
lumii si-au dovedit nc o dat atasamentul Ia| de olimpism, participnd cu 4062 de sportivi
(358 de Iemei) la ntrecerile olimpice. Pentru dou sptmni, 29 iulie-14 august, stadionul
'Empire Stadium a devenit templul sportului amator din lume. Numrul de discipline
sportive a Iost stabilit la 18.
Atletismul ca de obicei a Iost n centrul aten|iei, edi|ia londonez consacrndu-l pe
alergtorul ceh Emil Zatopek, 'omul locomotiv, care s-a remarcat prin usurin|a cu care a
cstigat dou probe de mare Iond: 5000 si 10.000 de metri.
La nata|ie majoritatea probelor att masculine ct si Ieminine au Iost cstigate de
sportivii americani. Acestia au mai cucerit laurii olimpici si la baschet. Ciclistii au adus
medalii olimpice Eran|ei si Italiei, canoistii Cehoslovaciei, scrimerii Italiei si Ungariei,
boxerii Argentinei. Romnia nu particip nici la aceast edi|ie.
A XV-a ediie a 1.O. - 1952 - Helsinki, Finlanda La Iel ca si la edi|ia din anul 1912
din Suedia, popoarele nordice demonstreaz c n aceast parte a lumii exerci|iile Iizice si
sportul se bucur de toat aten|ia si pre|uirea. Einlanda a pregtit pentru aceast ocazie un
stadion cu o capacitate de 70.000 de locuri, alturi de care se gseau bazinul de not si sli
pentru sporturile de interior. Sportivii au Iost gzdui|i n trei sate olimpice, iar pentru c
numrul lor era Ioarte mare, o parte au Iost caza|i n casele unor cet|eni care si-au pus
locuin|ele proprii n Iolosul organizatorilor J.O.
Participarea a Iost numeroas, 5867sportivi, dintre care 573 de Iemei, din 70 de |ri.
Pentru prima dat particip la ntrecerile olimpice U.R.S.S, cu o echip numeroas si bine
pregtit. S-au ob|inut rezultate sportive bune, stabilindu-se 49 de recorduri olimpice si 15
recorduri mondiale.
La atletism eroul ntrecerilor a Iost din nou cehul Emil Zatopek, care si-a nvins
detasat adversarii la probele de 10.000, 5.000 si maraton. So|ia sa, Dana, a cstigat si ea o
medalie olimpicde aur, la proba de aruncare a suli|ei. Atletele sovietice au dominat copios
99
aproape toate probele, iar dintre atle|ii romni s-au remarcat Ioan Soter, la sritura n nl|ime
si Lia Manoliu la aruncarea discului, ambii clasa|i pe locul al VI-lea.
La nata|ie, probele masculine au Iost dominate de americani iar cele Ieminine de
sportivele din Ungaria. Sportivii sovietici au Iost protagonistii principali ai ntrecerilor de
haltere, box, lupte, gimnastic, baschet si tir.
|ara noastr a Iost reprezentat de o delega|ie numeroasde 83 de sportivi, care au
luat parte la aproape toate disciplinele sportive. Cel mai bun rezultat a Iost ob|inut la tir, unde
sportivul IosiI Srbu, a cucerit prima medalie olimpic de aur pentru Romnia n proba de
pistol vitez. O medalie de argint a ob|inut boxerul Tita Vasile, iar Eiat Gheorghe la box si
Lichiardopol Gheorghe la tir, au ob|inut cte o medalie de bronz.
Dintre sportivii clujeni care au luat parte la aceste jocuri olimpice putem aminti
atletele Emma Konrad si Alexandra TaiIas-Sicoe, boxerul Eerenc Ambrus, gimnastele Olga
Gollner si Ileana GyarIas, scrimerii Adalbert Gurath si Zoltan Uray.
Prima prezen| postbelic a Romniei la J.O. a Iost ncununat de trei medalii, iar n
clasamentul neoIicial pe na|iuni delega|ia noastr s-a clasat pe locul 23 din 43 de |ri
participante.
A XVI-a ediie a 1.O.- 1956 - Melbourne, Australia O lege autohton interzicea cu
stricte|e intrarea cailor strini pe teritoriul Australiei. Din acest motiv C.I.O. a decis ca
ntrecerile hipice din programul olimpic al anului 1956 s se desIsoare n Suedia, la
Stokholm. Aceast derogare organizatoric de la regulamentul de organizare al ntrecerilor
olimpice a Iost singular n istoria J.O. moderne.
La ntrecerile de clrie din Suedia au participat reprezentativele na|ionale din 29 de
|ri, n timp ce la Melbourne numrul |rilor participante a Iost de 67. Cei 3539 de sportiv
dintre care 533 erau Iemei au Iost gzdui|i n satul olimpic special amenajat, Iormat din 841
de csu|e. ntrecerile s-au desIsurat pe stadionul 'Melbourne Cricket Ground, iar probele
de nata|ie n piscina din Olympic Park, care era marea mndrie a australienilor. n program au
Iost incluse 18 discipline sportive care au cuprins 151 de probe, dintre care 26 erau pentru
participantele de gen Ieminin.
Publicul australian a participat cu destul interes la spectacolul sportiv, dar din cauza
cunostin|elor reduse despre sportul interna|ional, entuziasmul lor nu s-a maniIestat dect
atunci cnd protagonistii concursurilor erau compatrio|i de ai lor.
n ntrecerile atletice, probele de sprint au Iost cstigate de atletul american Robert Morrow,
demn urmas a lui Jesse Owens. n ntrecerile Ieminine, sovieticelor care au dominat
100
concursul li s-au adugat si dou sportive australience cstigtoare a probelor de alergare pe
distan|e scurte.
Nata|ia a Iost sportul unde gazdele au monopolizat succesul, cstignd 8 titluri
olimpice din 13. La gimnastic masculin edi|ia australian a prilejuit lansarea n arena a
sportivilor sovietici, care au cucerit 15 medalii.
Pentru Romnia episodul Melbourne este una dintre cele mai Irumoase pagini de
istorie olimpic. Sportivii nostri au cucerit 13 medalii dintre care 5 de aur prin: canoistii Leon
Rotman (2), Alexe Dumitru si Ismailciuc Simion, boxerul Nicolae Linca si SteIan Petrescu la
tir. Celelalte medalii de argint si de bronz au Iost cucerite la box, scrim, gimnastic
Ieminin, lupte greco-romane. n clasamentul Iinal neoIicial, |ara noastr a ocupat locul 11
ntre na|iuni.
A XVII-a ediie, 1960 - Roma, Italia Prin tot ce s-au strduit s organizeze, italienii
au dorit s demonstreze c alegerea lor ca gazde a J.O. nu a Iost ntmpltoare. Ei au reusit s
creeze un cadru si o atmosIer unic pentru maniIestrile olimpice prin desIsurarea
ntrecerilor la cele 18 discipline olimpice. ValoriIicnd la maximum Irumus|ea si mre|ia
vechilor construc|ii antice ei au organizat ntreceri chiar n spa|iul oIerit de aceste vestigii:
Termele lui Caracalla, sau zidurile Bazilicii lui Maxen|iu. Un moment de apogeu al
ntrecerilor a Iost cursa de maraton desIsurat pe via Apia si ncheiat la lumina tor|elor n
apropierea Colisseumului, sub arcul lui Constantin.
Elacra olimpic, aprins cu tot ceremonialul antic la Olimpia n Grecia, a ajuns la
Roma n 24 august, iar a doua zi ea a Iost dus pe stadionul olimpic marcnd deschiderea
oIiciala edi|iei 'romane a jocurilor.
Participarea a ntrecut toate asteptrile: delega|iile a 84 de |ri, cuprinznd aproape
6000 de sportivi si-au disputat ntietatea la cele 150 de probe, iar rezultatele au Iost si ele pe
msur. Este greu de desemnat vreun erou al acestei edi|ii. S-au stabilit 73 de recorduri
olimpice si 31 de recorduri mondiale.
Atletismul, ca de obicei a Iost sportul rege al jocurilor, iar unii dintre atle|i au intrat n
legend. Printre ei: maratonistul etiopian care a alergat descul| Bikila Abebe sau atleta
numit'gazela neagr, Wilma Rudolph care a cstigat proba da 100 m cu timpul 11,0
secunde. Ca de obicei, atle|ii sovietici ob|in rezultate de excep|ie att la ntrecerile
masculine, ct si la cele Ieminine.
Romnia s-a ntors acas cu un bilan| bun: 3 medalii de aur cstigate de: Iolanda
Balas la sritura n nl|ime, Dumitru Prvulescu la lupte greco-romane si Ion Dumitrescu la
101
tir. S-au mai cucerit o medalie de argint si 6 medalii de bronz la atletism, box, gimnastic,
lupte, scrim si canoe. Delega|ia Iormatdin 109 sportivi a reusit s se claseze pe locul 10 n
clasamentul na|iunilor participante.
A XVIII-a ediie - 1964 - Tokio, 1aponia Poporul nipon s-a dovedit a Ii o gazda
atent care pe lng competi|iile sportive, a avut grij s organizeze si o serie de alte
maniIestri, mai ales culturale. Doza de inedit a acestei edi|ii a Iost sporit de condi|iile
geograIice si climatice naturale ale Japoniei: taiIunul Wilda care si-a Icut sim|it prezen|a
sau miscrile seismice care au mutat locuin|ele din satul olimpic.
Aceast edi|ie a programat ntreceri la 20 de discipline sportive, cele mai noi sporturi
intrate n Iamilia olimpicla aceast edi|ie Iiind voleiul si judo-ul.
S-au ntrecut 5586 de sportivi (732 de Iemei) din 90 de |ri. Pe drept cuvnt edi|ia japoneza
Iost numit, edi|ia recordurilor, pentru c au Iost stabilite 76 de noi recorduri olimpice si 45
de recorduri mondiale. Cei mai reprezentativi sportivi au Iost americanul Don Hollander cu
cele 4 medalii de aur cucerite la not, maratonistul etiopian Bikila Abebe, dar si romnca
Iolanda Balas care a cucerit din nou titlul olimpic, stabilind si un nou record olimpic la
sritura n nl|ime. Cea de a doua medalie de aur a delega|iei romne a Iost cuceritde o
atlet n vrstde numai 17 ani, Mihaela Penes.
Bilan|ul olimpic romnesc a Iost unul Ioarte bun, cele 12 medalii (2 de aur, 4 de argint
si 6 de bronz) sitund |ara noastr pe locul 12 n clasamentul general.
A XIX-a ediie a 1.O. - 1968 - Ciudad de Mexico, Mexic ncredin|area spre
organizare a ntrecerilor olimpice unui oras situat la o altitudine de 2260 de metri, a Iost un
act de mare curaj din partea C.I.O. Multe voci si-au exprimat convingerea c altitudinea
ridicat va constitui un impediment serios n organizarea si buna desIsurare a ntrecerilor.
Contrar prerii pesimistilor, aceast edi|ie s-a dovedit una n care perIorman|ele deosebite si
recordurile au Iost Ioarte numeroase. Mai mult chiar, unele dintre ele s-au men|inut decenii n
sir.
Pentru desIsurarea concursurilor gazdele au pregtit numeroase baze sportive
moderne: un stadion pentru ntrecerile de atletism cu o capacitate de 80.000 de spectatori cu
pista de alergare acoperit cu nou aprutul material sintetic 'tartanul, piscina acoperit, sala
de jocuri numit'Gimnaziu olimpic, Palatul sporturilor, sala de arme, velodromul olimpic,
stadionul 'Azteca pentru Iotbal si un sat olimpic construit pe "vertical".
Au participat 6626 de sportivi (768 de Iemei ) din 113 |ri, care au reusit la aceast
edi|ie s doboare un numr dublu de recorduri mondiale Ia| de edi|ia precedent.
102
La atletism, americanii s-au impus la sprint, dar alergrile pe distan|e lungi au Iost
dominate de atle|ii etiopieni si kenieni. Probele de sarituri s-au desIsurat n general sub
auspiciile recordurilor, dar perIorman|a cea mai uluitoare a Iost cea a lui Bob Beamon, la
sritura n lungime cu 8,90 metri. Acest record va Ii dobort abia dup un sIert de veac. La
sritura n nl|ime, americanul Dick Eosbury introduce o nou tehnic, cea cu rsturnare
dorsal, care va Ii cunoscut sub denumirea de "Ilop" si va Ii adoptat de tot mai mul|i atle|i
n viitorii ani, nlocuind clasica s ritur"ventral".
Concursurile de lupte greco-romane au Iost dominate de sportivii din Ungaria,
Bulgaria, Germania. n probele de caiac-canoe si canotaj, sportivii romni, unguri si sovietici
au Iost printre protagonisti.
n Iruntea clasamentului general s-a situat reprezentativa S.U.A. urmat de cea a
U.R.S.S., Romnia clasndu-se pe locul 10. Cele mai bune rezultate ale sportivilor romni au
Iost realizate la urmtoarele discipline sportive:
atletism: medalii de aur - Lia Manoliu la aruncarea discului si Viorica Viscopoleanu
la sritura n lungime; medalii de argint - Mihaela Penes la aruncarea suli|ei si
clujeanca Ileana Silai la proba de 800 de metri;
caiac-canoe: medalia de aur - echipajul Iormat din Ivan Patzaichin si Serghei
Covaliov;
box: medalie de argint- Ion Monea si medalie de bronz - Calistrat Cu|ov;
la scrim, caiac si lupte greco-romane s-au ob|inut de asemenea medalii de bronz.
A XX-a ediie a 1.O. - 1972- Munchen, Germania Capitala Bavariei s-a pregtit
minu|ios pentru acest mare eveniment sportiv. Au Iost construite baze sportive noi care s-au
nglobat complexului OberwieseIeld, iar pentru c toate aceste baze se gseau aproape una de
alta, edi|ia mncheneza Iost numit'olimpiada distan|elor scurte. Complexul sportiv
cuprinde stadionul, palatul sporturilor, bazinul de not, velodromul si sala de box.
J.O s-au desI surat n perioada 26 august - 11 septembrie. Au Iost prezen|i 7894 de
sportivi (1171 de Iemei ) din 123 de |ri, care si-au disputat ntietatea la 21 de discipline
sportive, mai precis la 195 de probe din care 43 au Iost pentru Iemei.
Edi|ia aceasta a Iost din pcate marcat si de un eveniment care nu ar Ii trebuit s aib
loc si care a nsemnat anularea oricrui spirit olimpic: atacul terorist din satul olimpic al
unui comando arab ndreptat mpotriva sportivilor din Israel, soldat cu rezutate tragice.
Pe plan sportiv, n competi|ia atletic s-a remarcat sovieticul Valeri Borzov cstigtor
al probelor de sprint si atle|ii din Einlanda care au cstigat alergrile de semiIond si Iond. La
103
Iemei, atletele germane au dominat net toate probele. Luptele au adus satisIac|ii sportivilor
din delega|ia romn care s-a numrat printre cstigtorii medaliilor de aur alturi de sportivii
din U.R.S.S. si Bulgaria. Concursurile de caiac-canoe au Iost dominate de sportivii sovietici
si de cei romni. ntrecerile de scrim s-au disputat ntre polonezi, unguri, sovietici si italieni.
La gimnastic Ieminin toate medaliile au revenit sportivelor sovietice si germane, dar
prezen|a romncelor s-a Icut si ea sim|it. La masculin, gimnastii japonezi care au introdus
n exerci|iile lor elemente originale si diIicile, au devenit campioni olimpici. La nata|ie, eroii
au Iost americanul Mark Spitz si australianca Shane Gould.
Turneele de jocuri sportive au avut drept cstigtori: echipa Yugoslaviei la handbal
(Romnia clasndu-se pe locul al III-lea, cea a U.R.S.S la baschet, reusind sdetroneze
reprezentativa S.U.A. cstigtoare a tuturor edi|iilor precedente, iar la Iotbal echipa Poloniei.
Romnia cu delega|ia sa Iormat din 169 de sportivi (39 de Iemei) a reusit s ob|in16
medalii si locul 12 n clasamentul general pe na|iuni. Rezultatele de excep|ie au Iost realizate
de : Gheorghe Berceanu si Nicolae Martinescu la lupte si Ivan Patzaichin la canoe, campioni
olimpici. Medalii de argint au ob|inut atleta Argentina Menis, canoistul Serghei Covaliov,
caiacistii Atanasie Sciotnic, Roman Vartolomeu, Aurel Vernescu si Mihai ZaIiu. Medalii de
bronz au Iost aduse acasde ctre sportivii de la caiac si canotaj, de la lupte greco-romane si
libere, scrim si handbal.
A XXI-a ediie a 1.O.- 1976 - Montreal, Canada Na|iunea canadian a demonstrat
la superlativ modul de organizare a unei maniIestri sportive de asemenea amploare. Peste
100.000 de persoane, colaboratori permanen|i sau temporari ai C.I.O. au Iost implicate n
reusita acestei edi|ii a J.O.. Organizatorii au pus la dispozi|ia competitorilor baze sportive
ultramoderne si mijloace de transport rapide, iar ziaristii au avut parte de un sistem
inIorma|ional de Ioarte modern si bine pus la punct.
Elacra olimpica Iost transmis din Grecia spre continentul american printr-o
modalitate inedit. A Iost aprins la Atena, n incinta stadionului AveroII unde a avut loc
prima edi|ie moderna jocurilor. Printr-un sistem special cu raze laser a Iost transmis prin
satelit n Canada, la Quebec. Aici, Ilac olimpic s-a aprins n creuzetul construit pentru
aceast ceremonie si a Iost apoi dus la Montreal, de un biat si o Iat, reprezentnd cele
dou na|iuni conlocuitoare ale Canadei (engleza si Iranceza).
ntrecerile olimpice s-au desIsurat n perioada 17 iulie - 1 august 1976, avnd o larg
participare: 6189 de sportivi (1274 de Iemei) care au reprezentat 88 de |ri. Competi|iile s-au
desIsurat la 21 de discipline sportive cu 198 de probe, din care 49 Ieminine.
104
La cele 37 de probe atletice au participat aproape un sIert din numrul sportivilor
prezen|i la ntrecerile olimpice, surprizele Iiind produse mai ales de atle|ii si atletele din
R.D.G. care au ob|inut 11 medalii de aur, 7 medalii de argint si 9 de bronz. Atle|ii americani
au cstigat doar 4 titluri olimpice. Surprizele nu a lipsit nici la alte discipline sportive.
Poloistii sovietici, campioni olimpici la edi|ia precedentnu s-au caliIicat la turneul Iinal
csigat de Ungaria. Echipele sovietice de volei nu au reusit s devin campioane olimpice,
cednd n Iinale n Ia|a echipei japoneze la Ieminin, respectiv n Ia|a polonezilor la masculin.
Pentru delega|ia Romniei Iormatdin 166 de sportivi dintre care 59 Iemei, cele 27 de
medalii, care le-au adus locul al VI-lea n clasamentul general pe na|iuni au Iost ob|inute de:
gimnasta Nadia Comneci care a Iost Ir nici o discu|ie eroina acestei edi|ii a J.O.
att prin cele 5 medalii cucerite, dintre care trei de aur, dar si prin execu|iile sale
Iormidabile care au revolu|ionat gimnastica Ieminin;
Vasile Dba cstigtor al titlului de Campion olimpic la caiac;
Simion Cu|ov si Mircea Simion la box, Gheorghe Danilov si Gheorghe Simionov la
canoe, Teodora Ungureanu si echipa Ieminin de gimnastic, echipa masculin de
handbal, Gheorghe Berceanu, Nicu Ging si SteIan Rusu la lupte greco-romane -
medalii de argint;
Boxerii Alec Nstac si Costic DaIinoiu, echipajul de canotaj 41, Vasile Dba si
echipajul Policarp Malihin si Larion Serghei, la caiac, gimnastii Dan Grecu, Nadia
Comneci si Teodora Ungureanu, lupttorii Stelian Morcov, Roman Codreanu si
Ladislau Simon, echipa masculinde sabie - medalii de bronz.
A XXII-a ediie a 1.O. - 1980 - Moscova, U.R.S.S. Este pentru prima dat cnd J.O
se desI soar ntr-o |ar socialist. Organizatorii au depus eIorturi deosebite pentru
amenajarea bazelor sportive si a satului olimpic, dar din pcate 'rzboiul rece era nc n
plin desIsurare. n semn de protest pentru invadarea AIganistanului de ctre armatele
sovietice |rile democratice ale lumii nu vor lua parte la aceast edi|ie a J.O.
Cu toate c au lipsit mul|i dintre sportivii de mare valoare ai momentului au Iost
stabilite 76 de recorduri olimpice si 36 de recorduri mondiale. Si numrul spectatorilor a Ios
unul record, cele 203 probe pentru care s-au organizat ntreceri la 21 de discipline olimpice
au Iost urmrite de peste 5 milioane de spectatori.
La atletism s-au nregistrat 7 recorduri mondiale si 16 olimpice. ntrecerile de caiac-
canoe si canotaj i-au adus n prim plan pe sportivii romni care au concurat de la egal cu cei
din R.D.G. si U.R.S.S. Si la lupte, box si scrim sportivii romni au Iost printre protagonistii
105
ntrecerilor, alturi de bulgari, sovietici si cubanezi. Nata|ia a Iost dominat categoric de
sportivele est germane si de nottorii sovietici.
Jocurile sportive au dat ocazia unor turnee echilibrate si de bun valoare. La handbal,
dup ce a depsit ntr-un meci dramatic echipa U.R.S.S. na|ionala Romniei a cedat n Iinal
n Ia|a Yugoslaviei, iar echipa de volei masculin a reusit s ob|in medaliile de bronz.
La gimnastic, desi au avut probleme deosebite cu arbitrajul care le-a Iost total ostil,
sportivele noastre si-au demonstat valoarea. Nadia Comneci a ob|inut dou medalii de aur
si una de argint, Emilia Eberle o medalie de argint, iar echipa s-a clasat pe pozi|ia a doua n
clasament.
n total delega|ia Romniei Iormatdin 239 de sportivi, dintre care 76 de Iemei, a
reusit s cucereasc25 de medalii, clasndu-se pe locul al VI-lea n clasamentul general.
A XXIII-a ediie - 1984- Los Angeles, S.U.A Dup52 de ani, "orasul ngerilor" are
pentru a doua oar onoarea de a gzdui marea maniIestare sportiv mondial. Din nou se
dovedeste c olimpismul modern nu mai are aceleasi valen|e ca si cel antic, iar sportul nu se
poate despr|i de politic. Ca rspuns la boicotul edi|iei moscovite, |rile din sistemul
socialist nu particip la aceast edi|ie, cu excep|ia Romniei si a Yugoslaviei.
Din punct de vedere organizatoric, americanii nu se dezmint. Permisiunea acordat de
C.I.O. de a Iolosi publicitatea, o schimbare n principiile si regulile olimpismului motivat de
costurile din ce n ce mai mari de organizare, a creat posibilitatea implicrii Iinanciare a
marilor Iirme n eIortul gazdelor de a crea condi|ii materiale perIecte pentru competitori,
ziaristi si spectatori. n interiorul marelui stadion 'Los Angeles Memorial Coliseum,
complet reIcut si modernizat s-a instalat un adevrat 'creier electronic, care putea oIeri date
despre viteza si direc|ia vntului, timpii intermediari si de sosire, iar camerele de vederi care
mpnzeau stadionul nregistrau 'Iinisul cu 100 de imagini pe secund. Transmisiile de
televiziune au dat posibilitatea urmririi ntrecerilor n toate col|urile lumii.
Ceremonia de deschidere a Iost un spectacol impresionant care a marcat debutul
ntrecerilor desIsurate n perioada 27 iulie - 12 august, cu participarea sportivilor din 140 de
|ri.
Sportul rege al ntrecerilor olimpice, atletismul a Iost la el acas, ntrecerile Iiind
dominate de atle|ii |rii gazd, urma|i de cei din Marea Britanie, R.E.G. si Italia.
Reprezentantele noastre, atletele Doina Melinte, Maricica Puic, Anisoara Cusnir, Mihaela
Loghin, Vali Ionescu, Eloren|a Cr ciunescu, Cristiana Cojocaru si Ei|a Lovin au Iost si ele la
mare nl|ime, cucerind 10 medalii olimpice.
106
La canotaj si caiac-canoe, alturi de sportivii din S.U.A, romnii au Iost protagonistii
ntrecerilor, cucerind 4 medalii.
Gimnastica, mai ales cea Ieminin este din nou autoarea unui mare succes: cucerirea
titlului olimpic n proba pe echipe si a medaliilor de aur la sol, srituri si brn prin Ecaterina
Szabo, precum si nc2 medalii de argint si 2 de bronz.
Halterele au adus celor 10 sportivi romni 8 medalii: 2 de aur, 5 de argint si una de
bronz. La lupte sportivii nostri au cstigat 5 medalii. Scrimerele au ajuns n Iinal unde au
cedat n Ia|a sportivelor din R.E.G., iar echipa de sabie a cstigat medaliile de bronz.
La probele de nata|ie s-au stabilit 10 recorduri mondiale si 37 olimpice, mare parte
dintre ele de ctre sportivii americani. Pentru prima dat n programul olimpic a Iost inclus
si proba de not sincron.
Handbalistii romni au avut din nou ocazia s devin campioni olimpici, dar eterna
lor rival, echipa Yugoslaviei i-a nvins din nou, Iiind obliga|i s se mul|umeasc cu
medaliile de bronz.
La ncheierea ntrecerilor olimpice, delega|ia |rii noastre Iormata din 127 de sportivi
a avut un palmares Iormat din 53 de medalii, din care 20 de aur, 16 de argint si 17 de bronz,
clasndu-se pe locul al II-lea pe na|iuni dup echipa S.U.A. Acest rezultat, cel mai bun din
istoria olimpic a ncununat cei 60 de ani care trecuser de la prima participare oIicial a
Romniei la J.O., din anul 1924.
A XXIV-a ediie a 1.O.- 1988- Seul- Coreea Spre surprinderea multora, participan|ii
la aceast edi|ie organizat'la captul lumii au descoperit o metropol modern n care
locuitorii se bucurau de un Ioarte bun nivel de trai, cu cldiri, sosele, baze sportive
impresionante prin modernismul lor.
Edi|ia J.O. de la Seul a Iost un eveniment care a anun|at sIrsitul 'rzboiului rece si
nceputul unei noi perioade din istoria multor |ri. Dup mult vreme nu este o edi|ie
boicotat, iar C.I.O numra n rndurile sale mai multe |ri membre |ri Organiza|ia
Na|iunilor Unite. La ntreceri se aliniaz161 de |ri, dar numrul sportivilor este mai mic
dect la edi|iile anterioare, 1626 de sportivi, datorit restric|iilor impuse de C.I.O. n eIortul
de a controla Ienomenul de gigantism al jocurilor.
La aceast edi|ie, desi media de vrst a sportivilor a Iost una dintre cele mai sczute,
s-au nregistrat perIorman|e sportive de valoare excep|ional.
J.O. de la Seul au Icut din atle|ii Elorence GriIIity-Joyner, Jan Zelezni si Carl Lewis,
adevra|i 'zei ai sportului. n acelasi timp au Iost propulsa|i spre ierarhia mondial si
107
Marlene Ottey, Gwen Torrence, Paula Ivan, Heike Drechler, Alina AstaIei, SteIka
Konstandinova. Edi|ia de la Seul a Iost si edi|ia cu cel mai rsuntor caz de dopaj, cel la
canadianului Ben Johnson, recordman mondial al sprintului. Descoperit pozitiv la analizele
eIectuate acesta a Iost suspendat pe via| din activitatea sportiv.
La gymnastic Ieminin s-a relansat disputa olimpic dintre echipele U.R.S.S., S.U.A.
si Romnia. Au cstigat de data asta gimnastele sovietice urmate de cele din echipa
Romniei.
Numrul sporturilor olimpice a crescut si la aceast edi|ie, tenisul reintrnd dup64
de ani n Iamilia olimpic.
Pentru sportul din Coreea, ntrecerile olimpice au nsemnat o adevrat lansare pe
drumul marilor perIorman|e, locurile Iruntase pe care s-au situat echipele de handbal
masculin (medalia de aur) si Ieminin (medalia de argint), medaliile ob|inute de judocani si
boxeri, constituind rezultate deosebit de valoroase.
Delega|ia pu|in numeroasa |rii noastre, Iormata doar de 63 de sportivi a ob|inut un
total de 24 de medalii, dintre care 7 de aur, 11 de argint si 6 de bronz. Trei medalii de aur a
cucerit gimnasta Daniela Silivas, iar cte una, atleta Paula Ivan, lupttorul Vasile Puscasu,
canotoarele Rodica Arba si Olga Homeghi, precum si Sorin Babii la tir. Medaliile de argint
au Iost ob|inute la not, de Noemi Lung, de echipa Ieminin de gimnastic si de Daniela
Silivas la individual compus, de sportivii de la canotaj si caiac-canoe: Elisabeta Lip,
Veronica Cogeanu, Dimitrie Popescu, Ioan Snep, Valentin Robu, Vasile Tomoioag, Dnu|
Dobre, Doina Blan, Veronica Nicula, Mihaela Armsescu, de halteroIilul Nicu Vlad si
boxerul Daniel Dumitrescu. Medaliile de bronz au Iost cstigate la gimnastic si canotaj. Cu
acest bilan| Romnia s-a clasat pe locul al VIII-lea n clasamentul general al na|iunilor
participante.
A XXV-a ediie a 1.O - 1992 - Barcelona, Spania n seara zilei de 21 iulie, n
incinta imensului stadion catalan, peste 150.000 de spectatori au urmtit deschiderea edi|iei
cu numrul 25. Ceremonia a Iost un spectacol al dansului, muzicii, sportului si prieteniei.
Peste 15.000 de artisti printre care unii de Iaimmondial si-au dat concursul pentru reusita
spectacolului: Montserat Caballe, Placido Domingo, Josse Carreras, Ereddy Mercury. n
tribun un public la Iel de celebru: regele Juan Carlos si Iamilia regal, seIi de state, ministri.
Elacra olimpic care a parcurs cei 5000 de km. dintre Olimpia si Barcelona purtat
de staIete ale tinerilor, este aprins prin tragerea cu arcul de ctre Iostul arcas spaniol Antonio
Rebolo.
108
Desi congresul C.I.O care a precedat J.O. a hotrt reducerea numrului de concuren|i
pentru a nu se depsi posibilit|ile satului olimpic, la aceast edi|ie numrul participan|ilor
este imens, 10.570 de sportivi reprezentnd 173 de |ri. Unele dintre delega|iile |rilor
aIricane erau la prima participare olimpic.
ntrecerile atletice au Iost ca de obicei viu disputate, iar numrul mare de sportivi cu
rezultate bune a Icut ca ntrecerile s rmn deschise oricrui rezultat. Englezul LinIord
Christie a cstigat proba de 100, specialitate american pn atunci. Probele de semiIond si
Iond au Iost monopolizate de atle|ii din Kenya si Etiopia. Edi|ia 'catalan i-a consacrat pe
atle|ii Javier Sotomayor, Marlene Ottey, Marie Jose Perec, Sully Gunnel. Se spera c duelul
sritorilor n lungime Carl Lewis si Mike Powell va duce la depsirea legendarului record a
lui Bob Beamon datnd din anul 1968, dar nu a Iost asa, cei doi reusind doar 8,07 si 8,64 m.
n general la atletism a Iost o edi|ie a marilor surprize, adesea sportivii consacra|i nereusind
s urce pe podium.
La nata|ie s-au nregistrat 10 recorduri mondiale, protagonistii Iiind sportivii
americani, maghiari, si ca o noutate, cei chinezi. Acestia din urm se pare c proIitau din plin
de cunostin|ele din toate domeniile, inclusiv cel 'Iarmaceutic` al antrenorilor din Iosta R.D.G.
care se ocupau de pregtirea lor.
Gimnastica Iemininle are n prim plan pe romnca Lavinia Milosovici, americana
Shanon Miller, maghiara Henriette Onodi si chinezoiaca Li Lu. La bie|i eroul este gimnastul
bielorus, Vitali Scherbo, cstigtor a 6 medalii de aur, iar la tenis ntrecerile olimpice aduc n
aren cei mai buni juctori ai momentului: Jim Courier, Arantxa Sanchez, Andre Agassi,
SteIIi GraI. La volei Ieminin echipa CSI (Iosta U.R.S.S) a Iost ntrecut de cea a Cubei cu 3
1, iar Iinala masculin s-a disputat ntre echipele Braziliei si Olandei, meciul terminndu-se
cu scorul de cu 3 0 n Iavoarea primei.
Dup trei reprize de prelungiri, Italia a nvins echipa Spaniei n turneul de polo cu 9
8. La handbal masculin, echipa Iostei URSS a cstigat Iinala cu Suedia, iar pe locul al III-lea
s-a situat echipa Eran|ei.
Delega|ia Romniei s-a ntors de la Barcelona cu 18 medalii: 4 de aur, 5 de argint si 8
de bronz. Medaliile de aur au Iost cucerite de gimnastele Lavinia Milosovici si Cristina
Bontas, de canotoarea Elisabeta Lip si echipajul masculin de canotaj 41. Medalii de argint
au ob|inut: atleta Alina AstaIei, echipa de gimnastic Ieminin, echipajele masculine si
Ieminine de canotaj, iar medalii de bronz, halteroIilul Traian Cihrean, lupttorul Grigoras,
109
boxerul leonard DoroItei, echipa Ieminin de Iloret, trgtorul Sorin Babii si canotorii din
proba de dou persoane.
A XXVI-a ediie a 1.O. - 1996 - Atlanta, S.U.A. Edi|ia jubiliar care
marcheaztrecerea unui veac de cnd Jocurile Olimpice ele au Iost renIiin|ate a Iost
ncredin|at spre organizare S.U.A., desi lumea sportiv a Iost umanim de acord c c.I.O.
trebuia s acorde aceast onoare orasului Atena care-si depusese si el candidatura. Dar
puterea Iinanciara orasului Atlanta, capitala Georgiei si a concernului Coca-Cola, a primat
naintea tradi|iei si a respectului pentru poporul care a dat lumii conceptul de 'Kalos kai
agatos si Jocurile Olimpice antice.
Organizarea ntrecerilor a constituit o adevarata provocare pentru orasul Atlanta, dar
toat lumea a recunoscut c ntrecerile olimpice, organizate de acest oras american, s-au
desIsurat pe cele mai moderne baze sportive din lume, cu dotri de excep|ie. Capacitatea
satului olimpic amenajat aici a Iost de 15.000 de locuri, cea mai mare din istoria J.O.
La competi|ia desIsurat n perioada 19 iulie- 4 august, au participat echipele
olimpice din 197 de | ri, care s-au ntrecut n 270 de competi|ii organizate pentru 33 de
discipline sportive. n total au luat parte la ntreceri 10.305 sportivi (6809 b rba|i si 3496 de
Iemei). Rezultatele ob|inute la aceast edi|ie au eviden|iat evolu|ia Ir precedent a
perIorman|elor sportive, ca rezultat al noilor tehnologii si metodologii aplicate n procesul de
pregtire.
Romnia a participat cu o delega|ie de 168 de sportivi. Canotajul si gimnastica si-au Icut din
nou datoria. La canotaj s-au ob|inut 2 medalii de aur prin echipajele Ieminine la proba de 2
vsle si proba de 81. La gimanstic s-a cstigat o medalie d aur, 4 de argint si 5 de bronz.
La Iloreta Ieminin Laura Badea a devenit CampioanOlimpic, iar echipa de Iloret s-
a clasat pe locul al II-lea, aceast disciplin sportiv ob|innd cel mai bun rezultat din istoria
participrii sale la ntrecerile olimpice.
Atleta Gabriela Szabo si gimnastul Marius Urzica au ob|inut medaliile de argint, n
timp ce la box au cucerit dou medalii de argint Leonard DoroItei si Marian Simion.
Sportivii de la caiac-canoe au ob|inut o medalie de bronz, la Iel ca si halteroIilul Nicu Vlad.
La Iinalul ntrecerilor, sportivii nostri au ocupat locul al 19-lea n clasamentul pe puncte, al
13-lea n cel pe medalii si al 20-lea n ierarhia alctuit pe baza medaliilor de aur ob|inute.
A XXVII-a ediie a 1.O. - 2000 - Sydney, AustraliaDup44 de ani de la edi|ia desIsuratla
Melbourne, Australia este din nou gazda Jocurilor Olimpice, ultimele ale mileniului al
110
doilea.De aceast dat onoarea i-a revenit orasului Sydney, renumit port al emisIerei sudice,
asezat pe coasta estic a Australiei, capitala Statului New South Wales.
La aceast edi|ie desIsurat n perioada 15 septembrie - 1 octombrie, au Iost prezente
delega|ii din toate cele 199 de | ri invitate de ctre C.I.O. Numrul sportivilor a Iost de trei
ori mai mare dect cel de la precedenta edi|ie australian(Melbourne, 1956), ridicndu-se la
impresionanta ciIrde 11.084 de sportivi, dintre care 4254 de Iemei, reprezentnd 38 la sut
din numrul participan|ilor. S-au organizat 300 de competi|ii la 37 de discipline sportive.
Delega|ia pe care Romnia a deplasat-o la antipozi a Iost alctuit din 156 sportivi (
76 b rba|i si 80 Iemei) care au concurat la 16 discipline sportive.
Gimnastica si-a aIirmat nc o dat valoarea incontestabil. La Ieminin echipa Iormat
din Andreea Rducan, Simona Amnar, Maria Olaru si Claudia Presecan s-a clasat pe primul
loc, cstignd n Ia|a tradi|ionalelor sale adversare. La individual compus podiumul
cstigtoarelor n Iinala probei de individual compus a Iost exclusiv romnesc pe el urcndu-
se Andreea Rducan, Simona Amnar si Maria Olaru. Chiar dac dup incidentul bizar n
care gimnasta Andrea Rducan a Iost depistat ca "dopat" cu NuroIen si i s-a retras medalia
de aur, n memoria noastr Campioana Olimpicla individual compus rmne Andrea
Rducan. Gimnastele au mai ob|inut 2 medalii de argint si una de bronz. Pentru prima dat n
istoria jocurilor si gimnastica masculin are un Campion Olimpic, n persoana lui Marius
Urzic. Acesta a cstigat Iinala n proba de cal cu mnere, dupo evolu|ie excep|ional.
Canotajul Ieminin a conIirmat din nou c este cel mai bun din lume, cstignd trei
medalii de aur prin echipajele:
Georgeta Damian si Doina Ignat n proba de 2 rame;
Angela Alupei si Constan|a Burcic n proba de 2 vsle;
Georgeta Damian, Doina Ignat, Veronica Cochelea, Liliana GaIencu, Magda
Dumitrache, Viorica Susanu, Ioana Olteanu, Elena Georgescu si Elisabeta Lip n
proba de 81.
La nata|ie, Diana Mocanu, nottoarea de numai 15 ani a uimit pe toat lumea
cstignd dou medalii de aur, primele din istoria nata|iei romnesti, n probele de 100 si
200 m spate. Succesul a Iost completat de Beatrice Caslaru, care a ocupat locul al doilea,
intrnd in posesia medaliei de argint la proba 200 m mixt si a medaliei de bronz la proba de
400 m mixt.
111
La atletism, Gabriela Szabo reuseste s cstige medalia de aur n proba de 5000 m, la
care adaug o medalie de bronz n proba de 1500 m. Prob n care Violeta Beclea - Szekely
s-a clasat pe locul al II-lea. Lidia Simon cucereste medalia de argint n proba de maraton.
n ntrecerile de canoe echipajul Elorin Popescu - Mitica Pricop la C - 2 M, 1000 m,
devine Campion Olimpic, iar pe distan|a de 500 m se claseaz pe locul al III-lea. La caiac,
Sanda Toma, Mariana Limbu, Andreea Ioni| si Elena Radu au cucerit de asemenea o
medalie de bronz la proba de K - 4 M / 500 m.
Scrima a adus din nou un titlu de Campion Olimpic, de data asta la proba de sabie,
prin Mihai Covaliu, iar boxul a contribuit la palmaresul olimpic prin medaliile de argint si de
bronz cucerite de Ira|ii Simion. Alte medalii de bronz au mai ob|inut Iulian Raicea la tir si
Simona Richter al judo.
Dup o comportare remarcabil, echipa olimpic a Romniei s-a clasat pe locul al XI-
lea n ierarhia olimpic cu 26 de medalii, dintre care 11 de aur.
A XXVIII-a ediie a 1.O. - 2004 - Atena, Grecia Prin acordarea dreptului de
organizare a acestei edi|ii orasului Atena, C.I.O a oIerit o repara|ie moral poporului grec,
creatorul jocurilor olimpice antice. La 108 ani de la prima edi|ie din timpurile moderne,
ntrecerile olimpice s-au rentors acas. Organizatorii greci au avut de parcurs multe ncercri
grele pe care le-au trecut-o cu bine. Pentru prima dat condus de o Iemeie, Comitetul de
organizare al jocurilor a reusit n ciuda pronosticurilor pesimiste s termine la timp (chiar
dac pe ultima sutde metri) construc|iile si amenajrile necesare desIsurrii la un nivel
corespunztor al ntrecerilor olimpice. Pregtirile pentru competi|ia mondial a schimbat
"Ia|a" capitalei elene, transIormnd-o ntr-o metropol cu o inIrastructur modern, care
valoriIic din plin Iarmecul su caracteristic. Un eIort suplimentar a Iost necesar pentru
asigurarea protec|iei participan|ilor si prentmpinarea evenimentelor neplcute, n contextul
unei situa|ii politice n care "armisti|iul olimpic" nu mai este de mult dect o pre|ioas
amintire.
Competi|ia olimpic s-a desIsurat n perioada 13 August 2004 - 29 August si la ea au
participat echipe reprezentnd 202 |ri. Numrul disciplinelor sportive si al competi|iilor nu
s-a modiIicat Ia| de edi|ia precedent: 37 de discipline si 300 de competi|ii. Numrul total
de participan|i a Iost mai mic dect la Sydney, ca urmare a reglementrilor C.I.O. de stopare a
Ienomenului de gigantism: 10.500 de sportivi (6200 b rba|i si 4300 Iemei).
Romania a deplasat la Atena un lot de 112 sportivi care au Iost nscrisi la competi|iile
organizate pentru urmtoarele discipline sportive: atletism, box, canotaj, clrie, ciclism,
112
gimnastic, haltere, not, judo, kaiac-canoe , lupte, srituri n ap, scrim, tenis, tenis de mas
si tir. La ncheierea ntrecerilor s-au ob|inut un numr de 19 medalii: 8 de aur, 5 de argint si
6 de bronz.
La Iel ca la celelalte edi|ii din ultimele decenii, gimnastica a oIerit cele mai mari
satisIac|ii contribuind la bilan|ul olimpic cu 9 medalii: 3 de aur, 3 de argint si 3 de bronz. n
apropierea gimnasticii s-a aIlat canotajul cu 3 medalii de aur. Celelalte discipline sportive
care au contribuit la zestrea olimpica delega|iei au Iost: atletismul cu 2 medalii de argint si 1
medalie de bronz, nata|ia cu 1 medalie de aur si 1 medalie de bronz si boxul cu 1 medalie de
bronz. Cu acest bilan| Romania s-a clasat pe locul 14 in clasamentul general pe medalii.
Medalia|ii olimpici ai edi|iei Atena 2004 sunt n ordine:
Medalii de aur: Camelia Potec (nata|ie 200 m liber), Georgeta Damian Andrunache,
Viorica Susanu (canotaj 2 rame), Angela Alupei, Constan|a Burcic(canotaj, 2 vsle categoria
usoar), Rodica Elorea, Aurica B r scu, Doina Ignat, Viorica Susanu, Ioana Papuc,
Elisabeta Lip, Liliana GaIencu, Georgeta Damian Andronache, Elena Georgescu (canotaj 8
1), Ctlina Ponor, Silvia Stroescu, Oana Ban, Daniela SoIronie, Monica Rosu, Alexandra
Eremia (echipa Ieminine de gimnastic), Ctlina Ponor (gimnastic sol), Monica Rosu
(gimnastic srituri), Ctlina Ponor (gimnastic brn);
Medalii de argint: Marian Drgulescu (gimnastic sol), Marius Urzic(gimnastic
cal cu mnere), Marian Oprea (atletism triplusalt), Daniela SoIronie (gimnastic sol), Ionela
|rlea Manolache (atletism 400 m);
Medalii de bronz: Marius Urzic, Marian Drgulescu, Ioan Suciu, Daniel Potra,
Rzvan Selariu, Daniel Popescu (echipa de gimnastic), Rzvan Elorea (nata|ie 200 m spate),
Marian Drgulescu (gimnastic, srituri), Alexandra Eremia (gimnastic brn), Gheorghe
Ionu| (box), Maria Cioncan (atletism 1500 m).
11.1.4.1 1ocurile Olimpice de Iarn- Istoria lor este de dat mai recent, prima
ac|iune de crearea a unei competi|ii interna|ionale ample, rezervat sporturilor de iarn care
s Iie ncadrat n miscarea olimpic, dateaz din anul 1900. Atunci au Iost nIiin|ate
Jocurilor Nordice, concepute ca anexe ale J.O de var. n perioada 1901-1926, aceast
competi|ie s-a organizat din patru n patru ani, ntrecerile se desIsurau n Suedia pentru
disciplinele sportive practicate cu precdere n |rile nordice, iar sportivii participan|i erau n
exclusivitate numai cei care apar|ineau acestor |ri.
Dezvoltarea sporturilor de iarn si n alte |ri din Europa si n S.U.A si succesul
nregistrat de probele de patinaj desIsurate cu ocazia la J.O de la Londra din anul 1908, la
113
sesiunea C.I.O. din 1911, a determinat crearea unui curent de opinie care dorea
universalizarea acestei competi|ii. La sesiunea C.I.O din anul 1911, reprezentantul Italiei
propune ca Jocurile Nordice s Iie transIormate n J.O. de iarn. Propunerea este respins din
cauza opozi|iei |rilor scandinave, care nu doreau s-si piard suprema|ia n acest domeniu.
Rediscutat n anul 1914, C.I.O. accept s Iie introduse n programul olimpic al
Jocurilor Olimpice de la Berlin din anul 1916, patinajul, schiul si hocheiul. Edi|ia respectiv
nu mai are loc din cauza primului rzboi mondial.
Preocuprile pentru nIiin|area J.O. de iarn sunt reluate n anul 1919, n condi|iile n
care opozi|ia nordic nu mai are puterea dinainte de rzboi. La sesiunea C.I.O. anul 1921 se
ia n discu|ie propunerea reprezentan|ilor Eran|ei, Canadei si Elve|iei care cer promovarea
J.O. de iarn. n ciuda dezacordului norvegienilor si suedezilor, C.I.O. decide s patroneze
'Sptmna interna|ional a sporturilor de iarn o mare competi|ie ce urma s aib loc n
anul 1924, la Chamonix, ca un preludiu la J.O. care urmau s se desIsoare n acel an la Paris.
Prin aceast hotrre, sporturile de iarn au intrat n Iamilia olimpic, chiar dac asta nu a
nsemnat nc nIiin|area oIicial a Jocurilor Olimpice de iarn.
Abia dup ce 'Sptmna de la Chamonix s-a desIsurat cu mare succes oblignd si
persoanele cele mai reIractare s-si revizuiasc prerile si sa |in cont de marea rspndire a
sporturilor de iarn, a Iost posibil adoptarea hotrrii de a se institui un ciclu distinct al J.O.
de iarn. La sesiunea C.I.O. de la Praga din anul 1925, aceast hotrre este adoptat,
precizndu-se c orasul gazd va Ii ales odat cu cel pentru J.O de var. Tot cu aceast ocazie
s-a decis ca 'S ptmna interna|ional a sporturilor de iarn de la Chamonix s Iie
considerat ca prima edi|ie a J.O. Drumul parcurs de aceste jocuri de la nIiin|are pn n
zilele noastre a marcat o ascensiune permanenta a sporturilor de iarn, dar totodat si o nou
victorie a ideii olimpice. Numrul probelor a crescut, iar participarea na|iunilor a Iost din ce
n ce mai mare.
Tocmai din cauza dezvoltrii acestei competi|ii si din dorin|a de a nu aglomera calendanrul
olimpic, n anul 1992 C.I.O. a luat hotrrea de a despr|i din punct de vedere calendaristic
cele dou competi|ii olimpice 'surori, urmnd ca J.O. de iarn s aibloc la mijlocul
'olimpiadei, ca s Iolosim acest termen n accep|iunea sa antic, adic a ciclului olimpic de
patru ani dintre dou edi|ii succsive. Din acest motiv, n anul 1994 avut loc la Lillehamer n
Norvegia o edi|ie a Jocurilor Olimpice de iarnla doar doi ani dup edi|ia precedent de la
Albertville, Eran|a, urmnd ca n continuare s Iie respectat regula celor patru ani.
114
Cronologic, cele 19 edi|ii ale competi|iei olimpice pentru sporturi de iarn au avut loc
dup cum urmeaz:
1924 - Chamonix, Frana La competi|ie au luat parte 258 de concuren|i din 16 |ri.
Programul sptmnii interna|ionale a sporturilor de iarn a cuprins ntreceri de patinaj
artistic, patinaj vitez, bob, hochei, schi Iond, srituri si combinata nordic. Eroii au Iost
sportivii ThorleiI Haug (Norvegia) care a cstigat 4 medalii la schi Iond si Clas Thundberg
(Einlanda) la patinaj vitez, cstigtor a 5 medalii.
1928 - Saint-Moritz, Elveia Condi|iile meteo nu au Iost cele mai Iavorabile, probele de
Iond desIsurndu-se practic n ap, iar unele probe de patinaj au Iost anulate. Din Iericire,
Irigul a revenit atunci cnd i-a venit rndul s concureze la patinatoarea din Norvegia Sonia
Henie, n vrstdoar de 15 ani. Ea a reusit s entuziasmeze publicul si arbitrajul, cucerind
prima sa medalie olimpic. La aceast edi|ie particip pentru prima dat sportivi romni la
ntrecerile de bob si 'patrul militar.
1932 - Lake-Placid, S.U.A. Din cauza distan|ei mari sportivii europeni au participat n
numr redus la competi|ia olimpic. Condi|iile nu au Iost nici ele cele mai bune, iar sportivii
din |ara gazd au cstigat cam toate medaliile. A Icut excep|ie proba Ieminin de patinaj
artistic, la care Sonia Henie a cstigat pentru a doua oar titlul de Campioan Olimpic.
1936 - Garmisch-Partenkirchen GermaniaLa aceast edi|ia s-a introdus n program si
schiul alpin, iar Sonia Henie a cucerit al treilea titlu olimpic.
1948 - Saint-Moritz, Elveia La trei ani dup ncetarea rzboiului, jocurile au loc din nou n
Elve|ia. Germania si Japonia nu sunt invitate.
1952 - Oslo, Norvegia Aceast edi|ie a nsemnat pentru nordici o ntoarcere acas a
sporturilor de iarn. Norvegienii s-au si clasat pe primul loc n clasamentul pe na|iuni.
1956 - Cortina D`Ampezo, Italia Jocurile din sta|iunea italian din mun|ii Dolomi|ilor a
dobort toate recordurile de participare. A Iost o edi|ie a premierelor, s-a Iolosit pentru prima
dat cronometrajul electric si s-au realizat transmisii televizate n direct. Prima astIel de
transmisie televizat nu a Iost Ir incidente: purttorul ultimului schimb al Elcrii olimpice,
patinatorul de vitez Guido Coreli s-a mpiedicat si a czut peste un cablu de televiziune
ntins pe ghea|la c|iva metri de cupa unde urma s Iie aprins Iocul sacru. Schiorul austriac
Toni Sailer cstig trei medalii de aur, devenind cel mai mare schior al tuturor timpurilor.
1960 - Squay Valley, S.U.A. Datorit omului de aIaceri Alex Cushing, proprietarului acestui
loc din vestul S.U.A., aceast edi|ie s-a bucurat de condi|ii de organizare Ioarte bune. Au Iost
introduse ca discipline olimpice biatlonul si patinajul vitez Ieminin.
115
1964 - Innsbruck, Austria La aceast edi|ie a nceput s se Iac sim|it tendin|a de
"gigantism". A crescut numrul de probe si numrul de participan|i.
1968 - Grenoble, Frana La 24 de ani dup prima edi|ie, Eran|a organizeaz din nou
jocurile. Schiorii Irancezi se dovedesc a Ii cei mai puternici la probele alpine iar Jean Claude
Killy intr si el n legend. Italianul Eranco Nones ob|ine titlul olimpic la schi Iond, Iiind
primul Campion Olimpic la aceast prob care nu apar|ine |rilor nordice.
La aceast edi|ie, echipajul de bob Iormat din sportivii Pan|uru Ion si Neagoe Nicolae s-a
clasat pe locul al III-lea, ob|innd prima (din pcate si singura) medalie la J.O. de iarn
pentru Romnia.
1972 - Sapporo, 1aponia ntrecerile olimpice s-au desIsurat pe o zpad moale si srat.
La ntrecerile de schi au dominat sportivii elve|ieni, iar la srituri cei mai buni s-au dovedit a
Ii japonezii.
1976 - Insbruck, AustriaAceast edi|ie trebuia s aibloc la Denver, S.U.A., dar din cauza
protestelor organizate de miscarea ecologist care se opunea distrugerii pdurilor, americanii
au declinat organizarea. StaIeta organizatoric a Iost imediat preluat de sta|iunea austriac.
Schiul alpin a Iost sportul care a consacrat o nou vedet, de data asta o Iemeie, austriaca
Rosi Mittemaier. Pentru prima dat n programul olimpic la patinaj artistic este inclus si
proba de dans.
1980 - Lake-Placid, S.U.A A Iost o edi|ie desIsurat n tensiune politic interna|ional,
cauzat de invazia AIganistanului de ctre U.R.S.S. si anun|area boicotului american pentru
J.O. de var care urmau s se desIsoare la Moscova. Totusi ntrecerile sau desIsoar
normal, Iiind consemnat prezen|a n premier a achipei olimpice a Chinei. Patinatoarea
sovietic Irina Rodnina a cucerit cel de al treilea titlu olimpic la patinaj artistic.
1984 - Sarajevo, Iugoslavia Organizat pentru prima dat ntr-o sta|iune din blocul comunist
si n ciuda timpului capricios care a obligat concentrarea tuturor probelor alpine n a doua
sptmn, edi|ia iugoslav a Iost un mare succes. A intrat n istorie cuplul de patinatori
englezi Jayne Torvill - Christopher Dean, care n proba de dans evolund pe muzica piesei
"Bolero" de Ravel, au ob|inut nu mai pu|in de 9 note maxime, ntr-un program n care arta si
sportul s-au mpletit genial.
1988 - Calgary, Canada Organizate pentru prima dat de Canada, jocurile au durat 16 zile,
iar vedetele au Iost italianul Alberto Tomba si elve|ianul Vreni Schneider care au cucerit cte
trei titluri olimpice.
116
1992 - Albertville, Frana Cu trei edi|ii organizate Eran|a egaleaz S.U.A. Pentru prima dat
schiorii nordici ob|in trei titluri la schi alpin, prin norvegienii Jagge si Aamodt si suedeza
Pernilla Wyberg. Germania uniIicat termin n Iruntea clasamentului pe medalii, naintea
C.S.I. (Iosta U.R.S.S.).
1994 - Lillehammer, NorvegiaChiar dac timpul avut la dispozi|ie pentru organizarea
edi|iei "suplimentare" a Iost redus, competi|ia olimpica norvegian desIsurat ntr-un decor
Ieeric a Iost una dintre cele mai reusite. Cresterea impactului jocurilor asupra publicului si
implicit a mediilor de aIaceri este demonstrat prin Iaptul c de dragul participrii la J.O. o
serie de patinatori proIesionisti au revenit la statutul de amator. Printre ei Iaimosul cuplu de
dansatori britanici J. Torvill si C. Dean, eroii jocurilor din '84, clasa|i de data asta n Iinal
doar pe locul al III-lea.
1998 - Naganno, 1aponiaLa aceast edi|ie au participat echipele olimpice din 72 de |ri, cu
un num r de 2302 sportivi (1488 b rba|i si 814 Iemei) care s-au ntrecut n 68 de competi|ii
la 7 disciplice olimpice: patinaj artistic, patinaj vitez, sanie, schi alpin, schi Iond, biatlon si
bob. Romnia a participat cu o echip Iormata din 13 sportivi si 5 sportive.
2002 - Salt Lake City, S.U.A.Cea de a patra edi|ie american a jocurilor olimpice de iarn a
Iost o reusit a locuitorilor din statul Utah, care au Icut eIorturi desosebite pentru a reusi s
realizeze Ir subven|ii de la stat toate construc|iile necesare bunei desIsurri a competi|iei.
A Iost o edi|ie cu att mai special cu ct nu trecuser dect cteva luni, de la atentatele
teroriste din 11 septembrie care au zguduit S.U.A si lumea ntreag. Comitetul International
Olimpic (CIO) a acceptat ca drapelul american care a Iost gsit n ruinele World Trade Center
s Iie arborat pe "Stadionul Olimpic" din Salt Lake City, n cadrul ceremoniei de deschidere,
iar n cadrul unui spectacol care a avut loc inaintea ceremoniei de deschidere s-a adus un
omagiu victimelor atentatelor. din 11 septembrie. Msurile de securitate care s-au luat au Iost
impresionante: 3.500 de solda|i din Garda Na|ional, 7.000 de oIi|eri de poli|ie si peste 5.000
de membri ai Comitetului de Organizare au Iost implica|i n asigurarea securit|ii. La aceast
edi|ie au ob|inut primele medalii olimpice de aur din istoria acestor jocuri, sportivi din |ri ca
Australia, China si Croa|ia. A impresionat asisten|a sportivul Patrick Singleton, port-drapelul
si n acelasi timp unicul membru al delega|iei Insulelor Bermude, care a deIilat doar n sort la
ceremonia de deschidere, desIsuratla o temperatur de multe grade sub zero. Sportivii
romni care au alctuit echipa olimpic au demonstrat c din pcate c la disciplinele de iarn
nu suntem competitivi pe plan mondial. Evolu|ia sportivei Eva ToIalvi, considerat principala
speran| pentru o clasare bun, a dezamgit, ea situndu-se pe pozitia a 52-a n Iinal probei
117
de biatlon. n Iinala probei de sanie masculin, romnii s-au clasat pe locurile 32 si 34, boberii
Elorian Enache si Adrian Duminicel pe locul 25, schioarea Alexandra Munteanu pe locul 29
n proba de super-G, iar patinatoarele de vitez Andreea Jakab si Daniela Oltean au ocupat si
ele pozitii modeste n clasamentele probelor la care au concurat.
NTREB RI
1. Enun|a|i cteva dintre motivele care au determinat restaurarea Jocurilor Olimpice n variant modern.
2. Ce sti|i despre Evangelie Zappa ? Dar despre Pierre de Coubertin ?
3. Cu ce ocazie, unde si cnd s-a decis renIiin|area J.O. ?
4. Cum poate Ii deIinit "olimpismul", dar "miscarea olimpic" ?
5. Care este structura miscrii olimpice ?
6. Cnd s-a nIiin|at Comitetul Olimpic romn ?
7. La care edi|ie a participat pentru prima dat un reprezentant al |rii noastre ? Dar echipa Romaniei ?
8. Unde a Iost cstigat prima medalie olimipic pentru Romnia ? Dar prima medalie de aur ?
9. La care discipline sportive au ob|inut sportivii romni cele mai bune rezultate la J.O.? Explica|i de ce
crede|i c nu se ob|in rezultate si la alte discipline sportive.
10. Care dintre sportivii romni sau strini reprezint pentru voi un "olimpionike" al timpurilor moderne ? De
ce?
11. Cte olimpiade s-au derulat n perioada 1896-2004 si cte edi|ii ale J.O moderne s-au desIasurat ?
12. Cte medalii au cucerit sportivii romni la edi|iile de iarn ale J.O ?
MODUL NR.7
. EXERCI|IILE EIZICE PRACTICATE PE TERITORIUL |RII NOASTRE N
PERIOADA ANTICHIT|II SI N EVUL MEDIU.
a) Scopul yi obiectivele modulului
Scopul acestui modul este prezentarea istoricului practicarii educatieie Iizice si a
sportului pe teritoriul tarii noastre din Antichitate pana azi
Se vor atinge urmatoarele obiective:
-Prezentarea principalelor momente din istoria practicarii exercitiilor Iizice si a
sportului pe teritoriul tarii noastre de-a lungul istoriei
b) Coninutul informaional detaliat
n condi|iile istorice speciIice teritoriului |rii noastre, evolu|ia educa|iei Iizice a Iost
inIluen|at de cultura si civiliza|ia poporului grec si roman. Rela|iile geto-daco-scite cu
popula|ia din cet|ile grecesti de pe litoralul dobrogean Histria (ncdin sec.VI .Hr.), Callatis
(Mangalia) si Tomis (Constanta) au transmis popula|iei autohtone modelul grecesc al
educa|iei Iizice si modelul institu|iilor speciale de educa|ie: palestrele si gimnaziile. Dup
118
cucerirea roman, educa|ia Iizic a primit caracterul spiritului rzboinic, con|inutul si
mijloacele Iolosite subordonate acestuia. Mrturii ale dezvoltrii si pe acest teritoriu ale
Iormele de practicare ale exerci|iilor Iizice cu speciIic roman sunt construc|iile speciIice,
reprezentate de amIitreatrele pentru jocuri descoperite la Sarmizegetusa si Porolissum,
termele, inscrip|iile, basorielieIurile cu scene de lupt, serbrile etc.
Dup anul 274 D.Hr., cnd legiunile lui Aurelian au prsit Dacia si pn la instalarea
Ieudalismului, con|inutul si Iormele de practicare a exerci|iilor Iizice si jocurilor s-au
modiIicat mai ales sub inIluen|a contactului cu alte popoare.
Nu exist prea multe documente care s eviden|ieze preocupri semniIicative pentru
domeniul educa|iei Iizice n ornduirile precapitaliste, astIel izvoarele care permit o
investiga|ie real sunt mai ales legate de via|a |rnimii. Prin obiceiurile populare si Iormele
tradi|ionale de maniIestare, baladele populare si jocurile populare reusesc s redea aspecte
sociale si culturale din via|a poporului romn , inclusiv cele legate de practicarea exerci|iilor
Iizice. n baladele populare sunt prezenta|i eroi care pe lng calit|i morale sunt nzestra|i cu
Irumuse|e Iizic si vigoare.
Exerci|iile Iizice care apar cel mai des n con|inutul baladelor populare sunt: lupta sau
trnta, scrima sau lupta cu buzduganul, trasul cu arcul, aruncarea, notul, clria si vslitul.
Un exemplu n acest sens este balada "Pintea viteazul", n care este sugerat
pregtirea pentru lupt: "El a adunat voinici de postat, harnici la lupt si Irumosi la stat, pe
care i-a-nv|at, n locul Tbrisca, din sus de Grdisca si la s rituri si la puscturi si la
aruncare, peste apa mare".
Aruncarea buzduganului este descris n balada " Mihu Copilul " n care acesta este
prezentat ca un erou de tip cavaleresc, cu nsusiri atletice deosebite: " n grab se ducea, brul
c-ncingea, buzduganul lua si mi-l opintea si mi-l azvrlea si cnd l-azvrlea, Irunza suiera,
codrul r suna ... ", iar n balada " Movila lui Burcel ", acesta povesteste domnitorului SteIan
cel Mare : " Pn-a nu ajunge plugar, aveam Ialnic arm sar si o ghioagha vestrujit, cu
piroane |intuit,care cnd o nvrteam, proasc prin dusmani Iceam,cte opt pe loc turteam.
Aruncarea buzduganului, ca exerci|iu tradi|ional, a Icut parte din programul
serbrilor " junilor ", din Scheii Brasovului pn aproape de zilele noastre.
Tragerea cu arcul era un exerci|iu dar si o arm Iolosit pe timp de rzboi. n legenda
" Altarul mn stirii Putna (versiIicat de Vasile Alecsandri, dup cronicarul Neculce) " este
prezentat modul n care SteIan cel Mare a ales locul pe care urma s Iie ridicat mnstirea:
"Copii, trage|i ... eu vreau astzi s m-ntrec n arc cu voi". Dup ce sge|ile acestora s-au
119
oprit departe, cea pornit din arcul lui SteIan a marcat locul altarului: "Zbrnie coarda din
arcu-i, Iulgera sgeata-n vnt, pere, trece mai departe si-ntr-un paltin vechi s-au Irnt ". Iar
apoi, cuvintele domnului: " Acolo Ii-va altarul ", zice Ialnicul monarh, ce se-nchin si se
apleac pe rzboinicul su arc."
Eroii baladelor si basmelor populare alegeau lupta dreapt, Et-Erumos provocat de
zmeu "... n palos s ne tiem, ori n trnt s ne-ncercm ? , " ... ba-n trnt dreapt c-i de
la Dumnezeu lsat". Eie c se ntreceau prin "lupt voiniceasc" (n care apucarea se Icea
numai de bra|e) Iie prin "lupta cu prinderea de bru", descrierea acestor lupte desIsurate
dup reguli cavaleresti, au eviden|iat drzenia conIruntrilor. n balada "Vidra" este
prezentat nIruntarea dintre Punasul Codrilor si Stoian Soimul: "ei de brie s-apucar si la
lupt se luar, zi de var pn-n sear, cnd n loc mi se-nvrtea, cnd la vale s-aducea,
niciunul nu dovedea ..."
Clria, deprindere de mare utilitate, a Iost practicat si ca exerci|iu sportiv. n
cronicile timpului se pomeneste despre clrie n toate relatrile despre evenimentele
tradi|ionale ale Evului Mediu: lupte, vntoare, serbri, Iestivit|i, nun|i, vizite etc.
Baladele populare au cntat iscusin|a, abilitatea si ndemnarea clre|ilor, dar si gesturile de
atasament Ia| de calul su n versuri ca si cele care urmeaz: "ne-nsuat si nenIrnat, zbura
vesel pe pmnt, nara-n vnt si coama-n vnt ... " sau "zidurile ca sarea, pinteni roibul cnd da,
cum pe-o pan-o duce vntul, de nici n-atinge pmntul".
Chiar dac nu se poate vorbi despre existen|a unei institu|ii a cavalerismului, exist
mai multe surse documentare care atest practicarea unor jocuri cavaleresti n |rile romne
n secolele al XV - XVI-lea:
picturile murale de Biserica domneasc din Curtea de Arges, unde exist portretul
unui cavaler muntean n armur;
participarea unei echipe de cavaleri la un turnir organizat la Buda n timpul lui Mircea
cel Batrn la 1414;
desI urarea unor turniruri cavaleresti la Suceava, capitala Moldovei;
epopeea german"Nibelungenlied" unde este elogiat vitejia celor 700 de cavaleri din
|ara Vlahilor, care au Iost invita|i s participe la jocurile cavaleresti cu cei mai vesti|i
cavaleri ai Europei;
existen|a Iorma|iilor de "viteji", asemntoare ca echipament si pregtire de lupt cu
armatele de cavaleri din |rile apusene;
120
Mrturiile si cronicile unor cltori strini care au maniIestat interes Ia|a de popula|ia
geto-dacic din nordul Dunrii si cea din |rile Romne completeaz inIorma|iile reIeritoare
la practicarea exerci|iilor Iizice pe teritoriul |rii noastre n timpul Evului Mediu.
Este descris astIel un episod petrecut n anul 1442 la asediul cet|ilor Silistra,
Turtucaia, Giurgiu si Turnu Mgurele ocupate de turci sub conducerea domnitorului Vlad
Dracul. Elota romn a Iolosit 150 de brci care au deschis lupta, iar prizonierii care erau
re|inu|i dincolo de Iluviu au evadat trecnd Dunrea not, demonstrnd calit|i Iizice
excep|ionale.
Varianta autohton a "jutei" medievale este prezent la sIrsitul secolului al XVI-lea
sub denumirea " Har|a ". Spre deosebire de "juta" aceast Iorm de ntrecere angaja doi
lupttori clri ntr-un duel adevrat, Iolosindu-se arme ca buzduganul, suli|a, palosul sau
mciuca. Asemenea lupte, care se terminau odat cu rpunerea mortala a unuia dintre
lupttori, se desIasurau pe cmpul de lupt ntre comandan|ii de osti, n scopul evitrii unor
mceluri ntre cele doua armate. A rmas n istorie, lupta din anul 1602, ntre vestitul stolnic
Stroe Buzescu cu mrzacul ttar, care si-a gsit sIrsitul strpuns de sabia romnului.
Ctre sIirsitul sec. al XVI-lea n Moldova si |ara Romneasc, apare un joc numit
"halcaua" (n turceste cuvntul halca, nseamn inel sau verig de Iier) n care un clre| din
goana calului trebuia s culeagun inel suspendat de creanga unui copac sau de un stlp. Unul
dintre cei mai pricepu|i juctori de 'halca din anul 1568 a Iost Bogdan, Iiul lui Alexandru L
pusneanu si apoi Dimitrie, Iiul lui Vod cantemir.
O alt ntrecere de origine oriental este descris n anul 1645 de Eberhard Happelius
n " Historia moderna Europae " aprut la Ulm n 1692, cu numele de "gerid" (n turceste
nseamntrestie sau bastonas de trestie). O astIel de ntrecere a avut loc la serbrile nun|ii
domni|ei Maria - Iiica voievodului Vasile Lupu - la curtea din Iasi. Cei o sut de concuren|i
clri, mpr|i|i n doua tabere, Icnd dovada unor deprinderi acrobatice, de suple|e,
ndemnare, agerime si mult curaj, se avntau n ntrecere Iiind descrisi astIel: " Unii i
Iugreau pe al|ii, sco|ndu-si totodat si be|ele din tolb... al|ii se nvrteau asa de repede pe
sub pntecele cailor nct, nu puteau s-i ating deloc, necum s le dea lovituri; c|iva
prindeau cu mna be|isoarele care veneau zburnd spre dnsii sau se Iereau de ele aruncndu-
le ndrt ... ".
121
NCEPUTURILE EDUCA|IEI EIZICE SCOLARE N ROMNIA
CONTRIBU|IA UNOR PERSONALIT|I LA DEZVOLTAREA EDUCA|IEI EIZICE
SCOLARE
nceputurile preocuprilor pentru dezvoltarea educa|iei Iizice scolare pe teritoriul |rii
noastre, sunt legate de epoca domnitorului Ianariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care
printr-un hrisov dat n anul 1776 n Muntenia, aduce reglementri privind situa|ia
nv|mntului. Scoala SI. Sava din Bucuresti cu un proIesor pentru predarea stiin|elor si
unul de gramatic se transIorm n scoala superioar cu nou proIesori pentru limbi strine,
matematic, Iizic, teologie etc. si se nIiin|eaz nc dou scoli inIerioare la Buzu si
Craiova.
n con|inutul hrisovului amintit se Iceau reIeriri si la "exerci|iile corporale"
speciIicndu-se necesitatea introducerii lor n programul scolar: "dupa dejun, elevii Iiecrei
clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor s Iac gimnastic pentru exercitiu, n timp de o
or" sau "duminica, n zilele de srbtori si n zilele sptmnii, elevii s ias o dat sau de
dou ori, cu supraveghetorul lor si proIesorul, n unele locuri din apropiere, pentru exerci|ii
corporale".
Inspirat de vechea cultura elen si de cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei
a indicat practicarea exerci|iilor corporale ntr-o perioad n care nici n scolile secundare
europene educa|ia Iizic nu-si gsise nc un statut precis n programele de nv|mnt.
Inten|ia sa, deosebit de valoroas nu s-a aplicat, dar trebuie consemnat ca o contribu|ie
teoretic la Iundamentarea educa|iei scolare.
n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea se poate vorbi despre apari|ia primelor
semne a societ|ii de tip capitalist:
desIiin|area iobgiei n anul 1864,;
ptrunderea capitalului strin, construirea primelor ci Ierate n anul 1867;
nIiin|area Bncii Na|ionale si a sistemelor de credit capitaliste n anul 1880.
Necesitatea nIiin|rii unui sistem de scolarizare care s serveasc cerin|elor impuse de
dezvoltarea economic si politic a |rilor romne se Iace sim|it, dar nu se poate vorbi
despre preocupare pentru domeniul educa|ie Iizic ci doar de ac|iuni sporadice. n prima
jumtate a secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul 1832, din bugetul
scolar al principatului Muntenia, au Iost angaja|i doi proIesori de gimnastic, unul la colegiul
SI.Sava din Bucuresti si altul la Scoala centrala din Craiova. n regulamentul scolii apar
122
urmtoarele instruc|iuni: "n timpul pauzei se vor da scolarilor mijloace de a Iace exerci|ii
gimnastice, care le pot ntri corpul si i Iac ndrzne|i; se vor pzi ns a nu se sui n copaci si
de a nu alerga ".
14.1. n aceast perioad, dezvoltarea activit|ii de educa|ie Iizic a Iost impulsionat
de ac|iunile unor personalit|i, cel mai adesea cet|eni ai unor |ri din Europa unde nivelul de
dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au predat
gimnastica la " Academia Mihilean" din Iasi ntre anii 1840 - 1848, respectiv la corpul de
pompieri din Bucuresti. Ultimul, a Iost angajat dupa Unirea Principatelor n 1859, de ctre
domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca proIesor de gimnastic si scrim la scoala militar din
Iasi. Elve|ianul Louis Seres, care n anul 1848 a deschis la Bucuresti o scoal privat de
scrim.
n Transilvania n schimb, datorit mai ales popula|iei ssesti, n prima jumtate a
secolului al XIX-lea s-a desIsurat o activitate de educa|ie Iizic bine organizat, dup
modelul Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii sasi care studiau n
Germania, au adus n orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Sebes, Bistri|a, Medias etc., modelul
exerci|iilor Iizice practicate n scolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la aparate, scrima,
tirul, notul etc. Printre promotorii de seam ai acestor ac|iuni, s-a aIlat proIesorul SteIan
Ludwig Roth, care nc din 1882 a pus bazele unui Turnverein n orasul Medias. nIiin|area
de Turnverei-uri la Brasov, Iasi, Gala|i, Azuga, a determinat organizarea "Uniunii germane
de gimnastic din Romnia".
n partea a doua a secolului al XIX-lea, preocuprile concrete pentru dezvoltarea
nv|mntului si implicit a educa|iei Iizice scolare, s-au materializat prin apari|ia unor
reglementri oIiciale, legi, instruc|iuni si programe:
Legea instruc|iei din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca "nv|tur
obligatorie" n liceu, msur rmasa Iormal, din cauza lipsei de personal la aceast
disciplin);
ReIorma nv|mntului din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus si n
scolile primare.
Au aprut si primele programe oIiciale, care au stabilit con|inutul si volumul de ore
pentru Iiecare an, precum si instruc|iunile necesare aplicrii (Programa scolar de
gimnastic din anul 1893).
123
14.2. Dezvoltarea educa|iei Iizice n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, a Iost n
mod decisiv determinat de activitatea unor personalit|i, a cror contribu|ie la organizarea si
conducerea acesteia, mai ales n mediul scolar, a Iost remarcabil.
14.2.1.GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat printele educa|iei Iizice
scolare din |ara noastr, a Iost un militant activ pentru introducerea educa|iei Iizice n scoli.
Timp de mai bine de treizeci de ani si-a dedicat energia organizrii si conducerii activit|ii de
educa|ie Iizic din sistemul scolar si militar, dar si n nIiin|area unor societ|i sportive si n
Iormarea instructorilor si proIesorilor de specialitate. Prin calit|ile sale si prin modul n care
s-a implicat n aceste activit|i a reusit s atrag aten|a si s ob|in sprijin din partea multor
personalit|i ale timpului: generalul E. Elorescu, dr. C.Davila, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, s.a.
Nscut n satul Orman din apropierea orasului Gherla, Moceanu a studiat la Gherla si
apoi la seminarul teologic la Blaj, remarcndu-se de la nceput ca un mare iubitor al
exerci|iilor Iizice si un Ioarte bun gimnast. Dup perioad n care a Iost acrobat ntr-o trup
ambulant, a predat gimnastica la cteva scoli din Cluj.
n anul 1862 se stabileste la Bucuresti, Iiind angajat ca proIesor de gimnastic la
pensionul Seicaru, din Calea Rahovei si apoi la Colegiul SI.Sava. Moceanu nu s-a mul|umit
doar cu latura practic a proIesiunii sale, el a Iost preocupat si de elaborarea unor lucrri de
specialitate. Adept al sistemului german de gimnastic, n anul 1869 a publicat o prelucrare a
Iaimoasei "Deutsche Turnkunst' a lui Jahn si Eiselen, cu denumirea "Carte de gimnastic".
Pe lng aceasta n decursul anilor a mai publicat:
'Gimnastica popular si ra|ional pentru uzul scolilor primare, secundare si
superioare' (Bucuresti, 1875);
'Carte de gimnastic pentru uzul scolilor primare si secundare de Iete' (Bucuresti,
1887);
'Scoala de patinaj si not' (Bucuresti, 1892);
'Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din Romnia si asupra cltoriilor mele n
ntreaga lume ( Bucuresti, 1895).
Moceanu a Iost si un Ioarte apreciat coregraI, iar ansamblul de dansuri Iolclorice
condus de el a realizat numeroase turnee la Paris, 1878, Roma, 1882, Madrid, 1884,
Calcutta,1886.
14.2.2.DIMITRIE IONESCU, proIesor de gimnasticla Liceul 'Gheorghe Laz r'
din Bucuresti este autorul cr|ii 'Istoricul gimnasticii si educa|iei Iizice la noi' aprut n
124
anul 1839. Activitatea lui a Iost ns remarcabil mai ales n domeniul realizrii unor
programe de nv|mnt pentru disciplina educa|ie Iizic.
ntr-un articol publicat n revista 'Gimnasticul romn" n anul 1892, proIesorul
remarca: 'Gimnastica la noi este introdus de 28 de ani n scoli . Dup atta timp, ea nu are
azi o program, n-are nici o baza stiin|iIic si este lipsit de caracterul educativ '.
Un an mai trziu, n aprilie 1893, Ionescu propune o program pentru scolile normale
primare de nv|tori si institutori, iar in iunie 1893, Ministerul Instruc|iunii Publice, l
numeste n comisia care va elabora 'Programa general si analitic a instruc|iunii gimnasticii
n scolile primare si normale de ambele sexe', prima programa oIicial de stat.
Alturi de N.Velescu si Stelian Petrescu Iace parte din comisia care n anul 1897 va
alctui o nou programa analitic de gimnastic, Ir aparate, att pentru scolile de bie|i ct
si pentru scolile de Iete. S-au ncercat cu aceasta ocazie, unele mbunt|iri de terminologie.
Urmtoarele programe din anul 1899, scot n eviden| tendin|a de militarizare a educa|iei
Iizice n scolile de bie|i, n ciuda opozi|iei proIesorilor, iar cea din mai 1903, pentru scolile
primare urbane, rurale si normale pune un accent mai mare pe gimnastic si pe pregtirea n
scolile normale a viitorilor dascli pentru nivelul primar.
14.2.3. SPIRU HARET (1851-1912) poate Ii considerat principalul organizator al
educa|iei Iizice scolare. n cei aproape zece ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) ct a
Iunc|ionat ca ministru al Instruc|iunii Publice, a reorganizat tot sistemul de nv|mnt,
acordnd o mare aten|ie mbunt|irii con|inutului predrii gimnasticii. A oIicializat
obligativitatea acesteia n scoal, cu o or pe sptmn pentru Iiecare clas si a separat
educa|ia Iizic de instruc|ia militar. Odat cu instalarea sa la conducerea ministerului, a
stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastic n scolile primare,
secundare si normale.
A hotrt introducerea n scoala a jocului na|ional 'oina, ncepnd cu anul 1897,
numind o comisie de specialisti pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. Pentru
stimularea dezvoltrii jocului, a instituit organizarea anual a unui concurs inter-scolar, cu
echipe reprezentative din scolile romnesti, din Bucuresti si din |ar. La prima edi|ie din luna
mai 1899 au participat 18 echipe (cu aceasta ocazie avnd loc si serbri de gimnastic).
Din ini|iativa sa, la data de 21-24 septembrie 1904 a avut loc la Bucuresti, la Liceul
'Gheorghe Laz r', prima conIerin| pe |ar a proIesorilor de gimnastic, prezidat de ctre
proIesorul universitar Paul Bujor din Iasi si onorat de prezen|a ministrului Spiru Haret. La
aceast conIerin| au participat 43 de proIesori de educa|ie Iizic care pe lng dezbaterile
125
asupra programelor, au asistat la lec|ii practice ilustrative asupra exerci|iilor gimnastice si au
purtat discu|ii asupra jocurilor scolare, a practicrii jocului popular oina si a dansurilor
na|ionale.
Dup trei ani, n 25-28 noiembrie 1907, tot n localul Liceului 'Gheorghe Lazr" a
avut loc a doua conIerin| pe |ar a proIesorilor de educa|ie Iizic, la care s-au purtat discu|ii
asupra aplicrii programei de gimnastic n nv|mntul secundar si asupra terminologiei.
Pentru prima data au avut loc discu|ii, privind tendin|ele de introducere a gimnasticii suedeze
n programele scolare.
Cstignd tot mai mul|i adep|i, sistemul suedez de educa|ie Iizic este viu discutat cu
prilejul cursurilor de perIec|ionare a proIesorilor de educa|ie Iizic, organizate n vara anilor
1909 si 1910. Pentru anul scolar 1909 -1910 noile programe de educa|ie Iizic pentru scolile
secundare de Iete, au adoptat sistemul suedez de gimnastic, iar peste un an gimnastica
suedez se va introduce treptat si la bie|i.
Concep|ia progresist a lui S.Haret despre educa|ie Iizic s-a maniIestat si prin luarea
altor msuri destinate propagrii acesteia pe plan na|ional, desi a ntmpinat multe greut|i,
chiar ostilitate din partea oIicialit|ilor. A intervenit la nivelul preIecturilor jude|ene si
oraselor pentru a se sprijini nIiin|area de societ|i de gimnastic, de jocuri, de tragere la
semn, de nata|ie si de canotaj si organizarea de serbri locale si competi|ii inter-jude|ene. A
luat msuri pentru introducerea jocurilor n aer liber la grdini|ele de copii, ncepnd cu anul
1910 si organizarea unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de var a elevilor, a ini|iat
turismul scolar, ca o recompens pentru cei mai buni elevi ai scolii.
Pentru rezolvarea uneia dintre cele mai acute neajunsuri ale domeniului, lipsa unui
sistem de pregtire a cadrelor didactice de specialitate, a oIicializat scolile nIiin|ate de ctre
societ|ile de gimnastic din Bucuresti si Iasi, pentru pregtirea cadrelor de specialitate.
AstIel Societatea de gimnastic din Iasi (pe baza aprobrii ministrului, n anii 1904 si 1907) a
pregtit 56 de proIesori titulari si 18 suplinitori, iar Societatea 'nainte ' din Bucuresti (n
anul 1912) a pregtit 39 de proIesori titulari si patru suplinitori.
126
PRIMELE SOCIET|I SI CLUBURI SPORTIVE DIN ROMNIA
NCEPUTURILE ACTIVIT|II DE EDUCA|IE EIZIC SI SPORT N
NV|MNTUL UNIVERSITAR DIN ROMNIA. PRIMELE COMPETI|II
SPORTIVE UNIVERSITARE. INTRODUCEREA EDUCA|IEI EIZICE N
NV|MNTUL SUPERIOR, NEIIN|AREA INSTITU|IILOR SPECIALIZATE
15.1. Despre activitate sportiv n Romnia se poate vorbi ncepnd cu a doua
jumtate a secolului al XIX-lea. ntr-o etap premergtoare nainte de anul 1850 s-au
organizat cteva societ|i de gimnastic si de vntoare la Bucuresti, Sibiu, Brasov, Gala|i,
Medias, Brila. Exist documente care atest nIiin|area unor societ|i, asocia|ii, cluburi si
competi|ii sportive n a doua jumtate a scolului al XX-lea si care reprezint nucleele
dezvoltrii sportului romnesc.
n ordine cronologic primele societ|i si cluburi sportive nIiin|ate la noi n |ar au
Iost:
Societatea de Dare la Semn Bucuresti - 1862, n care se practica n exclusivitate tirul;
Societatea Central Romn de Arme, Gimnastic si Dare la Semn (cunoscut si sub
denumirea de Tirul) - 1876, Bucuresti , cu un rol deosebit n dezvoltarea educa|iei
Iizice si sportului romnesc, prin organizarea sistematic a concursurilor si instituirii
de noi ramuri sportive. Societatea a Iost nIiin|at de ctre proIesorii Gheorghe
Moceanu si Constantin Constantiniu;
Jockey - Club, 1962, Iasi ;
Bukarester Turnverein, 1867
Asocia|ia de gimnastic, 1869, Arad
Prima societate vntoreasc, 1870, Bucuresti, cu un regulament ce prevedea
disciplina, ordinea, protec|ia animalelor, precum si amenzile pentru cei care nclcau
regulile.
Societatea Equestr romn, 1872, Bucuresti (n anul 1875 a devenit Jockey Club;
Societatea de patinaj, 1872, Cluj;
Societatea de popice, 1873, Bucuresti;
Reuniunea romn de gimnastic si cntri, la Brasov, n 1874;
Reuniunea de gimnastica, la Timisoara, n anul 1875;
Societatea de gimnastic, la Gala|i, n anul 1876;
Societatea interna|ionala de tir si gimnastica, la Iasi, n anul 1877;
Societatea Olimpic Romn, la Bucuresti, n 1883;
Clubul ciclist Velocitas, la Timisoara n 1886;
127
Asocia|ia de canotaj Muresul, la Arad n anul 1890;
Societatea proIesorilor de gimnastic si arme din Romnia, Bucuresti, 1893;
Clubul sportiv Ardelean, la Cluj n anul 1897;
Clubul atletic Timisoara, la Timisoara n anul 1899;
Clubul Raqueta, la Bucuresti n anul 1899,;
Societatea Viitorul (a elevilor de la Liceul 'Gheorghe Lazr' si apoi elevilor din toat
|ara) la Bucuresti n anul 1901;
Automobil Club Romn, la Bucuresti n anul 1903;
Clubul de Iotbal Olimpia si Colentina la Bucuresti n anul 1904;
Societatea nainte, la Bucuresti n anul 1905;
Datorita cresterii numrului de asocia|ii si cluburi sportive, a ntrecerilor si
competi|iilor organizate n anul 1912, a luat Iiin|"Eedera|ia Societ|ilor Sportive din
Romnia" realizndu-se astIel cadrul organizatoric necesar dezvoltrii ulterioare a activit|ii
sportive. ESSR a condus 12 comisii centrale: atletism, (alerg ri pe jos si concursuri),
Iootball-rugby (rugby-ul de astzi), Iootball asocia|ie (Iotbalul de azi), lawn tenis (tenis de
cmp), scrima, ciclism, tir, sporturi de iarn, canotaj, nata|ie, gimnastic si oin.
Dezvoltarea nregistrat de sportul romnesc pn n preajma anului 1916, ntrerupt
de declansarea primului rzboi mondial a constituit baza organizatoric care a impulsionat
aceast activitate, n perioadele urmtoare.
n anul 1920 se aIiliaz noi cluburi la ESSR, care ajunge al peste 4000 de membri si 50 de
cluburi, iar pentru coordonarea ntregului teritoriu s-au creat sapte comitete regionale ale
ESSR: Brasov, Cluj, Regiunea de Vest, Banat, Arad, Hunedoara, Regiunea Moldova,
Regiunea Bucovina, Regiunea Muntenia si Regiunea Oltenia.
n aceast etap se eviden|iaz o serie de noi ramuri de sport: baschet, volei, alpinism,
tenis de mas, box, canotaj, handbal precum si apari|ia mai consistent a sexului Ieminin n
practicarea unor discipline la not, handbal, volei, atletism, baschet. n anul 1922 au ap rut
primele Iorme de proIesionism la box si Iotbal.
15.2. Organizarea studenilor romni n societi yi cluburi sportive yi are
originea n interesul pentru sport manifestat de tinerii care studiau n Germania,
Ungaria yi Austria. Primele preocupri n acest sens se remarc n a doua jumtatea a
secolului al XIX-lea. Preocuprile comune si legturile dintre studen|ii care studiau la Berlin,
Leipzig, Viena, Budapesta si n Transilvania, au generat ideea organizrii primelor nuclee ale
sportului universitar.
128
Un rol important n organizarea ac|iunilor sportive studen|esti l-a avut "Societatea
Academic petru Maior ', constituit n anul 1862 de ctre studen|ii romni care studiau la
Budapesta si 'Romnia bun', nIiin|at n anul 1864 la Viena. Studen|ii sportivi ardeleni,
membrii ai acestor societ|i, au ob|inut rezultate deosebite n competi|ii. S-au remarcat
Simion Nemes, la concursul interna|ional de tir din anul 1910 de la Viena, TeoIil Moraru,
campion la aruncarea greut|ii, Virgil Salvanu, sportiv multilateral, campion de box a
orasului Budapesta n anul 1912 si medaliat cu argint n 1919 la 'Jocurile Armatelor
Interaliate desI surate la Paris.
Un eveniment important a avut loc la data de 20 ianuarie 1913, cnd n cadrul
Societ|ii Academice Petru Maior a luat Iiin|'Sec|ia Sportiv' care s-a implicat apoi activ
n organizarea unor ac|iuni sportive n Transilvania.
De la nivelul studen|imii, curentul sportiv s-a transmis n tot Ardealul si astIel apar
primele unit|i sportive organizate:
Clubul sportiv Gloria, n 1913 la Arad;
Societatea de gimnastic, sport si exerci|iuni n anul 1913 la Sibiu;
Clubul Sportiv Ardelean (sau Clubul Sportiv al Tinerimei Romne), n anul 1914 al
Cluj (cu disciplinele sportive: atletism, Iotbal, gimnastic, scrim, tir, box, trnt)
Dup 1 decembrie 1918, activitatea sportiv clujean a nregistrat rezultate care au
plasat-o n avangarda miscrii sportive din Romnia. Clubul Sportiv Ardelean a
devenit ' Clubul Sportiv al OIician|ilor Municipiului Cluj (27 august, 1919) acordnd
dezlegare studen|ilor, care s-au organizat ntr-un club al lor.
Premergtor ac|iunilor care au condus la Iormarea primul club sportiv universitar,
documentele timpului atest c la data de 11 decembrie 1918, a avut loc la Cluj prima
adunare de dup Unire, a Societ|ii 'Petru Maior', Iiind recunoscut de oIicialit|i sub
denumirea de 'Societatea de lectura studen|ilor romni din Cluj ' n cadrul c reia Iunc|iona
cu bune rezultate 'Sec|ia sportiv'.
Anul 1919 a Iost marcat de nIiin|area 'Universit|ii Romnesti a Daciei Superioare'.
Adunarea studen|ilor clujeni din data de 19 noiembrie 1919 gzduit de cminul 'Avram
Iancu' a hotrt mutarea Societ|ii 'Petru Maior' de la Budapesta la Cluj, sub denumirea de
'Centrul studen|esc Petru Maior'. n spiritul curentului sportiv care a cuprins masa de
studen|i, la nceputul primului an universitar romnesc din Cluj, 1919-1920, sub egida
Centrului studen|esc se nIiin|eaz'Societatea sportiva a studen|ilor universitari' (S.S.S.U.),
care va deveni clubul sportiv "U", att de cunoscut si iubit n Cluj si Romnia.
129
La Bucuresti, n anul 1916, din ini|iativa proIesorului Traian Lalescu , se nIiin|eaz
prima organiza|ie sportiv studen|easc, 'Sporting Club Universitar', devenit 'Sportul
Studen|esc', cu o echipde Iotbal si una de rugby. Ulterior s-au mai nIiin|at 'Clubul sportiv
al medicinistilor la Bucuresti n anul 1920, 'Clubul sportiv Politehnica' la Timisoara, n
anul 1920, 'Politehnica' din Bucuresti, n anul 1927, 'Dreptul' din Bucuresti n anul 1941
etc.
15.3. ntrecerile yi concursurile studeneyti, au aprut mult mai trziu,
comparativ cu organizaiile lor sportive. Pn n anul 1929, studen|ii participau la
competi|ii locale, cu caracter amical si oIicial sub Iorma unor echipe reprezentative.
Prilejul care a oIerit studen|imii s realizeze o prima comportare remarcabil a Iost
oIerit de 'Concursurile atletice inaugurale ale Romniei', organizate la Cluj n 12-13
septembrie 1920, cnd studen|ii clujeni s-au eviden|iat n mod deosebit.
Amploarea pe care o luase miscarea sportiv studen|easc pe plan interna|ional a determinat
organizarea sub egida ConIedera|iei Interna|ionale a studen|ilor (nIiin|at la Strassbourg n
anul 1919 a primelor Concursuri Sportive Universitare Interna|ionale la Roma, 1929, Paris,
1923, Varsovia,1924.
n istoria sportului universitar din Romnia, primul Campionat na|ional universitar a
Iost organizat n anul 1929 si s-a desIsurat la Bucuresti (la atletism, Iotbal, scrima si tenis) si
la Cluj (la nata|ie, singura disciplinla care au participat si studentele la proba de 50 m.
liber).
n anii urmtori campionatele na|ionale universitare s-au mai desIsurat la Bucuresti
n 1932 si 1935 si la Timisoara n 1933. Primele ntreceri la sporturile de iarn(schi si bob) au
avut loc n anul 1930. n anul 1940 s-a stabilit desIsurarea anual a campionatelor
universitare, n anul 1941 au Iost nIiin|ate alte cluburi sportive universitare, la Bucuresti,
Iasi, Sibiu si Timisoara, iar n anul 1942 se constituie Sportul universitar romn, o organiza|ie
care a dirijat activitatea sportiv studen|easc n timpul celui de al doilea rzboi mondial. Prin
Consiliul superior de ndrumare condus de proIesorul Iuliu Ha|ieganu, proIesorul C.Stoicescu
si proIesorul Gr.Benetatto noul organism nIiin|eaz centrele sportive universitare si ini|iaz
ntreceri n cadrul 'Sptmnii sportului universitar'.
Urmtoarele campionate na|ionale universitare, organizate n acest Iel, au avut loc n
anii 1942 si 1943 angajnd peste 800 respectiv 1.500 de studen|i din centrele universitare
Bucuresti, Iasi, Sibiu, (unde se mutase temporar Universitatea din Cluj) si Timisoara, la
disciplinele: atletism, baschet, box, Iotbal, tenis de mas, tir, cros, tenis de cmp, volei.
130
Pentru prima dat la aceste campionate au participat si studentele la ntrecerile de atletism si
tir.
n perioada celui de al doilea rzboi mondial si pn n anul 1956, activitatea
competiti|ional studen|easc s-a desIasurat mai mult la nivel local, ntre ani de studii si
Iacult|i sau ntre reprezentativele de institute.
ntre anii 1956-1958 apar Iorme de organizare care vor contribui la stabilirea si
consolidarea unui sistem competi|ional studen|esc, ce vor sta la baza campionatelor na|ionale
universitare, cuprinznd toate etapele de desIsurare, pn la Iaza Iinala, pe |ar. n urma
reorganizrii cluburilor sportive universitare, din anul 1966, la nivelul campionatelor
municipale si orsenesti la jocuri sportive se Iormeaz serii studen|esti, cu drept de
promovare n diviziile na|ionale 'C' si 'B'.
Sistemul competi|ional studen|esc din ultimele dou decenii si pn n prezent,
Iunc|ioneaz sub Iorma campionatelor na|ionale universitare, a cror Iinale le organizeaz
anual diIerite institu|ii de nv|mnt superior, prin rota|ie si prin competi|ii pe plan local.
15.4. n perioada interbelic, n via|a universitar s-a nregistrat o intens preocupare pentru
organizarea activit|ii de educa|ie Iizic si sport din nv|mntul superior. La nivelul
senatelor universitare a nceput dezbatarea propunerilor privind introducerea educa|iei Iizice
n nv|mntul superior.
n anul 1929, anul primelor campionate na|ionale universitare, Nicolae Iorga, rector al
Universit|ii din Bucuresti, a propus senatului introducerea obligatorie a educa|iei Iizice n
Iacult|i.
La Cluj, cel care a promovat educa|ia Iizic si sportul n mediul universitar este
proIesorul universitar, medicul IULIU HA|IEGANU. Discurs su despre "Igiena
universitar", sus|inut la 21 octombrie 1930, cu ocazia deschiderii solemne a anului
universitar si a prelurii Iunc|iei de rector a rmas n istoria nv|mntului superior , dar si a
educa|iei Iizice si sportului, ca cel mai complet si bine Iundamentat argument n Iavoarea
introducerii educa|iei Iizice n nv|mntul superior din Romnia:
"Problema educa|iei universitare niciodat nu a Iost att de viu discutat ca n zilele
noastre. Astzi suntem n epoca de experimentare si nu cunoastem nc metoda care ar
putea Ii considerat ca cea mai bun. Totusi, se pare c se deseneaz tot mai mult o
metod, care priveste pe om n ntregimea sa si nu Iace separa|ia trupului de suIlet.
Azi este o constatare biologic conIirmat c despr|irea intelectului, suIletului si
Iizicului nu poate Ii prelungit mai mult timp, nepedepsit. Ideologia educa|iei din
131
timpurile noi izvorste din concep|ia timpurilor antice, care d pshicului si Iizicului
partea care i se cuvine..."
"Sntatea nu se pstreaz numai prin lupta contra igienei deIectuoase. Pentru
asigurarea unei snt|i integrale este nevoie de o igiena pozitiv, vivant,
constructiv; n domeniul acestei igiene pozitive se impune tot mai mult o disciplin
educativ, care urmreste o ameliorare a strii Iizice, o IortiIicare a individului att
din punct de vedere al Iormei ct si al Iunc|iei care d rezisten| Ia| de agen|ii nocivi,
o noua disciplin, ntrind Iizicul, Iormeaz si caracterul, o noua disciplin care
priveste pe om n ntregime. Aceasta disciplin este educa|ia Iizic, ramura cea mai
importanta igienei pozitive, parte integrant si indinspensabil culturii generale.
Introducnd educa|ia Iizic n universitate, vom introduce un nv|mnt de igiena
pozitiv, vom introduce n acelasi timp un nv|mnt de educa|ie na|ional';
"Eiind n acelasi timp si o igien a suIletului prin augumentarea sim|urilor, trezirea
curajului, independen|ei, stpnirii de sine, prezen|ei de spirit, voin|ei, disciplinei,
sim|ului de dreptate, Iavorizeaz prin aceasta moralizare a Iizicului si psihicului
Iormarea 'omului caracter';
"Stpnirea Iizicului, a voin|ei, dispozi|ia de a Iace bine, tot attea calit|i prin
educa|ia Iizic, ar Iavoriza puterea omului-sntate, omului-lumin, omului-caracter,
gata oricnd s se jertIeasc pentru dreptate si pentru adevr';
'Prin educa|ie Iizic s-ar introduce o nou via|, o nou moral ndrumtoare spre
progres, care prin inIluen|a ei bineIactoare asupra ntregii na|iunii ar deveni unul din
Iactorii principali ai regenerrii si renasterii na|ionale';
'Numai universitatea poate renvia timpurilor lui Homer, Socrate, Platon, Aristotel si
Galen, timpurile gimnaziilor si palestrelor cu acel 'Kalos kai agatos aner'.
'Numai universitatea poate trezi na|iunea la n|elegerea c cel mai puternic Iactor de
rentinerire, de regenerare, de igien, este educa|ia Iizic si c arenele sportive sunt
adevrate temple ale snt|ii'.
Demersul ProI. dr. I. Ha|ieganu a determinat constituirea unei comisii sub conducerea
sa, pentru ntocmirea unui proiect de introducere a educa|iei Iizice n universitatea clujean.
Proiectul a Iost prezentat senatului Universit|ii n luna Iebrruarie a anului 1931 si a Iost
acceptat n totalitate de Iacult|ile de Medicina si Stiin|, hotrndu-se aplicarea lui n mod
obligatoriu, ncepnd cu anul scolar 1931 - 1932, Iacultatea de Litere a admis doar n
principiu ideea proiectului, iar Iacultatea de Drept nu s-a pronun|at.
132
Statutul elaborat n anul 1931 a stat la baza hotrrii conIorm c reia n anul
universitar 1936-1937, educa|ia Iizica devenit disciplin obligatorie pentru toate Iacult|ile
din Cluj. Activitatea era condus de un colectiv de proIesori Iormat din O. Che|eanu, T. Eaur,
G. Comnar, C. Suciu, A. Nicoar, I. Drumes si I. Arnut.
Un mare eveniment al timpului l-a reprezentat construirea la ini|iativa si cu
contribu|ia Iinanciar substan|ial a aceluiasi proIesor Iuliu Ha|ieganu a unui Parc sportiv,
destinat tineretului, elevilor si studen|ilor, sanctuar al snt|ii, un loc ideal pentru practicarea
exerci|iilor Iizice si sporturilor.
n anul 1934 la Cluj a avut loc "Primul congres de educa|ie Iizic" care a avut menirea
s stabileasc principiile Iundamentale ale educa|iei Iizice la toate gradele de nv|mnt. Cu
acest prilej, proIesorul universitar Iuliu Ha|ieganu a prezentat raportul privind educa|ia Iizic
din nv|mntul superior, aIirmnd printre altele: ' Educa|ia Iizica devenit o preocupare
pentru toate universit|ile si ca aproape n toate |rile europene, educa|ia Iizica universitar
este n plin evolu|ie si pus alturi de educa|ia stiin|iIic, n vederea realizrii educa|iei
integrale. Necesit|ile actuale ale vie|ii de stat si ale vie|ii sociale ... au contribuit ca usile
universit|ilor, aproape n toate |rile, s se deschid si s Iac posibil introducerea educa|iei
Iizice n universitate '.
Realizrile Universit|ii clujene privind introducerea educa|iei Iizice n toate
Iacult|ile a stimulat si alte institu|ii de nv|mnt superior din Romnia.
Senatul Universit|ii din Bucuresti, dup ce a stabilit o comisie pentru studierea
acestei probleme care a prezentat un raport la 10 noiembrie 1935, n-a reusit s introduc
educa|ia Iizic n planul de nv|mnt dect n anul 1940 si atunci numai pentru dou luni de
zile (din aprilie si pn n 8 iunie a aceluiasi an) . Eiind n general n aIara preocuprilor
senatelor universitare, educa|ia Iizic n rndul studen|ilor n-a avut suportul moral si material
necesar pentru a-si gsi loc alturi de celalalte discipline, pn n anii ce-au urmat
dupterminarea celui de-al doilea rzboi mondial, educa|ia Iizic a Iost introdus oIicial n
nv|mntul superior numai la nceputul anului universitar 1950 - 1951.
15.4. O dat istoric pentru educa|ia Iizic din Romnia, a rmas ziua de 15 iunie
1922, cnd a ap rut 'Legea Educa|iei Eizice', prin care s-au stabilit normele de Iunc|ionare a
dou institu|ii de stat n domeniul educa|iei Iizice si sportului:
Oficiul Naional de Educaie Fizic(ONEE) nIiin|at n acelasi an;
Institutul Naional de Educaie Fizic' (INEE), primul institut superior de educa|ie
Iizic si sport din Romnia, care si-a nceput activitatea la 1 decembrie 1922 la
133
Bucuresti. Consiliul proIesoral al Institutului a avut prima sedinta la 25 noiembrie
1922, urmat de deschiderea Iestiv a anului la data de 29 noiembrie, iar la 1
decembrie 1922 au inceput cursurile.
Rodnica activitate depus de cadrele didactice nc de la inceputul existen|ei sale,
INEE Iiind printre primele institu|ii de acest gen din Europa, a contribuit la aIirmarea acestuia
pe plan na|ional si european.
La realizrile de seam n domeniul educa|iei Iizice romnesti, si-au adus contribu|ia
personalit|i marcante ale stiin|ei, care n calitate de proIesori ai institutului au servit prin
competen|, entuziasm si credint, nobila idee a educrii tineretului pentru practicarea
organizata educa|iei Iizice si sportului.
n primul sIert de veac de existen|, rectorii si proIesorii care i-au pus bazele si au
contribuit la dezvoltarea institu|iei reprezint un loc nsemnat n istoria acestuia: ProI. Virgil
Bdulescu (primul rector, 1922 - 1930), ProI. dr. Erancisc Rainer (rector, 1930), ProI.
Constantin Kiri|escu, Acad. Octav Onicescu (rector, 1930 - 1938), ProI. dr. C. Mih ilescu
(rector, 1938 - 1941 si 1944), ProI. dr. doc. Horia Dumitrescu (rector 1942- 1944 si 1944 -
1946), ProI. dr. doc. Leonida Alexiu (rector 1946 - 1948), ProI. dr. doc. Gheorghe Zapan,
proI. dr. doc. Iacob Mih il, ProI. dr. R. Olinescu, ProI. dr. Gheorghe Ttaru, ProI. dr. doc.
Adrian Ionescu, ProI. dr. doc. Anghel Manolache, ProI. dr. doc. Elorian Ulmeanu, ProI. univ.
Virgil Rosal.
Ini|iatorul si organizatorul primului institut superior de educa|ie Iizic n Romnia,
primul rector al INEE, proI. Virgil Bdulescu (1882-1944), a Iost o personalitate marcant n
domeniul educa|iei Iizice si sportului.
Dup absolvirea Institutului de Educa|ie Eizicdin Stockholm n anul 1913, a Iost
proIesor la Liceul Mn stirea Dealul, iar n primul rzboi mondial a condus primul batalion
de Vntori de munte. A Iost adeptul sistemului suedez de educa|ie Iizic, ale crui concep|ii
si con|inut le-a promovat. Pe lng gimanstica suedez sub conducerea lui la INEE au Iost
introduse si alte discipline: atletism, scrima, jiu-jitsu, judo, box, gimnastica ritmic, unele
jocuri sportive, gimnastica medical si practica pedagogic, istoria, teoria si organizarea
educa|iei Iizice, pedagogia, psihologia, igiena, anatomia, Iiziologia, mecanica si statistica.
Prezen|a la catedrele institutului a unor cadre didactice cu autoritate stiin|iIic(la anatomie,
Iiziologie, igiena si psihologie, culturIizicmedical, teoria educa|iei Iizice si metodica
jocurilor de miscare si altele), a asigurat de la nceput un proces de pregtire al studen|iilor la
un nivel universitar.
134
nzestrat cu o mare capacitate de munc a reusit s transIorme terenul de instruc|ie al
elevilor scolii militare de inIanterie din Dealul Spirii ntr-un stadion modern care a Iost
inaugurat n anul 1926. Din anul 1926 s-a introdus organizarea cursului de not pentru
studen|i n tabra de la EIorie si a nceput editarea primei reviste stiin|iIice de specialitate din
Romnia 'Analele Educa|iei Eizice".
De la nIiin|are si pn astzi, institutul din Bucuresti si-a schimbat de mai multe ori
denumirea, n Iunc|ie de modul cum era integrat n sistemul de nv|mnt si social al
timpului:
1922 - INEE (Institutul Na|ional de Educa|ie Eizic) ;
1929 - ISEE (Institutul Superior de Educa|ie Eizic) ;
1937 - ANEE (Academia Na|ionalde Educa|ie Eizic) ;
1942 - SSEE (Scoala Superioarde Educa|ie Eizic) ;
1945 - ANEE (Academia Na|ionalde Educa|ie Eizic) ;
1948 - IEE (Institutul de Educa|ie Eizic) ;
1950 - ICE (Institutul de Cultura Eizic) ;
1968 - IEES (Institutul de Educa|ie Eizic si Sport) ;
1990- AEES (Academia de Educa|ie Eizic si Sport);
1992 - ANEE (Academia Na|ionalde Educa|ie Eizic) ;
nv|mntul superior de educa|ie Iizic din Romnia s-a extins ncepnd cu anii '60
ai secolului al XX-lea prin nIiin|area Iacult|ilor si sec|iilor de proIil din alte centre
universitare: Cluj, Timisoara, Bacu, Gala|i, Constan|a, Oradea, Brasov, Pitesti, Craiova.
NTREBRI
1. Sub inIluen|a cror culturi si civiliza|ii s-a desIsurat activitatea de educa|ie Iizic n antichitate ? Cum s-a
maniIestat aceast inIluen|?
2. Care sunt izvoarele care permit o investiga|ie real asupra Iormelor de practicare a exerc|iilor Iizice pe
teritoriul |rii noastre n Evul Mediu ?
3. Ce documente atest existen|a unor jocuri cavaleresti ?
4. Descrie|i jocul denumit "geridul".
5. De ce este pomenit Alexandru Ipsilante (1774-1782) ca un deschiztor de drumuri n dezvoltarea
educa|iei Iizice scolare pe teritoriul |rii noastre ?
6. Cnd a aprut prima programa scolarde gimnastic?
7. Prin ce s-a remarcat contribu|ia lui G. Moceanu la dezvoltarea educa|iei Iizice scolare n a doua jumtate a
secolului al XIX-lea ? Dar a lui D. Ionescu ?
8. n ce calitate a contribuit Spiru Haret la dezvoltarea educa|iei Iizice scolare ? Enumera|i cteva dintre
ac|iunile sale.
9. Din ce perioad se poate vorbi despre o activitate sportiv n Romania si care au Iost primele nuclee ale
sportului romnesc ?
135
10. Cum s-a numit prima organiza|ie nIiin|at pentru a creea cadrul organizatoric necesar dezvoltrii activit|ii
sportive ?
11. Care a Iost rolul "Societ|ii Academice Petru Maior' n dezvoltarea activit|ii sportive studen|esti din |ara
noastr?
12. Cnd si unde s-a nIiin|at primul club sportiv studen|esc din Romnia ?
13. Datorit cui, educa|ia Iizic a Iost introdus n nv|mntul superior din |ara noastr? Unde si cnd.
14. n ce an si unde s-a nIiin|at primul institut superior de educa|ie Iizicde la noi din |ar?
136
BibliograIie
Alexandrescu, H., 1985, Olimpiada caliIornian, Editura 'Sport-Turism, Bucuresti
Alexianu, A., 1963, Vechi jocuri, lupte si ntreceri la romni, Revista EES, nr.4.
Alm san, D., 1972, Cteva date despre educa|ia Iizicdin universit|ile clujene, Revista
EES nr.10
Bnciulescu, V., 1964, Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor, Editura U.C.E.S.,
Bucuresti
Bnciulescu, V., 1976, Acest straniu secol al sportului, Editura 'Sport-Turism Bucuresti
Bnciulescu, V., 1983, Sport si cultur, Editura Eacla, Timisoara
Bnciulescu, V., 1989, Orele astrale ale sportului, Editura 'Sport-Turism Bucuresti
Bucur-Ionescu, Maria (coord.), 1975, Jocurile Olimpice.Participarea Sportivilor Romni,
Editura Sport-Turism, Bucuresti
Ghibu, E., Todan, I., 1970, Sportul romnesc de-a lungul anilor, Editura Stadion,
Bucuresti
Goga, I., Vilara, E., 1969, Tokio,olimpiada recordurilor, Editura U.C.E.S., Bucuresti
Goga, I., Bnciulescu, V., 1973, Jocurile Olimpice de la Munchen 1972, Editura Stadion,
Bucuresti
Goga, I., 1976, Olimpiada - Montreal, Editura Sport-Turism, Bucuresti
Kiri|escu, C., 1942, Palaestrica-Istoria Educa|iei Eizice, Casa Scoalelor
Lucas, J., 1992, Euture oI Olympic Games, Human Kinetics Champaign-Illinois
Maroti, S., Dan, Mirela, Marcu, V., 2000, Miscarea Olimpicdin Romnia, Editura
Imprimeriei de vest, Oradea
Matei, I., 1985, Ramul de m slin al Olimpiei, Editura Albatros, Bucuresti
Matei, H., 1995, Enciclopedia antichit|ii, Editura Meronia, Bucuresti
Mitra, Gh., 1984, Constela|ia Olimpiadelor, Editura Sport-Turism, Bucuresti
Ne|a, G., Rusu, Elavia, 1998, Istoria milenara Educa|iei Eizice si Sportului, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca
Postolache, N,1979, Istoria sportului romnesc n date, Editura Junimea Iasi
Todan, I., 1966, Exerci|iile Iizice practicate de poporul romn, oglindite n baladele
populare, Revista EES nr.2.
Urziceanu, R., Vornicu, T., 1962, Jocurile Olimpice de la Roma, Editura U.C.E.S.
Bucuresti
Zamarovsky, V., 1988, Renasterea Olimpiei, Editura Sport-Turism, Bucuresti
* * * * * 1924, Encyclopedie des Sport, Librairie de Erance, Boulevard S'Germain, Paris