Cci doi indici de comparatie (punctul de anilina ~i densitatea) clau 0 caracteristica unica, indieele diesel (ID) cu care se apreciaza

u~urinta la autoaprindere. Cu dt ID este mai mare cu atlt CC este mai mare. Aceasta dependenta se arata in figura 4.38. In tara noastra se prepara ~apte tipuri de motorina, pentru care ID

= 45. . .53.

Fig. .1.38, Dcpcllc!pn!a indirclui dicsp] de cifra cptanic:i.

Punctul de cOllgelarc este temperatura la care combustibilul i~i pierde fluiditatea, din care cauza se intrerupe alimentarea cu combustibil pe timp rece. 1\Iotorina se clasifid'l dupa punctul de congelare (tab. 4.2, b). Filtrele de hirtie, adoptate in ultimii ani pentru motorina, au un prag de filh"are foarte redus ~ideterminrl intreruperea alimentarii din cauza blodrii porilor cu cristale de parafina, care se formeaza inainte de a atinge punctul de congelare. De aceea, exista tendinta de a inlocui punctul de congelare cu punctul de filtrabilitate, care este temperatura minima la care combustibilul nu blocheaza filtrul.

Indicele de coes. Motorina are tendinta de a forma, prin ardere, depozite de cocs sau calaminrl (v. par. 18.7.3). Calamina se depune pc orificiul injectorului ~i-l obtureaza partial sau integral. Prin indtlzirea combustibilului in absenta aerului, 0 parte se \"olatilizeaza iar rcziduul final reprezinta cocsul. Indicele de cocs IC reprezinta procentul de cocs care se formeaza la indilzirea unei mase me de combustibil. Dad 1I1e", este masa de cocs, atunci IC = = (1I1es/11Ie) . 100. Indiccle de cocs se limiteaza prin standard. Puterea calorici'i. Prin arderc se degaja energia chimic5. continuta in combustibil. Caldura degajata in exterior prin arderea completa a unitatii de cantitate (kg, kmol, m3) de substanFl combustibila se nume~te ciildurii de rcae/ie. Caldura de reactie depinde de natura combustibilului ~i de conditiile de presiune, temperatura, volum, in care s-a desfa~urat reactia. Dad reactia are loc la \'olum constant se obtine dildura de reactie la volum constant Qt.; dad reactia are loc la presiune constanta se obtine c5.ldura de reactie la pre-

siune constanta Qpo Caldura de reactie precizata la presiunea constanta de 760 torri ~i temperatura constanta de OCC se nume~te put ere calorica.
Puterea caloric a se determina intr-un calol'imctru care este un "as de otcl (bomba calorimetrica) a~ezat intr-un "as cu apa. in "asul de otel se introduce proba de combustibil ~i oxige'1Ul comprimat. Amestecul se aprinde prin intermediul scinteii, se incalze!7te prin degajarea di.ldurii de reactie ~i transfera caldura apei de rr~cire. Temperatura finalr~ a amestecului este sub 100C astfel ca vaporii de ap;~ continuti in produsele de ardere se condenseaza.

Clnd putcrea caloric5. include ~i d'lldura. de vaporizare se nume~te putere calorici'i.superioara Q.. In motoarele cu ardere interna, produsele de ardere se c\"acueaza la 0 temperatura superioara. temperaturii de condensare a vaporilor cle aprt, de aceea, prin ardere se degaja mai putina caldura dedt Q". Dad se scade din Q" dldura de \'aporizare a apei se obtine pllterea caloricii. in/erioarii Q;. Drept unitate de cantitate de substanta pentru combustibilii lichizi se alcge kilogramul (sau kgf) iar Qi se masoara in kJjkg (kcaljkgf). 1n tabela 4.3 se aratrl \'alorile medii ale lui Q;.
160

Tabela 4.3 (:aracterisliciIe

Comhu!'tibilul

de :mlcre :tIe IIHor comhuslihiIi

[kg/Jig]

I. I
I

Cmll!)Qzitia

II

Omin
0
I

kmol/kg

I
I

Lmin
kmolj';g
I

Qi
];Jjl<g
I

kcaljkgf

Benzjnt"l.

Petrol ::IIotorina PfLcur[L

0,851 0,860 0,857 0,860

0,142 0,137 0,133 0,120

0,001 0,003 0,010 0,020

--

0, 1065 0,1058 0, 1043 0,1010

0,5073 0,1038 0,1966 0,1809

13524 43 105 41850 41850

10 400 10 300 10 000 10 000

Lucrul mecanic efectuat de gazele de ardere in cilindru depinde de gradullor de incalzire (t~mperatura maxima din cic1u) care la rindullui depinde de d\.1dura de reactie ~i de cantitatea de amestec de gaze. Fiecare combustibil necesitii. 0 alta cantitate teoretica de aer pentru arderea lui completa. Dintre doi combustibili care au acela~i Q. cel care necesita. 0 cantitate mai mica de aer pentru arderea teoretica. determina un grad de incii.lzire mai inalt a gazelor de ardere (v. reI. 3.1). De aceea, calitatea unui combustibil se apreciaza prin puterea calorica a amestecului (Qiam) care reprezinta. raportul dintre Q, ~i masa de fluid proas'pa.t (4.46) De exemplu, 1 kg benzina arde teoretic cu 15 kg aer, iar Qjam = 43942/(1 + 11,88) = 2767kJ/ Ikg am. Qiam pentru combustibilii uzuali difera putin, de?i Q. diferrt pinala 40.. .50%. astfel Indt randamentul termodinamic (care depinde de temperatura ma.-"Xima. din delu) nu poate fi imbun1\.tatit prin schimbarea combustibililor uzuali, intre ei.

Puterea caloric a inferioara se determina prin formule de calcul care tin seama de compozitia chimic5. a combustibilului (\'. tab. 4.3). Formula lui D. 1. ?IIend e 1 e e v da yalori sa tisfaca toare pen tru calculele termice:
Qj

34013c

125600 h

10900(0

- s) - 2512(9h+ 1t)

[kJjkg],

(4.47)

C, h, 0, S, 11fiind fractiunile masice de carbon, hidrogen, oxigen, sulf ~i umiditate din combustibil. Pentru combustibilii romflllesti s ~ 0; c, h, 0 in tabela 4.3, iar 1/ = 0,0001.. .0,0005*. Cind arderea este'incompleta (Y. par. 4.5) c5.ldura degajata Qin este mai mica, intrudt in produsele de ardcre apare CO

~i H2.

Qill

se determinrt

ell relatia
Qi

Qin

120000(1

A)Lmin[kJjkgJ,

(4.48)

L1IIi:l:::::0,5 kmolijkg

(tab.

4.3).

.. .
* Continutul redus de apa nu influenteaza pe Qj' Dar, la un consum de 30 1/100 km, rezulta 30000.0,0005 = 15 cm 3 apa, care, iama, transfonnindu-se in cristale de gheata b10cheaza filtrul de combustibil. Din acest motiv fi1trul se indi.lze~te 1iber (se a~azii. linga o zona calda a motoru1ui) sau fortat (cu 1ichidul de rrlcire a motorului). 1~ c. 582 161 23

4.5. TERHODINAl\IICA

ARDERII

Aerul lleeesm' m'del'ii. Compozitia chimidi a combustibililor lichizi nu se define~te exact printr-o formula chimica, intrucit ei sint un amestec de hidrocarburi. Totu~i, 0 buna aproximatie 0 ofera formula chimidi a octanului CgRlg pentru benzine ~i a cetenei C16HS2 pentru motorine. Compozitia chimidi exacta se determina. experimental pentru fiecare combustibil ~i se exprimfl prin continutul de carbon c (kg carbon/kg comb), de hidrogen It (kg hidrogen/kg comb) ~i de oxigen 0 (kg oxigen/kg comb), celelalte clemente din combustibil (sulf, azot etc.) fiind in proportii foarte reduse influenteaza. neinsemnat termodinamica arderii. Compozitia masidi a unor combustibili de motoare se arat5. in tabela 4.3.
Rcactia de oxidare completa a carbonului este C + 02 ~ C02' Este convcnabila UfmatOal'ca conventie privind unitatile de masura : substantele lichide sc masoara in kilograme iar substantcle gazoase in kilomoli. ~tiind ca masa atomica a carbonului este 12 reactia a~terioar{L
se scric: 12kgC

1 kmol 02~

1 kmol C02;

impartind

cu 12 rezulta.:

IkgC

(1/12)

kmol

02-~

~ (1/12)

kmol C02' Daca se arde c kg carh?n, pentru

1 kg combustibil

sc obtinc

r
c

kg C kg comb

]+ 12[

kmol

O2

kmol C02

kg comb

~ -12

kg co~b

].
Repetind

(4.49)

Reactia
mentul rezulta.

de arderc complcta

a hidrogenului

estc H2

(1/2)2

~ H20,

rationa-

(4.50)

Cantitatea
kilogram

de oxigen necesadi pentru

va fi suma

arderea

teoretidi
de oxigen

completa
(c/12

de combustibil

cantitatilor

a unui

h/4) nece-

sare pentru arderea completa a partilor componente, mai putin de oxigen (0/32) prezenta in unele sorturi de combustibil.
c It 0 - .-. [kmol /k g.J

cantitatea

.=
1/1",

..j...-

12'

32

(4.51)

Se observa di 0mln s-a determinat din conditia ca oxidarea substantelor initiale de combustibil sa se produca integral. In acest caz substantele finale nu mai poseda energie chimica. Arderea prin care energia chimica continuUi in substantele initiale este transformata integral in alte forme de energie se nume~te ardere comPleta, iar cantitatea minima de oxigen necesara pentru arderea completa se nume~te teoretica sau minima. Arderea in motoare este ~i de tipul incomplet. Prin ardere incomPleta se intelege tipul de ardere in care c9mbustibilul nu dispune de oxigenul necesar oxidarii complete. In acest caz, produsele de ardere contin 0 parte din energia chimica a substantelor initiale. 162

Tabela 4.4 Compozitia gravimetriea

Componentul

~i volumetrica

a aerului
Continl1tul, in %

PArti de volum

PArfide masA(greutate). 77 23

Azot Oxigen

79 21
I

sau 1 kg C + Reactia de ardere incompleta. a carbonului este C + (1/2)02~CO kmol 02-1fl2 kmol CO. Daca., din ckgCfkg comb fractiunea xeo kgC/kg comb trece atunci ecuatia finala. este kgC

(1/2.12)
in CO

xeo

kg comb

+- Xeo
2 12

kmol02

kg comb

xeo
12

kmol CO kg comb

].

(4.52)

Cind arderea

este incompleta.

0 parte

din hidrogen

nu reactioneazi!. cu oxigenul.

Cantitatea de aer necesara arderii compl~te teoretice sau cantitatea minima de aer Lmin, necesara arderii complete, se determina cunosdnd proportia de oxigen in aer (tab. 4.4). Se intelege ca Omin = 0,21 Lmin sau tinind seama de relatia (4.51): 1
c It 0

Lmi." = 0,1 12+4Cantitatea reala de aer, disponibila

32 [ -kg'
pentru

kmol

(4.51*)

arderea unui kg combustibil

este data de relatia (1.10): L = "-L,,,;.n. In tabela 4.3 se arata valorile Omin ~i
Lmin. ;;tiind ca masa moleculara a aerului este j1,1a = 29 kg/kmol, rezulta ca pentru benzina din tabela 4.2, Lmin = 0,5073 . 29 = 14,71 kg aer/kg comb sau aproximativ 15 kg aer/kg comb. este suma

Numarul de kmoli de substante initiale

'Ii

care participa la reactia chimica

Vi

ALmin+ Ve[kmol/kg

comb],

(4.53)

Vc fiind numarul de kilomoli de combustibil pentru 1 kg combustibil, iar 11fe .fiind masa moleculara a combustibilului, rezulta di Ve = 1/NIe. Benzina

fiind reprezentata de octan (CgHIg) are Me = 8

kmol, pentru motorina (CI6H32) rezulta Me kmol. La MAC se admite Ve = o.

16

. 12 + 18 = 114 kg . 12 + 32 = 224 kg

combl
combl

Compozitia produselor de ardere. Pentru calculele termochimice din cilindru este necesar sa se cunoasca compozitia produselor de ardere care depinde de coeficientul de dozaj (tab. 4.5).
163

1) Cazul ),;;" 1. Numiirul de kilomoli de COz ~i HzO (',leo" ')H,O) rezultate din arderea eombustibilului este precizat de membrul drept al eeuatiilor stoiehiometriee (4.49) ~i (4.50), rclatiile (1) ~i (2), tabela 4.5. . Numiirul de kilomoli de azot (',IN.)se determina tinind seama de proport1a de azot in aer (v. tab. 4.5, reI. 3). Numarul de kilomoli de Oz (',102)care nu a reaetionat ehimie se obtine dad se seade din cantitatea de oxigen disponibiHi (0,21 L) oxigenul eonsumat in reactie (0,21 Lmi,,), relatia (4). Num[trul de kilomoli de substante finale este dat de relatia (5). 2) Cazul A < 1. Se presupune ca 0 parte (xeo.) din earbonul disponibil in 1 kg eombustibil arde eomplet ~i treee in COz, iar restul (xeo) treee in CO. Pentru determinarea cclor dou[t neeunoscute sint disponibile doua ecuatii de bilant mask. Ecuatia de bilant mask al carbonului este :Yeo. :Yeo=
= c(a);

ecuatia de bilant masic al oxigenului se scrie pe baza ecuatiilor stoi-

chiometriee (4.49), (4.50) ~i (4.52), insumind cantiHitile de oxigen necesare arderii ~i egalindu-le cu cantitatea de oxigen disponibilii: xeo.l12 h/4 + + xco/2 . 12 = 0,21 ALmi,,(b). Rezolvind ecuatiile (a) ~i (b) rezultrt relatiile (6) ~i (7). Este de retinut conditia xeo, = 0, care da valoarea critidi a eoefieientului de dozaj al ~erului de 'ardere: Acr = 1 - c/5,04 Lmi'" Pentru c = 0,854 ~i

Tabcla 4.5 Relalii pentru ealeullli eompoz1liei ~i ell Iltulii IImesteclllui a) Compozilla produselor de ardere

cooicicntul
de dozaJ
.

Substanla
I

C:mtitatea de substantA, in kmol!kg comb.'" I

I I
.1 I

t.;a,

1
I

C02, H20,
N2. 02 I(fari"t 02' II. = 1) pcntru

I
'

c VeO.

= 12
11

(I) (2) (.;) (4) (5) (0) (7) (,~) (9) ( 10) (11) ( 12)

VH.O

= 2I)Lmi"

',Ix. = 0,79). = O. 79Lmi" ',10,= 0,21(1. 'If = VeO.+ VH,O A< 1

I

-'-V", + '10,

C02. CO. H.O. H 2.

X.

.1'eo. = c - 5,0-1(1 - i,)Lmin .Yeo= 5, 04( 1 - i.)Lm;" ',leo, = .1:eo,l12 veo = .1:eo/12
vH.O = .1:H,O'II/2

I I
I

'IH, = (I - .1:H,o)II/2
I

v='. = 0.79L",;"
',If = Vco.

veo

\H,O

+-'lB. +

'I='.

( 13) (H)

i
* Cu exceptia 164

.1'H,O= 1 - (0.9.. .1,0) veolll

rclatii10r (6), (7) ~i (H) care se miisoara in kg/kg comb.

Tabela 4.5 (colltinuare)

b) Coeficientul
Calitatea

de dozaJ al aerului* Autorul

I

amestecu}ui
I

Relatia

A Boga t Same C A

100- [CO2] 0,.,29(1

+ hlc)[C02]

(I)

Gerrish

i Meem

100 + T[C02]

IC
-

0,416( I -I- hIe) [CO2]

(2) Leonard

I_ 2897 Q C - 8[C021+ II[CO]-4[021+86[HCI+8-JQ .4 96,9 [CO2]

[CO2]

3 ( ) (4)
(5)

Bogat
Sarae

Ie
!

Shell TRC II

= '0, 329( I + hlc)

A ,'cI

97,7 + [CO2] 0,416(1 + T hlc)'i:. [CO2] :

A .. ), =
T

. -.

Lm'n

Date suplimcntare

3(1

lzlc)/(l

clh);

Q = (97,7[C02] - I,S[CO] - [02] - [HC]}f79; k[C02] = 100([C02] + [CO] + 6[HC])/(100 + S[HC] Ln"n = I I, 45(3 + clh)/( I + cllt) ; [C02]' [CO] . .. coneentratia dcterminatfL experimental,

O,S[CO)); in

%.

L""1/=0,507 rezulHi Ac,=0,65. Dad'\.), <Acr, in produsele de ardere apare carbon nears (particule de carbon) a dirui prezenFl este obiectionaUi deoarece aetiveaz{t uzura motorului. n lipsa de oxigen, fractiunea XH,O din It trece in vapori de apa, restul

+ xH.olzl4 --? xH.ohI2. Produselc rezultate prin ardere vor fi precizate de relatiile (8... 13). Experimental s-a stabilit d'i daca A < 1, combinatiile carbonului ~i hidrogenului cn oxigenul disponibil se fac in anumite proportii ~i anume, pentru hie = 0,16.. .0,18, raportul RH2 = VH./veo= 0,45.. .0,5 (pentru hie = 0,13 rezu1t{t RH, = 0,3). Atunci, cu relatia'(11) rezult5. re1atia (14). Pentru benzina din tabela 4.3, cu relatiile (7) ~i (9) pentru A = 0,9 rezulHi '.Ieo= 0,021 kmol/kg comb, iar din (14) se obtine XH,O= 0,85, adic5. 85% din H2 trece in H20 iar 15% ramine liber. In uncle cazuri se admite ipoteza ca hidrogenul este mai acti\' chimic dedt carbonul, asHel ca, in lipsa de oxigen, el trece integral in H20. In acest caz XH,O= 1, VH.= 0, iar (10) trece in '/H,O= h12. ' Compozitia produselor de ardere in functie de coeficientul de dozaj (la MAS) ~i de coeficientul de sarcina (la :MAC} se arata in figura 4.39. Compozitia produsclor de ardere se determina cu aparate numite analizoare de gaze. Pentru determinarea gradului de ardere incompleta, in vederea reglarii sistemului de alimentare cu combustibil sau punerii la punet a unui procedeu de ardere, se folosesc curent analizoarele eleetrice, care sint relath' simple. Gnd prodnscle arderii incomplete se evalueaza ca substante
165

(1 - -"H20) este hidrogen liber. In acest caz, ecuatia (4.50) devine: xH,oh +

" ,g~ 80 \ 76r ~f 8

0'

/,

"

poluante, se folose~te 0 tehnica de masura de inalta precizie, dezvoltata in ultimul deceniu, bazata pe analiza spectroscopica in infraro~u, analiza prin ionizare in flacara ~i analiza prin chemiluminiscenta. '

Analizol'ul electric este de doua tipuri, dupa principiul de functionare: 1) analizorul pentru C02' bazat pe conductibilitatea gazelor; analizorul pentru CO(CO+H2), bazat pe caldura de reactie o b rezultata din postarderea gazelor de evacuare. Se intelege ca analizorul combinat Fig. 4.39. Dependenta cOl1centratiei a fost, de asemenea, realizat. produselor de ardere de coeficientul cle Analizorul electric pentru C02 compara dozaj al aerului (a) ~i de sarcina (b). conductibilitatea termica a probei de gaze prelevate din conducta de evacuare, cu conductibilitatea termica a aerului. IConductibilitatea termica a gazelor de evacuare este mai mica dedt a aerului din cauza CO2-u]ui (coeficientul de conductibilitate in kJ/mhK este: AtUr= 86,8 .10-3; A02= 87,4 '10-3; AK.= = 85,9 . 10-3; ACO = 79 . 10-3; ACO.= 51,2 . 10-3). Peste 0 rezistenta electrica R}J incalzita se trece un curent de aer; peste 0 rezistenta electrica R2' incalzita la aceea~i temperatura eu RI se trece un curent de gaze de ardere. In primul caz, rezistenta electrica se race~te mai intens, deoarece Aaereste mai mare (v. reI. 3.24). Se monteaza cele doua rezistente intr-o punte 'Wheatstone (fig. 4.40, a), cu rezistentele R3' R4 constante, alimentata de 0 sursa 5 de curent continuu, de joasa tensiune. Initial, rezistentele RI ~i R2 se gasesc in aer iar puntea este echilibrata. Rezistentele reglabile ReI ~i Re2 eompenseaza. initial micile nesimetrii. Curentul gazelor de evacuare, racite pin a la temperatura aerului, modifica temperatura rezistentei Rv proportional cu concentratia de C02 din amestec. Pun tea se dezechiJibreaza, milivoltmetrul m V masoara tensiunea de echilibru iar scara aparatului este etalonata in procente de C02 sau indica direct dozajul combustibilului d (reI. 1.8) sau inversullui, dozajul aerului d: Daca in relatia (1.8) se face me = = I, atunci ma = L, care, substituit din (1.10) da d = l/ALmin. Inversul lui d se mai nume~te raportul aer (A) pe combustibil (C) ~i se reprezinta pe scala aparatului:

a -

1 _ 111a_ = ~ =ALmin[kg/kg]. =-- d C 111e

Pentru Lmin = 14,7 ~i ). = 0,67. . .1,08 rezuHa limitele scalei AIC = = 10:1. . .16:1. Cind se verifidi. reglajul pentru amestecul de putere, ), = = 0,84.. .0,92, iar AIC = 12,5.. .13,5. In regimul de mers in gol, pentru CO maximum 4,5% (v. par. 26.5) rezulta A ~ 0,83, ceea ce inseamna AIC =
= 12,3:1. In gazele de evacuare se gasesc vapori de apa ca~e au ductibilitate AH.Oapropiat de Aco2.Ei modifica transferul precizia determinarii. De aceea, gazele de evacuare sint o camera de condensare 1, care elimina vaporii de apa Serpentina 3 race~te gazele de evacuare. coeficientul de conde caldura ~i reduc trecute initial prin in separatoarele 2.

166

-,-Probiloegoz
.

~
'

2~
.

2~

;
.

.~~.

'

/8/

~j
.'

J
.

f) 5

~
'.

Iflre omp/if/coffJf'.

SfJre Q,;Piifi'clJ/dr
([
11'1

--

~.

Aer

#"-h;{:

,,;_

""" ~ ~

J
mY' b

d NO

Spre OIllfl/il7color

e
Fig, 4.10 Schcmcle aparalelor pentru dcterminarea unor produse de ardere.

Analizorul electric pentru CO (fig. 4.40, b) asigura postarderea oxidului de carbon ;;i a hidrogenului molecular, rezultati din arderea incompleta. tn acest scop, rezistentele electrice RI ;;i R2. montate lntr-o punte Wheatstone, asemanatoare cu cea anterioara, se confectioneaza din platina si se aduc la 0 temperatura ridicata, 700... 800C. Aerullncalzit de !ezistent~ R2 aJimenteaza camera cu rezistenta RI' prin care trec gazele de evacuare. Sub actiunea catalitica a platinei ~i a temperaturii ridicate, In prezenta oxigenului, CO ~i H2 se oxidcaza, iar dldura de reactie spore~te temperatura rezistentei RI. Puntea se dezechilibreaza, iar milivoltmetrul, care lnregistreaza tensiunea de dezechilibru, se etaloneaza adecvat. A nalizor1t1 prin spectroscoPie in illfrarO$1{ serve~te pentru determinarea oxidului de carbon. Se bazeaza pe proprietatea moleculei de a absorbi lumina pe benzi inguste de lungimi de unda. De cxemplu, CO absoarbe in banda 4,5. . .5 fLm. Aparatul este ald\.tuit din doua celule (fig. 4.40, c). Prin celula de prelevare 1 curge gazul de anaJizat, care absoarbe 0 parte din energia emisa de 0 sursa de lumina infrarosie 2; In celula de referinta 3 se afla un gaz inert care nu absoarbe radiatia in infraro~u. La 0 extremitate a celulelor se afla detectorul 4, aJcatuit din doua compartimente 5 ;;i 6 separate prin o membrana 7. umplute cu amestec de gaze, apropiat de acela care trece prin celula de prelevare. Compartimentul 5 prime;;te 0 energie radianta mai mare, amestecul se lnd\.lze~te mai mult, apare 0 diferenta de prcsiunc care deformeaza membrana; deplasarile membranei se masoar~t cu un traductor capacitiv ~i cresc dnd spore;;te concentratia de substant~'t din proba de analizat (energia absorbita Ea este proportionala cu concentratia C. lungimea I a coloanei de gaz, constanta k de absorbtie ~i energia incidenta E" astfe!

ca Ea ~ hClE;).
Precizia masurarii cre~te dad analizorul functioneaza prin impulsuri de lumina. De aceea, lntre sursele de lumina si celule se monteaza un disc rotitor 8, prevazut cu fante, astfel di lndazi~ea compartimentclor se produce ciclic, membrana vibreaza, in concordant a cu variatiile de presiune, iar traductorul capacitiv lnregistreaza oscilatiilc membranei, care au 0 frec,'enta determinata de numarul de fante ;;i viteza de rota tie a discului. AnaJizorul serve~te ;;i pentru determinarea altor produse de ardere, C02' O2, N2. HC. dad se folosesc elemente cu gaze de referinta corespunzatoare. Anali:::oml prin ionizare in flacara serve;;te pentru determinarea hidrocarburilor (HC). Se bazeaza pe proprietatea hidrocarburilor de a ioniza fJadtra de hidrogen ~i oxigen. Proba de gaz lmpreuna cu hidrogenul intra lntr-un arzator (fig. 4.40, d); oxigenul lntretinc arderea. Flad\.ra trece printrc doua pHici colectoare 1, montate lntr-un circuit electric. tn prezenta hidrocarburilor, lntre placile aflate sub 0 diferenta de potential apare un curent de ioni, care este proportional cu concentratia de He. Sensibilitatea aparatului ajunge plna la 0 parte pe miliard. Analizoml prin chemiluminiscen!ii serve~te pentru detenninarea oxidului ;;i bioxidului de azot. Se bazeaza pe radiatia luminoasa care apare in reactia dintre oxidul de azot (NO) ~i ozon (03). intr-un reactor 1 cu flux continuu (fig. 4.40, e) ajunge proba de analizat care contine NO ~i ozon, produs prin descardri electrice de un generator auxiliar 2. Reactia chimica produce fotoni care slnt detectati lntr-un tub fotomultiplicator 3. Clnd intereseaza ;;i continutul de N02 proba de gaz este trecuta printr-un reactor termic 4, In care N02-ul trece In NO (chemiluminiscenta se produce numai la reactia dintre N~ ~i 03), Concentratia de NO este proportionala cu intensitatea luminii emlse.

U8

gencr~l;l CmH" este .

Fiind cunoscute uncle substante din gazcle de evacuare s-au dezvoltat relatii de caleul care dau dozajul aerului in amestec (d = A/C) sau coeficientul de dozaj al aerului (I,). In tabcla 4.5, b se arata trei grupuri de rclatii. ReIatiiIc (1). (2) definesc raportul A/C dad se masoara concentratia de COz (compozitia chimica a ~ombustibiIuIui, adid c, It este cunoscuta in prealabil prin analiz;l chimid). In acest caz, echipamentul de masurare este simplu dar precizia este mica. Rclatia (3) da 0 buna precizie dar pretinde cunoa~terea unui numar suplimentar de substante. Concentratia de O2 sc determina cu un analizor polarografic sau paramagnetic, care are cost ridicat. Al treilca grup de relatii d;l 0 precizie mare ~i nu pretinde cunoa~terea 02-uIui, astfc1 incit costul determinarii se aHa intre cde doua extreme. Cu analizoare in infrarosu se determin;l CO?, CO, HC. Variatia molara. I{eactiile de ardere -nu consen';l intotdeauna numrlrul de kilom'oli de substanta'initial;l 'Ji. Diferenta '1/ - 'Ji = ~'J se num~ste varia tic molara. Reactia' de a{'dere completa a' unci hidrocarburi de forr'na

(4.54)
deci:
Vi

n/4;

'1/ =

1It

JI/2. AsHe!,

'1/-

'Ji = (1l/4) -

1. I{ezultrl

dc num;lrul de atomi de hidrogen din molccula hidrocarburii. Dad j.'J < 0, (n < 4) apare fenomenul de cOJltr1cfie !lIol1/,(f,dad Ll'J = (n > 4) variatia molara cste nul;l (cazul metanului). IntI-ucit comlmstibilii lichizi sint alcatuiti din hidrocarburi care au n> 4, rezult;l d arderea in motoare se desfa~oarh cu dilat1fie molara. Pcntru calculul ardcrii in motor este comod sa se calculeze cocficientul chimic de varia tie molar;l [1-('definit de raportul ' (4.55) In cazul/,;;' 1, 'J/ sc calculcaz;l eu rcJatia (5) din tabcla -1.5, a; iar Virezult5. din rdatia (4.53). In final sc obtine

C;l variatia

molara

depinde

numai

fl.e= (/Lmin + h/4

In cazul /, < 1, procedind

+ 0/32)/(/,L11I170 +
rezulta

'Ie).

(4.56, a)

analog I)L,.;"

!J.e= [0,21(3,76).

+ 11/4+ 0/32]/(")..L11I;"-t
fie (15 fl6

'Je).

(4.56, II A

b)

Dependenta coeficicntului chimic de variatic molara de /. se araUl in figura 4.41 pentru benzin;l ~i motorina. Caldurn speeifica a fIuidului motor. Fluidul motor este un amestec de gaze. Inainte de arden" in admisiune ~i comprimare amestecul este format din aer, gaze reziduale ~i vapori de combustihil si se numestc amestec initial. La inceputul a~'<lerii, in ~ilindru sc aml 'J"i kmoli amcstcc initial
va It
:::::

117fiB 49 (0

I,J5 t2S !,IS 1,05

,v. -r

'Jr ::.::= V. l

( 1 -+I

j, r

'' ).

(4.57,a)

Fig. 4..IJ. ] )cpcndell\ a ('ocfieicutului ehilllil' de vari::l\ie 1I10lal'a de coefieielllul de dozaj ::II aemilli.

169

La MAS. Vi = ;.Linin Vc; la MAC Vi = ;.Lmin' La finele arderii fluidul motor este format din gaze de ardere, iar in cilindru se afla Vva kmoli gaze de ardere
(4.57, b) Tinind seama de gazele reziduale, se define~te coeficietttul total de varia!,ie malara, raportul
fLl = Vga{Vai= (fLc

+ Yr){(1 + Yr),

(4.58)

care difera. neinsemnat de fLc' Fluidul motor fiind ald.tuit din i componente se determina participatia molara Pi a fiediruia, fiind cunoscuta compozitia fluidului motor inainte ~i dupa ardere ~i numarul de kilomoli. Atunci, dildura specifid la volum constant a fluidului motor este C"lm =

l:PiCri[kJ{kmoIK],

(4.59)

iar caldura specifica la presiunea constanta este, in S1 (v. Anexa 2): Cplm= R

+ C"lm = + Cvlm

8,314 + C1)lm [kJ{kmol

K],

(4.60)

deoarece R = 8,314 kJ{kmoIK; in ST relatia este

, Cplm

= AR

= 1,986 + C,,'m [kcal{kmol K],

(4.60*)

deoarece A = 1{427[kcal{kglm]. R = 848 kgfm{kmol K, iar AR = 1,986 kcal{ kmol K. Exponentul adiabatic, adidi raportul k = Cp{C" este (Anexa 2): k = 1 + 8,314f(C")Sl; k = 1 + 1.986{(C1)ST' (4.61)

Nu se pierde in precizie daca se neglijeaza gazele reziduale la calculul caldurii specifice a amestecului. Atunci. pentru iluidul motor inainte de ardere, rezulta participatia aerului Pa ~i a combustibilului Pc:
(4.62. a) pentru fluidul motor, dupa ardere, in cazul A;;;;.1 rezulta

ioate marimile fiind precizate anterior; pentru cazul " < 1 se procedeaza analog, aplidnd relatiile (8...13) din tabela 4.5, a. In ceea ce prive~te dildurile specifice ale substantelor care alcatuiesc fluidul motor. se observa ca trebuie sa se tina seama de variatia lor cu temperatura. Se scrie variatia energiei interne pe un interval de temperatura To...T
T
l::..UT._T = ~T. C1)dT= (1)(T

- To);

(4.63)

170

Tabela

4.fj

CoeficicntH ciildurH spccirlee

lntervalull), 273-T c[K] Substanta a
b

medii Cv

a + bTl)
lnten'alul '), 273-Tmax[K] a b

I
I

Acr

19.67 101.98 27.62

2.51'

10-3

3.35,10-3
2.09' 10-3

Benzina

219.'16'10-3-1 11.72' 10-3 3.35' 10-3

I

38.50
20.92 23.85
18.83 21.34
I

co

19.25
23.01 20.09 19.67 19.25

I I

5.02' .'..-10-3 2.09' 1.67' 10-3 10-3

1.26' 10-3 2.51' 10-3

4.60. 10-3

23.02

1. 67. 10-3

1) C" in kJlkmol K (:4.185 kcal/kmol OK) 2) Limita superioara Tea intervalului corcspunuc tcmpcraturii fluidului motor de la. sfir~itul comprimarii. 3) Limita supcrioaril. T max a intcrvalului corcspundc tcmperaturii maxime a fluidului motor in timpul ardcrii.

rclatia define~te doua clas<2:. de dilduri specifice: caldltra spec1fica reala C,,(T) ~i caldura specifiet'i medie 0,,(1'), ambelc fiind functiuni de temperatura. Caldura specifidi medie este valoarea medie a dildurii specifice pe intervalul de temperatura To - 1', temperatura initiala avind /ttotdeazma aceea~i valoare To = 273K. Ambele clase de dilduri specifice sint folosite in calculelede arderc. Este important sa se retina conditiile in care se folose~te una sau. alta dintre clasele de dilduri specifice. Cind se efectueaza calcule cu evol~tii termodinamice globale (v. calculul arderii, par. 5, 6 ~i 6.5) sc apeleaza la 0". Cind se prelucreaza diagram a indicata, deci se urmare~te variatia energiei interne pe intervale mici de temperatura, se apeleaza la C". In tabela 4.6 seprezinta caldura specifica OV. In matricile M:um ~i !vn~n (fig. 28.2) se prezint5. coeficientii dildurii specifice reale C", care corespund relatiilor (28.5*), (28.5**). Se obtine 0 u~urare la cfectuarea calculelor termice, dad se determin;l C.. din relatia (4.61), ~tiind ca pentru k(T) s-au stabilit cu mare precizie relatiile (3.13), (3.13*); (7.3) ~i (7.3*).

.1.6. CINETICA AUDElUI

Viteza de reaeJie reprezinta numarul de kilomoli de substanta care reactioneaza in unitatea de timp. Pentru a compara vitezele de reactie este convenabil sa se raporteze viteza de reactie la unitatea de volum. In acest caz, viteza de reactie reprezinta variatia concentratiei in unitatea de timp. Concentratia C a unei substante reactante este C = v/V, v fiind numarul de 171

kilomoli de reactant iar V - volumuJ. Daca pentru simplificare V atunci viteza de reactie este

ct,

iJ = -(dC/d,,) = -(IIV)dv/d,,;

(4.64)

semnul minus evidentiind faptul ca, cre~terile elcmentare sint de sens opus. Dad intr-o reactie chimid, substantele initiale A ~i B produc substante finale X ~i Y, dadi se scrie reactia chimica sub forma aA

+ bB

~ xX

+ yY,

(4.65)

unde a, b, x, y sint coeficienti stoichiometrici, atunci viteza reactiei chimice, definitrl prin variatia concentratiei uneia dintre substante, de exemplu A sau X este (4.66)
adid viteza CA(C~) este proportionala cu produsul concentratiilor, sau, pe baza teoriei cinetico-moleculare, cu produsul dintre frecventa ciocnirilor dintre moleculele substantelor reactante (substanteJor finale). Constanta ks(ka) se nume~te constanta vitezei de reactie, indicele s evidentiind faptul di reactia se desfa~oara de la stinga la dreapta (prin conventie ecuatia stoichiometridi. se scrie astfelinclt reactia de la stinga la dreapta sa fie exoterma, reactie direda), iar indicele d, pentru reactia de la dreapta la stinga (reactie inversa, endoterma). Dad fiecare ciocnire dintre molecule (adica, fiecare apropiere dintre molecule pin a la 0 distanta la care intrepatrunderea dmpurilor electrice face posibila salturi de electroni ~i regrupari de atomi cu formarea de molecule noi) ar conduce obligatoriu la formarea de legaturi chimice noi, toate reactiile ar decurge practic instantaneu (numarul ciocnirilor dintre molecule in unitatea de timp fiind enorm). Intrudt reactiile decurg cu viteze finite se conchide c5. numai 0 parte din ciocniri sint eficiente. Ca urmare, constanta h" < 1 (ha < 1) ~i exprima masura in care ciocnirile intre molecule sint eficiente. Pentru ca ciocnirea sa fie eficienta moleculele trebuie sa posede 0 energie suficienta pentru ruperea legaturilor vechi. Distributia statistica de viteze arata ca numai 0 parte dintre molecule au viteze ~i deci energii cinetice foarte mari. SurPlu-' sul de energie fata de energia medie, necesar pentru ca ciocnirea sa fie eficienta se nume$te energie de activare. Moleculele care poseda acest surplus de energie se numesc molecule activate. Conditia activarii se ilustreaza grafic (fig. 4.42) reprezentind " nivelul mediu al energiei moleculelor initiale E, ~i moleculelor finale Ef' Diferenta E, - Ef = Q reprezinU dldura de reactie. Pentru a trece din starea initiala in starea finala este necesar ca moleEr culele sa 'posede surplusul de energie E, adidi tocmai energia de activare (moleculele trebuie sa treaca un "deal" de energie). Surplusul de energie . 4 42 S h . . Ener' f t d ' chimidi a substantei. . Fig. . . c emapenru e 1-. E depinde . de natura d rocar b ur ilor care a IcatUlesc nirea conditiei de activare. gla de acbvare a h 1
~

172

benzina ~i motorina este de ~ 14 000 kJ jkmol. Viteza de reactie este cu atit mai mare cu dt energia de activare este mai midi. Pe de alta parte, un combustibil cu viteza de reactie mare a fost caracterizat anterior ca un combustibil cu mare u~urinta la' aprindere (cu cifra cetanica mare) sau cu midi rezistcnta la aprindere (cu cifra octanidi midi). Rezulta ca CC, , liE ~i CO , , E, dependente care dau semnificatie fizica cifrei cetanice ~i cifrei octanice. E este 0 marime care se determina in conditii de laborator; CC si CO exprima aceea~i proprietate a combustibilului, d~r in conditii de functionare a motorului. , Teoria cinetidi a gazelor calculeaza fractiunea din numarul total de molecule care poseda un anumit surplus de energie E faFl de nivelul mediu, fractiune care este e-E1RT,ceca ce permite sa se precizeze constanta de viteza; in general k = Ke-E1RT, ceea ce arat~l ca viteza C cre~te exponential cu temperatura T (cu dt cre~te T cu atlt cre~te frecventa ciocnirilor dintre molecule, T fiind proportional cu patratul vitezei medii a moleculelor). Aceasta dependenta este extrem de importanta pentru motor, deoarece arata 0 cale de a intensifica sau limita aprinderea. Concentratia combustibilului in cilindru este Cc = Pc~/RT (v. reI. 4.17), iar a aerului Ca = PaIRT; Pa,Pcb fiind presiuni1e partiale, intrudt P = Pa + Pcb rezulHi Ca = (P - Pcb)jRT. Tinind seama de relatia (4.66) Se poate scrie di viteza de reactie a combustibilului este (4.67) adica C' depinde de patru parametri: E, T, C<, P (ultimii doi exprimati implicit prin functia f, K fiind 0 noua constanta de proportionalitate).
Echllibrele chlmiee ~i disocieren. Reactiile din cilindru sint reversibile, adica. nu decurg pina. la capat, reactia definita. de relatia (4.65) decurge in sens direct, de la stinga la dreapta sau in sens invers, de la dreapta la stinga. Experienta arati!. ca. in anumite conditii de stare uncle reactii ngheatii, adica concentratiile substantelor init;ale ~i finale ramin nemodificate. Starea unui sistem de substante reaetante n eare eoneentra!iile nit varia::a se nttlne~le eehilibru ehimie. Echilibrul chimic reprezinta un echilibru dinamic, deoarece reactia nu incetcaza., in schimb viteza reactici ... . de la stinga la dreapta Cs este egala cu viteza reactiei de la dreapta la stinga Cd(Cs = Cd)' Un echilibru chimic se modifica dadi. variaz;L concentratia, presiunca sau temperatura. Stricarea echilibrului chimic se nume~te dePlasarea ccllilibrului. In reactiile exoterme, la cre~terea temperaturii, echilibrul chimic se deplaseaza de la dreapta la stinga. Analiza spectroscopica. a gazelor de ardere din motoarele cu ardere interna (mai ales din MAS) arata ca la temperaturi ridicate produ~ii de ardere sint mai numero~i declt cei rezultati din reactiile stoichiometrice, fiind mai frecvent in numar de zece : C02' H20' N2, 02' CO, H2' OH, H, 0, NO. Prezenta ultimelor ~ase produse se explica. in parte pc baza deplasarii echilibre10r chimice. La temperaturi ridicate (2500. . .28000K) , nivelul ridicat de energie la care se gasesc unele molecule permite scindarea acestora in atomi ~i grupari de atomi (radicali). Fenomenul se nume~te disoeiere ~i decurge, in general, cu absorbtie de caldura. Reactia de oxidare a oxigeuului de carbon se transforma. intr-o reactie de disociere clud se efectueazi!. de la dreapta la stinga, (;0 + (1/2)2 +- C02 adica la deplasarea echilibrului chimie. Daea. se uoteaza. cu Vz uumarul de
kilomoli de produs final, clnd reaetia (4.65) decurge eomplet in sens direct ~i eu vxE

numarul

-de kilomoli de produs finalla eehilibru :nume~te grad de disoeiel'c raportul

ehimic, atunci vzE

<

Vz din cauza reactiei inverse.

Se

(4.68) Gradul de disociere ere~te exponential eu temperatura ~i seade eu el'e~terea presiuuii. La 2000K ~i 25 da.N/ems, gradul de disociere pentru reaetia CO+(1/2) O2 +- C02 este 8 = 5,3

173