SCHELETUL OSOS

Corpul omenesc se sprijina pe scheletul osos al carui ax central este coloana vertebrala.Una dintre prioritatile oaselor este capacitatea de vindecare a lor in urma unei fracturi , fara cicatrice. Oasele servesc ca punct de sprijin;si impreuna cu muschii care se insereaza pe oase armonizeaza miscarea.Forma si masa oaselor se adapteaza intocmai la sarcina de a suporta efectele presiunii la care sunt supuse. STRUCTURA ELASTICA Oasele servesc --- 1. elemente de insertie 2. parghii pentru muschi SCHELETUL ---- protejeaza cele mai importante organe vitale ---- asigura transportul in organism al unor substante datatoare de viata ( globule rosii din maduva osoasa si substante minerale din depozitele osoase ). Cea mai importanta functie a scheletului osos este aceea de structura solida pentru intregul corp.Articulatiile dintre oase asigura elasticitatea necesara locomotiei. Oasele scheletului se impart in 2 mari categorii : a) SCHELETUL AXIAL b) SCHELETUL APENDICULAR. SCHELETUL AXIAL Oasele acestei categorii formeaza scheletul central al corpului , compus din elemente de sustinere si protectie ale diverselor aparate , cutia craniana si coloana vertebrala precum si scheletul thoracic. 1. SCHELETUL APENDICULAR Cuprinde oasele membrelor (membrul toracic si membrul pelvin). Scheletul unui nounascut dispune de 350 de oase diferite , in timp ce adultul are in medie 206 oase. Numarul oaselor coloanei vertebrale poate fi variabil. COMPLEXITATEA COLOANEI VERTEBRALE Coloana vertebrala este sistemul suprafetelor cu curbura convexa si concave , care sustine corpul si absoarbe presiunean exercitata asupra ei. Coloana vertebrala este formata din 35 de oase , numite vertebre. Cele mai mici dintre ele sunt cele 7 vertebre cevicale-si cele mai mobile din coloana.Sub ele se aflavertebrele toracale care raspund toracelui , si sunt in nr. de 12 , formand coloana toracala , cu functie de sustinere a celor 12 perechi de coaste.Vertebrele lombareraspund regiunii lombare , ele sunt in nr. de 5 , sunt cele mai mari oase ale coloanei pe care se sprijina greutatea corpului. Sub acestea se afla 5 oase mai mici,care la nastere sunt nesudate, dar se sudeaza in jurul varstei de 25 de ani,formand osul sacru care consolideaza intr-un os compact

intre cele 2 oase iliace si partea posterioara a centurii pelviene. In contiuarea sacrului se afla coccisul format din unirea celor 4 vertebre care se termina cu varf ; acesta nu are nici o functie. ARHITECTURA COLOANEI VERTEBRALE Partea centrala a vertebrei , corpul vertebral , este o for 222d34c matiune ovala aplatizata ; de aceasta se leaga , pe partea posterioara, arcurile vertebrale , care sunt inchise cu lamele vertebrale ,delimitand gaura vertebrala. Prima vertebra cervicala , atlasul , sustine cutia craniana ; acesta are corp vertebral dar seamana mai degraba cu un inel.Cutia craniana este legata de coloana prin ligamente articulare si tendoane.A doua vertebra axisul ,se articuleaza prin proeminente osoase de baza atlasului.Aceasta face posibila rotirea gatului. 2. Verterbrele sunt legate intre ele de ligamente puternice , muschi si suprafete articulare.Intre vertebre se afla formatiuni speciale numite discuri intervertebrale , care permit miscarea vertebrelor si maresc elesticitatea si rezistenta coloanei.Aceste discuri joaca rol si in aspectul coloanei vertebrale.Curburile coloanei iau nastere prin adaptarea discurilor cartilaginoase la vertebre si prin subtierea acestora in unele locuri pentru ca vertebrele san u se incalece , ci sa se aseze intr-un anume unghi una fata de cealalta. COLOANA TORACALA Coloana vertebrala este in legatura sau indirecta cu celelalte oase ale corpului.COASTELE se desprind de pe coloana vertebrala . Primele 7 perechi sunt "coaste adevarate" si se articuleaza de stern prin partile cartilaginoase numite cartilaje costale. Urmatoarele 5 perechi se numesc "coaste false" deoarece nu se leaga direct de stern ; primele 3 perechi , chiar daca nu ajung la stern se articuleaza cu unul din cartilajele costale.Ultimele doua coaste,flotante,nu se unesc cu sternul,ele se pierd in cartilajul din musculature peretelui abdominal. Sternul protejeaza plamanii si inima ca un scut.Cele 12 perechi de coaste imprejmuiesc si protejeaza organele adapostite in cutia toracica.Fiecare se desprinde din cate o vertebra toracica. CUTIA CRANIANA Are 22 de oase care se unesc pentru a adaposti creierul si organele de simt. Membranele fibroase alcatuiesc fontanelele care se intaresc cu timpul.Intre cele 6 fontanele,cea anterioara este mai mare si se afla la locul de intalnire dintre frontal si parietale. Oasele fetei sunt in nr. de 14.Principalele sunt cele 2 jumatati ale maxilarului(maxilla) care sunt legate de toate oasele craniului,cu exceptia maxilarului inferior.Maxila intra in constitutia palatului osos, a cavitatii nazale , a partii superioare a cavitatii bucale, in care sunt implantati dintii superiori, se leaga de osul zigomatic.

Cel mai mare os al craniului si totodata unicul os prevazut cu articulatie mobila, care adaposteste dintii inferiori si are forma de potcoava este mandibula.Capetele mandibulei se leaga de osul temporal printr-o articulatie mobila. 3. Sub mandibula se situeaza un os in forma de 'U' numit hioid. Acest os este singurul din corp care nu se leaga de alte oase.Este suspendat in muschi si se gaseste in stransa legatura cu limba,servind loc de aderenta pentru muschii limbii. OASELE MEMBRELOR MEMBRELE INFERIOARE se leaga de celelalte parti ale corpului printr-un aparat osos , centura pelviana.Acest sistemeste format din 2 oase coxale,articulate cu osul sacru. Centura pelviana : -- sustine cea mai mare parte a greutatii corpului asigura pozitia bipeda joaca cel mai important rol in schimbarea pozitiei Cel mai mare os al corpului este femurul.De asemenea acest os este cel mai puternic sic el mai greu. Principalul os al gambei este tibia dispusa in plan medial. Celalalt os al gambei este fibula,dispusa in plan lateral,pe acest os inserandu-se muschii.Oasele gambei se termina cu maleola interna in cazul tibiei,si cu maleola externa in cazul fibulei. Picioarele opun rezistenta presiunilor uriase la care sunt supuse ; sarcina lor principala este echilibrarea diferitelor forte in vederea pastrarii echilibrului corpului. Articulatia gleznei are cu un os mai putin decat articulatia mainii , dar cele 7 oase tarsiene contrar oaselor carpiene,sunt asezate in asa fel incat sa opuna o rezistenta eficienta presiunii la care sunt supuse.Stand in picioare toata greutatea se sprijina pe un singur os numit Talus de unde se repartizeaza uniform.Jumatate din greutate este sustinuta de Calcaneu,iar cealalta jumatate de celelalte 5 tarsiene. Apoi 5 oase fiecare cu 3 falange numai degatul mare,Haluce,are decat 2.Aceste oase permit desprinderea de pe pamant in timpul mersului si a plecarii. MEMBRELE SUPERIOARE Bratul are un singur os numit Humerus.Asemenea femurului, humerusul se termina cu un cap neted si rotunjit care se articuleaza in cavitatea scapulara. Cealalta extremitate humerala se leaga de cele 2 oase ale antebratului,Radius si Ulna. Elasticitatea mainii incepe cu incheietura acesteia,Carpul,formand 8 oase dispuse pe 2 randuri. Metacarpienele se aseamana ca forma, se deosebesc prin lungime.Oasele care formeaza degetele se numesc falange=14,fiecare deget are 3 numai degetul mare(police) 2. GENUNCHIUL Genunchiul echilibreaza presiunile care-l apasa in timpul miscarii. Genunchiul are articulatia cea mai complicata din scheletul osos sic el mai intelligent construita si de aceea ,probabil cea mai expusa traumelor.Stabilitatea este asigurata de 4 ligamentecare leaga oasele articulatiei de 13 muschi apartinatori.Cele2 meniscuri in

forma de semiluna dintre femur si tibie au rolul de a pune in concordanta suprafetele articulate si de a asigura alunecarea oaselor in timpul miscarii fara sa se frece;se vindeca greu. Fractura genunchiului reprezinta cosmarul sportivilor.In general,necesita interventie chirurgicala,deoarece meniscul traumatizat se erodeaza repede si provoaca o inflamatie articulara cronica. REGENERAREA OASELOR Dupa o fractura oasele se sudeaza , se vindeca cu ajutorul osului viu.Factorul important al regenerarii oaselor este substanta,o proteina modelatoare de oase,morfogena,care obliga fibroblastii=cellule osoase ce apar ca cicatrizant pe linia fracturii in vindecare,sa se comporte iar ca generatorii de cartilaj(condroblastii).Cartilajul astfel creat primeste duritatea osului cu ajutorul substantelor minerale.