Sunteți pe pagina 1din 5

Rzboiul de 100 de ani.

Cauze, desfurare, consecine La nceputul secolului al XIV-lea, centralizarea Franei prea intrat pe un fga ireversibil, dar conictul izbucnit cu Anglia, i cunoscut sub numele de rzboiul de 100 de ani avea s creeze mari probleme ambelor monarhii. Cauzele generale sunt legate de meninerea unor teritorii ale Franei actuale n posesia regilor Angliei, care prestau omagiu de vasalitate regilor francezi, dar nesocoteau uneori obligaiile contractului vasalic. De altfel, una din cauzele imediate ale rzboiului a fost refuzul regelui Eduard al III-lea al Angliei s presteze omagiu regelui Franei pentru ducatul Guyenne (sud-vestul Franei). O alt cauz privete rivalitatea franco-englez pentm comitatul Flandrei, zon foarte prosper din punct de vedere economic, care depindea politic de Frana, dar era atras n sfera de influen a economiei engleze. n Flandra se dezvoltase postvritul, pentru care materia prim (lna) provenea n mare parte din Anglia, ca atare schimburile comerciale ntre cele dou zone erau foarte importante. Un posibil factor favorizant este criza secolului al XIV-lea, care, diminund veniturile obinute de seniori pe seama ranilor, i ndeamn pe cei dinti s vad din nou n rzboi o surs onorabil de ctiguri. Cauza imediat a rzboiului a fost ns reprezentat de criza pentru succesiunea la tronul Franei deschis prin moartea n 1328 a ultimului urma direct al regelui Filip al IV-lea cel Frumos. Cum toi cei trei fi ai regelui muriser fr a lsa urmai de sex masculin, se punea problema alegerii unui nou rege. Fiica lui Filip al IV-lea fusese cstorit cu Eduard al II-lea, regele Angliei, i ul su, Eduard al III-lea, invoca dreptul de a ocupa tronul. Dar nobilii francezi nu accept un rege englez, pe care l percepeau ca strin i care devenea i prea puternic n raport cu ei dac reunea cele dou coroane, i prefer o alt soluie. Cea mai apropiat rud a defunctului rege (Carol al IV-lea) pe linie masculin rmnea vrul su, din ramura Valois a familiei capeiene, care este ales rege i urc pe tron sub numele de Filip al VI-lea. Mai trziu, pentru a justica respingerea lui Eduard al III-lea, a fost invocat o prevedere a vechii legi salice, prin care femeile nu puteau moteni pmnt. Prin extensie, femeile i urmaii pe linie feminin nu puteau succeda la tronul Franei. Rzboiul ncepe n 1337 i prea mai puin favorabil englezilor, inferiori din punct de vedere numeric i silii s lupte departe de ara lor, nfruntnd astfel dificulti de aprovizionare i recrutare. Acestea sumt ns doar relative, cci regele Angliei are numeroase posesiuni pe continent, care pot servi ca baz de operaiuni, i surs de provizii i chiar de oarneni. Pe de alt parte, exist elemente de superioritate foarte importante n cazul Angliei. Obiceiul englez de a rscumpra cu bani serviciul militar datorat n cadrul relaiilor feudo-vasalice, precum i impozitele aprobate de Parlament i ofereau regelui posibilitatea s ntrein o armat profesionist. Arcaii englezi, recrutai dintre ranii liberi i pricepui n mnuirea celor mai ucigtoare arme la distan existente pe vremea aceea, s-au dovedit superiori n faa cavaleriei greu narmate franceze. La Crcy n 1346 i la Poitiers n 1356, cavaleria francez, greoaie i indisciplinat, a fost distrus de arcaii englezi. De altfel, n faa unei noi tehnici de lupt, care permitea uciderea de la distan, cavalerii erau aproape neputincioi, ei ind obinuii cu lupta de aproape, n care scopul nu era uciderea adversarului ci capturarea lui pentru a obine o rscumprare.

Acest lucru i se ntmpl i regelui Ioan cel Bun (1350-1364), luat prizonier la Poitiers i silit s se rscumpere cu o sum exorbitant. Aceasta a amplicat criza din Frana, unde se declaneaz profundemicri sociale. Reprezentanii orenilor n frunte cu Etienne Marcel, starostele negustorilor din Paris, constatnd ineciena regelui i a marii nobilimi, ncearc s instituie controlul regalitii de ctre Strile Generale. n acelai timp se declana i marea rscoal a ranilor, Jacqueria, ntruct acetia erau exasperai de jafurile mercenarilor, scpai de sub control dup nfrngerea de la Poitiers i care nu mai avea, pe moment, n slujba cui s se pun. ranii erau, n acelai timp, convini de inutilitatea sau chiar de trdarea nobilimii care nu fusese n stare s apere regatul, lsndu-se nfrnt succesiv de englezi. ntre micarea orenilor i rscoala rneasc nu exista unitate de obiective, nici coordonare, i cu sprijinul lui Carol cel Ru, regele Navarrei, ambele au fost nfrnte. n faza a doua a rzboiului, Carol al V-lea (1364-1380) a reuit s pun capt seriei de victorii engleze. n primul rnd el a luat o serie de msuri pe plan intern, dintre care cea mai important este transfonnarea contribuiilor extraordinare pltite de supuii si pentru rzboi n impozite permanente. Astfel, i regalitatea francez avea la dispoziie o surs de venituri mai puin supus hazardului. Pe de alt parte, regele a numit in fruntea armatei comandani pricepui, cum a fost conetabilul Du Guesclin, i a nceput s recurg la o tactic asemntoare celei engleze, prin folosirea n msur mai mare a infanteriei. Au fost evitate noi confruntri decisive, rzboiul ind transfonnat ntr-unul de uzur, al crui scop era, pentru francezi, s distrug bazele de aprovizionare pe care englezii le aveau pe continent. Treptat-treptat englezii au fost obligai s se retrag din Frana, unde spre 1380 mai stpneau doar cteva orae (Calais, Bordeaux, Bayonne). Dei conuntat i ea cu grave probleme datorit rscoalei rneti condus de Watt Tyler i a efectelor pe termen lung ale ciumei din 1348-1349, Anglia reuete s preia din nou iniiativa spre sfritul secolului. La Azincourt, n 1415, victoria englez fcea s treac din nou sub controlul Angliei o mare parte din Frana: ducatul Guyenne, teritoriile de la nord de Loara, inclusiv Parisul. Tratatul de la Troyes din 1420 oferea conictului o rezolvare extrem de favorabil Angliei. Fiica regelui Carol al VI-lea, Caterina, se cstorea cu Henric al V-lea, regele Angliei, i fiul ce urma s se nasc din acest cstorie trebuia s domneasc peste ambele regate. Se preconiza astfel crearea unui mare regat situat pe ambele maluri ale canalului Mnecii, i n care Frana ar fi jucat probabil rolul de anex continental a Angliei. Se pierduse ns din vedere puterea sentimentelor populare antiengleze, cristalizate n timpul deceniilor de rzboi, i patriotismul care se nchega n jurul ideii de Frana Acestea au fcut posibil succesul uluitor al aciunii Ioanei dArc, o ranc de 19 ani din Lorena, care afirmnd c aude voci divine ce o sftuiesc, reuete s-l determine pe prinul Carol (delnul), nlturat de la motenirea regatului, i care mai stpnea doar sudul Franei, s-i pun la dispoziie o armat. n fruntea acesteia, ntr-o atmosfer de entuziasm religios, Ioana reuete n 1429 s despresoare oraul Orleans, asediat de englezi, i a crui cucerire le-ar fi permis acestora s inainteze spre teritoriile sudice, aate nc sub control francez. De asemenea, ea reuete s determine ungerea ca rege a lui Carol la Reims, locul tradiional de ncoronare, care conferea legitimitate. Aceasta i era lui Carol al VII-lea cu att mai necesar cu ct n 1431, micul Henric al VI-lea, ul regelui englez i al prinesei franceze, era ncoronat rege la Paris. Capturat de ctre burgunzi, apoi cumprat de englezi, Ioana dArc a fost judecat i ars pe rug pentru erezie, n 1431, la Rouen. Dar reacia de raliere n jurul regelui legitim pe care ea o declanase a continuat, i Frana preia definitiv iniiativa n conictul ce dura deja de prea mult vreme. Carol al VII-lea reuea,

pn la 1453, s elibereze toate teritoriile aate sub control englez, cu excepia portului Calais (redobndit de Frana abia n 1558). Rzboiul de 100 de ani a fost una dintre cele mai importante manifestri ale crizei secolului al XIV-lea, agravnd o situaie i aa complicat din cauza regresului economic i demografic. n afara pierderilor umane i materiale, el a pus n cteva rnduri n discuie harta politic a Occidentului, pe care se contura un regat anglo-francez. ndelungatul conict a avut i alte consecine, cum ar fi cristalizarea sentimentelor patriotice att la francezi, ct i la englezi, pentru care ncepe s nu mai fie important doar apartenena lor la respublica christiana, ci i calitatea de supui ai unui regat sau ai altuia. Franceza, limba oficial a regatului englez din vremea cuceririi normande, nceteaz s mai joace acest rol, i engleza i dobndete acum ntreaga demnitate. n Frana, sfritul rzboiului a creat i premisele desvririi centralizrii statale, prin integrarea n domeniul regal nu doar a teritoriilor recucerite de la englezi, ci i a altora. n timpul lui Ludovic al XI-lea este ocupat ducatul Burgundiei, care fusese transformat de regele Ioan cel Bun ntr-un apanaj pentru fiul su, Filip cel ndrzne, i care se transformase n timpul ducilor urmtori ntr-un stat cvasiindependent. Carol al VIII-lea se cstorete cu motenitoarea ducatului Bretaniei, astfel nct acesta este la rndul su alipit domeniului regal. Unificarea teritorial i consolidarea puterii regale devin realiti ireversibile n timpul domniilor luiLudovic al XI-lea (1461-1483) i Carol al VIII-lea (1483-1498), cu care se poate considera c a nceput chiar trecerea la monarhia absolut. IOANA D'ARC Fara indoiala, Ioana D'Arc a fost una dintre cele mai captivante si mai misterioase personalitati din istorie. Figura ei a ramas un simbol peste secole, mereu plin de semnificatii, dar fara a-si revela niciodata intru totul misterul. Un lucru e sigur: o fata de nici 19 ani a schimbat in Evul Mediu istoria unei tari. Spiritul ei a ramas viu secole dupa ce trupul i-a fost ars pe rug. La 17 ani, Ioana D'Arc a ajuns cu incredibilul ei mesaj la regele Frantei, iar doua luni mai tarziu a condus o armata catre victorie asupra englezilor la Orleans. La 18 ani a fost prinsa si vanduta inamicilor impotriva carora luptase cu indarjire. La 19 ani, a fost declarata vrajitoare si arsa pe rug. Pentru o fata de la tara, care n-a fost niciodata la scoala si nu a apucat varsta de 20 de ani, Ioana D'Arc a avut un destin iesit din comun si realizari extraordinare. La 25 de ani dupa ce a fost arsa pe rug, Ioana D'Arc a fost declarata nevinovata. In 1920, a fost canonizata capatand statut de sfanta, dupa ce devenise o figura emblematica in istoria Frantei si un subiect de dezbateri pasionate. Povestea incepe in Franta, in 1429 cand, intr-un satuc uitat de lume, o fetita a avut curajul sa sustina in fata intregii lumi ca va infrange cea mai puternica armata din lume si ca isi va elibera tara. Aceasta fetita i-a obligat pe cei puternici s-o asculte, i-a convins pe soldati sa o urmeze si i-a determinat pe compatriotii sai sa o creada. Povestea incepe in Franta anului 1412, cand tara era ocupata de englezi si secatuita de Razboiul de 100 de ani. In plus, pe plan intern se desfasura un alt razboi, la fel de sangeros si necrutator, cel din Burgundia, care era de partea englezilor. Esential pentru soarta razboiului era orasul Orleans, situat strategic pe malul Loarei. Cand in 1422 au murit si regele Henric al V-lea al Angliei si Carol al VI-lea al Frantei, englezii l-au declarat pe Henric al VI-lea, pe atunci aproape un copil, rege al Angliei si Frantei deopotriva. Carol al VII-lea insa nu intentiona sa-si cedeze regatul si se declarase mostenitorul tronului, dar nu putea sa devina rege decat dupa

ceremonia traditionala care trebuia sa aiba loc la Reims, aflat atunci sub ocupatie engleza. Un singur lucru putea salva Franta din cea mai neagra perioada a istoriei ei: un miracol. Si miracolul acesta s-a intamplat datorita unei fete de la tara, Ioana D'Arc, mezina familiei unui fermier din Domremy. La 13 ani, Ioana isi petrecea cea mai mare parte a timpului rugandu-se. Nu numai ca se confesa de mai multe ori pe zi, dar auzea voci venite din cer si avea viziuni. De la bun inceput vocea i-a spus care e misiunea ei: fusese aleasa de Dumnezeu sa reintregeasca Franta si sa-l ajute pe Carol, care urma sa devina regele Frantei. Iar pentru a indeplini toate astea va trebui sa poarte haine barbatesti, sa manuiasca arme si sa conduca o armata. Intr-o zi, satul ei a fost invadat de englezi. Ascunsa intr-un dulap, ea a vazut cum soldatii englezi au violat-o si au ucis-o pe sora ei de 18 ani. Dupa acest episod tragic, a fost trimisa sa locuiasca la niste rude dintr-un sat vecin. Pare putin credibil ca aceasta adolescenta inocenta de la tara, care nu stia nici sa scrie si nici sa citeasca, a condus armata franceza catre victorie impotriva unei armate mult mai puternice si ca si-a eliberat tara. Dar in mai 1428, Ioana D'Arc nu mai avea nici o indoiala ca fusese aleasa de Dumnezeu sa vina in ajutorul regelui sau si asa ca a trecut la fapte. Parasindu-si satul si familia, Ioana a plecat spre Chinon ca sa-l intalneasca pe Carol. La inceput, Carol si curtenii lui n-au dat atentie solicitarii ei de a-l vedea pe rege. Stiind deja de viziunile si profetiile Ioanei D'Arc, dar neincrezator in intentiile ei, Carol s-a gandit sa ii joace o festa si i-a poruncit unui curtean,sa predinda ca e regele. Dar Ioana D'Arc si-a dat seama ca i s-a facut o farsa, impresionandu-l astfel pe Carol, care i-a acordat o intrevedere particulara. Cuvintele ei catre Carol au fost urmatoarele: Dumnezeu mi-a spus sa-ti dau de stire cum ca Domnul nostru iti va da regatul inapoi, vei fi incoronat la Reims si iti vei invinge dusmanii. Eu sunt mesagerul Domnului. Incredinteaza-mi o armata si voi ridica asediul orasului Orlans. Carol s-a lasat convins si a indeplinit cererea Ioanei D'Arc, incredintandu-i o armata, desi parerea multora era ca fata sufera probabil de o forma usoara de isterie dar ca, de asemenea, ar putea fi o amenintare atat pentru tronul regelui cat si pentru viata lui. Totusi, nimeni nu putea nega ca din tot ceea ce spune si din felul in care o spune, se degaja o forta magica pe care nu poti descuraja si careia nu i te poti opune. Asa se face ca in ziua bataliei, Ioana D'Arc a aparut pe campul de lupta imbracata intr-o armura alba si purtand propriul ei steag. Aceasta aparitie a impresionat profund ambele tabere, pentru ca nimeni nu mai vazuse vreodata o femeie pe campul de batalie. Luptand alaturi de soldatii ei, tarandu-se alaturi de ei prin noroaie si incurajandu-i, Ioana D'Arc a obtinut o victorie impotriva englezilor care a ridicat foarte mult starea de spirit a francezilor. Dar lupta nu se terminase si Ioana D'Arc a insistat sa lupte pentru recucerirea orasului Orleans. Dar trupele erau deja obosite si cand Ioana D'Arc a fost ranita de o sageata, francezii au pierdut speranta si s-au retras. Chiar daca ei au continuat sa castige batalii impotriva englezilor care dadeau semne de slabiciune, Ioana era tot mai tulburata de acest macel de ambele parti. Acest fapt a determinat-o sa-i scrie regelui Angliei si sa-i ofere ocazia retragerii. Scrisoarea ei din 1429 arata ca Ioana D'Arc era o luptatoare convinsa. In mod cu totul neasteptat, englezii s-au retras, iar acest lucru ia ingaduit lui Carol sa intre in Reims pentru a fi incoronat. Dupa incoronare, Carol a fost foarte multumit, nu insa si Ioana D'Arc, pentru care lupta nu se terminase. Trupele ei, mult imputinate, sufereau de foame si de epuizare. E momentul in care Aulon ii marturiseste ca regele vrea sa abandoneze lupta si ca intentioneaza sa o tradeze daca i se va intampla ceva. Dar Ioana D'Arc vrea sa-si duca la bun sfarsit misiunea si se simte obligata sa continue lupta atata timp cat Vocea nu ii spune altceva. Si desi e sfatuita sa nu faca asta, se duce la Compiegne, unde e capturata in batalie de mercenarii

burgunzi, care o vand englezilor. Ajunsa in mainile inamicilor, Ioana D'Arc e inchisa intr-o celula, unde vocea propriei constiinte ii apare sub forma unui barbat care poarta o haina lunga cu gluga. Vocea constiintei ii va infrange increderea in sine si ii va pune la indoiala autenticitatea propriilor viziuni. Acuzata de erezie si vrajitorie, ramasa fara nici un sprijin, Ioana D'Arc va avea de suportat un lung proces in care i se vor pune la indoiala viziunile si credinta in biserica Catolica. Dar in afara de audierile oficiale, Ioana D'Arc are de luptat cu propria ei constiinta, care ii reproseaza naivitatea si credinta in viziuni. Dezorientata, Ioana D'Arc incepe sa-si piarda speranta. Spre sfarsitul procesului, i se spune ca trebuie sa-si renege trecutul si faptele si sa jure ca nu va mai purta niciodata haine barbatesti si nici nu va mai pune mana pe arme, altminteri va fi arsa pe rug. La inceput accepta si este condamnata la inchisoare pe viata. Dar in cele din urma refuza sa se supuna unei hotarari luate de un tribunal format din englezi si e declarata eretica, primind pedeaspa cu moartea. In mai 1431, Ioana D'Arc a fost arsa pe rug in piata publica din Rouen,astfel stingandu-se din viata o eroina al carei faima a ajuns sa fie cunoscuta in toata lumea. La ora nou, n dimineaa zilei de 30 mai 1431, Ioana a urcat n crua nchisorii i a fost trasportat n piaa central din Rouen. Aceasta era plin de soldai, oficiali ai bisericii, nobili i oreni. n timp ce era trt ctre rug, Ioana s-a rugat s i se aduc o cruce de la biseric pentru a-i putea ainti privirea asupra ei pn la sfrit. Dorina i-a fost ndeplinit, iar ea a fost legat de stlpul din mijlocul rugului, pe cap aezdu-i-se mitra Inchiziiei o benti pe care era nscris sloganul Eretic, Recidivist, Apostat, Idolatr. Clii au aprins lemnele n puncte strategice, iar flcrile au nceput s plpie i s se ridice n jurul picioarelor ei. Un clugr inea crucea cerut de ea la nlime, fortnd -o s priveasc n sus, nu ctre flcrile ce se amplificau. Fumul a fcut-o s tueasc, iar atingerea primelor flcri i-au produs un ipt. Mulimea glgioas a ngheat. Din acel moment, deasupra pieei s-a aternut o linite mormntal, tulburat doar de trosniturile lemnului ce ardea. n momentul n care hainele i-au fost cuprinse de flcri, Ioana a privit ctre cer i, pe jumtate implornd i pe jumtate plngnd, a ipat: Iisus! Iisus! Dup ce hainele i-au fost carbonizate integral dei carnea nu-i fusese atins lemnele aprinse au fost trase deoparte pentru ca spectatorii s vad c sentina fusese ndeplinit. Au vzut-o complet goal, aflm dintr-o surs, dezvluind toate secretele unei femei, iar cnd aceast imagine a fost privit suficient de mult, clii au reaprins focul n jurul bietului cadavru. Clii tiau cum s ofere mulimii contravaloarea preului pentru spectacol.