Silvoterapie

http://www.terapii-naturiste.
com
ARTARUL (Acer platanoides)

Aria de raspandire: Artarul se intalneste frecvent pe tot continentul european. Este deseori plantat in parcuri, pentru umbra generoasa a frunzisului sau. Perioada de inflorire: martie - mai. Aspectul: Artarul este un arbore viguros, insa rareori depaseste 20 m in inaltime. El formeaza o coroana arcuita simetric, pe un trunchi mai degraba scurt. Scoarta neteda, cenusie, se desprinde de trunchi sub forma unor solzi alungiti. Frunzele sunt lobate, avand practic aceeasi culoare si acelasi luciu pe ambele fete. Lobii sunt ascutiti si putin zimtati pe margini. In lunile de primavara, artarul poarta flori alb-galbui, dispuse in inflorescente umbeliforme. Fructele sunt prevazute cu doua aripioare imbinate, astfel incat descriu un unghi obtuz. Intre ele, in varful acestui unghi, se gaseste samanta, o mica nuca turtita. Fructele verzi pot fi vazute inca din mai, atarnand in ciorchini grei pe crengi. Mai tarziu, isi schimba culoarea in maroniu si se lasa duse de vant, rotindu-se prin aer ca niste elice. Toamna, frunzele artarului se coloreaza in nuante stralucitoare de rosu si galben. Istoric: Artarul apare deja in scrierile istoricului roman Plinius Secundus (23-79 d.Hr.), dar il aflam mentionat si in papirusuri, ca unul din cele mai importante remedii folosite in medicina Egiptului antic. In secolul XII, calugarita Hildegard von Bingen il caracterizeaza drept un arbore uscat si rece. Ea il recomanda pentru combaterea febrei prelungite, fie punand frunzele in baia bolnavului, fie pregatind o licoare ce se amesteca in vin. Si alti vindecatori ai Evului Mediu au cunoscut foarte bine artarul. Toti l-au prezentat ca pe un remediu cu actiune antifebrila. In zilele noastre, artarului i se acorda din nou atentie, mai ales datorita calitatilor sevei sale. Desi recoltarea sevei de artar are o indelungata traditie, ea a fost practic uitata pentru mult timp. Astazi, seva este foarte apreciata ca sirop, respectiv ca indulcitor. Ea se obtine la fel ca rasinile sau cauciucul, prin crestarea scoartei. E regretabil faptul ca in prezent s-a renuntat aproape cu totul la utilizarea artarului in scopuri medicale, desi pana la inceputul secolului XIX se preparau remedii atat din crengile si frunzele lui, cat si din trunchi si seva. Acum, nu se mai foloseste decat siropul, ca edulcorant in diete. Extragerea sevei se face dupa anumite reguli. Manevrele brutale, executate de oameni nepriceputi, pot duce la uscarea copacului, daca el pierde prea multa seva. Artarul in medicina populara: Ca leac intrebuintat in medicina populara, artarul continua sa-si pastreze o anume insemnatate. Sunt pretuite in special proprietatile sale antipiretice si dezinflamatoare. Bucatile de scoarta si frunzele proaspete se strivesc bine, se aseaza pe o panza curata si se infasoara in jurul incheieturilor umflate, ori se pun pe ochii obositi. Si atunci cand ne simtim labele picioarelor grele si infierbantate, putem conta pe efectul racoritor al frunzelor de artar, introduse in sosete. Intepaturile de insecte se pot trata, de asemenea, cu scoarta si frunze proaspete. Bolnavilor cu febra le ajuta frunzele strivite, puse la talpi. Insemnatatea in ezoterism: Artarul ocupa locul al saselea in seria simbolica a celor sapte arbori cosmici. El corespunde planetei Jupiter, zilei de joi, culorii albastre, iar dintre metale, zincului. Este copacul care linisteste orice fierbinteala si spaima. Lasand sa arda mocnit putin lemn de artar pe mangal incins, el degaja un fum placut mirositor, ce calmeaza si racoreste mania si agitatia. Fizioterapie astrologica: Artarul se afla in relatie cu planeta Jupiter. Efect stimulator: in disfunctiile hepatice, in special in stazele biliare, ce pot influenta negativ
Page 1 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu
http://www.terapii-naturiste.com
procesele metabolice. Efect de atenuare: contra secretiei prea abundente de bila, pentru normalizarea functiilor ficatului si colecistului. Remediul se practica fie prin aplicarea de cataplasme cu frunze si scoarta, fie prin consumarea siropului. La cataplasme, se pot intrebuinta atat scoarta, cat si frunzele proaspete sau uscate. Vindecari energetice: Artarul le este indicat mai cu seama celor pe care un eveniment sau o imprejurare i-a zguduit si i-a inspaimantat, astfel incat ei nu mai reusesc sa-si recapete linistea si echilibrul. Modalitatea cea mai rapida de contracarare a acestei stari neplacute si de limpezire a sentimentelor este aceea de a se odihni si racori zilnic cateva minute la umbra unui artar. Terapia poate fi completata cu prepararea unui ceai din frunze proaspete. Utilizarea in medicina veterinara: Frunzele de artar constituie un furaj hranitor si fortifiant, ce se poate adauga ca supliment la hrana zilnica a animalelor. In bucatarie: Mugurii foarte fragezi de artar, inca nedesfacuti, se pot folosi ca adaos in salate. Siropul obtinut primavara serveste ca un indulcitor bine tolerat, cu efect usor laxativ. Din aceeasi seva se poate prepara si un otet. Utilizarea in cosmetica: Infuziile ajuta la curatarea tenului, iar frunzele proaspete, strivite, au o actiune dezinflamatoare si calmanta asupra pielii iritate. _____________________
ZAMBRUL (Pinus cembra)
Intr-una din povestile noastre se spune ca un drumet, hoinarind dimineata prin padure, a dat de un zambru pe care trasnetul il despicase, dezgolindu-i radacina noduroasa. Omul a mangaiato cu luare aminte, parca incercand sa aline durerea copacului. Atunci i-a patruns in nari o aroma puternica, ce se ridica din lemnul uscat, si indata a auzit un glas care ii vorbea. Era al fapturii ce traise ascunsa in acel arbore, un pitic batran, care va deveni insotitorul si sfatuitorul drumetului. Zambrul, un conifer din familia pinului, ne insufla perseverenta si fermitate a vointei, rezistenta, dar si intelepciunea de a ceda. El ne transmite impulsuri incurajatoare, ne invata sa acordam in orice situatie ragazul necesar devenirii si maturizarii, sa apelam la forta elementelor naturii si sa ne aratam concilianti in imprejurarile furtunoase. Ne indeamna la moderatie si putina odihna, atunci cand muncim peste masura, irosindu-ne puterea nechibzuit. Pentru ca sfaturile lui intelepte sa ajunga la noi, nu e nevoie decat de liniste, rabdare, tacere si atentie. Fiinta tainica a copacului ne hraneste psihic, ne aprinde, ne invioreaza si ne face sa respiram liber. Aria de raspandire: Zambrul este un arbore ce creste in zonele montane, la altitudini de 1500 - 2400 m. Il intalnim in Europa (inclusiv in Carpati), in Manciuria, Siberia si Japonia. Aspectul: In conditii propice, zambrul poate atinge inaltimi de pana la 35 m. Crengile viguroase, departate de trunchi, alcatuiesc o coroana aproximativ piramidala. La arborii mai varstnici, scoarta maroniu-roscata plesneste, acoperindu-se cu solzi marunti. Frunzele, in forma de ace, cresc in cinci manunchiuri, la varful unor ramurele scurte, au trei muchii, sunt lucioase si de un verde-albastrui. Florile sunt unisexuate, cele femele fiind dispuse in conuri de forma rotunjita, compacta, care la inceput au o culoare violet-verzuie si devin brune, pe masura ce se maturizeaza. Istoric: Informatiile referitoare la istoria zambrului nu sunt prea bogate. Lonicerul este descris ca o varietate de pin (care ar putea fi insa si pinul comun, Pinus silvestris), ale carui ace pot fi folosite contra durerilor de dinti, afectiunilor hepatice, tusei, ca si pentru purificarea alimentelor. Aceeasi descriere o gasim si la Hieronymus Bosch, intr-o lucrare din 1565. In general, proprietatile zambrului sunt comparabile cu cele ale molidului (Picea abies), pinului (Pinus silvestris) si zadei. Fitoterapie astrologica: Zambrul se afla in relatie cu Marte, Jupiter si Venus. Efect stimulator: in afectiunile hepatice si astenie generala. Efect de atenuare: in bolile de plamani si tuse. Vindecari energetice: De regula, actiunea zambrului este mai energica decat a bradului sau molidului. El radiaza o forta vitala neobisnuit de mare si, de asemenea, multa caldura. Zambrul nu poseda finetea bradului si a molidului, in schimb se observa la el o atitudine indarjita, aproape razboinica. El poate compensa lipsa de putere si de entuziasm, ca si pe cea de incredere in sine. Oamenii care au nevoie de ajutorul zambrului cedeaza in fata celor mai marunte obstacole, totodata suferind din pricina lipsei lor de fermitate. Sunt in general ezitanti si deseori au extremitatile reci, din cauza unei circulatii defectuoase. In bucatarie: Crude sau prajite, semintele zambrului sunt nu numai comestibile, dar si gustoase. In unele regiuni, oamenii le aduna pentru a se delecta cu ele pe timpul iernii. Dar cand avem asemenea intentii, e bine sa cerem mai intai voie padurarului.
Fructele negre ale verii
BOABELE DE SOC
Daca luna iulie ne-a rasfatat cu rosul purpuriu al fructelor de padure, luna august este sezonul fructelor negre, pe care ploile binefacatoare din ultima vreme le-a daruit cu noi energii. Inzestrate cu har ceresc, fructele crescute in subsuoara padurii ascund in faptura lor fragila si delicata uriase rezerve de sanatate: boabele dulci si zemoase de mure, afinele brumate, fructele dulceag-amarui ale socului nu asteapta decat sa fie culese si puse in cos. Sa pornim, asadar, intr-o noua calatorie pe cararile verii, pentru a descoperi comorile pe care natura ni le ofera in mod gratuit. Pentru inceput, periplul nostru porneste de la cele mai modeste, dar si cele mai puternice dintre ele, si anume fructele socului.
FRUCTELE DE SOC (Sambucus nigra) Mai putin cunoscute decat suratele lor, fructele negre ale socului au o putere vindecatoare cu totul deosebita. In urma cu cateva sute de ani, cand campiile si dealurile noastre erau acoperite de codri adanci si neumblati, aceste fructe erau la mare cinste, fiind un leac pentru bolile cele mai indaratnice: de la incuierea pantecelor si pana la bube rele sau otravire. Apoi, treptat, traditia s-a pierdut, iar taina lor a mai ramas cunoscuta doar catorva vindecatori populari. Oamenii nu au mai avut incredere in aceste bobite cu gust nu foarte placut, ba chiar a aparut credinta ca sunt otravitoare. Intrucat eu le-am descoperit virtutile in practica cotidiana, ma grabesc sa le recomand. Dar sa nu anticipam si sa aflam mai intai cateva lucruri despre recoltarea si prepararea fructelor de soc.
Sucul de fructe de soc Se culeg fructe de soc ajunse la maturitate, care trebuie sa fie negre la
culoare (nu rosietice, rosii-violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice) si dulci la gust. In maximum 24 de ore de la recoltare, ele se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita pana devin ca o pasta, care apoi se pune intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc inchis la culoare si avand un miros care aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere poate fi folosit la dulceata ori gem). Sucul de fructe de soc se administreaza cu un sfert de ora inainte de masa, pe stomacul gol - 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii.Este un leac foarte util in curele de vara de dezintoxicare.
Tinctura de fructe de soc Se culeg fructele de soc neajunse complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet, din care se prepara un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Acest suc va fi combinat apoi in proportia 1:1 cu alcool - un pahar de suc este amestecat cu un pahar de alcool alimentar de 90 -, dupa care se pune in sticle mici, inchise la culoare. Acest preparat are o actiune de dezintoxicare extrem de puternica, asa cum arata studiile stiintifice. Se administreaza la inceput o singura lingura pe zi, la ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri pe zi, luate in doza unica, la ora amintita. Preparatul se dilueaza intr-o jumatate de cana de apa si se bea pe stomacul gol. Doza se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri pe zi.
Fructele de soc uscate Ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (adica foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust) se pun la uscat la soare, cu fructele orientate in sus, asa incat sa piarda cat mai multa apa dintr-o data, sub actiunea razelor solare. Dupa uscare, fructele se scutura de pe ciorchine si se pun in pungi de hartie, care se pastreaza in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc uscate se obtine o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului.
Cateva recomandari terapeutice Obezitate, ingrasare - se face o cura de lunga durata
cu tinctura de soc. In prima zi se ia 1 lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare per ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree puternica, se iau in completare 2-3 lingurite pe zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. In legatura cu efectele acestui preparat in cura de slabire, este ilustrativa experienta pe care am avut-o in urma cu patru ani, cand am fost solicitat sa ajut o domnisoara in varsta de 21 de ani, care avea probleme mari cu greutatea. Avea o inaltime medie (1,67 m), 78 de kg si niste forme cel putin impozante, iar tratamentele facute pana atunci nu dadusera nici un rezultat. I-am recomandat sa elimine carnea, sa manance foarte multe cereale integrale si sa ia tinctura de boabe de soc. A trecut aproape o luna si prietenul meu C., de profesie farmacist, mi-a spus ca fata aceea frumoasa pe care am consultat-o a mai comandat tinctura de soc. N-am stiut despre ce fata frumoasa era vorba, asa ca am asteptat putin in farmacie ca sa vad cine este persoana, atunci cand va veni sa-si ia tinctura ceruta. Ei bine, fata aceea cu inceput de obezitate, cu tenul incarcat si un mers greoi devenise de nerecunoscut. Silueta se conturase extraordinar, scazuse in greutate aproape 10 kilograme, iar starea ei de spirit era mai optimista ca oricand. Tratamentul a constat numai in cura de cereale si in acea tinctura de boabe de soc, in care am capatat de atunci o incredere foarte mare. Acnee, eczema alergica - se ia 1 lingurita de tinctura de fructe de soc in jumatate de pahar cu apa, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni. Psoriazis, boli de piele grave - se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc, administrata in doze progresive, de la 1 la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli. Reumatismul, guta - se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita diluata in jumatate de pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in lunile octombrienoiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ. Constipatie, constipatie cronica - in urma cu multi ani, cand abia incepusem sa deslusesc tainele ierburilor de leac, am intalnit o doamna in varsta de 60 de ani, care de mai bine de 40 de ani suferea de constipatie cronica. Incercase, dupa cum mi-a declarat, toate tratamentele naturiste si alopate, romanesti si straine, dar fara nici un rezultat. Pe langa aceasta constipatie capatase si o lista impresionanta de boli, incluzand o dermatoza rebela, o
tulburare endocrina majora si niste simptome anxioase depresive. Era curioasa daca puteam sa-i ofer si eu un tratament pe care sa nu-l fi incercat inca. I-am dat un flacon cu tinctura de boabe de soc. Dupa doua saptamani, m-am intalnit din nou cu acea persoana, care efectiv nu-si revenea din uimire si bucurie. Si avea si de ce - pentru prima oara dupa patruzeci de ani, procesele de eliminare erau din nou normale, o parte din simptomele afectiunilor de care suferea disparusera, iar starea ei psihica se imbunatatise simtitor. Acest caz a fost primul dintr-o serie mult mai lunga de persoane cu constipatie rebela care s-au vindecat cu acest preparat. De altfel, despre fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura, aveam sa aflu ca sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra. Intoxicatii diverse - se ia o doza de soc de 2-3 linguri de tinctura de fructe de soc diluata intr-o cana de apa, iar a doua zi se incepe un tratament constand in 3 linguri de preparat luate zilnic. In otraviri si intoxicatii grave, pana la ajungerea intr-o unitate medicala specializata, se provoaca purgatie prin administrarea aceleiasi doze de soc, de 2-3 linguri. Tratamentul este contraindicat in toxiinfectiile alimentare cu manifestari diareice, precum si persoanelor cu diaree cronica. Tulburari hormonale diverse - cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos alopat abuziv. Se ia 1/2 - 1 lingura de tinctura diluata in jumatate de pahar cu apa dimineata, pe nemancate, si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori pe zi). Cancerul - s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita maladie se confrunta - fie ca isi dau seama, fie ca nu - cu constipatie cronica, care perturba grav procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura de 1 luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc pe zi, are un efect de eliminare a toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei. Bolile psihice - din punctul de vedere al medicinii traditionale romanesti, dar si a altor popoare, din Germania si pana in India, tulburarile si bolile psihice apar atunci cand efectiv nu mai suntem capabili sa eliminam emotiile negative si tensiunile interioare, care ajung sa se acumuleze si - pur si simplu - sa explodeze in noi. Practicantii medicinii psihosomatice moderne, care cauta sa elucideze legaturile dintre sanatatea fizica si cea a mintii, au remarcat la randul lor ca marea majoritate a pacientilor cu probleme psihice sufera de constipatie cronica sau de afectiuni reno-urinare. Mai mult, prin normalizarea proceselor de
eliminare a toxinelor fizice s-a constatat ca apare si o ameliorare extrem de evidenta a starii de echilibru interior. Din aceasta perspectiva, este explicabil faptul ca tratamentul cu tinctura de boabe de soc, descris anterior la tratamentul constipatiei, are in anumite cazuri de tulburari psihice efecte de-a dreptul miraculoase. Pudra obtinuta din fructe de soc - din care se administreaza cate 3 lingurite pe zi - este excelenta ca mijloc de intretinere a sanatatii. Ea este, de asemenea, recomandata in tulburarile de vedere (inclusiv nocturna), in tulburari de tranzit intestinal, in avitaminoza si convalescenta. ILIE TUDOR
ATENTIE! Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari - peste 200 g -, aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.
Leacurile padurii:
Castanele si ghinda
In nemarginita ei bunatate pentru toate fapturile vii, mama natura are grija si de bietele vietuitoare ale padurii, pe care iarna le ameninta cu foamete si inghet. Exact acum, cand oamenii strang ultima recolta din gradini si livezi, pregatindu-se sa o depoziteze in hambare, arborii din paduri isi scutura roadele singuri, spre bucuria salbaticiunilor. Alunele, ghinda, castanele, jirul, scorusele - toate se gasesc din abundenta in luna octombrie, prin lizierele si luminisurile atinse de aripa toamnei. Si, cum in marea farmacie a naturii darurile de hrana sunt si daruri de sanatate, fructele padurii reprezinta, si ele, leacuri adesea miraculoase, pe care toamna ni le aduce in dar.
CASTANELE SALBATICE
Aparent, banalele castane, pe care le gasim la vremea aceasta prin mai toate parcurile oraselor, ascund sub coaja lor maronie substante vindecatoare foarte puternice. Ele reduc durerea si inflamatia, protejeaza vasele de sange, opresc hemoragiile, stimuleaza circulatia sanguina. Mai mult, in ultimii ani, ele au devenit o pretioasa materie prima pentru industria de cosmetice si unguente, deoarece, folosite extern, au efecte benefice asupra pielii si a circulatiei periferice. Recoltarea se face foarte usor, prin simpla lor culegere de pe jos. Se usuca in strat gros (1015 cm), in locuri caldute si bine aerisite, vreme de trei saptamani, dupa care pot fi puse la pastrare in saculeti de panza ori de hartie sau pot fi preparate imediat. Faina de castane: castanele uscate se piseaza cu tot cu coaja in piua, pana se maruntesc suficient pentru a fi macinate in masina electrica de cafea, dupa care se cern cat mai fin. Praful alb-galbui care rezulta, adica faina de castane, va fi folosit apoi intern si extern pentru urmatoarele afectiuni: Hemoroizi, hemoroizi sangeranzi - se iau zilnic, pe stomacul gol, 3-4 lingurite de faina de castane. Planta se tine sub limba vreme de 5-10 minute, dupa care se inghite cu apa. O cura dureaza 2-6 saptamani, in functie de gravitatea afectiunii, si are un efect extraodinar si asupra venelor, vindecand o serie intreaga de boli pentru care farmacia moderna inca nu a descoperit medicamente. Varice, flebita, afectiuni ale venelor in general - se face tratamentul intern de la hemoroizi si, in plus, se aplica o cataplasma cu faina de castane preparata astfel: la patru linguri de faina de castane se adauga iaurt proaspat, amestecandu-se incontinuu, asa incat sa se formeze o pasta groasa. Aceasta pasta se aplica cu un tifon pe locul afectat, dupa care se acopera cu o folie de nylon si se leaga (dar fara a strange deloc). Se tine 1-2 ore. Tratamentul se repeta zilnic sau o data la doua zile, vreme de o luna. Tromboflebita, tromboze - se pun intr-un borcan patruzeci de castane proaspat culese si bine zdrobite (cu tot cu coaja), peste care se adauga alcool alimentar de 80 de grade cat sa le acopere si sa ramana deasupra o pelicula de lichid de 2-3 degete. Se inchide borcanul si se lasa continutul sa se macereze vreme de 20 de zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza o
lingurita din aceasta tinctura de patru ori pe zi, vreme de o luna. Prostatita, adenom de prostata - se administreaza tinctura obtinuta dupa metoda de mai sus, cate 4 lingurite pe zi, in cure de 2-3 luni. Coaja si miezul castanelor au principii active antiinflamatoare puternice, care actioneaza asupra prostatei. Reumatism - se fac spalaturi cu zeama obtinuta dupa fierberea a 5 maini de castane in 5 litri de apa, pana lichidul scade la jumatate. Baile vor fi cat mai fierbinti posibil. Procedura se repeta o data la doua zile. O credinta populara spune ca cei care poarta in buzunare castane sunt feriti de dureri reumatice, de dureri de sale (lombosciatica) si de intepeneli (nevralgii, intinderi de muschi). Multi oameni care au incercat acest procedeu, mai degraba magic decat medical, au declarat ca au obtinut rezultate excelente.
CASTANELE COMESTIBILE
Au fost aduse pe teritoriul tarii noastre odata cu primele legiuni romane care au ocupat Dacia, iar de atunci, castanul comestibil a fost aclimatizat si cultivat mai ales in zona de vest a tarii. Mai tarziu, prin secolul al XIV-lea, castanii comestibili au fost intens plantati in jurul manastirilor din Oltenia si Moldova, iar cu ocazia aceasta, fructele lor au intrat in retetele vestitelor leacurile monahale, ocupand printre acestea un loc de cinste. Cu ele se tratau reumatismul si degeraturile, problemele digestive si intestinale, diferitele boli ale batranetii. Nu in ultimul rand, castanele au fost folosite ca hrana usoara si extrem de hranitoare pentru convalescenti, bogatia lor de minerale si de vitamine (greu degradabile in procesul prepararii) fiind un excelent sprijin pentru o vindecare rapida. Culegerea castanelor comestibile se face de la sfarsitul lui septembrie si pana la inceputul lui noiembrie. Pentru uz intern, se folosesc fructele proaspete. Pentru utilizari externe, sunt foarte eficiente si castanele uscate (uscarea se face la fel ca la castanele salbatice). Pireul de castane: este unul dintre putinele produse prelucrate termic care pastreaza, in mare parte, vitaminele fructului proaspat. RETETA: se spala bine castanele cu tot cu coaja, dupa care se pun in apa clocotita, unde se lasa sa fiarba la foc mediu, vreme de 45 de minute (nu mai mult, pentru a nu iesi taninurile din coaja, care dau un gust neplacut). Se scot castanele din apa clocotita si se cojesc cat sunt calde, dupa care se piseaza cu o furculita sau se zdrobesc cu un batator din lemn. Iata in continuare cateva indicatii terapeutice pentru acest remediu: Hemoroizi, varice, tromboflebita - se consuma cate o farfurie de piure de castane, indulcit cu miere si aromatizat cu coaja de lamaie rasa, inainte de micul dejun si de cina. Se face o cura de cateva saptamani. Acest preparat stimuleaza tranzitul intestinal, are efecte antiinflamatoare si tonice vasculare. Boli cronice de rinichi - vitaminele din miezul castanelor, precum si anumite principii din coaja au efecte stimulente asupra activitatii renale si impiedica formarea calculilor. Se consuma cate o farfurie de pireu de castane inainte de fiecare masa, in cure de minimum doua sapta-mani. Indigestie, diaree - trezeci de castane comestibile (proaspete sau uscate) se piseaza si se pun sa fiarba la foc mic in trei cani de apa, pana cand scad la o treime. Zeama foarte concentrata rezultata se bea intr-o doza unica. Convalescenta, perioada de crestere la copii - se consuma o combinatie de pireu de castane si branza de vaci (in proportii egale), indulcite cu miere. Este o hrana usor digerabila si foarte energizanta. Degeraturi, dureri reumatice care se agraveaza la frig - cinci mani de castane se fierb cu trei litri de apa pana cand scad la jumatate. Se filtreaza decoctul rezultat, cu care se fac spalaturi
cat mai calde posibil pe locurile afectate. Aplicatia dureaza 10-15 minute si se repeta zilnic, pana la completa vindecare. Castana ca medicament Are efect energizant, antiseptic, tonic pentru sistemul muscular si nervos, antianemic, remineralizant. Coaja castanelor este antidiuretica, fiind bogata in tanin. Castana este bogata si in vitaminele B1 si B2 si contine vitamina C, in cantitate mare, ca si citricele (50 mg. la 100 gr. de miez), dar si mult amidon, suportat bine mai ales de cei suferinzi de stomac. In afara castanelor comestibile, la care ne-am referit pana acum, exista, cum bine se stie, si castanele salbatice care se folosesc in industria farmaceutica pentru prepararea unor medicamente indicate mai ales in bolile de circulatie.
GHINDA
Acum, in octombrie, frumoasele fructe ale stejarilor, cu palariutele lor asezate pe crestet, formeaza un adevarat covor in padurile de deal si de campie sau in preajma arborilor solitari. In urma cu un secol, ghindele erau considerate o adevarata bogatie, culeasa cu grija, pentru a fi folosita ca medicament pentru oameni si ca aliment pentru animale, pe perioada iernii. Ele erau, totodata, si obiecte de veneratie magica. Astfel, se credea ca ghindele contin in ele o tainica esenta a vigorii stejarului, capabila sa redea puterile celor bolnavi sau obositi, sa prelungeasca tineretea si sa aduca noroc si prosperitate. Ghinda se administra uscata si pisata, sub forma de decoct, plamadita in vin sau sub forma unei cafele .
Preparate din ghinda

Pulberea de ghinda - se culeg ghindele si se lasa sa se usuce intr-un loc calduros si bine ventilat, in strat de 2-3 degete grosime, timp de 3-4 saptamani. Dupa ce s-au uscat, se macina cu rasnita electrica de cafea sau se piseaza in piua, iar din pulberea obtinuta se administreaza cate 3-4 lingurite pe zi. Cafeaua de ghinda - pe o tava incinsa se prajesc, vreme de un sfert de ora, ghinde si seminte de naut (in proportia 2:1), amestecandu-le mereu, asa incat sa nu se rumeneasca prea tare. Se macina si se obtine o pulbere maronie - cafeaua de ghinda. Se pun la o jumatate de cana de apa (150 ml) 1-3 lingurite din aceasta pulbere, dupa care se mai lasa se fiarba 2-3 minute. Se consuma calda. Iata in continuare cateva indicatii terapeutice: Diaree, dizenterie - se iau 3-4 lingurite de pulbere de ghinda pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. In cazurile grave, doza se poate mari pana la 10 lingurite pe zi, acest leac vegetal avand o toxicitate foarte scazuta. Adjuvant in hemoragii interne - se administreaza pe stomacul gol 2-3 lingurite de pulbere de ghinda, foarte fin macinata. Daca hemoragia este puternica, se fierb 6 lingurite de pulbere de ghinda intr-o cana de apa, vreme de doua minute, dupa care se filtreaza si se consuma pe stomacul gol, in doza unica. Colita de fermentatie, enterita - se beau 2-3 cani de cafea de ghinda pe zi. Acest preparat nu se va indulci si va fi baut intotdeauna pe stomacul gol, inainte de masa.
Ulcer, gastrita - se administreaza cate 1 lingurita de pulbere de ghinda de 2-3 ori pe zi, intre mese sau atunci cand apar dureri (dar intotdeauna pe stomacul gol). Acest remediu are efecte antiacide, calmante gastrice si cicatrizante. Debilitate, anemie - se face o cura de o luna, timp in care se administreaza in fiecare zi cate 3 lingurite rase de pulbere de ghinda. Pentru a nu aparea constipatia, se administreaza concomitent si tarate de grau, miere, fructe proaspete. Surmenaj, dureri de cap pe fond de oboseala - se bea o cafea de ghinda (obtinuta din 2-4 lingurite la o cana de apa) indulcita cu miere. Are un efect energizant oarecum asemanator cu cel al cafelei clasice, dar fara sa mai apara acea accentuare a oboselii, resimtita dupa trecerea efectului cofeinei.
Fanul si florile de fan

In toate pajistile, florile au fost cosite si adunate in capite. Imbatati-va de mireasma divina si nu uitati ca fanul are si virtuti de medicament
Domnule, da de ce alegi florile separat si nu le culegi laolalta, cum le-o pus Dumnezeu? Intrebarea vine de la o femeie in varsta, care se odihneste, ferindu-se de sulitele fierbinti ale razelor de soare, sub o tufa de alun. Nici nu o observasem. Este imbracata in straie de munca, dar foarte curate, are o broboada alba stransa cu un nod mare sub barbie si ma priveste cu curiozitate cum imi culeg plantele medicinale de pe faneata care in curand va fi cosita. Are 74 de ani batuti pe muchie si inca o mai tin puterile sa mearga la intors fanul si sa-si ajute fiicele si ginerele la munca de pe camp. Au incercat-o, nu-i vorba, si reumatismul, si durerile de spate, ba, la un moment dat, a ajuns prin spitale din cauza unei intepeneli (pareze) a fetei, dar pana la urma, tot cu leacurile din batrani s-a vindecat. De la buna ei stie ca nu e leac mai bun pentru durerile de spate, de piept ori de picioare, ca florile de fan. Si buruienile de leac culese pe alese sunt bune, le stie dupa nume ca-s trifoiste, vulturici ori sanziene, dar la vremea asta cel mai bine e sa-ti iei scuturatura de la fan, ca-n florile proaspat cosite si uscate e cea mai mare putere. Si apoi cum sa nu fie, daca Dumnezeu dupa intelepciunea Lui o pus toate florile aiestea de leac impreuna? Nici in farmacie nu gasesti atatea leacuri si atat de mestesugit amestecate ca pe pajistea de sub munte, in luna lui Cuptor. Ma opresc din cules si ma adapostesc de soare impreuna cu interlocutoarea mea sub tufa de alun, pentru a o asculta mai bine si a putea sa-mi iau notite. Florile de fan ca sa fie bune nu trebuie sa le vada soarele mai mult de cinci zile la rand, ca altfel isi pierd puterea. Trebuie luate imediat ce s-a strans fanul in capite si puse intr-o desaga, pe care sa o pastrezi in loc curat si uscat. La nevoie, scoti florile aiestea si faci scaldatura pentru reumatism si dureri de rarunchi, oblojeli calde pentru plamani si reci pentru vatamatura (hernie) sau dureri de cap de la caldura si oboseala.
Un imens potential terapeutic

Daca imensa intindere de fanete cu flori puse laolalta de bunul Dumnezeu aflata sub culmile abrupte ale Bucegilor ar fi fost in Alpii Elvetieni, in Tirol, in Franta sau in Germania, cu siguranta in jurul ei ar fi functionat cateva sanatorii care sa puna in valoare aceasta resursa. Pentru ca in prezent, putinele fanete din Europa ramase nemodificate de mana omului si nepoluate sunt un tezaur de sanatate care aduce imense beneficii celor care stiu sa-l exploateze. Exista in aceste tari zeci de sanatorii si clinici unde se fac adevarate minuni cu florile de fan. Folosite sub forma de impachetari, ele stimuleaza circulatia sanguina periferica, relaxeaza musculatura, favorizeaza eliminarea toxinelor, intensifica metabolismul. Baile de flori de fan reduc inflamatiile articulatiilor, stimuleaza imunitatea generala, decongestioneaza traseul respirator. Cercetatorii au studiat chiar si calitatea somnului, atunci cand se doarme pe fan proaspat cosit. Ei au pornit de la credinta populara a taranilor din Tirol ca un somn de jumatate de ora pe fan proaspat e la fel de odihnitor ca o noapte de odihna in pat. Cei care dorm pe fan proaspat se trezesc regenerati, sensibilitatea lor la stres se reduce, iar in timp, chiar anumite afectiuni psihice usoare se remediaza. In sanatoriile de lux din Elvetia, bogatii stresati din toata lumea platesc sume impresionante pentru privilegiul de a se relaxa in voie pe o mana de fan si de a face proceduri cu acest remediu, pe cat de simplu in aparenta, pe atat de complex ca actiune terapeutica.
Cand fanul devine medicament

Fanul este un amestec de specii ierboase din familia gramineelor si din peste saizeci de specii de plante medicinale. In mai toate fanetele intalnim trifoiul rosu, trifoiul alb, ghizdeiul, coadasoricelului, drobita, patlagina, cimbrisorul, busuiocul salbatic, piciorul-cocosului, clopoteii. In fanetele din zona de campie si de deal, mai apar trifoiul de balta, salvia de camp, cicoarea, lipicioasa, sanziana galbena. La munte, intalnim in fanete cretisoara, angelica, branca-ursului, arnica, tintaura. Asadar, afirmatia ca in fan se ascunde o adevarata farmacie nu este deloc exagerata, o multitudine de specii medicinale cu actiuni terapeutice din cele mai diverse fiind recoltate laolalta cu iarba.
Florile de fan
Florile de fan se obtin prin scuturarea fanului imediat dupa uscare. Atunci, prin sita facuta de paiele uscate, sunt cernute flori, seminte si frunze ale plantelor medicinale care cresc laolalta cu iarba. Pentru obtinerea acestor flori, fanul trebuie scuturat cat este proaspat (imediat dupa uscare), altfel se scutura singur si florile se pierd in timpul transportului si al diferitelor manipulari ori se degradeaza in timpul depozitarii. Valoarea terapeutica cea mai mare o au florile obtinute din fanul din anul respectiv, in timp, ele pierzandu-si puterea curativa. Daca nu am obtinut din timp flori de fan, se poate folosi fanul ca atare, marind doar concentratia extractelor folosite de cinci ori. In sanatoriile cu traditie din Occident, care utilizeaza acest gen de remedii, este folosit de obicei fanul ca atare, fara a mai separa florile de el.
Retete cu fan si flori de fan Baia fierbinte cu flori de fan

Mod de preparare In cinci litri de apa fiarta se adauga 10-15 maini de flori de fan. Se lasa sa se infuzeze vreme de 15-20 minute, amestecand din cand in cand. Se filtreaza infuzia si se toarna fierbinte in apa de baie, potrivindu-se temperatura apei, asa incat sa se ajunga la 38-40C. Baia dureaza 20-30 de minute, timp in care apa trebuie mentinuta mereu foarte calda prin adaugarea de apa fierbinte sau infuzie de flori de fan fierbinte. Cateva indicatii si efecte terapeutice Baia fierbinte cu flori de fan activeaza circulatia, permite preluarea rapida a principiilor active din plante, mareste pe moment capacitatea de aparare a organismului in fata infectiilor. Este un remediu excelent contra infectiilor renale si a cistitei, reumatismului, guturaiului, gripei (in faza incipienta). Este recomandat cu precadere persoanelor cu mare sensibilitate la frig si la curentii de aer rece. Baile fierbinti partiale, cum ar fi cea de sezut sau a membrelor, se fac intr-un lighean, numai cu infuzie racita pana la temperatura de 37-39 C, fara adaos de apa. Contraindicatii si precautii La baia completa cu flori de fan, cresterea temperaturii se va face gradat, pornind de la temperatura de 36-37C. Nu vor face aceste bai fierbinti persoanele hipertensive, care sufera de ischemie cardiaca, epilepsie, tromboflebita, arterita obliteranta in forme grave, care au suferit accidente vasculare.
Baia cu extract complet de flori de fan

Mod de preparare
In 5 litri de apa se pun la inmuiat 7-10 maini de flori de fan, timp de 8-10 ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara). Se filtreaza maceratul si se pune deoparte intr-un vas. Florile de fan ramase, la care se mai adauga 3-4 maini de flori proaspete, se pun la fiert 1-2 minute in 5 litri de apa clocotita, dupa care se lasa sa mai infuzeze timp de 20-30 minute. Dupa ce s-a racit acest decoct, se filtreaza si se combina cu maceratul la rece obtinut initial, dupa care se toarna in apa de baie. Acest extract contine atat principiile active obtinute prin macerare, cat si cele extrase la temperaturi inalte, fiind din acest motiv cel mai activ.
Cataplasma cu flori de fan

Cataplasma calda O mana de flori de fan se oparesc cu o cana de apa clocotita, vreme de 10-15 minute. Se scot apoi florile de fan si se filtreaza. Se invelesc in tifon si se aplica cat se poate de calde pe locul afectat. Cataplasma rece O mana de flori de fan se macina cu rasnita de cafea sau se maruntesc in piua. Se adauga peste ele apoi apa calda (la 37-42C) si se lasa sa stea vreme de 1-2 ore; apoi se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat.
Boli care se trateaza cu succes cu ajutorul florilor de fan:
Afectiuni ale nervilor periferici, dureri musculare. Se fac bai generale calde, cu extract complet de flori de fan, bai care vor avea o durata de 30 de minute. Tratamentul se face de 2-3 ori pe saptamana si are efecte blande, de reglare a activitatii sistemului nervos central, dar si de stimulare a nervilor periferici, de eliminare a durerilor musculare. Sunt indicate in parezele usoare, in nevralgii, in mialgii. Cistita si bolile renale. Se recomanda baile fierbinti de sezut facute seara, vreme de 10-20 de minute. Intr-un lighean se toarna 5-7 litri de infuzie fierbinte de flori de fan, care se lasa sa se raceasca la 39C. Dupa asezarea in lighean, se mai adauga din cand in cand infuzie fierbinte, pentru ca temperatura sa ramana constanta. Dupa baie, corpul nu se sterge, ci se invelesc salele intr-un prosop uscat si cald, dupa care pacientul se acopera cu o patura vreme de o jumatate de ora. Reumatismul. In reumatism se folosesc baile partiale si cele complete. De obicei, terapeutii naturisti recomanda baile complete foarte fierbinti, facute cu extract complet de flori de fan: se toarna in cada cu apa fierbinte (la 39-41C) 5 litri de extract complet de flori de fan, se acopera cada cu o folie, asa incat doar capul si gatul sa iasa afara, restul corpului inspirand aburii de flori de fan din cada. Din cand in cand, se mai adauga infuzie fierbinte, pentru ca temperatura apei sa nu scada. Aceste bai se fac o data la doua zile, pe o perioada de minimum 10 zile; apoi se reduc treptat. Tratamentul este deosebit de eficient, deoarece la actiunea antireumatica, analgezica, antiinflamatoare articulara a plantelor se mai adauga un proces amplu de dezintoxicare. Reamintim ca aceste bai fierbinti sunt contraindicate persoanelor care sufera de boli cardiace si vasculare.
Bolile de piele. Numeroase plante care cresc laolalta cu fanul au efecte antiseptice si modifica anumite procese metabolice la nivelul pielii, atunci cand sunt utilizate extern: trifoiul rosu combate ciupercile parazite, piciorul-cocosului este antibacterian, patlagina este antibacteriana si favorizeaza refacerea tesuturilor, sanziana galbena este cicatrizanta, cimbrisorul si coadasoricelului sunt antiinflamatoare si antialergice etc. Iata de ce baile cu extract complet de flori de fan sunt cat se poate de indicate ca adjuvant sau chiar ca modalitate principala de tratament pentru eczeme, infectii bacteriene ori cu ciuperci la nivelul pielii, sclerodermie. Exceptie fac infectiile in faza acuta, care necesita folosirea unor antiseptice puternice, precum si anumite dermatoze care se agraveaza in mediu umed. Pentru tratarea alergiilor, infectiilor, acneei, psoriazisului, dermatozelor rebele la alte forme de tratament, se recomanda bai partiale (in care sa fie introdusa doar partea afectata) cu extract complet de flori de fan. Se incepe cu o cura intensiva: 1-2 bai de 15-30 minute pe zi, timp de o saptamana, apoi se face o baie la 2 zile, timp de alte trei saptamani. In paralel, se fac cure de dezintoxicare cu plante, cum ar fi trei-frati-patati, soc, angelica. Migrena. Exista mai multe modalitati de aplicare a florilor de fan, in functie de tipul de pacient si circumstantele in care apare aceasta afectiune: Daca durerea se diminueaza la cald, se pune o cataplasma calda cu flori de fan pe ceafa, peste care se tine o sticla umpluta cu apa fierbinte (pentru ca temperatura sa nu scada). Aplicatia dureaza o jumatate de ora - o ora, timp in care pacientul ramane cat mai relaxat, intins pe burta, cautand sa respire cat mai profund. In cazurile in care durerea se agraveaza la caldura, se fac cataplasme reci cu flori de fan, pe frunte si tample, care se schimba la 10-15 minute. O astfel de procedura va fi facuta timp de maximum o ora pe zi. Baile complete cu extract la rece din flori de fan sunt indicate mai ales persoanelor surmenate, care lucreaza intelectual vreme indelungata, care se simt slabite si devitalizate. Se fac cure - o baie completa la 3 zile, vreme de 3 saptamani. Insomnia. Se recomanda baile complete cu extract complet din flori de fan facute seara, chiar inainte de culcare. Temperatura apei de baie va fi reglata asa incat pacientul sa se simta cat mai destins. Baia dureaza 30 de minute. In prima saptamana va fi facuta cate o baie pe zi, inainte de culcare. Apoi se face cate o baie la 3 zile. Adjuvant in boala canceroasa. Baile cu extract complet de flori de fan sunt un adjuvant pretios in tratamentul cancerului, datorita efectelor detoxifiante si anticancerigene ale anumitor plante de fan. Printre plantele purificatoare mentionam drobita, sovarful, chimenul, sanzienele albe, iar dintre cele anticancerigene: branca-ursului (frunza mai ales), iarba-sarpelui, cimbrisorul, trifoiul rosu. Baile contra cancerului vor fi facute de regula o data pe saptamana, maximum de doua ori pe saptamana, si vor dura jumatate de ora. Temperatura nu va fi nici prea mare, nici prea mica, pentru a nu suprasolicita organismul. Folosirea extractului complet va da acestei bai si valente revitalizante deosebite (datorita pastrarii anumitor proprietati bioenergetice ale florilor de fan).
Energizantele toamnei: NUCILE si ALUNELE Cri, cri, cri, toamna gri,/ Nu credeam c-o sa mai
vii...", dar iata ca totusi "zana melopeelor" vine, anuntandu-si sosirea printr-o solie de ploi. Vor cadea frunzele, va veni iarna, cu gripele si racelile ei. Noroc ca mama-natura ne poarta de grija, adunand in camarile ei provizii imbelsugate, care sa le tina de foame vietuitoarelor din paduri, iar noua sa ne dea energie, pentru a invinge cu fruntea sus anotimpul. E suficient sa iesiti la margine de oras sau sa va plimbati prin gradina bunicilor de la tara si veti vedea darurile pline de sanatate ale naturii, pregatite sa va pice in cos. Prin cranguri, alunii si-au scos deja la vedere fructele mititele si cafenii, in gradini, nucii au inceput sa-si scuture rodul, in timp ce la umbra deasa a fagilor incepe sa cada jirul, delicatesa multor salbaticiuni. Pe campii, hranitoarele seminte de floarea-soarelui si de dovleac s-au maturizat, acumuland in ele rezerve de energie. In trecut, taranii nostri, mai ales cei din zonele mai apropiate de munte, mergeau la vremea toamnei sa adune alune si jir, necesare pentru hrana lor si a animalelor. Departe de a fi anotimpul melancoliei, pentru omul care traia in preajma naturii, toamna era anotimpul vitalitatii, in care agonisea rezervele de hrana si energie care trebuiau sa-i ajunga pana in primavara. Un anotimp lasat de la Dumnezeu pentru a acumula constient resurse de sanatate, care sa il fortifice si sa transforme venirea iernii intr-un eveniment firesc. In randurile care urmeaza, va familiarizam cu cateva din secretele acestor rezervoare de energie care sunt fructele si semintele toamnei. ALUNELE Alunul romanesc este un arbust, o tufa ceva mai mare, care creste mai ales la marginea palcurilor de padure, acolo unde este lumina din belsug si pamant afanat. Mai exista o specie de alun, turceasca, mai productiva, dar ale carei fructe nu au virtutile tamaduitoare si vitalitatea alunului autohton. Fructele
alunului sunt o adevarata mina de energie, avand o valoare calorica si nutritiva foarte apropiata de cea a carnii, dar fiind mai digerabile si avand o toxicitate mult mai mica. In plus, aluna este foarte bogata in vitamine (A, B1, B2, C) si in minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu). Ca medicament, alunele au valoare terapeutica atunci cand sunt consumate crude, neprajite, fiind indicate pentru: Anemie - continutul de fier si asimilatia usoara recomanda alunele ca pe un antianemic puternic, util mai ales convalescentilor, persoanelor subponderale. Alunele sunt indicate mai ales in anemia hemolitica. Anemie posthemoragica - o alta calitate a alunelor este aceea ca favorizeaza coagularea, ceea ce le face foarte pretioase in tratamentul anemiei care apare dupa sangerari abundente. Ele sunt foarte indicate femeilor care se simt foarte slabite in perioada ciclului menstrual, din cauza pierderilor masive de sange. Crestere - continutul de calciu, potasiu si fosfor fac din acest fruct un stimulent ideal pentru crestere la copii. Consumul regulat de alune intareste sistemul osos, ajuta la maturizarea cerebrala, fereste de afectiuni cum ar fi rahitismul, tulburarile grave de pubertate, anemia. Diabet - aluna este foarte bogata in calorii si foarte saraca in hidrati de carbon (sub 15%), motiv pentru care nu produce cresteri sensibile ale glicemiei (asa cum fac alte alimente), fiind un aliment ideal pentru diabetici, cu atat mai mult cu cat scade si cantitatea de colesterol din sange. Conditia este ca alunele sa fie consumate crude, neprajite. Fragilitatea capilara - doua lingurite de frunze de alun maruntite si 50-100 g de alune crude consumate zilnic intaresc vasele capilare si combat tendinta de invinetire rapida a obrazului. Pietre la rinichi - in medicina populara, bolnavii care aveau pietre la rinichi erau hraniti cu alune si ulei de alune din belsug, fiind in acelasi timp pusi la o cura de ceai de ienupar (Juniperus communis) si de merisor (Vaccinium vitis idaea). Relativ recent s-a constatat ca, intr-adevar, alunele - la fel ca si celelalte doua plante mentionate - au calitatea ca dizolva calculii renali si calculii din vezica urinara. Sarcina - 20 de alune mancate dimineata si aceeasi cantitate seara constituie un intaritor remarcabil pentru femeile gravide. Ele inlocuiesc cu mult succes sofisticatele si scumpele tablete cu minerale si vitamine, asigurand energia necesara in aceasta perioada si ajutand la fortificarea organismului in vederea nasterii. Tuberculoza, boli pulmonare in general - avand o valoare calorica superioara carnii si fiind in acelasi timp mult mai usor asimilabile, alunele constituie un mijloc rapid de vitalizare, foarte util persoanelor care sufera de
aceste afectiuni. In locul fripturilor in sange si al altor mancaruri asemanatoare care sunt calduros recomandate uneori, dar care pot obosi tubul digestiv si blocheaza procesele imunitare - este recomandata o portie de 150-200 g de alune pe zi. De retinut! Taranii nostri din zonele de deal mai obtin inca, prin presare la rece, uleiul de alune, care nu se conserva foarte mult timp, dar care are efecte tamaduitoare foarte puternice. O lingurita de ulei luata seara si una dimineata, timp de 15 zile, duc la eliminarea teniei; luat zilnic, uleiul de alune protejeaza gatul impotriva infectiilor, fiind folosit cu mult succes si contra hipertensiunii arteriale - doza este aceeasi (o lingurita dimineata si una seara, luate inainte de masa). Prin zdrobirea alunelor crude in piua sau macinarea lor cu rasnita se obtine o "faina" foarte gustoasa, care amestecata cu miere si busuioc da un vitalizant de exceptie. Pentru copii, mai ales, aceasta forma de administrare a alunelor este foarte indicata. NUCILE Miezul de nuca este unul dintre cele mai consistente si sanatoase alimente cunoscute. Este un inlocuitor perfect al carnii, mai bun si decat soia, atat de in voga astazi si in Occident. Miezul de nuca dat prin masina de tocat inlocuieste perfect carnea tocata in aproape orice, de la chiftele la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea ca valoare calorica, avand o toxicitate de cateva ori mai mica si fiind foarte usor digerabila. In raport cu sora sa descrisa mai sus, aluna, nuca e mai greu digerabila, dar si mai consistenta, mai puternica din punct de vedere energetic. Ca medicament, nucile sunt acum mai putin cunoscute, desi odinioara erau la concurenta cu plantele medicinale. In prezent, este recunoscuta actiunea lor vitaminizanta, fiind de retinut prezenta vitaminei E, cu efect intineritor, reglator al activitatii hormonale, protector al pielii, alaturi de vitamina F, care favorizeaza asimilarea primeia. In plus, nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc, motiv pentru care este folosita in tratarea bolilor vasculare, a tulburarilor de crestere si maturizare, a deficientelor imunitare. Dintre bolile in care consumul nucilor are un efect favorabil evident, mentionam: Accident vascular - consumul regulat de nuci neprelucrate termic intareste vasele de sange si previne, mai ales la persoanele in varsta, ruperea lor. Iata o reteta foarte eficienta: 3 miezuri de nuca pisate, o lingurita de polen de albine si doua linguri de miere de albine se amesteca foarte bine, modelandu-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol, dimineata. Boli de piele - miezul a 20-30 de nuci, consumate zilnic, grabeste
vindecarea bolilor de piele si refacerea pielii dupa arsuri, opreste procesele degenerative. Consumul de nuci este indicat ca substitut pentru carne, dar si ca tratament in sine contra psoriazisului, a eczemelor alergice rebele, a infectiilor cu ciuperci la nivelul pielii. Constipatie - se consuma miezul a patru nuci prajite usor, la zece minute dupa ce s-au consumat unu-doua pahare de compot de prune sau doua linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol. Diabet - la fel ca si alunele, nucile sunt foarte sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de baza in diabet, unde se recomanda in mod special cruditatile si renuntarea la carne. In plus fata de alune, nucile au chiar si o actiune usor hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni. Greutate corporala sub cea normala - datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si care nu cresc colesterolul atunci cand sunt consumate in cantitati mari, nucile sunt o piesa de baza in curele de ingrasare. Persoanelor care vor sa-si mareasca greutatea, fara a risca o crestere brusca a colesterolului, o suprasolicitare a aparatului cardiovascular ori aparitia unor probleme cum ar fi celulita ori vergeturile, le este calduros recomandat acest aliment. Hipertiroidie - nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aduc un aport considerabil de calorii, care in aceasta afectiune sunt consumate in exces, de unde si starea de devitalizare pronuntata care apare frecvent. Sterilitate, impotenta - aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare, care protejeaza si curata vasele de sange, fac din nuci un aliment foarte indicat in tratamentul acestor doua afectiuni. Este de notat efectul benefic al nucilor in prevenirea impotentei vasculare (care reprezinta peste 50% din cazurile de impotenta).
Cateva leacuri populare stravechi:

- Femeile in pericol de a pierde sarcina trebuie sa ia 10 miezuri de nuca pe care sa le piseze impreuna cu o lingurita de seminte de castraveti. Se inghite acest amestec cu un pahar de apa de izvor. - Bubele dulci (eczemele infectioase care produc mancarimi) trec daca sunt unse noua zile la rand cu miez de nuca proaspat pisat, amestecat cu ulei de floarea-soarelui (presat la rece).
- Colicile abdominale la copii sunt alinate daca iau miez de nuca bine uscat, amestecat cu putin piper. - Osul mort (tuberculoza osoasa) se trateaza cu miez de nuca, ce se mesteca bine in gura si apoi se aplica direct pe locul afectat, infasurandu-se cu o frunza si lasandu-se sa stea o vreme, minimum un ceas. Cojile verzi de nuca Toamna, cand se scutura nucile, pe pamant cade si invelisul verde, carnos - cojile verzi de nuca. Se aleg numai fragmentele tari, verzi; coaja moale, galbena sau negricioasa se arunca. Cojile se usuca in strat subtire si se folosesc intr-o serie larga de afectiuni: - Negii - se usuca si cad daca sunt frecati de trei ori pe zi cu sucul de coaja verde de nuca, vreme de doua-trei saptamani. - Parul albit prematur - poate fi innegrit temporar prin frecarea cu coji verzi de nuca sau prin ungerea cu un decoct foarte concentrat: o mana de coaja verde se fierbe vreme de cinci minute intr-o cana de apa, dupa care se lasa la racit. Aceasta "vopsea naturala" poate fi folosita si pentru barba carunta a barbatilor. - Inflamatii in gura si in gat, amigdalita - o mana de coji uscate se maruntesc bine si se adauga peste ele o jumatate de litru de rachiu de drojdie, cu care se lasa sa se macereze vreme de zece zile, dupa care se filtreaza. Se fac gargare si clatiri ale gurii cu acest preparat diluat cu apa.
Conserve de toamna... cu sanatate
Retete din plante aromate si conifere: uleiuri, balsamuri, alifii, marmelade

E suficient sa faceti o preumblare intr-o padure de brad, inarmati cu un cos. Din cateva cetini, un pumn de conuri si un chiup de rasina, veti putea prepara remedii miraculoase impotriva bolilor anotimpului friguros. Ca sa nu mai vorbim de placerea de a contempla o padure vesnic verde, de conifere, inspirandu-i aromele si efluviile de oxigen
ULEIURI
Ulei de dafin Recomandari: raceli, reumatism, guta, nevralgii. Ingrediente: 100 g foi de dafin, 1 l ulei de masline. (Un alt ulei puteti obtine din urmatoarele ingrediente: 100 g ace de pin, 50 g boabe de ienupar, 50 g scoarta de plop, 1 l ulei de masline sau floarea-soarelui). Mod de preparare: Se maruntesc plantele si se amesteca bine. Se pun intr-o sticla, se toarna peste ele uleiul, se insurubeaza capacul si se lasa sa se macereze 6-8 saptamani, intr-un loc cald, scuturand sticla o data pe zi. Dupa expirarea timpului de macerare, se strecoara. Pentru prepararea maceratelor cu ulei se recomanda exclusiv uleiul presat la rece. Practica a dovedit ca acesta are cea mai buna stabilitate in timpul macerarii si ca poate fi folosit vreme indelungata. Sticla cu plantele si uleiul trebuie umpluta bine, pana sus, pentru ca intre ulei si dop sa fie cat mai putin aer. In felul acesta, se evita rancezirea sau aparitia mucegaiului in timpul macerarii. Caldura care se degaja in interiorul sticlei duce la formarea apei de condensare. Picaturile de apa cad pe suprafata uleiului, se incalzesc din nou si se strang iarasi pe dop. Caldura din interior si apa de condensare sunt o buna premisa pentru dezvoltarea germenilor patogeni. Cu cat este mai plina sticla cu ulei, cu atat e mai redusa formarea acestor germeni. Atentie: pentru prepararea uleiurilor, folositi plante proaspete si uscate, nu acoperite cu roua sau udate de ploaie.
BALSAMURI
Balsam de molid si larice Recomandari: reumatism, guta, sciatica. Ingrediente: 60 g rasina de molid sau de larice, 6 g ceara de albine, 50 ml ulei de sunatoare (sau de masline). Se lasa rasina sa se topeasca intr-un recipient de ceramica rezistent la foc si cand devine lichida, se adauga uleiul. Se mai incalzesc putin
impreuna, amestecandu-le bine, iar dupa aproximativ 5 minute se ia vasul de pe foc si se tine 2-3 ore pe baie de apa, care se va mentine permanent calda. Se strecoara printr-un ciorap de nylon si se incorporeaza ceara de albine. Se incalzeste balsamul pe baia de apa pana ce se topeste ceara, dupa care se incearca daca este suficient de gros, luand putin cu o lingura sau o spatula de lemn, si se lasa sa se raceasca. Daca balsamul este prea subtire (lichid) se mai adauga putina ceara de albine; daca este prea consistent, se mai adauga putin ulei. Cand consistenta este cea dorita, se toarna balsamul in borcane, se lasa sa se raceasca, se acopera cu hartie de pergament, se lasa sa transpire circa 5 ore, se insurubeaza capacele si se pun in camara sau intr-un alt loc intunecos si racoros. Daca borcanele sunt bine inchise, balsamul poate fi pastrat, fara probleme, 2-3 ani. Balsamul este foarte eficient si pentru rani si zgarieturi, in sinuzite si pentru vindecarea furunculelor si abceselor. Balsam de plop Recomandari: dureri reumatice, guta, inflamarea fibrei musculare. Ingrediente: 100 g muguri de plop negru (de la Plafar) sau scoarta de plop, 70 g ceara de albine, 500 ml ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se incalzeste uleiul pe baie de apa, se incorporeaza mugurii sau scoarta de plop si se lasa sa se macereze intre 3 si 5 ore, la caldura. Se strecoara, se adauga ceara de albine si se tine balsamul in continuare pe baia de apa, pana se topeste ceara. Se toarna in borcane, se lasa sa se raceasca si sa transpire la fel ca balsamul de molid. Se insurubeaza capacele si se pastreaza intr-un loc intunecos si racoros. Balsam din rasina de pin Recomandari: reumatism, guta, raceli si stari gripale. Ingrediente: 40 g rasina de pin, 10 g boabe de ienupar, 10 g rozmarin, 20 g ceara de albine, 10 g miere, 70 ml ulei de masline, scaiete sau floarea-soarelui. Prepararea, pastrarea si durabilitatea sunt aceleasi ca la balsamul de molid sau larice. Mierea se incorporeaza in balsam abia dupa ce ceara s-a topit in ulei. Se mai amesteca o data si se toarna imediat in borcane.
ALIFII
Alifie de casa (reteta veche) Recomandari: tumori, furuncule, abcese. Ingrediente: 50 g rasina de brad sau de molid, 40 ml ulei de in (sau de masline, floareasoarelui). Se amesteca rasina proaspata cu uleiul de in, pana ce are consistenta unei alifii simple, usor de aplicat pe locul bolnav. Alifie de conuri Recomandari: se foloseste in aceleasi cazuri ca si balsamul de molid sau larice. Efectul ei este ceva mai bland. Ingrediente: 1-2 conuri de molid, larice sau pin (cat mai proaspete si mai curate), 50 g untura de porc. Se topeste untura intr-o tigaie si se adauga conurile maruntite. Se lasa sa se
macereze 1-2 ore in untura fierbinte, dupa care se strecoara. Se toarna untura topita intr-un borcan, se lasa sa se raceasca si sa transpire sub hartie de pergament, dupa care se inchide borcanul cu un capac filetat si se tine intr-un loc racoros. Durabilitatea este diferita. Exista alifii care pot fi folosite - fara probleme - cativa ani, iar altele rancezesc si mucegaiesc dupa doar cateva luni. Daca le preparati cand luna e in crestere, sunt mai bune si tin mai mult decat in faza de descrestere.
SIROPURI
Pentru prepararea tuturor siropurilor - de fructe sau de flori - folositi reteta pe care o prezentam mai jos. Sirop de porumbar (Prunus spinoza) Ingrediente: 3 kg boabe de porumbar, 1/2 l vin rosu, 1/4 l otet de mere, 1 l apa, 2 kg zahar. Se amesteca vinul rosu, otetul de mere si apa si se toarna peste boabe. Se acopera cu un capac si se lasa sa stea 3 zile la rece. Se strecoara, se adauga zaharul, se fierbe siropul circa 15 minute la foc mic si se toarna fierbinte in sticle. Pentru siropurile de flori, se iau 80100 de flori si se tin 3-5 zile intr-un amestec de apa, vin si otet. Pentru cele cu culori sensibile - violete sau nalbe - se foloseste aceeasi reteta, dar siropul nu va fi prea intens colorat. Fructele nu se arunca dupa strecurare, putand fi folosite pentru marmelada.
SUCURI
Suc de mere cu lapte Ingrediente: 1 l suc de mere (nealcoolizat), 1 l lapte, eventual 3-5 linguri miere. Se amesteca sucul cu laptele si se incalzesc intr-o cratita pana aproape de punctul de fierbere. Se filtreaza printr-un tifon si se adauga (sau nu) mierea. Se toarna in sticle si se tine la rece. Sucul de mere cu lapte trebuie baut la temperatura camerei, nu rece. Este un medicament preventiv si cu efecte vindecatoare si trebuie folosit ca atare. Nu este un aliment de consum. Sucul de mere cu lapte trebuie baut intre mese, in cantitati mici: de 3-5 ori pe zi, cate o lingura (pentru adulti), si de trei ori pe zi, cate o lingurita (pentru copii). Recomandari: boli de plamani, astenie, nervozitate, anemie, tulburari digestive, lipsa poftei de mancare, tuse, raceala si stari gripale, febra, afectiuni hepatice si biliare, constipatie. Suc de porumbar (se poate inlocui cu coacaze negre) Ingrediente: 1 kg boabe de porumbar, 200 g zahar. Mod de preparare: se zdrobesc fructele in centrifuga sau se dau prin masina de carne de doua ori. Se adauga zaharul, apoi se pun fructele la foc vreme de 5 minute. Se toarna fierbinte in sticle incalzite. Terciul de fructe ramas de la centrifugare nu trebuie aruncat. Din el se poate prepara o marmelada excelenta. In cazul cand fructele au samburii mari, ei trebuie scosi inainte. Iata alte trei combinatii extrem de bogate in vitamine:
500 g boabe de paducel si 100 g pulpa de prune; 500 g boabe de soc negru si perisori si 300 g pulpa de mar; 500 g boabe de scorus; 20 g pulpa de mar; 200 g prune (fara samburi).
MARMELADE
Pentru exemplificarea retetei, am ales porumbarul. El poate fi inlocuit cu orice alte fructe, la alegere. Ingrediente: 500 g porumbe negre, 15 g pectina de mere (uni-gel), se gaseste la magazinele naturiste, 1-5 linguri miere. Se spala fructele, se zvanta intr-o sita, apoi se pun intr-o cratita si se infierbanta. Se introduce pectina, amestecand usor cu o lingura de lemn. Se adauga mierea, se lasa sa dea in fiert, dupa care se mai tine vasul pe flacara 30 de secunde, pana ce fructele se inmoaie. Marmelada fierbinte se pune in borcane spalate si incalzite dinainte, se acopera cu capace filetate si se rastoarna un minut cu capul in jos. Apoi se pun la rece, in pozitie normala. Important: dupa desfacerea borcanului, el trebuie pus la frigider, iar continutul sa fie consumat in maximum doua saptamani. Altfel mucegaiesc.
LIMONADE
Pentru preparare am ales drept exemplu limonada de flori de soc, dar in mod similar se pot prepara limonade cu flori de papadie, violete, flori de mar, de maces, vinarita (Asperula odorata). Limonada de soc Ingrediente: 5-10 inflorescente de soc, 5 l apa, o lamaie taiata felii, 1 kg zahar. Mod de preparare: Se pun in apa florile de soc si feliile de lamaie. Se dizolva in ea si zaharul. Se pune vasul la soare, acoperit cu un tifon, si se lasa la macerat doua-trei zile. Apoi se strecoara si se trage la sticle. Se pun in camara vreme de 6 saptamani. Intre timp se controleaza ca presiunea din sticle sa nu fie prea mare.
O planta pe orbita internationala:
Socul si fructele lui

Cercetari recente plaseaza socul in fruntea celor mai puternice stimulente ale sistemului imunitar. Fructele lui sunt un concurent redutabil al vaccinurilor antigripale In laboratoarele supersofisticate ale unei universitati medicale din Israel se fac experimente care ar putea influenta soarta omenirii. Subiectul cercetarii sunt niste... bobite negre-albastrui ale unei plante capabile sa neutralizeze cei mai periculosi microbi si sa mareasca extraordinar capacitatea naturala de aparare a organismului. Se pare ca aceasta planta are cu adevarat ceva special, pentru ca a declansat o desfasurare de forte fara precedent: sute de cercetatori de prima mana lucreaza de mai bine de zece ani la aceste studii care au capatat o coplesitoare importanta, in conditiile in care omenirea este tot mai amenintata de spectrul unor boli incurabile cum ar fi SIDA si SARS, cancerul sau leucemia. Curios: un banal extract din fructele acestei plante devanseaza mult, ca eficienta, substantele chimice obtinute prin sintezele cele mai complicate. Despre ce planta este vorba? Ei bine, aceste studii se refera la o mai veche cunostinta a revistei noastre, care la noi in tara s-a impus ca remediu de prima mana in curele de slabire si de dezintoxicare rapida: socul. Ce au special aceste fructe de soc? Nu ne-ar ajunge paginile revistei pentru a consemna toate faptele experimentale si concluziile la care s-a ajuns in ultimii ani, legate de aceasta planta, in urma unor studii desfasurate in paralel, in zeci de spitale si institute. Extractele de fructe de soc sunt un puternic concurent al medicamentelor antivirale de ultima generatie, ajuta la vindecarea majoritatii bolilor degenerative, la prevenirea bolii canceroase, la combaterea tumorilor benigne, prelungesc tineretea biologica. In cele ce urmeaza, ne propunem sa facem o scurta si foarte necesara sinteza despre utilizarile acestei extraordinare plante, in tratarea si prevenirea bolilor:
Unde gasim fructele de soc

Acum, in miez de toamna, fructele socului (Sambucus nigra) pot fi gasite mai ales in zonele muntoase, pe vaile raurilor si paraielor, unde razele soarelui patrund mai greu, iar ciclul de vegetatie al acestei plante este intarziat. Cel mai frecvent intalnim socul in marginile de padure, in zonele limitrofe drumurilor forestiere, in taieturile de padure unde arborii de baza inca nu s-au regenerat si unde arbustii de talie mica se dezvolta luxuriant.
Recoltarea fructelor de soc

Se face prin taierea ciorchinilor cu boabe de pe ramuri. La trei-patru ore de la culegere, aceste boabe se vor prepara sau vor fi puse la frigider, unde se pot pastra 24-48 de ore. Daca nu se folosesc in stare proaspata, pentru preparate cum ar fi siropul, tinctura sau sucul, fructele de soc pot fi uscate, dar numai pe cale artificiala. Boabele se desprind de pe ciorchine si se pun in strat foarte subtire pe o soba sau pe un calorifer, care asigura o temperatura in jur de 40 de grade Celsius. Se lasa boabele sa se deshidrateze pana cand seamana cu stafidele. Atunci se depoziteaza in pungi de hartie, in locuri uscate si intunecoase.
Cele mai eficiente preparate din fructe de soc Sucul proaspat

Se obtine prin zdrobirea boabelor de soc cu ajutorul mixerului electric, sau manual, cu ajutorul unei linguri de lemn. Dupa zdrobire, pasta rezultata se filtreaza printr-un tifon pus in doua, sucul obtinut fiind pus intr-o sticla curata si apoi depozitat la rece. Termenul de valabilitate al acestui suc in conditiile pastrarii la frigider este de maximum 48 de ore. Se administreaza 3-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, pentru tratarea constipatiei, a colitelor de putrefactie, pentru intarirea capacitatii de aparare a organismului.
Tinctura
Se obtine prin amestecarea sucului proaspat de fructe de soc cu alcool alimentar de nouazeci de grade. Intr-o sticla, se pun un pahar de suc de fructe de soc si un pahar de alcool alimentar, dupa care se agita bine amestecul pentru a se omogeniza. Ulterior, tinctura se pune la pastrare in sticla bine inchisa, la loc intunecos si rece. Termenul sau de valabilitate este de doi ani. Se administreaza 1-4 linguri pe zi, ca remediu forte in curele de slabire, ca detoxifiant in bolile cronice si degenerative, pentru sporirea rapida a imunitatii. Pentru o scadere rapida in greutate - in cazul persoanelor obeze sau supraponderale, schema de tratament este urmatoarea: in prima zi se ia o lingurita pe stomacul gol, la ora 18; in a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate o data. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Aceasta crestere gradata a dozei este necesara pentru a nu aparea diareea sau colicile abdominale. Daca pe masura ce se creste doza apare totusi diareea puternica, se iau in completare (sublingual) 2-3 lingurite de pulbere de scoarta de stejar (Quercus robur) pe zi sau de iarba de coada-racului (Potentilla anserina), iar daca diareea persista, atunci se reduce doza sau chiar se intrerupe tratamentul. In cazul in care apare balonarea (fenomen rar la tratamentul cu soc), consumati zilnic 1-2 lingurite de chimen sau fenicul.
Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a boabelor uscate cu rasnita electrica de cafea. Se administreaza 3-4 lingurite de pulbere pe zi, pe stomacul gol, fiind recomandata in tratarea avitaminozelor, a bolilor oculare, a diareei (fructele uscate au un efect opus extractelor proaspete), a colitei.
Siropul
La doua pahare de suc proaspat de fructe de soc, obtinut dupa metoda de mai sus, se adauga doua pahare de zahar brun si coaja rasa de la doua lamai. Se pune acest amestec pe foc si se lasa sa clocoteasca scurt, dupa care se toarna fierbinte intr-o sticla care va fi inchisa apoi ermetic. Se iau 4-5 lingurite din acest preparat pe zi, pentru un efect usor laxativ, tonic, vitaminizant si remineralizant.
Boli care se trateaza cu fructe de soc
Gripa, guturai, sensibilitate la epidemiile de gripa - vaccinurile antigripale cele mai sofisticate au acum o concurenta serioasa: tinctura de fructe de soc. Cel putin asa sustin cercetatorii, care au testat extractul pe zeci de tipuri de virusuri care produc gripa. Concluzia: substantele continute de fructele de soc blocheaza infectarea celulelor sanatoase de catre virusurile gripale si, ca atare, stopeaza boala, atat in fazele incipiente, cat si in cele avansate. Actiunea fructelor de soc este deocamdata unica in lume, nici un alt medicament de sinteza sau natural neajungand la asemenea performante. Preventiv, in timpul epidemiilor de gripa care se fac deja simtite acum, la inceputul toamnei, se fac cure de doua saptamani, timp in care se iau 2-3 linguri de tinctura de soc pe zi. Daca gripa v-a prins deja, luati pe parcursul unei zile 2-4 linguri de tinctura diluata in apa, timp de 7-10 zile la rand. Vindecarea se va face mult mai rapid, iar in plus, vor fi mult diminuate anumite simptome, cum ar fi febra, durerile musculare, starile de slabiciune. Obezitate, ingrasare - acum cateva luni, am vazut un caz care mi-a reconfirmat uimitoarea capacitate a tincturii de soc de a rezolva rapid acest tip de probleme. Pacienta, in varsta de 38 de ani, avea o greutate cu douazeci de kilograme peste cea normala, iar curele de infometare pe care le incercase dadeau rezultate mult prea lente, asa incat se descuraja si renunta la ele. In disperare de cauza, a apelat la o cura cu tinctura de fructe de soc, pe care a tinut-o vreme de trei luni neintrerupt. Inca din primele doua saptamani, a sesizat o puternica intensificare a tranzitului intestinal, precum si o eliminare a apei din corp, asa incat a scazut trei kilograme in greutate, aproape fara efort. A continuat tratamentul intens cu tinctura de fructe de soc si, pe langa faptul ca slabea la aceeasi cantitate de hrana consumata, de la un moment dat a inceput sa nu mai simta acea nevoie imperioasa de a manca. A reusit in cele nouazeci de zile de tratament sa slabeasca aproape 15 kilograme, iar scaderea in greutate s-a corelat cu o extraordinara modificare in bine a trasaturilor fizice. Aspectul incarcat al tenului a disparut inca din primele saptamani, pielea a capatat un aspect luminos, intreg corpul castigand parca o noua tinerete. Schema de administrare folosita in acest tratament este cea prezentata mai sus, la modul de obtinere a tincturii de soc. Constipatie, constipatie cronica, colita de putrefactie - se administreaza dimineata, pe nemancate, una-trei linguri de tinctura de soc, diluate intr-o cana de apa. Tratamentul se face vreme de patru saptamani la rand si se poate relua, la nevoie, dupa o pauza de 5-7 zile. Herpes - atunci cand apar primele simptome ale unei eruptii herpetice (usoara febra, nervozitate, usturime sau mancarimi), se ia cate o lingura de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, din ora in ora, in total 3-4 doze. Se mentine tratamentul vreme de o saptamana. Anumite principii active din fructele de soc anihileaza mecanismul enzimatic prin care virusurile patrund in celulele sanatoase, stopand astfel boala ori grabind vindecarea. Un fenomen similar se petrece si in cazul infectiei cu temutul virus HIV, despre al carei tratament vom vorbi in continuare. Adjuvant in tratamentul infectiei cu HIV - se fac tratamente de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. Se administreaza 2-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, in cure de 45 de zile, cu o saptamana de pauza, dupa care se reia. Pentru imbunatatirea vederii nocturne, adjuvant in tratarea bolilor oculare - se iau zilnic 3-4 lingurite de pulbere de fructe uscate de soc. Administrarea se face pe stomacul gol, in cure de 3-4 saptamani. Anumiti pigmenti (care dau culoarea neagra boabelor), vitaminele si mineralele din compozitia acestor fructe au un efect exceptional asupra ochilor. Adjuvant in tratarea tumorilor maligne si benigne - o cura de treizeci de zile cu tinctura de fructe de soc, administrata cate 2 linguri pe zi, are efecte surprinzator de puternice, prin activarea
sistemului imunitar, element extrem de important in tratarea acestei categorii de afectiuni. Psoriazis, alergie cutanata, sclerodermie, boli de piele rezistente la tratamentele clasice - mai ales in lunile octombrie-noiembrie, cand multe boli de piele, cum ar fi psoriazisul sau sclerodermia, tind sa recidiveze sau sa se agraveze, cura cu suc sau tinctura de fructe de soc este cat se poate de binevenita. Se administreaza zilnic 1-2 lingurite de suc sau 3-4 lingurite de tinctura, pe o perioada de minimum patru saptamani.
Precautii si contraindicatii
Intrucat are un efect laxativ si purgativ puternic, tinctura din fructe de soc va fi administrata cu prudenta in doze mari (peste 2 linguri pe zi), pentru a nu accelera prea mult tranzitul intestinal. Cu exceptia cazurilor in care se foloseste tinctura de fructe de soc pentru slabire rapida sau contra constipatiei, este indicat sa se ia zilnic si cate una-doua lingurite de pulbere de cretisoara (Alchemilla vulgaris) sau de scoarta de stejar (Quercus sp.), pentru a tine sub control tranzitul intestinal. Preparatele obtinute din fructele de soc proaspete, mai ales tinctura si sucul, sunt contraindicate in cazurile de diaree acuta si cronica, precum si in cazul colitei de fermentatie. Persoanele care au un colon sensibil sau sufera frecvent de balonare ar fi bine sa consume in paralel cu preparatele din fructe de soc si anumite condimente cu rol carminativ si antiinflamator intestinal: seminte de fenicul, seminte de chimen, busuioc, menta.
Atentie la toxicitatea socului

Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si ca orice medicament ingerat in doze prea mari, poate da reactii adverse cat se poate de neplacute: voma, arsuri la stomac, inflamarea gatului, dificultati in respiratie. Dozele periculoase sunt de 200 de grame de fruct sau de suc si de 300 de grame de tinctura pe zi.
Terapia padurii BRADUL

(Abies Alba) - "O, brad frumos/ O, brad frumos,/ Cu cetina tot verde/ Tu esti copacul credincios,/ Ce frunza nu si-o pierde." Eternitatea verde a bradului e o taina nedezlegata, care arata ca prin trunchiul lui circula seve deosebit de puternice, care ii pot fi si omului de folos -
Legenda bradului Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era in miez de zi. Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut. Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: "Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca voi vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese". Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru, pe cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: "Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure
pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca asa cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie". Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca.
Bradul in medicina veche romaneasca Cu nume de origine dacica, bradul este pentru romani un arbore sacru, prezent ca simbol in cele mai vechi manifestari ale credintelor si creatiei populare. La fel de veche este si folosirea lui ca leac intr-o multime de boli. Scaldatorile cu cetini de brad erau folosite pentru intarirea celor slabi si a convalescentilor, pentru tamaduirea durerilor de oase si de piept. Rasina intra in compozitia unsorilor folosite contra reumatismului si infectiilor, pentru vindecarea ranilor si arsurilor. Apoi, mireasma bradului era considerata un adevarat elixir in bolile de plamani. Bolnavilor de piept li se recomanda sa mearga seara intr-o padure de brad, atunci cand emanatiile eterice ale coniferelor isi faceau numaidecat efectul. Pe timp de iarna, exista obiceiul ca, la capul bolnavilor de piept, sa se puna ace si cetini de brad, proaspat zdrobite. Primavara, din muguri de brad si miere se facea un sirop cu virtuti tamaduitoare, care era folosit in "suspin" (astm si bronsita astmatiforma) si "hectica" (tuberculoza). Odinioara, cand tamaia era o raritate, fiind folosita numai la bisericile episcopale, in satucurile de munte, era folosita rasina de brad pentru fumigatii. Despre afumarile cu rasina de brad si de pin se spunea ca alunga boala, necazul si toate spiritele rele.
Cateva leacuri cu cetini, rasina si muguri de brad - Siropul de ace de brad De pe ramurile de brad proaspat culese (de cateva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic sa se evapore) se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planseta de lemn, cat mai bine, cu ajutorul unui tocator. Intr-un borcan de sticla cu capac si cu gura larga se pune un strat gros de un deget de miere, apoi se adauga un strat subtire si uniform de ace de brad dupa care un nou strat de miere s.a.m.d. In final, deasupra ultimului strat de ace de brad, se pune un strat gros de doua-trei degete de miere, dupa care se inchide borcanul ermetic, cu capacul. Se lasa acest amestec in camara, de la doua la patru saptamani, apoi
se scoate si se filtreaza totul, rezultand un sirop extrem de parfumat si cu efecte tamaduitoare deosebite. In vechime, exista obiceiul ca vasul de extractie al siropului sa fie tinut ingropat in pamant, pentru a "trage seva tamaduitoare" a acestuia. Acest sirop se poate face si primavara, din muguri, dar cel din ace culese in lunile decembrie si ianuarie este cel mai bogat in uleiuri volatile si, ca atare, are efectele tamaduitoare cele mai puternice in bolile respiratorii.
- Rasina si plamadeala de rasina in alcool Rasina de brad se recolteaza foarte simplu, in orice anotimp, prin desprinderea cu cutitul de pe arbore, ea fiind intalnita in toate taieturile scoartei (pentru brad, rasina joaca rolul de antiseptic si cicatrizant). In mod normal, ar trebui facut un rezinaj special pe scoarta copacului, dar pe traseele turistice, oamenii au facut, din pacate, prea multe crestaturi pentru a fi suficienta rasina de recoltat. Singura grija pe care trebuie sa o avem este sa nu ranim copacul atunci cand scoatem rasina, care, de altfel, se desprinde relativ usor. Rasina poate fi consumata ca atare sau, pentru a proteja dantura (substantele din rasina ataca smaltul dintilor), poate fi preparata cu alcool. Plamadeala de rasina se obtine foarte simplu: intr-un pahar cu alcool alimentar de minimum 80 (altfel rasina nu se dizolva) se adauga trei-patru linguri de rasina de brad, amestecand foarte bine, asa incat ea sa se dizolve perfect. Dupa ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze, dupa care se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.
Baile cu cetini de brad Se pun doua-trei maini de ramuri tinere de brad, cu tot cu ace, tocate bine, in jumatate de caldare de apa si se lasa la macerat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile sunt puse sa dea in clocot in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini de brad dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, astfel incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active.
Alifia din rasina de brad
Cea mai buna alifie din rasina de brad se obtine acasa, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma, din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci, se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-un vas curat, in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune (se gaseste in piata, la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este omogen, se adauga doua-trei linguri de rasina de brad. Se amesteca la foc mic, pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se toarna intr-un borcan. Se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate, de doua-trei ori pe zi.
Afectiunile care raspund la tratamentul cu brad - Durerile de gat, amigdalitele, faringitele, esofagitele - se mesteca si se suge o lingurita de rasina, lasand-o sa alunece cat mai incet pe gat. Tratamentul se face de doua-trei ori pe zi. Se poate face si o gargara cu plamadeala de rasina in alcool. - Cancerul la gat - dimineata si seara se suge cate o bucatica de rasina, de marimea unei monede de o suta de lei, dupa care nu se mananca nimic, vreme de o ora. Este un tratament cu rol adjuvant. - Infectiile urinare (cistitele) si cele de rinichi (nefritele) - in aceste afectiuni, un tratament intern de cateva zile cu plamadeala in alcool de rasina de brad poate face minuni. Se ia o lingurita de preparat, diluata cu putina apa, de treipatru ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de plamadeala in alcool de rasina de brad cate o lingurita de tinctura de ienupar. Rezultatul va va uimi. - Bronsita, astm, boli pulmonare trenante - se ia de patru, sase ori pe zi cate o lingurita de sirop de ace de brad, preparat dupa metoda indicata mai sus. Suplimentar, se fac bai fierbinti, cu extract de cetini de brad.
Utilizari externe: - Arsuri si taieturi usoare - se aplica alifia de rasina pe locul afectat de doua-trei ori pe zi. Daca exista riscul de infectie, atunci se aplica mai intai ca dezinfectant - plamadeala in alcool, de rasina de brad este un antiinfectios si
cicatrizant redutabil. - Plagi care nu se inchid, luxatii si fracturi care se vindeca greu - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool (reteta saseasca) sau se face un masaj foarte usor, cu alifie de rasina. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de cel putin o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza considerabil. Mesterii populari care "indreapta oasele" recomanda ca, dupa tratament, sa se puna o compresa cu rasina in alcool, la 30 de minute dupa efectuarea tratamentului. Pe plagile care nu se inchid, se pun, de asemenea, comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool, vreme de 30-60 de minute, dupa care se lasa o perioada dubla de timp sa se zvante in aer liber. - Hemoroizi - se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi, alifia de rasina, al carei mod de preparare a fost descris mai sus. - Reumatism - se trateaza eficient prin bai fierbinti, partiale sau complete, facute in extract de cetini de brad. Imediat dupa baie, bolnavul este uns cu alifie de rasina de brad si i se da sa bea ceai fierbinte de soc cu maghiran. - Astenie, convalescenta, dureri musculare - se fac bai generale cu extract de cetini de brad, dupa care se fac si frictionari usoare cu alifie de rasina de brad, pe talpi, pe maini, pe umeri. Un rol tonic foarte bun il are si siropul de ace de brad, administrat intern. Baile cu acest preparat sunt un adjuvant foarte bun si in nevroza cardiaca. - Scleroza in placi (adjuvant) - acele proaspete de brad se zdrobesc bine de tot pe o planseta de lemn, cu ajutorul unui tocator, apoi se invelesc in tifon si se aplica pe sira spinarii, vreme de cel putin o ora, asezand deasupra un fular gros, astfel incat sa nu apara senzatia de frig. - Probleme legate de glanda tiroida (hiper- si hipotiroidie), inflamatii dureroase ale ganglionilor - se pune o cataplasma cu ace de brad (preparata in modul descris mai sus) pe gat, seara si se tine peste noapte. Pe ganglionii inflamati se pune, de asemenea, o cataplasma cu ace de brad.
BRADUL
Cand pomul de Craciun ne aduce in dar sanatate
Inainte sa aduceti in casa un brad de Craciun taiat, duceti-va in padure si cautati unul viu. Veti intelege mult mai bine sarbatoarea ce se apropie. Un brad taiat e un simbol. Un brad viu e un leac pentru suflet. Craciunul inseamna nastere, un inceput, un miracol ce are nevoie de semne vii. Si cat de viu este un brad in padure, stalp de sustinere al lumii, cu radacinile infipte adanc in pamant si cu ramurile incarcate de stele! Experimentati aceasta extraordinara inlesnire: sa-i folositi unui brad viata, energia, inainte de a-i pune in ramuri globuri si lumanari. Calitatea dominanta a bradului este fluiditatea. El ne ajuta sa depasim blocajele de energie create de oboseala si stres. Procedeul pe care trebuie sa il urmati este simplu: asezati-va la picioarele unui brad (molid), rezemandu-va spatele de trunchiul sau. Prin haine ii veti simti neregularitatile scoartei. Curand, o caldura placuta vi se revarsa in trup, va invaluie si, incetul cu incetul, va linisteste. Oboseala parca vi s-ar scurge in pamant. Instinctiv, va indreptati spinarea, coloana se intinde, intreg corpul pare sa intre in extensie. Ocrotiti de crengile cele mai de jos ale molidului, priviti pamantul, acoperit de o sumedenie de ace cazute. Sub stratul lor, pamantul primitor, umed si cald, respira. Si respiratia noastra devine mai profunda si mai regulata. Plamanii se deschid, inspiram si expiram amplu. Ne simtim inundati de o forta innoitoare. Trupul nostru e strabatut de caldura si de lumina. Acum ridicati-va in picioare si imbratisati trunchiul cu bratele. Simtiti mirosul rasinei. Inchideti ochii si lasati mireasma sa va patrunda in trup. Lipiti-va obrazul de scoarta aspra a bradului. Este vie! Asteapta cu nerabdare Craciunul. Nasterea Domnului e celebrata si in padure, de animale si de copaci. Acum ridicati bratele. Sprijiniti-le de brad cat mai sus. Priviti in sus, spre locul unde varful lui se intalneste cu cerul. De acolo va cobori sarbatoarea, impodobindu-i cetinile cu stele. Ati devenit o antena ce receptioneaza fiinta molidului. Un tremur usor, o vibratie ne trezeste la o noua viata. Epuizarea fizica a disparut cu desavarsire. Simtim in noi puterea coborata din cer. Inviorati si incarcati de energie, ne putem desprinde bland din inlantuirea copacului. Fluiditatea lui ne curge acum si noua prin trup.
Ce e bine sa stim despre brad

Aspectul: Bradul este un conifer vesnic verde, cu frunze aciculare si o coroana de forma regulata, piramidala. El poate creste pana la inaltimea de 70 m. Crengile dinspre varf sunt scurte si departate de trunchi, numai cele de jos se apleaca spre pamant. La copacii tineri, scoarta e neteda, rosie-bruna. La molid, conurile atarna, spre deosebire de ale bradului argintiu (Albies alba), care sunt verticale. Cultivarea: Deoarece bradul nu suporta umbra, amplasamentul lui natural trebuie sa fie intr-un loc larg, unde sa se poata bucura din plin de lumina. Dar silvicultura intensiva, practicata astazi, nu mai acorda atentie unor asemenea amanunte. Din cauza monoculturilor, padurile de brad ne ofera deseori o
imagine dezolanta, dezbracata de verdeata arbustilor. Printre sirurile de copaci, prea strans aliniate, nu patrunde destula lumina. Obsesia productivitatii nu cruta nici macar padurea. Chiar si copacului i se iau spatiul si timpul ce i se cuvin. El e instrainat de mediul sau firesc. Imaginea sterila, monotona si vaduvita de viata a padurilor unde, practic, nu mai exista decat molizi, constituie expresia unei lumi vaduvite de sentimente. Aceste paduri n-au nimic de-a face cu o vitalitate sanatoasa, normala. Sunt paduri bolnave, care nu s-au dezvoltat de la sine, ci au fost create artificial de omul contemporan. Daca vom compara brazii cultivati cu cei crescuti spontan, in zonele muntoase, deosebirile sunt evidente. In padurile cultivate, ei stau aliniati ca soldatii. Dispusi intr-o ordine perfecta, usor de intretinut si aducatori de profit, se inalta repede, dupa cum le e firea, ca si cum s-ar grabi sa-si incheie scurta lor existenta. Dincolo, in salbaticie si libertate, ravasiti de viscole si biciuiti de ploi, dezordonati si prea putin de folos cuiva, isi ridica fruntea sfidatori, dand ascultare imboldului launtric si vadindu-si adevaratul lor caracter. Acestia sunt brazii pe care trebuie sa ii alegeti ca remedii de sanatate. Doi molizi, una si aceeasi planta, si totusi, doua fiinte complet diferite. Una aruncata in lanturi de nebunia omului, iar cealalta vietuind in natura nesupusa, ascultand doar de legile ce-i guverneaza devenirea, potrivit cu rostul ei in lume - aceleasi legi ce ne conduc si noua viata, fie ca vrem, fie ca nu.
Istoric
Bradul si molidul au furnizat dintotdeauna lemn de constructie. In Grecia antica, de pilda, catargele de corabii se faceau din molid. De aceea, copacul era inchinat zeului marilor, Poseidon. Stradivarius si alti lutieri celebri l-au folosit si ei la constructia viorilor. Considerat arborele vietii, bradul simbolizeaza forta matern-protectoare si regeneratoare. In sanctuarul distrus de Carol cel Mare in anul 772, odata cu ocuparea cetatii saxone Eresburg, se gasea coloana lui Irmin, care nu era altceva decat un trunchi de molid, simbol al pamantului, pe care s-ar sprijini bolta cereasca. Din coloana lui Irmin provine traditia armindenului: pomul sau crengile verzi, puse la portile, usile sau ferestrele caselor, la inceputul lunii mai. Armindenul si sarbatorile ce il insotesc anunta primavara, care aduce cu ea inceputul unei vieti noi. Terebentina, obtinuta din diferitele varietati de molid, a fost cunoscuta inca de Hipocrat, Pedanios Dioscorides si alti medici vestiti ai Antichitatii. Unele aplicatii ale ei, recomandate atunci, isi pastreaza valabilitatea si astazi. La randul lor, calugarita Hildegard von Bingen, Paracelsus, Matthiolus si alti vindecatori au intrebuintat rasina, acele si mugurii molidului drept remedii pentru vindecarea celor mai felurite boli, de la raceli, la guta si reumatism. Hildegard von Bingen aprecia bradul in mod deosebit, privindu-l ca pe o intruchipare a vitejiei. Si in prezent, molidul se bucura de multa atentie, mai ales in medicina populara. Fitoterapia clasica nu face nici o deosebire intre brad si molid.
Utilizarea in fitoterapie
Partile folosite: Mugurii, scoarta. Perioada de recoltare: Aprilie - mai. Principalele substante active: Uleiuri volatile, rasina. Efecte terapeutice: Actioneaza in primul rand ca un puternic calmant al tusei, expectorant, dezinflamator si bactericid. Totodata, are efect revulsiv, activeaza circulatia locala, combate spasmele si balonarile, este un bun tonic general, dar si un calmant al starilor nervoase.
Aplicatii in medicina populara

Administrare interna
Infuzie din muguri sau ace de brad: 2 linguri de plante se oparesc cu 200 ml apa clocotita. Se lasa 15 minute, apoi se strecoara. Se indulceste cu miere. Se beau 2-3 cani pe zi. Ce boli vindeca: afectiuni pulmonare, raceli, gripe, boli nervoase, boli renale (ajuta in inflamatiile rinichilor si ale vezicii urinare), stari diareice, litiaze biliare si parazitoze. Are efect sudorific si antipiretic. Moasele il recomandau ca fiind capabil sa grabeasca nasterea. Rasina proaspata: se sug 20-30 g pe zi, pentru tratarea faringo-amigdalitei. Extern
Ceaiul din ace de molid se foloseste si la spalaturi contra scurgerilor vaginale (leucoree). Cetina de brad (taiata) se recomanda in bai, pentru tratarea reumatismului, varicelor si tonifierea generala, indeosebi pentru intarirea sistemului nervos. Pernele umplute cu cetina tanara servesc ca un remediu calmant, ce asigura un somn profund si intareste sistemul nervos. O reteta speciala: semintele de brad se fierb, utilizandu-se simultan ca ceai si cataplasma, in septicemie. Din ceai se bea cate o cana la 3-5 ore. Cataplasma se schimba la intervale de 3 ore si se tine toata noaptea. Sirop din muguri de brad: 1 kg de muguri proaspeti de brad se pun la fiert in clocot vreme de 20 de minute in 2 litri de apa. Se lasa la racit. La un litru de lichid se adauga 900 g zahar. Se fierbe din nou pana da in clocot. Se trage in sticle mici, inchise la culoare. Se astupa cu dop si se tine la rece. Se iau 2-3 linguri pe zi, diluat eventual in apa sau ceai fierbinte, in caz de afectiuni ale cailor respiratorii. Alifie de brad: se face din rasina de brad, ceara de albine si unt proaspat. Se incalzesc pe baie de aburi si se amesteca pana se obtine o pasta omogena. Se foloseste la bube si rani.
In aromaterapie
Aromaterapia intrebuinteaza exclusiv uleiul volatil extras din acele de molid si brad, din varfurile de crengi sau din conuri. Esenta astfel obtinuta actioneaza bland, usureaza respiratia, are proprietati calmante si tonifiante. Evaporarea uleiului eteric in incaperi ne da un sentiment de siguranta si confort, reactualizand legatura cu pamantul, ca un camin ospitalier, ce gazduieste faptura noastra fizica. Datorita actiunii lui linistitoare si reconfortante, uleiul de molid ne imblanzeste si in acelasi timp ne impulsioneaza sa fim mai prezenti si mai activi. Se gaseste in farmacii si magazinele naturiste.
Ca material pentru fumigatii

Acele, conurile si rasina molidului au o traditie indelungata ca material pentru fumigatii, intrebuintat alaturi de alte conifere, cu mult inainte ca tamaia, smirna si alte substante pretioase sa ajunga in Europa, aduse de pe diverse continente. Cel dintai rol al fumigatiilor consta in purificarea aerului in casa (se baga ramurele de brad in soba sau se ard ace de brad pe plita). In planul fizic, ele servesc la dezinfectare, atat in timpul unei boli, cat si in perioada de convalescenta. In plan energetic, contribuie la curatarea ambiantei, a locului in care traim, de sentimente apasatoare si sumbre.
Ezoterism
Arderea lemnului de molid si de brad, ca si fumigatiile facute cu el in spatii deschise, serveste la purificarea aerului si indepartarea fortelor si a elementelor dizarmonice. Acelasi lucru este valabil si pentru rasina celor doi arbori. La catolici, in zilele de advent, crengile de molid, aprinse de la flacara unei lumanari, umplu camerele cu o aroma placuta, curata, sugerand o atmosfera calda, in care oamenii se simt la adapost de toate relele.
Efecte psihice
Molidul si bradul transforma nelinistea launtrica, nervozitatea si incordarea in calm si echilibru. Ei au, intr-un anume sens, si o actiune de potolire a fierbintelii. In preajma molizilor si a brazilor, colericii se linistesc, temperamentul lor fierbinte isi gaseste echilibrul. Cei doi arbori curata si deschid caile respiratorii, fortifica plamanii si ne ajuta sa respiram mai profund. Petrecand oarecare timp in vecinatatea molizilor si a brazilor, vom constata o activare a circulatiei si o intarire a sistemului nervos.
Silvoterapie
FAGUL Fiti sanatosi cu ajutorul copacilor!

Denumirea botanica: Fagus silvatica Raspandire: este prezent in toata Europa. Este o specie foarte des intalnita, in padurile de fagi sau mixte. Originea: se crede ca provine din emisfera nordica. Perioada de inflorire: aprilie-mai. Aspectul: este usor de recunoscut, dupa scoarta neteda, de culoare gri-argintie. Poate atinge o inaltime de 40 de metri. Coroana este mare, boltita si foarte ramificata. Frunzele au o forma elipticalunguiata (4-10 cm), sunt de un verde mai deschis, acoperite cu perisori. Florile, masculine si feminine, cresc in manunchiuri indreptate fie in jos, fie in sus. La maturitate se deschid si isi descopera fructul: jirul. Partile folosite: scoarta, mugurii, frunzele, ramurile tinere. Jirul: fructul fagului are valoare nutritiva. La tara, miezul lui se mananca precum alunele. In cantitate mare, produce dureri de cap.
Istoric
Fagul are o istorie foarte veche, care ajunge pana in era tertiara. Numele este de origine greceasca - phagein - si inseamna a manca, cu referire la fruct (jirul), care este comestibil. In Evul Mediu, despre puterea lui vindecatoare putem afla din scrierile calugaritei Hildegard von Bingen, care il descrie ca remediu impotriva febrei si a icterului de ficat (galbenare), dar si pentru vindecarea ranilor. Din pacate, astazi fagul ca medicament nu mai este utilizat oficial, in ciuda calitatilor sale recunoscute.
Efecte terapeutice principale

Scoarta: febrifug, antidiareic, tonic amar. Lemnul: gudronul extras din lemn este folosit la tratarea bolilor de piele. Cenusa de lemn: lesia obtinuta prin fierberea ei cu apa trateaza negii. Mugurii: sunt recomandati in litiaza urinara.
Fagul in medicina populara

Statisticile au aratat un lucru extrem de interesant: in comparatie cu alti copaci, de pilda cu stejarul, fagul este lovit de trasnet de 54 de ori mai putin. Explicatia ar putea fi forma radacinii. Copacii cu radacina plana, ramificata si foarte intinsa atrag, se pare, mai rar fulgerele, decat cei cu radacina ascutita, infipta ca un par, adanc, in pamant. Iata principalele sale utilizari:
Uz intern
Diaree, dizenterie: decoct dintr-o lingurita de scoarta de fag maruntita la o cana de apa. Se beau doua cani pe zi. Febra: decoct dintr-o lingurita de scoarta maruntita si doua linguri de scoarta proaspata, la o cana de apa. Se fierbe pana da in clocot. Se strecoara. Se bea intreaga cantitate, inghititura cu inghititura. Litiaza urinara: infuzie din doua lingurite de muguri, peste care se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze 15 minute. Se beau doua cani pe zi. Urcior: aceeasi infuzie se foloseste in cataplasme aplicate pe pleoapa bolnava.
Uz extern
Reumatism: se fac bai de 15 minute cu fiertura de ramuri tinere si frunze de fag. Se toarna in apa din baie (37gr.C). Rani: se aplica pulbere de frunze uscate, peste care se leaga un pansament sterilizat; se prepara o pasta de cenusa de lemn de fag, ulei de sunatoare si ceai de nalba. Se aplica pe abcese si rani.
Ezoterism
Fagul corespunde cu cifra 1 si cu planeta Saturn, cu ziua de sambata, cu metalul plumb, cu culorile negru si cenusiu. Betisoarele din lemn de fag, taiate egal, erau folosite in oracolele celtilor. Pe fiecare bat erau gravate semne runice, dupa care erau asezate pe o tipsie de argint. Se intindea o panza alba, pe pamant sau pe o masa, si dupa rugaciunea pregatitoare, se scoteau unul dupa altul trei betisoare. Ordinea runelor extrase, semnificatia fiecareia dintre ele in parte, dar si relatia dintre ele alcatuiau mesajul general al oracolului. Lemnul de fag era folosit si pentru fumigatii, de catre samanii siberieni. In Romania: In aproape toate regiunile tarii, de Armindeni (inceputul primaverii) se pun la poarta sau la intrarea in casa frunze de fag, in speranta ca ocroteste casa de rele. In Oltenia, exista un intreg ritual legat de confectionarea sicriului pentru mort, din lemn de fag. Lemnul e adus din padure de cinci mesteri, iar pe durata confectionarii tronului, trei bocitoare canta melodii ceremoniale. In medicina magica romaneasca, din scoarta de fag se faceau discuri mici, de marimea buboaielor. Se aplicau pe ele o noapte, apoi se legau intr-o carpa si se aruncau in drum, ca sa ajunga la altul...
Terapie psihica
Fagul semnifica rigoare. Ordoneaza si clarifica. Trezeste sentimente de securitate si stare de bine, instinctul matern si impresia de siguranta impotriva agresiunilor din exterior. Stie sa ne asculte. Daca simtiti dorinta sa comunicati cu un partener cu suflet tandru si intelegator, alegeti un fag. El simbolizeaza protectia, legaturile familiale, traditia, atasamentul, solidaritatea. Este un arbore rabdator, care ne ajuta sa ne eliberam energiile interioare blocate. Este un partener perfect pentru a ne reface energia inainte de a lua o decizie importanta. In perioada aceasta, cand fagul se pregateste sa intre in iernat, eliberat de obligatia de a-si hrani frunzele si fructele, energia lui este mai puternica ca niciodata. Daca il aveti la indemana, contemplati-i frumusetea si falnicia, apoi lipiti-va palmele si spatele de trunchiul lui. Rugati-l in gand sa va daruiasca o farama din energia sa, incercati s-o simtiti si s-o asimilati. Efectul terapeutic asupra animalelor Pasta preparata din cenusa de fag este foarte eficienta pentru vindecarea ranilor purulente. Jirul este un intaritor pentru toate speciile de pasari. Caprele si oile isi mentin sanatatea mancandu-l (amestecat in hrana obisnuita).
In bucatarie
Din aschiile de lemn de fag se poate prepara un otet foarte gustos. Se pun la macerat in vin. Frunzele tinere se pot folosi pentru salate mixte sau in supe. Jirul, curatat de coaja si macinat, se poate presa, pentru obtinerea unui ulei gustos si bogat in proteine. Dintr-un kilogram de jir se obtine circa o jumatate de litru de ulei (o cantitate apreciabila). Jirul poate fi consumat si crud (cu iaurt), prajit sau incorporat in paine. Intoxicatiile sunt foarte rare, si doar cand se consuma in cantitate mare.
In cosmetica
Cenusa de fag este folosita ca peeling pentru curatarea tenului. Are un efect usor antiinflamator si purificator. Odinioara, era utilizat ca baza pentru prepararea pastelor de dinti.
In gradina
Frunzele de fag pot fi imprastiate, toamna, pe sol, pentru a-l hrani.
Terapia padurii (II) - Vindecatorii cu ramuri verzi: MESTEACANUL, FAGUL si BRADUL In numarul trecut al revistei am vorbit despre drumul pe care trebuie sa-l parcurgem ca sa ne intoarcem in sanul adevaratei naturi: o natura personalizata, simtita cu sufletul, o prezenta cu care se poate comunica. Nu e usor, dar nici greu. Important e sa vrem. Sa dorim cu adevarat sa ne identificam cu natura, sa credem in puterea ei tamaduitoare, fara spaima ca spectacolul pe care il oferim e ridicol. Terapia padurii incepe in clipa cand prejudecatile sunt lasate deoparte, cand gandurile obsesive sunt alungate, cand suntem gata sa ne imprietenim cu o floare sau un copac. Cum se face am invatat: activandu-ne simturile pe care ni le-a daruit Dumnezeu: pipaitul, mirosul, auzul... Tacand si simtind, redescoperindu-ne intimitatea pierduta, in timp ce mirosim o floare sau imbratisam un copac. Daca ne-am alege doar cu atat, si tot ar fi ceva extraordinar: redescoperirea sinelui nostru atat de instrainat, descoperirea a ceea ce este viu in el si in noi; harta pierduta a stiintei de a comunica fara nici un fel de cuvinte, ci doar prin simturi si prin emotii, prin bucuria nemarginita de a face parte din randuiala lui Dumnezeu. Dar padurea ne daruieste cu mult mai mult. Cine traieste in preajma ei stie bine ca, prin efluviile de energie, ea influenteaza starea de spirit, alina sau da speranta, usureaza durerile sufletesti si trupesti. Fiecare copac in parte ofera asistenta afectiva si, prin ea, vindecare. Fiecare membru al padurii este un recipient urias de energie, care se transforma in ajutor. Cu o conditie: sa stim sa comunicam cu el. Daca apreciati ca va aflati in stadiul acesta, ca v-ati insusit lectia predata in numarul trecut al revistei, privind indragostirea de un copac, atunci initierea care urmeaza va va fi de folos. Sigur, nu toti copacii raspund asteptarilor noastre, nu au toti compatibilitati cu experienta umana, dar majoritatea lor ne pot oferi un ajutor decisiv.
MESTEACANUL
Numara in jur de 40 de specii ce pot fi recunoscute dupa culoarea alba a scoartei, foarte fina la pipait, si dupa forma usoara si vaporoasa a frunzisului. Gratia cu care crengile se imbina intre ele confera siluetei sale o suplete delicata si blanda. Frunzele lui freamata intruna pe vant iar iarna, ramurile se misca la cea mai mica adiere. Sub finetea de matase a scoartei sale, mesteacanul ascunde, insa, un lemn dur si solid. Cand te asezi la radacina unui mesteacan, patrunzi intr-o atmosfera blanda, ocrotitoare, care iti da sentimentul ca te eliberezi de poveri. Un indemn sa credem ca viata nu e facuta doar din lupta, ci ca poate fi adesea placuta si armonioasa. Calitatile mesteacanului Calitatea lui dominanta este blandetea, care ne ajuta sa depasim starile de soc. fizice - lovituri, arsuri, dureri violente. emotionale - de la neplacerea produsa de o veste proasta si pana la suferinta produsa de pierderea unui apropiat. Blandetea mesteacanului ne ajuta, de asemenea, sa ne impacam cu noi insine si cu ceilalti, lasand sa izvorasca iubirea si bunatatea. Eliberarea tensiunilor Durerile de umeri, de maxilare sau de stomac sunt adesea efectul tensiunii in care traim. Blandetea mesteacanului produce o usurare a consecintelor provocate de stresul cotidian. Reconcilierea masculin-feminin Societatea in care traim incurajeaza, in principal, calitatile masculine de lupta si vointa, in timp
ce energiile feminine sunt devalorizate. Mesteacanul ne ajuta sa reconciliem aceste doua aspecte, prezente in fiecare din noi, ajutandu-ne sa devenim creativi. Eliminarea emotiilor Anumite emotii, precum frica, spaima, furia, ii depasesc adesea pe cei care le cad victime si care isi pierd controlul. Mesteacanul ne ajuta sa facem pace cu noi insine si sa ne acceptam asa cum suntem. Depasirea suferintelor femeiesti Numeroase probleme ginecologice rezulta din experiente neplacute, precum avortul, sarcina extrauterina, menstre dureroase etc. Prezenta mesteacanului le ajuta pe femeile chinuite de urme si amintiri neplacute sa-si accepte zona in cauza de pe o noua treapta de intelegere. Acceptarea schimbarilor O operatie sau un accident poate sa provoace modificari corporale definitive. Mesteacanul ne ajuta sa ne acceptam noua stare fizica asa cum este. Depasirea egocentrismului Mesteacanul ne ajuta, de asemenea, sa ne depasim egocentrismul exacerbat, instaurand in locul ramas liber eul interior.
FAGUL
Este un arbore impozant, al carui trunchi drept, in forma de coloana puternica, atinge adesea o inaltime de 30-45 de metri. Creste cu mare vigoare si este foarte rezistent. Degaja o forta impregnata de seninatate, de incredere si de stabilitate. Radacinile sale - raspandite, dar nu prea adanci - par sa nu aiba nevoie sa se agate de pamant, pentru ca stabilitatea fagului rezida in propria lui forta. Fagul nu este invadat niciodata, nici de iedera, nici de vasc. Sub el nu veti vedea crescand buruieni sau tufisuri. Serenitatea si forta pe care le degaja ii dezarmeaza pe invadatori. In schimb, acest arbore creste foarte usor alaturi de alte specii, care nu-l impiedica sa arate ceea ce este. Impresia aceasta de incredere si siguranta de sine exprimate de fag se regaseste si in soiul lemnului sau, solid si dur, foarte greu de lucrat. Constient de valoarea sa, fagul ne invata sa fim la fel de puternici ca el, sa ne gasim forta interioara care sa ne ajute sa infruntam fiecare situatie critica din viata, cu siguranta si calm. Insusirile fagului Viata noastra cotidiana e hartuita de spaime: spaima de boala, spaima de somaj, spaima de moarte, de a-i pierde pe cei iubiti, spaima ca suntem pacaliti si mintiti. Suntem prizonierii unui cerc vicios, in care spaimele pe care le resimtim ne fac vulnerabili, ceea ce sporeste si mai mult frica. Toate acestea au un efect devastator asupra echilibrului nostru fizic si mental. Increderea in sine simbolizata de fag ne elibereaza de spaime si ne degaja spatiul interior, pentru a lasa sa infloreasca alte calitati. Regasirea increderii in sine Lipsa increderii in sine duce automat la indoiala de sine si de capacitatile noastre, dar si indoiala fata de sinceritatea celorlalti. Lipsa de incredere in altul este reflexul indoielilor noastre. Calitatile fagului ne vor ajuta sa ne regasim aceasta incredere si calmul mental necesar pentru a lua o decizie, pentru a ne forma o opinie, pentru a actiona fara sa ezitam. Inlaturarea efectelor fiziologice ale fricii Lipsa de incredere in sine, indoielile fata de noi si de ceilalti se pot exprima in plan fizic prin dureri de stomac si deranjamente intestinale. Problemele legate de gat, de faringe, de inghitit, pot fi si ele provocate de blocaje de energie, legate de teama si lipsa de incredere. In ambele cazuri, prezenta fagului aduce mari usurari.
Depasirea timiditatii Timiditatea ne impiedica sa fim noi insine. Fagul ne ajuta sa ne vedem intr-o lumina mai buna si sa ne castigam increderea in noi. Inlaturarea anumitor slabiciuni organice Slabiciunea unor anumite parti ale corpului poate sa fie provocata de impresia de vulnerabilitate pe care o avem despre noi. Medicina chineza recunoaste impactul fricii asupra rinichilor. Toate simptomele de slabiciune fizica vor gasi o ameliorare in contact cu energia benefica a fagului.
BRADUL
Are peste 50 de specii si este unul dintre cei mai mari copaci din Europa. Poate sa atinga 50-60 de metri. Prezinta o dezvoltare simetrica, in jurul unui trunchi vertical. Creste repede, mai ales spre inaltime, si nu are corola rotunda, ci varf. Circulatia sevei e foarte fluida, principiul care o face sa urce porneste din sol spre trunchi, care se ridica in sulita. Cresterea se desfasoara intre pamant, unde i se afla radacina, si cerul in care se dezvolta. Este o legatura magica, prin care energiile joase se intalnesc cu cele inalte. Veritabil pod intre pamant si cer, bradul are adesea trunchiul golas. Padurile in care creste sunt intunecate, esential pentru el este sa lege cerul de pamant. Datorita fortei sale energetice, in nordul Europei, bradul a fost considerat arborele nasterii, acel moment privilegiat care leaga existenta pamanteana cu cea celesta. Calitatea energetica a bradului este expresia fluiditatii care leaga spiritualul cu materialul, spiritul cu materia. Calitatile bradului Calitatea dominanta a bradului este fluiditatea. El ajuta sa ne eliberam de blocajele cauzate de proasta circulatie a energiei sau fluidelor prin corpul fizic. Faciliteaza respiratia Plamanii nostri sunt niste saci care se umplu de aer si se golesc. Felul in care respiram evidentiaza manifestari ale unor disfunctii ascunse. O respiratie scurta, neregulata, tradeaza adesea un caracter stresat sau anxios. Respiratia doar cu partea superioara a pieptului arata o preponderenta a mentalului si dificultatea de a trai profund experienta vietii. O respiratie fortata este marca dorintei de control, urmare a unui egocentrism prea puternic, spaima de a lasa viata sa-si urmeze cursul firesc. In toate cazurile, energia bradului ajuta in doua privinte: ajuta respiratia sa se elibereze si regularizeaza circulatia fluidelor in corp. Stapanirea emotiilor Emotiile puternice au o incidenta directa asupra respiratiei. Bradul ajuta eficient sa ne regasim respiratia profunda si diminueaza ravagiile provocate de emotiile nestapanite. Eliberarea blocajelor Blocajele fizice - senzatia de greutate in picioare sau dificultati intestinale - pot sa fie pricinuite de energii incetinite sau stagnante. Fluiditatea bradului ajuta la restabilirea unei circulatii regulate. O precizare la final Cei mai multi dintre cititorii acestor pagini (inclusiv materialul publicat nesemnat in numarul trecut al revistei) vor fi surprinsi sa afle ca autoarea lor este o persoana fara vreo legatura aparenta cu rubricile de Sanatate si Forma Maxima. Legatura, totusi, exista. In calitate de veche
si mare adoratoare a naturii, inca din anii copilariei petrecuti prin padurile si muntii Brasovului, am practicat si practic intensiv prietenia cu copacii si florile, cu rezultate adeseori excelente pentru moralul si sufletul meu. Instigata de primavara, m-am gandit ca o experienta pozitiva merita sa fie impartasita acum, cand anotimpul se schimba si, odata cu el, umorile si starea noastra de spirit. In concluzie, ce n-am indraznit sa fac in numarul trecut al revistei fac acum: imi pun semnatura la capatul acestor sfaturi de bine, pe care vi le daruiesc cu iubire, in speranta ca va vor fi si dvs. de ajutor. Sigur: ele nu substituie medicul, dar va vor oferi ceea ce nu va ofera nici un doctor din lume - fericirea nemarginita de a va redescoperi prin natura, bucuria de a vorbi cu florile si copacii, fara nici un cuvant. (In partea practica a textului am folosit informatii din literatura de specialitate germana - Sven Richter, Der Geist in den Baumen spricht (Spiritul copacilor vorbeste) - si din bogata presa dedicata acestui subiect.)
Terapia padurii
PINUL ROSU si PINUL NEGRU

Putine peisaje se pot compara ca frumusete cu cel al padurii de pin, iarna. Priviti un palc de pini intr-o dimineata de iarna senina. Verdele acelor, zapada asternuta pe ramuri si albastrul profund al cerului dau un contrast de o frumusete care va va taia respiratia. Pe drept cuvant, pinul este considerat unul dintre cei mai frumosi si mai generosi copaci din lume. Da, ati citit bine: cei mai generosi. Cum poate fi un copac generos? In primul rand, prin puterea curativa a frunzelor, scoartei, rasinii, mugurilor si fructelor sale. In al doilea rand, prin energia pe care o emana, pentru ca dincolo de aparenta fizica, fiecare fiinta are si o tainica energie pe care o iradiaza in jur. Or, pinul este un adevarat generator de energie. Sanatoriile cele mai bune din Franta, din Elvetia ori din Anglia sunt plasate in vecinatatea unor vaste paduri de pin. S-a constatat ca pacientii care se plimba zilnic printre palcurile de arbori devin mai optimisti, au un tonus fizic mult mai ridicat, iar viteza de vindecare le creste simtitor. In randul radiestezistilor (radiestezia este disciplina care se ocupa cu masurarea bioenergiei), pinul este cotat cu cea mai puternica emanatie de energie vitala, dintre toate plantele din flora europeana. La noi cresc multe specii de pin, dar cel mai frecvent intalnite sunt doua: pinul rosu si pinul negru. Pinul rosu (numit si silvestru - Pinus sylvestris) este un var de-al bradului, remarcandu-se prin scoarta sa cu nuante rosiatice si prin acele sale grupate cate doua intr-o teaca, mult mai lungi decat cele ale bradului si extrem de intepatoare. Pinul negru (Pinus nigra) a fost adus in Transilvania din Austria si Germania si este foarte asemanator cu cel silvestru autohton, doar ca are scoarta neagra si acele ceva mai lungi si la fel de intepatoare. Ambii pini au aceleasi proprietati terapeutice dintre care vi le prezentam pe cele mai valoroase:
PREPARATE PE BAZA DE PIN Rasina si plamadeala de rasina in alcool
Rasina de pin se recolteaza prin desprinderea cu cutitul de pe arbore, ea fiind intalnita in toate taieturile scoartei (pentru arbore, rasina joaca rolul de antiseptic si cicatrizant). Ea poate fi consumata ca atare sau, pentru a proteja dantura (substantele din rasina ataca smaltul dintilor), poate fi preparata cu alcool. Plamadeala de rasina se obtine foarte simplu: intr-un pahar cu alcool alimentar de minim 80 (altfel rasina nu se dizolva), se adauga 3-4 linguri de rasina de pin, amestecand foarte bine, asa incat sa se dizolve perfect. Dupa ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze, dupa care se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.
Siropul de pin De pe ramurile de pin proaspat culese (de cateva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic sa se evaporeze), se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planseta de lemn, cat mai bine, cu ajutorul unui tocator. Apoi, intr-un borcan de sticla cu capac si cu gura larga, se pune un strat gros de un deget de miere, dupa care se adauga un strat subtire si uniform de ace de pin apoi un nou strat de miere s.a.m.d. In final, deasupra ultimului strat de ace de pin se pune un strat gros de 2-3 degete de miere, dupa care se inchide borcanul ermetic, cu capacul. Se lasa acest amestec in camara 2-4 saptamani, apoi se filtreaza, rezultand un sirop parfumat si cu efecte tamaduitoare deosebite. Siropul se face si primavara, din muguri, dar cel din ace culese in luna ianuarie este cel mai bogat in uleiuri volatile si, ca atare, are efectele tamaduitoare cele mai puternice in bolile respiratorii si in unele boli endocrine.
Baile cu cetini de pin Se pun 2-3 maini de ramuri tinere de pin cu tot cu ace, tocate bine, in jumatate de caldare de apa si se lasa sa macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile sunt puse sa dea in clocot in inca 3-4 litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini de pin dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, asa incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active.
Alifia de rasina de pin Alifia de rasina de pin se obtine in casa, cu unt si cu ceara de albine. Se pune un pachet de unt (trebuie sa fie cat mai gras) intr-o oala si se fierbe pe foc
de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-o alta oala curata, in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune (se gaseste in piata la apicultori), si se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este omogen, se adauga 2-3 linguri de rasina de pin. In Ardeal si Bucovina, femeile mestere mai puneau in compozitie si putina tamaie curata (vreo 2-3 bobite), care-i dadeau unsorii o aroma si o putere tamaduitoare aparte. Dupa ce se amesteca bine componentele, alifia se pune intr-un borcan sa se raceasca si se va pastra la rece.
BOLI CARE SE VINDECA PRIN TRATAMENT CU PIN Tuse, tuse iritativa, brosnita, astm, pneumonii (ca adjuvant) - se iau zilnic 34 linguri de sirop de ace de pin. Preparatul se inghite nediluat, incet, lasandu-l sa alunece pe gat. Suplimentar se fac bai cu cetini de pin sau masaj cu un unguent (poate fi luat din comert) in care s-au adaugat cateva picaturi de ulei de pin si aceeasi cantitate de menta (ambele uleiuri se gasesc la Plafar). Traheita, traheobronsita, tuse uscata, iritativa - se face gargara cu o lingurita de plamadeala de rasina in alcool, diluata in jumatate de pahar de apa. La 10 minute dupa gargara, este foarte bine sa se inghita lent o lingurita de miere lichida sau, si mai bine, o lingurita de sirop de ace obtinut in miere. Infectii reno-urinare grave, care nu raspund la alte forme de tratament, cistita cu sangerari, hematurie (urina in sange) - o jumatate sau o lingura de plamadeala de rasina de pin in alcool se dizolva intr-o jumatate de cana de apa si se bea imediat, pe stomacul gol. Acest remediu limpezeste urina, cicatrizeaza traiectul reno-urinar si alina durerea. Plamadeala de rasina de pin in alcool, combinata cu tinctura de ienupar si administrata dupa aceeasi metoda, este un elixir infailibil in toate cazurile de nefrita, cistita si uretrita. Se iau trei doze pe zi, in cazul bolilor cronice, si pana la sase doze, in cazul celor acute. Hipofunctie a glandelor cortico-suprarenale, impotenta si sterilitate masculina - se consuma 4-8 linguri de sirop de pin pe zi, pe stomacul gol. Efectele apar in timp (minimum 2 luni), dar sunt foarte stabile. Dupa bolile care provoaca sterilitate secundara este foarte important sa se faca o cura cu acest sirop cu efecte foarte puternice asupra gonadelor. De asemenea, problemele care pot aparea din cauza disfunctiilor glandelor suprarenale: eczeme si boli de piele, boli autoimune, uscari ale mucoaselor, este recomandata cura cu sirop de ace de pin. Bulimie (tendinta de a manca necontrolat) - atunci cand apare reflexul necontrolat de a manca, se mesteca 3-4 ace de pin verzi. De asemenea, inainte de masa, este indicat sa se mestece ace de pin, pentru a reduce astfel spontan cantitatea de hrana consumata. Seva acelor de pin are efecte miraculoase in
reglarea apetitului. Raceli frecvente, cistite recidivante, sistem imunitar slabit - se consuma de trei ori pe zi cate 2 lingurite de sirop de ace de pin, preparat cu miere.
UTILIZARI EXTERNE Rani, rani infectate - se aplica plamadeala de pin in alcool cu un tampon de vata. Preparatul se pune din abundenta, astfel incat sa formeze o crusta pe locul afectat. Cicatrizarea si vindecarea sunt rapide si nu lasa urme. In cazul ranilor adanci sau facute cu obiecte foarte murdare, se face o curatare foarte buna cu un tampon de vata inmuiat in tinctura, inainte de a lasa rana sa se cicatrizeze, sub actiunea rasinii de pin. Astenie, convalescenta, dureri musculare - se fac bai generale cu extract de cetini de pin, dupa care se fac si frictionari usoare cu alifie de rasina de pin pe talpi, pe genunchi (in scobitura aflata la doua degete si jumatate sub rotula), pe umeri. Reumatism - se fac bai fierbinti cu cetini locurilor dureroase (baia dureaza 20 de minute), dupa care se ung cu rasina. Atunci cand este frig afara sau cand vremea este umeda, se fac doua aplicatii cu alifie de rasina pe zi, pe articulatiile dureroase. Hemoroizi - se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi, alifia de rasina, al carei mod de preparare a fost descris mai sus. Cu alifia ceva mai tare (se pune mai multa ceara) se fac mici supozitoare cu rol cicatrizant si antiinflamator. Paraziti ai pielii (scabie) - se pune o mana de scoarta de pin tocata marunt intr-un litru de apa si se fierbe la foc mic, adaugand apa din cand in cand, vreme de 3-4 ore, pana cand ramane pe fundul vasului o pasta uniforma, usor lipicioasa. Cu aceasta pasta se ung zonele afectate. In prealabil, este bine sa se faca o pensulare cu plamadeala de rasina de pin in alcool. Psoriazis - se ung zonele afectate, alternativ, cu alifie de rasina de pin si cu pasta din scoarta de pin, al carei mod de preparare a fost descris anterior. ILIE TUDOR
ANUNT IMPORTANT 1. Fundatia Umanitara Sanatate prin gandire si alimentatie - in memoriam ing. Valeriu Popa, anunta ca in luna martie va avea loc o selectie a persoanelor care cred ca poseda capacitati extrasenzoriale. Doritorii se vor adresa in scris la sediul Fundatiei pana la data de 1 martie 2002. 2. Intentionez sa infiintez o Asociatie a tuturor acelora care slujesc OMUL si
ajuta la mentinerea sanatatii lui, din altruism si nu pentru vreun avantaj material. Pentru oricare dintre cele doua aspecte, relatii suplimentare la tel. 092/72.40.12 sau 044/28.32.79. Presedintele Fundatiei col.(r) ing. PETRE ANCA
Plantele lunii aprilie
PLOPUL NEGRU
- Mici si lipiciosi, ca niste cornite pe ramurile copacilor, mugurii plopului au o imensa putere de vindecare. Folositi-i, dar fara sa faceti jaf prin paduri Imaginati-va niste propolis la care adaugati aspirina, antibiotice cu spectru larg, antivirale, ceva substante citostatice fara efecte adverse si apoi hormoni naturali care favorizeaza procesele de regenerare. Armonizati perfect aceste componente si veti obtine astfel o imagine cat de cat exacta a calitatilor vindecatoare ale mugurilor de plop. Acestea sunt aprecierile biochimistului german W. Linnenbrink, care a studiat vreme de decenii aceasta planta medicinala, pe cat de raspandita, pe atat de putin folosita ca remediu. Sincer sa fiu, in ciuda aprecierilor pe care le-am gasit in cartile de specialitate, personal am trecut-o cu vederea, probabil din cauza ca mi se parea prea comuna (inainte sa fie taiati bestial, plopii strajuiau toate soselele, aleile si malurile de rau). Aceasta pana de curand, cand am vazut un caz de cancer in faza terminala, vindecat incredibil doar cu acei muguri lipiciosi si inchisi la culoare, cu miros dulce-aromat. Pacientul, in varsta de cincizeci de ani, avea o tumora maligna la creier, inoperabila, fiind trimis acasa intrucat era prea tarziu sa se incerce vreo terapie cu citostatice. Fara sa se dea batut, el a vrut sa urmeze un tratament cu plante si s-a gandit la spanz, a carui radacina este pe cat de toxica, pe atat de puternica in tratarea tumorilor. Destinul a vrut insa ca aceasta radacina sa-i parvina cu mare intarziere, asa ca a inceput un tratament cu muguri de plop, despre care a aflat prin cunostinte. Dupa prima saptamana de administrare, ametelile, starea de slabiciune si de rau permanent au inceput sa se diminueze; dupa trei saptamani, durerile i s-au redus simtitor si i-a revenit pofta de mancare; dupa o luna si jumatate, cand in sfarsit a ajuns in posesia radacinii de spanz, nu a mai fost nevoie sa o ia, intrucat la tomografie era evidentiata deja o reducere a formatiunii tumorale cu aproape 40%, pentru ca dupa opt luni, tumora sa dispara complet. In afara de alimentatie vegetariana cu multe cruditati si muguri de plop, pacientul nu a folosit nici un alt remediu, iar starea lui de sanatate este excelenta, are un tonus si o rezistenta de invidiat. Micii muguri maronii-negriciosi care au salvat viata acestui om sunt acum, in aceste zile de primavara, in plin sezon de recoltare si de aceea ne-am gandit sa vorbim in cele ce urmeaza despre ei.
Unde gasim mugurii de plop negru
Pe langa mugurii plopului negru (Populus nigra), mai au proprietati vindecatoare cei ai plopului de munte, numit si plop tremurator (Populus tremula), precum si cei ai plopilor hibrizi, care se gasesc in parcuri. Arealul lor de raspandire la noi in tara este extrem de vast - de la campie si pana in zonele submontane si montane. Se culeg mugurii nedesfacuti ai ramurilor de la baza copacului, numai cei de pe primele crengi, si niciodata cei terminali, care asigura cresterea si dezvoltarea plantei. Imediat dupa recoltare, mugurii se pun la uscat in strat subtire, in locuri bine aerisite si calduroase. In general, culegerea mugurilor de plop este o operatiune destul de delicata, intrucat arborii sunt foarte inalti si ramurile lor sunt greu accesibile si, in plus, intervalul de timp in care pot fi culesi este foarte scurt (una-doua saptamani), dupa care se umfla, se desfac si isi pierd cea mai mare parte din proprietatile lor terapeutice. Din acest motiv v-am pus la dispozitie la finalul acestui articol si o adresa unde puteti comanda acesti muguri, in cazul in care nu-i puteti culege si nu ii gasiti nici in comert.
Cateva retete pe baza de muguri de plop Tinctura de muguri de plop Nu intamplator am pus-o prima pe lista remediilor obtinute din aceasta planta, intrucat este forma de administrare cea mai eficienta si cu actiunea cea mai rapida. Se obtine simplu, din muguri de plop uscati (macinati cu rasnita electrica de cafea) si alcool alimentar de 90. Se umple un sfert dintr-un borcan cu filet cu pulbere de muguri de plop, apoi se completeaza restul cu alcool alimentar, se amesteca bine, dupa care se pune capacul si se lasa sa macereze 10-12 zile. Apoi preparatul se filtreaza si se trage in sticlute mici, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Se iau de regula 60-100 de picaturi de tinctura, combinata cu miere de albine sau imbibata pe bucatele de paine uscata, de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un mic secret: la fel ca si tinctura de propolis, tinctura de muguri de plop nu se ia niciodata diluata in apa, deoarece o mare parte din principiile sale active reactioneaza imediat cu apa si devin apoi foarte greu asimilabile. Din aceasta cauza si ceaiurile din muguri de plop au efecte foarte slabe, acesta fiind si motivul pentru care puterea acestei plante este inca atat de putin cunoscuta de publicul larg.
Pulberea de muguri de plop Se foloseste atunci cand tinctura de muguri de plop nu este tolerata (alcoolul, chiar si in cantitati mici, fiind contraindicat in cateva boli, mai ales hepatice si in cazurile avansate de cancer). Mugurii de plop se macina fin cu rasnita de cafea sau in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba.
Pulberea fina rezultata se pastreaza intr-un borcan de sticla ermetic inchis. Se administreaza o lingurita rasa de pulbere de trei-patru ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Un mic secret: pulberea de muguri de plop are un miros identic cu cel al propolisului, precum si efectele terapeutice ale acestuia. De ce? Motivul este foarte simplu: mugurii de plop negru sunt, de fapt, materia prima din care prepara albinele propolisul. Persoanele care sunt alergice la propolis pot incerca acest remediu, care are efecte similare, dar este mult mai bine tolerat de organism.
Extractul moale din muguri de plop Pe o farfurioara curata se pun 3 lingurite de tinctura de muguri de plop si se lasa sa se evapore la temperatura camerei pana cand volumul scade de trei ori. Va rezulta o lingurita dintr-o pasta moale, lipicioasa si cu miros puternic de propolis - extractul moale din muguri de plop. Acest extract se aplica, dupa dezinfectarea prealabila a zonei tratate, pe rani si arsuri, pe ulcerele varicoase, pe hemoroizi sau eczeme infectioase, pentru care este un adevarat elixir.
Unguentul de muguri de plop Un pachet de unt este incalzit intr-o cratita la foc mic pana se incinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute pana cand devine limpede, asa incat sa se vada fundul vasului de fierbere. In acest moment, untul incins este luat de pe foc si este turnat, fara sedimentele de pe fundul cratitei, intr-un vas separat. Cat untul este incins se mai adauga si o lingurita de ceara de albine (se gaseste la apicultori), dupa care se lasa sa se raceasca. Cu putin timp inainte ca untul cu ceara sa se intareasca, se adauga patru lingurite de extract moale de muguri de plop, dupa care se amesteca bine de tot preparatul cu o lingura sau, mai bine, cu un mixer electric de bucatarie. Unguentul rezultat se pastreaza la rece, in frigider.
Boli care se vindeca prin tratamentul cu muguri de plop - Gripa si guturaiul - se iau 50-100 de picaturi de tinctura de muguri de plop pe o bucata de paine, de patru ori pe zi. Acest preparat are efect antiviral si stimulent imunitar, oprind in faza incipienta boala ori, daca s-a declansat deja, scurtand considerabil timpul de vindecare. - Durerile de gat, bronsita, amigdalita -
patru linguri de miere se combina cu patru lingurite de tinctura de muguri de plop. Se consuma acest preparat pe parcursul unei zile, cate o lingurita din ora in ora. - Cistita, infectiile renale - sunt foarte eficient combatute de tinctura de muguri de plop, care elimina infectia, reduce senzatia de arsura sau usturime la urinare, favorizeaza cicatrizarea tesuturilor lezate si inflamate. Se iau 60 de picaturi dizolvate in miere, de patru-cinci ori pe zi. In plus, se beau ceaiuri diuretice (soc, tei, maghiran) sau se ia tinctura de ienupar diluata in apa (1 lingurita la jumatate de pahar de apa) pentru stimularea diurezei. Rezultatele apar in maximum 48 de ore. - Durerile de cap, accesele de febra - sunt rapid ameliorate de tinctura de muguri de plop, care contine intre altele substante din familia aspirinei, care combat durerea si reduc febra. Se iau 50 de picaturi de tinctura de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol. - Guta si reumatismul - se trateaza prin cure de lunga durata cu muguri de plop, care favorizeaza eliminarea toxinelor si a ureei din sange, reduc durerea si au efect antiinflamator. Se iau 50 de picaturi de tinctura de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum trei luni. - Afectiunile tumorale benigne - fibroamele, adenofibroamele, chisturile cu diferite localizari sunt deosebit de receptive la tratamentul intern si extern cu muguri de plop. Intern se ia tinctura: 50 de picaturi de patru ori pe zi, iar extern se fac comprese cu tinctura, care se aplica pe zona afectata vreme de doua ore. Compresele se aplica o data la doua-trei zile, iar dupa ce se ia compresa, pielea se tine la aer liber vreme de un sfert de ora, dupa care se unge cu o crema pentru refacerea tegumentului. - Boala canceroasa - studiile despre efectele mugurilor de plop asupra tumorilor maligne sunt in curs de desfasurare, fiind in prezent emise mai multe teorii despre mecanismul prin care ei actioneaza (stimulare imunitara, reglaj hormonal, actiune citostatica directa etc.). Cert este ca mugurii de plop ajuta la tratarea acestei afectiuni, mai ales atunci cand se urmeaza si o dieta vegetariana. Se ia pulbere de muguri de plop - o lingurita rasa de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum trei luni si poate fi insotit si de alte remedii. - Ulcerul gastric - Primavara si in perioadele de criza se fac cure de trei saptamani, timp in care se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol. - Diareea, colita de fermentatie si de putrefactie - se fac tratamente de sapte zile, timp in care se iau de minimum trei ori pe zi cate 50-100 de picaturi de tinctura, cu care se imbiba bucatele de paine alba uscata sau prajita. Acelasi tratament este valabil si pentru combaterea infectiilor cu protozoarul Giardia lambria, care sunt in prezent extrem de raspandite, din cauza contaminarii apei de baut din retelele urbane.
Utilizari externe ale mugurilor de plop
- Arsurile - atunci cand sunt de gravitate mica, se trateaza cu unguent de muguri de plop care se aplica de doua ori pe zi, pe zona afectata. Atunci cand sunt de gravitate mare, unguentul se aplica numai dupa ce pericolul de infectie a trecut, pentru a favoriza o cicatrizare estetica. - Ranile deschise - se trateaza cu tinctura de muguri de plop, care se picura de pe un tampon de vata, dupa ce zona afectata a fost bine curatata. Acest remediu, in ciuda faptului ca pentru cateva minute produce o puternica usturime, favorizeaza apoi cicatrizarea si vindecarea foarte rapid, prevenind infectiile si cicatrizarile inestetice. - Cicatricele inestetice - pot fi remediate aplicand vreme de 30 de minute pe zi o compresa cu tinctura de muguri de plop, dupa care se lasa sa se zvante zona tratata. Apoi, se aplica unguent de muguri de plop, in strat de grosime medie. - Eczemele infectioase, herpesul - sunt combatute rapid cu extract moale din muguri de plop, a carui preparare am prezentat-o. Se aplica de doua ori pe zi pe locul afectat. - Tumorile exteriorizate, cancerul de piele - se pun comprese cu tinctura, care se tin vreme de doua ore. Compresele se pun zilnic, iar dupa aplicare se lasa zona sa se zvante in aer liber vreme de o ora, dupa care se aplica unguent de muguri de plop, pentru refacerea tegumentelor. - Hemoroizii, ulcerul varicos - se trateaza cu extract moale de muguri de plop, care cicatrizeaza rapid, combate infectia si reduce inflamatia. Se aplica preparatul in pelicula groasa de una-doua ori pe zi, vreme de minimum 14 zile la rand.
O informatie utila In cazul in care nu gasiti tinctura de muguri de plop sau muguri de plop in magazinele si farmaciile naturiste, puteti apela la o firma specializata in plante medicinale: S.C. Dacia-Plant S.R.L., care poate trimite acest remediu si prin posta. Telefoanele la care puteti comanda acest remediu sunt: 0744/37.47.56, 0788/70.80.18 si 0268/51.46.51. Plopul negru este folosit ca planta medicinala si magica inca din Antichitate, fiind de mare pret mai ales la popoarele din Europa de Vest si Centrala, dar si in Peninsula Balcanica. Grecii spuneau despre mugurii de plop ca sunt sub semnul lui Jupiter, cel mai slavit dintre zei, si ca atare confera vitejie, putere si spirit de invingator. De asemenea, mugurii de plop erau folositi pentru alungarea fricii. In vechea Irlanda, mugurii de plop erau simbol al vietii si se foloseau in ritualurile funerare, pentru a arata ca moartea nu este sfarsitul. In Orientul Mijlociu acesti muguri erau un remediu fara gres pentru... a repara o inima ranita. Cel ranit in dragoste trebuia sa poarte intr-un saculet rosu de panza muguri de plop; se spunea ca in cateva zile se va resimti cu siguranta un sentiment de usurare. Alchimistii si herboristii din Evul Mediu considerau tinctura de muguri de plop drept un leac universal. Intr-un vechi tratat se spune:
Adaugati tinctura de muguri de plop tuturor licorilor voastre pentru a le intari mirosul si pentru a conferi scut de protectie celor bolnavi.
Leacurile padurii
RASINA si CETINILE DE BRAD

Medicamente proaspete, de sezon
Fara a tine seama de capriciile si paradoxurile acestei ierni, care pare ca nu poate sa-si intre in drepturi, lipsindu-ne de ninsori si zapezi, natura isi urmeaza netulburata tainicul sau curs. In aparenta lor incremenire, copacii isi dezvolta mugurii care vor erupe in primavara, in vreme ce radacinile acumuleaza intruna seve, pentru anotimpul exploziei vegetale. In padurile de la munte, brazii si pinii secreta acum, spre sfarsitul lui ianuarie, maximumul de uleiuri aromate si volatile - care ii vor ajuta sa treaca cu bine prin iarna. Dincolo de incremenirea aparenta a anotimpului, lumea vegetala are abilitatea de a se mentine intr-o continua transformare, mereu atenta la primejdiile din exterior. Din acest proces continuu de adaptare si de transformare a plantelor rezulta si o multitudine de remedii puternice, pe care noi, oamenii, le putem folosi pentru a ne ocroti sanatatea. Doua dintre ele, rasina si cetinile de brad - sunt cele mai accesibile medicamente vegetale proaspete ale acestui sezon.
Unde gasim si cum recoltam rasina

Rasina de brad se acumuleaza pe trunchiul arborelui, acolo unde acesta a fost ranit, ea avand un rol de dezinfectant si de cicatrizant. Ca atare, o vom putea recolta de pe orice traseu turistic montan, deoarece - veti vedea - in aceste zone, brazii sunt, din pacate, adesea scrijeliti si au scurgeri mari de rasina. Rasina se desprinde de pe trunchi cu ajutorul unui cutitas, doar de acolo unde stratul este gros si nu mai este nevoie sa razuim trunchiul, pentru a nu-l rani in plus si pentru a nu lua si bucati de scoarta, care ulterior ne vor deranja in procesul prepararii. Rasina se poate depozita in pungi de plastic, dar nu mai mult de cateva zile, deoarece le va dizolva, sau in cutii metalice, in cazul in care vrem sa o tinem o perioada mai lunga de timp (termenul sau de valabilitate este de 3-4 ani).
Preparate pe baza de rasina
Tinctura
Se obtine foarte simplu, amestecand un pahar (200 ml) de alcool alimentar tare, de 80-90 de grade, cu 3-4 linguri de rasina. Amestecul se pune intr-un borcan care se va inchide ermetic si se lasa minimum 3 zile intr-un loc caldut, agitandu-l periodic, asa incat rasina sa se dizolve cat mai bine. Apoi preparatul se filtreaza, iar tinctura rezultata se depoziteaza in sticlute care vor fi inchise si ele ermetic. Tinctura de rasina de brad este un remediu cicatrizant, antiinfectios si antiinflamator comparabil cu propolisul, dar mult mai bine tolerat de catre organism.
Unguentul
Se prepara din sapte linguri de untura, o lingura de rasina de brad cat mai curata si cate o lingurita de miere zaharisita si de ceara de albine (ambele le gasim in piete, la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas la foc mic untura si se lasa pana devine lichida, dupa care se adauga rasina si ceara, care se lasa si ele sa se dizolve complet, dupa care se ia vasul de pe foc, se adauga mierea si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald, unguentul se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni.
Uleiul cu rasina
Intr-o oala cu apa clocotita, tinuta pe foc mic, se pune un vas cu 100 ml (jumatate de pahar) de ulei de masline, care se lasa sa se incalzeasca. Dupa ce uleiul a devenit fierbinte, se pune o lingura de rasina si se amesteca bine pana se dizolva complet, dupa care se filtreaza, se lasa sa se raceasca si se pune intr-o sticla care va fi inchisa ermetic. Cu acest ulei se fac frictionari pentru combaterea afectiunilor respiratorii si se aplica pe arsuri de gravitate mica si pe contuzii, pentru o vindecare rapida.
Rasina in tratamente interne
Cistitele, cistitele cu hemoragie, infectiile renale - se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de tinctura de rasina de brad, dizolvata in jumatate de pahar de apa. Preparatul se administreaza pe stomacul gol, in cure de minimum 14 zile, avand efecte antiinfectioase, cicatrizante si regenerative epiteliale foarte puternice. De asemenea, rasina de brad (si intro masura si mai mare cea de pin) are efecte de stimulare a diurezei si a activitatii rinichilor similare tincturii de ienupar, dar fara actiunea iritativa a acesteia. Tusea - se ia de 3-4 ori pe zi cate o lingurita de tinctura de rasina, amestecata cu o lingura de miere lichida. Este un excelent calmant, dezinfectant si stimulent imunitar pentru zona gatului. Tabagismul - se administreaza, o data la patru ore, o jumatate de lingurita de tinctura de rasina de brad, amestecata cu o lingurita de miere de salcam. Acest preparat decongestioneaza arborele bronsic de secretii si, se pare, reduce dorinta de a fuma, fiind de ajutor celor care vor sa renunte la acest viciu extrem de periculos pentru sanatate. Balonare si colici abdominale care apar in contact cu frigul - se administreaza inainte de a iesi din casa o lingurita de tinctura pusa pe o bucatica de paine uscata. Infectii intestinale, colita de fermentatie - vreme de trei saptamani se administreaza inainte de fiecare masa o bucatica de paine uscata, pe care s-a pus o lingurita de tinctura de rasina. Se iau minimum trei doze pe zi. Rasina in tratamente externe Racelile de tot felul - se face un masaj al intregului corp, insistandu-se asupra zonei toracice, cu ulei de rasina preparat dupa metoda de mai sus. Este un remediu popular, care se foloseste atat pentru prevenirea imbolnavirilor, cat si pentru vindecarea rapida. Amigdalita - se face gargara cu doua lingurite de tinctura de rasina dizolvata in putina apa. Aceasta procedura are un efect antimicrobian si stimulent imunitar rapid, fiind recomandata si in
faringita, traheita, faringo-amigdalita etc. Negii - o bucatica de rasina se pune pe locul afectat si se acopera cu un plasture care sa o fixeze. Rasina se tine 24 de ore, dupa care se schimba, tratamentul facandu-se 7 zile la rand. Ranile - se cicatrizeaza mult mai repede si fara urme, daca se trateaza cu tinctura de rasina. Aceasta se aplica folosind un tampon de vata, cu care se inmoaie locul afectat, curatat bine in prealabil. Arsurile - atunci cand sunt de gravitate mica, se trateaza cu unguentul de rasina, a carui reteta am prezentat-o anterior. Arsurile de gravitate mai mare se trateaza intr-o prima faza cu tinctura de rasina, pentru a preveni infectia, dupa mai multe zile folosindu-se unguentul. Eczemele infectioase uscate - se trateaza cu comprese cu tinctura de rasina, care se tin vreme de un sfert de ora, pentru a inmuia tegumentele, dupa care se lasa sa se usuce, iar deasupra se pune o pelicula de ulei de rasina. Acelasi tratament se aplica in cazul contuziilor (vanatailor), efecte mai bune obtinandu-se prin utilizarea unguentului in locul uleiului.
Precautii si contraindicatii
La anumite persoane, rasina poate provoca reactii alergice, atat administrata intern, cat si in contact cu pielea. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs, este necesar sa facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura si vazand care este reactia. Daca apar senzatii neplacute de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar respirator sau apare inrosirea pielii, nu va fi facut tratament cu rasina. Rasina dizolva substanta din care este alcatuita dantura, motiv pentru care nu se administreaza pe cale bucala decat sub forma de tinctura.
Tratamentul cu cetini de brad

In aceasta perioada, in acele bradului este secretata o foarte mare cantitate de uleiuri aromatice cu efecte vindecatoare exceptionale. Aflate la indemana, e pacat sa nu le folosim.
Siropul de ace de brad

Se prepara din acele de brad desprinse de pe cetini cu ajutorul unui cutit, spalate si strivite ulterior pe o planseta de lemn, cu un sucitor. Se umple un borcan pe un sfert cu aceste ace de brad, dupa care se adauga deasupra miere, pana se umple complet. Se inchide ermetic. Se tine pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura vreme de trei saptamani, dupa care siropul obtinut se filtreaza. Are un miros foarte puternic de brad (mult mai puternic decat cel preparat din muguri). Se va folosi in urmatoarele afectiuni: Tuse persistenta, imunitate scazuta a segmentului respirator - se administreaza cate o jumatate de lingurita de sirop de ace de brad, de 6 ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum 7 zile si are efecte antiinfectioase, imunostimulente si regenerative puternice. Apetit alimentar excesiv - se administreaza cu cinci minute inainte si dupa masa cate o lingura de sirop de ace de brad, fara apa. Acest preparat este foarte bun si ca desert, intrucat inhiba pentru o perioada destul de mare apetitul pentru dulciuri.
Oboseala intelectuala - se iau 1-2 lingurite de sirop de ace de brad, atunci cand trebuie facut un efort mental prelungit. Mierea din sirop redreseaza rapid glicemia si hraneste creierul, in timp ce uleiul volatil din ace are efecte tonice psihice si cerebrale. Sterilitate la femei - se face o cura de 1-2 luni cu sirop de ace de pin (se prepara intocmai ca si cel din ace de brad). Acele de pin au efecte puternice de stimulare si de reglare a activitatii glandelor sexuale la femei. ILIE TUDOR _____________________________
Baia aromatica din cetini de brad

5 maini de cetini de brad maruntite (ace cu crengute cu tot) se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa-amiaza). Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se strecoara, maceratul rezultat punanduse deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita) si se vor pune in apa de baie, care va fi la o temperatura de 38-39 de grade Celsius. Baia dureaza 20-30 de minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca, la loc foarte calduros, vreme de o jumatate de ora. Iata cateva recomandari ale acestei bai: Artrita, poliartrita reumatoida - se fac de 2-3 ori pe saptamana aceste bai cat mai fierbinti, care au efecte foarte puternice, mai ales in perioadele reci ale anului. Prevenirea racelilor si gripelor - se fac de 1-2 ori pe saptamana bai cu cetini de brad. Uleiurile volatile degajate din acele de brad au efecte exceptionale asupra intregului aparat respirator, fiind un excelent mijloc profilactic, dar si pentru tratarea in faza incipienta a gripei si guturaiului. Oboseala fizica si psihica - se fac bai calde cu cetini de brad, la sfarsitul zilei. Medicul Bach (fondatorul terapiei florale) spunea despre cetinile de brad ca sunt un excelent tonic psihic, util in starile de oboseala, epuizare, dar si impotriva... descurajarii, auto-condamnarii si deznadejdii.
Conserve de toamna... cu sanatate
Retete din plante aromate si conifere: uleiuri, balsamuri, alifii, marmelade

E suficient sa faceti o preumblare intr-o padure de brad, inarmati cu un cos. Din cateva cetini, un pumn de conuri si un chiup de rasina, veti putea prepara remedii miraculoase impotriva bolilor anotimpului friguros. Ca sa nu mai vorbim de placerea de a contempla o padure vesnic verde, de conifere, inspirandu-i aromele si efluviile de oxigen
ULEIURI
Ulei de dafin Recomandari: raceli, reumatism, guta, nevralgii. Ingrediente: 100 g foi de dafin, 1 l ulei de masline. (Un alt ulei puteti obtine din urmatoarele ingrediente: 100 g ace de pin, 50 g boabe de ienupar, 50 g scoarta de plop, 1 l ulei de masline sau floarea-soarelui). Mod de preparare: Se maruntesc plantele si se amesteca bine. Se pun intr-o sticla, se toarna peste ele uleiul, se insurubeaza capacul si se lasa sa se macereze 6-8 saptamani, intr-un loc cald, scuturand sticla o data pe zi. Dupa expirarea timpului de macerare, se strecoara. Pentru prepararea maceratelor cu ulei se recomanda exclusiv uleiul presat la rece. Practica a dovedit ca acesta are cea mai buna stabilitate in timpul macerarii si ca poate fi folosit vreme indelungata. Sticla cu plantele si uleiul trebuie umpluta bine, pana sus, pentru ca intre ulei si dop sa fie cat mai putin aer. In felul acesta, se evita rancezirea sau aparitia mucegaiului in timpul macerarii. Caldura care se degaja in interiorul sticlei duce la formarea apei de condensare. Picaturile de apa cad pe suprafata uleiului, se incalzesc din nou si se strang iarasi pe dop. Caldura din interior si apa de condensare sunt o buna premisa pentru dezvoltarea germenilor patogeni. Cu cat este mai plina sticla cu ulei, cu atat e mai redusa formarea acestor germeni. Atentie: pentru prepararea uleiurilor, folositi plante proaspete si uscate, nu acoperite cu roua sau udate de ploaie.
BALSAMURI
Balsam de molid si larice Recomandari: reumatism, guta, sciatica. Ingrediente: 60 g rasina de molid sau de larice, 6 g ceara de albine, 50 ml ulei de sunatoare (sau de masline). Se lasa rasina sa se topeasca intr-un recipient de ceramica rezistent la foc si cand devine lichida, se adauga uleiul. Se mai incalzesc putin
impreuna, amestecandu-le bine, iar dupa aproximativ 5 minute se ia vasul de pe foc si se tine 2-3 ore pe baie de apa, care se va mentine permanent calda. Se strecoara printr-un ciorap de nylon si se incorporeaza ceara de albine. Se incalzeste balsamul pe baia de apa pana ce se topeste ceara, dupa care se incearca daca este suficient de gros, luand putin cu o lingura sau o spatula de lemn, si se lasa sa se raceasca. Daca balsamul este prea subtire (lichid) se mai adauga putina ceara de albine; daca este prea consistent, se mai adauga putin ulei. Cand consistenta este cea dorita, se toarna balsamul in borcane, se lasa sa se raceasca, se acopera cu hartie de pergament, se lasa sa transpire circa 5 ore, se insurubeaza capacele si se pun in camara sau intr-un alt loc intunecos si racoros. Daca borcanele sunt bine inchise, balsamul poate fi pastrat, fara probleme, 2-3 ani. Balsamul este foarte eficient si pentru rani si zgarieturi, in sinuzite si pentru vindecarea furunculelor si abceselor. Balsam de plop Recomandari: dureri reumatice, guta, inflamarea fibrei musculare. Ingrediente: 100 g muguri de plop negru (de la Plafar) sau scoarta de plop, 70 g ceara de albine, 500 ml ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se incalzeste uleiul pe baie de apa, se incorporeaza mugurii sau scoarta de plop si se lasa sa se macereze intre 3 si 5 ore, la caldura. Se strecoara, se adauga ceara de albine si se tine balsamul in continuare pe baia de apa, pana se topeste ceara. Se toarna in borcane, se lasa sa se raceasca si sa transpire la fel ca balsamul de molid. Se insurubeaza capacele si se pastreaza intr-un loc intunecos si racoros. Balsam din rasina de pin Recomandari: reumatism, guta, raceli si stari gripale. Ingrediente: 40 g rasina de pin, 10 g boabe de ienupar, 10 g rozmarin, 20 g ceara de albine, 10 g miere, 70 ml ulei de masline, scaiete sau floarea-soarelui. Prepararea, pastrarea si durabilitatea sunt aceleasi ca la balsamul de molid sau larice. Mierea se incorporeaza in balsam abia dupa ce ceara s-a topit in ulei. Se mai amesteca o data si se toarna imediat in borcane.
ALIFII
Alifie de casa (reteta veche) Recomandari: tumori, furuncule, abcese. Ingrediente: 50 g rasina de brad sau de molid, 40 ml ulei de in (sau de masline, floareasoarelui). Se amesteca rasina proaspata cu uleiul de in, pana ce are consistenta unei alifii simple, usor de aplicat pe locul bolnav. Alifie de conuri Recomandari: se foloseste in aceleasi cazuri ca si balsamul de molid sau larice. Efectul ei este ceva mai bland. Ingrediente: 1-2 conuri de molid, larice sau pin (cat mai proaspete si mai curate), 50 g untura de porc. Se topeste untura intr-o tigaie si se adauga conurile maruntite. Se lasa sa se
macereze 1-2 ore in untura fierbinte, dupa care se strecoara. Se toarna untura topita intr-un borcan, se lasa sa se raceasca si sa transpire sub hartie de pergament, dupa care se inchide borcanul cu un capac filetat si se tine intr-un loc racoros. Durabilitatea este diferita. Exista alifii care pot fi folosite - fara probleme - cativa ani, iar altele rancezesc si mucegaiesc dupa doar cateva luni. Daca le preparati cand luna e in crestere, sunt mai bune si tin mai mult decat in faza de descrestere.
SIROPURI
Pentru prepararea tuturor siropurilor - de fructe sau de flori - folositi reteta pe care o prezentam mai jos. Sirop de porumbar (Prunus spinoza) Ingrediente: 3 kg boabe de porumbar, 1/2 l vin rosu, 1/4 l otet de mere, 1 l apa, 2 kg zahar. Se amesteca vinul rosu, otetul de mere si apa si se toarna peste boabe. Se acopera cu un capac si se lasa sa stea 3 zile la rece. Se strecoara, se adauga zaharul, se fierbe siropul circa 15 minute la foc mic si se toarna fierbinte in sticle. Pentru siropurile de flori, se iau 80100 de flori si se tin 3-5 zile intr-un amestec de apa, vin si otet. Pentru cele cu culori sensibile - violete sau nalbe - se foloseste aceeasi reteta, dar siropul nu va fi prea intens colorat. Fructele nu se arunca dupa strecurare, putand fi folosite pentru marmelada.
SUCURI
Suc de mere cu lapte Ingrediente: 1 l suc de mere (nealcoolizat), 1 l lapte, eventual 3-5 linguri miere. Se amesteca sucul cu laptele si se incalzesc intr-o cratita pana aproape de punctul de fierbere. Se filtreaza printr-un tifon si se adauga (sau nu) mierea. Se toarna in sticle si se tine la rece. Sucul de mere cu lapte trebuie baut la temperatura camerei, nu rece. Este un medicament preventiv si cu efecte vindecatoare si trebuie folosit ca atare. Nu este un aliment de consum. Sucul de mere cu lapte trebuie baut intre mese, in cantitati mici: de 3-5 ori pe zi, cate o lingura (pentru adulti), si de trei ori pe zi, cate o lingurita (pentru copii). Recomandari: boli de plamani, astenie, nervozitate, anemie, tulburari digestive, lipsa poftei de mancare, tuse, raceala si stari gripale, febra, afectiuni hepatice si biliare, constipatie. Suc de porumbar (se poate inlocui cu coacaze negre) Ingrediente: 1 kg boabe de porumbar, 200 g zahar. Mod de preparare: se zdrobesc fructele in centrifuga sau se dau prin masina de carne de doua ori. Se adauga zaharul, apoi se pun fructele la foc vreme de 5 minute. Se toarna fierbinte in sticle incalzite. Terciul de fructe ramas de la centrifugare nu trebuie aruncat. Din el se poate prepara o marmelada excelenta. In cazul cand fructele au samburii mari, ei trebuie scosi inainte. Iata alte trei combinatii extrem de bogate in vitamine:
500 g boabe de paducel si 100 g pulpa de prune; 500 g boabe de soc negru si perisori si 300 g pulpa de mar; 500 g boabe de scorus; 20 g pulpa de mar; 200 g prune (fara samburi).
MARMELADE
Pentru exemplificarea retetei, am ales porumbarul. El poate fi inlocuit cu orice alte fructe, la alegere. Ingrediente: 500 g porumbe negre, 15 g pectina de mere (uni-gel), se gaseste la magazinele naturiste, 1-5 linguri miere. Se spala fructele, se zvanta intr-o sita, apoi se pun intr-o cratita si se infierbanta. Se introduce pectina, amestecand usor cu o lingura de lemn. Se adauga mierea, se lasa sa dea in fiert, dupa care se mai tine vasul pe flacara 30 de secunde, pana ce fructele se inmoaie. Marmelada fierbinte se pune in borcane spalate si incalzite dinainte, se acopera cu capace filetate si se rastoarna un minut cu capul in jos. Apoi se pun la rece, in pozitie normala. Important: dupa desfacerea borcanului, el trebuie pus la frigider, iar continutul sa fie consumat in maximum doua saptamani. Altfel mucegaiesc.
LIMONADE
Pentru preparare am ales drept exemplu limonada de flori de soc, dar in mod similar se pot prepara limonade cu flori de papadie, violete, flori de mar, de maces, vinarita (Asperula odorata). Limonada de soc Ingrediente: 5-10 inflorescente de soc, 5 l apa, o lamaie taiata felii, 1 kg zahar. Mod de preparare: Se pun in apa florile de soc si feliile de lamaie. Se dizolva in ea si zaharul. Se pune vasul la soare, acoperit cu un tifon, si se lasa la macerat doua-trei zile. Apoi se strecoara si se trage la sticle. Se pun in camara vreme de 6 saptamani. Intre timp se controleaza ca presiunea din sticle sa nu fie prea mare.
TERAPIA PADURII
Salcamul, nucul si fratii lor

A venit luna mai si copacii infloresc. Doctorii cu frunze verzi isi adauga in trusa lor medicala arome divine, care pe langa sanatatea trupeasca, sporesc si puterea de a visa. Cine merge acum in padure isi vindeca sufletul si devine poet
SALCAMUL
Renastere si reinnoire
Orasenii nascuti la tara spun ca primavara, in luna mai, simt mireasma salcamilor infloriti venind spre ei, din locurile copilariei. Poate exista o declaratie de iubire mai frumoasa, mai tandra, pentru un copac? Sa stai pe o sosea de asfalt si sa simti inflorind salcamii... Iata ca amintirile din anii copilariei nu sunt doar jocuri si pozne, ci si stari sufletesti, legate de prezenta naturii. Urme puternice, de care avem nevoie ca sa ne regasim. Sprijin sufletesc, fara de care nu putem vorbi despre sanatate... Explozii florale, colorate in auriu, alb si roz - salcamii simbolizeaza in traditia populara reinnoirea, renasterea pe care ultima luna a primaverii o dezleaga in natura si in noi. Luna mai, luna in care se izvodesc florile si sperantele omenesti.
Virtuti tamaduitoare
Sprijin pentru schimbari Salcamul este arborele tutelar al schimbarilor, al lucrurilor care le urmeaza stagnarilor. Viata ne impinge tot timpul catre schimbare si adaptare, fie prin imprejurari importante nasterea, schimbarea varstelor, fie prin decizii banale pe care le luam in fiecare zi. Salcamul ne ajuta sa ne asumam provocarile, mici sau mari, cu care ne confruntam. schimbari biologice: primul mare eveniment al vietii, care ne face sa trecem din starea de crisalida in fluture, este nasterea. Urmeaza apoi pubertatea, una din marile noastre metamorfoze, prin care luam cunostinta ca nu mai suntem ca inainte, ca ne-am despartit de copilarie, ca viata nu este un simplu joc. Pentru femei, sarcina este o alta etapa biologica importanta, plina de transformari, tot astfel cum incetarea fertilitatii reprezinta o revolutie, adesea greu de indurat. Fiecare din aceste imprejurari lasa asupra noastra urme de lumina sau umbra, peceti care vor hotari in mare masura gustul dulce sau amar al vietii. Sunteti traumatizati de schimbarile biologice? Va temeti de modificarile organice pe care nu le puteti controla? Salcamul va este la indemana. Frumusetea exploziilor sale florale din luna mai dovedeste ca innoirile nu sunt pandite doar de pericole, ci si de mari impliniri. Asezati-va sub corola stralucitoare si parfumata a unui
salcam si veti privi cu liniste si incredere spre viitor. evenimentele vietii de zi cu zi: intre marile etape biologice ale vietii, se insereaza evenimente minore, care ne obliga sa ne adaptam prin schimbare. Legate de scoala, de ucenicia intr-o profesie, de relatiile cu cei printre care traim, fiecare din ele necesita un efort de intelegere si de autodepasire. Usor de infaptuit cateodata, alteori de-a dreptul insurmontabile, si in cazul lor, salcamul este un bun ascultator si tamaduitor. Nu ezitati sa va ascundeti sub cupola lui, din care picura culori si arome - schimbarile vor parea jocuri copilaresti. un nou start dupa o schimbare: dupa orice schimbare in viata profesionala, calitatile salcamului va vor ajuta sa porniti mai departe cu toate panzele sus. convalescenta: revenirea energiilor interioare, dupa o incercare dureroasa sau o boala, aduce cu sine o serie intreaga de schimbari - o noua stare interioara, noi calitati psihice. In toate astea, exista o stare tranzitorie importanta: convalescenta. Dupa boala, teama de a sti daca ne vom regasi locul pe care il aveam inainte in familie, la scoala, la birou, ne indeamna sa ne grabim. Uneori, dorinta de a uita cat mai repede incercarea prin care am trecut ne face sa ne precipitam in manejul vietii. Totusi, pentru ca vindecarea sa fie totala, e foarte important sa ne dam timp pentru a integra experienta produsa de boala. Or, intelesul de innoire si renastere al salcamului, forta lui de a o lua de la capat atat de spectaculos, cu atatea miliarde de flori, sunt un indemn sa credem ca vom putea sa ne reluam existenta de unde am lasat-o, inainte de a ne imbolnavi. durerea despartirii de cineva drag: salcamul ofera suport moral si ajutor sufletesc persoanelor care trec printr-o perioada de suferinta, in urma pierderii cuiva drag si apropiat.
NUCUL
Independenta si responsabilitate
Cand creste de la sine, nucul nu rasare niciodata in padure sau alaturi de alti copaci. E pururea singur si suveran, intr-un mijloc de camp, intr-un ochi de gradina sau pe marginea unui drum. Independenta lui seamana cu aceea a zeilor: cine ii incalca teritoriul moare. De aici si credinta, confirmata cateodata, ca nu e bine sa dormi sub un nuc. Adevarul este ca nucul emite o energie coplesitoare, pe care o emana din trunchi si din ramuri, din frunzele sale care au un miros ce nu poate fi comparat cu nimic. Fructul lui, nuca, verde si amara pe dinafara, este dulce pe dinauntru, iar miezul ei are forma de creier: organul care ii permite omului sa se diferentieze de grup, pentru a-si castiga autonomia.
Virtuti tamaduitoare
Nucul este copacul care ne incurajeaza sa ne urmam ritmul propriu de viata si necesitatile intime, pentru a ne dezvolta simtul independentei si al responsabilitatii. Adevarata independenta provine din interior, din clipa in care ne confruntam intr-o maniera responsabila cu ceea ce suntem cu adevarat. Aceasta capacitate de a sti cine suntem si ce putem ne deschide portile libertatii interioare. De acolo si pana la asumarea destinului e doar un pas. schimbarea perspectivei asupra muncii: pentru majoritatea oamenilor, munca este o cazna pe care trebuie s-o suporte pentru a-si putea satisface nevoile materiale. Nucul ne ajuta sa intelegem relatia aceasta pe un plan mai larg. La ce foloseste munca pe care o fac? Imi e de
folos numai mie sau si celorlalti? Din moment ce sunt platit, inseamna ca sunt de folos. Sap un drum? Drumul acesta va fi o sosea pe care oamenii vor fi bucurosi sa calatoreasca mai repede spre telul lor. Conduc o intreprindere? De munca mea depind zeci de oameni, iar lor le este de folos. Ocupatiile noastre profesionale sunt expresia participarii la mersul inainte al lumii. Din perspectiva aceasta, munca are un inteles mai demn si mai nobil decat acela ca aduce o bucata de paine, ne da un rost. Ei bine, nici un alt arbore, precum nucul, nu ne poate ajuta sa ne eliberam energiile necesare pentru a ne schimba perspectiva asupra muncii si pentru a fi pregatiti in fata schimbarilor. asumarea emotiilor: emotiile care ne paraziteaza, adesea, relatiile cu ceilalti oameni printre care traim provin, de multe ori, din situatii care se repeta invariabil. Emotii la examene (desi am mai dat), emotii in fata sefului (desi am mai vorbit cu el, nu o data), emotii in fata unei relatii sentimentale (desi nu suntem prima oara indragostiti). Independenta inseamna sa ne asumam constient aceste emotii si la fiecare noua imprejurare sa ne amintim ca le-am depasit inainte: e ceva trecator, vasazica! Nucul, copacul cel mandru si autonom, ne va ajuta sa ne asumam responsabilitatea unor evenimente, in ciuda emotiilor pe care le platim drept tribut. motivare: imbogatiti si intariti prin calitatile energetice ale nucului, ne vom imbogati spatiul interior, iar relatiile noastre cu ceilalti vor progresa. Schimbarile nu vor veni cu brutalitatea unui cutremur de pamant, ci vom aborda realitatea cu un nou elan. discernerea realitatii de iluzie: contactul cu nucul ne ajuta sa regasim urma realitatii. El se va dovedi util atunci cand suntem nedecisi, cand viata ni se pare confuza. Distanta pe care o vom lua fata de evenimente, adesea inconstient, nu e usoara. Iesirea din ceata se face greu. Chiar si fizic, efortul de distantare fata de evenimente se traduce prin accidente ale sistemului respirator sau cardiac, precum si probleme de ordin psihic. In toate astea, nucul ne poate fi de mare ajutor.
Alti copaci
Forta padurii, in credintele celtilor
CASTANUL vindeca ranile sufletesti

Daca inima va este indurerata, daca va simtiti cuprinsi de indoieli in legatura cu raspunsul la sentimentele dvs., cautati refugiu langa castan. Cu ramurile lui incarcate de flori, nu seamana acest copac cu o catedrala uriasa, in care ard sute de lumanari? Exact ca intr-o biserica, langa castan va regasiti linistea, va recastigati increderea pierduta. Energia castanului vindeca ranile sufletului, reda respectul de sine si da incredere in viitor. Atingeti-i trunchiul cu palmele si primiti-i curentul de energie. Veti fi alinati de toate suferintele sufletesti.
FRASINUL intareste vointa

O calugarita celebra din secolul al XII-lea, mistica Hildebrand, spunea, referindu-se la frasin: Este simbolul judecatii cuminti. Intariti-va vointa prin frasin! Cautati-i prezenta si proiectele dvs. se vor implini mai usor, cu mai multa decizie si consecventa. Campul sau energetic face mai permeabila legatura dintre constient si subconstient. Veti putea recunoaste mai usor scopul vietii, veti sti mai clar pentru ce trebuie sa va decideti si sa luptati. Veti fi mai putin sensibili la greutati,
veti reactiona calm la atacurile indreptate impotriva dvs. Preotii celti aveau totdeauna in preajma un frasin, in jurul caruia adunau luptatorii, inainte de batalii. Rand pe rand, ei isi sprijineau mainile si armele de copac, in vreme ce preotul rostea descantece ocrotitoare de moarte.
TEIUL ocroteste iubirea

Cand intalniti in cale un tei, intalniti dragostea curata. Teiul limpezeste sentimentele, imblanzeste inimile razvratite, picura in suflet iubire. Nu degeaba asteapta poetii sa fie ingropati in rauri de flori de tei. Zborul lor de fluturi varatici, purtand pe aripi cea mai suava mireasma din lume, este un leac de dragoste caruia nu-i scapa vreun muritor. Conectati-va cat mai des la curentul de energie al teiului, iar sufletul dvs. va intra in armonie cu mintea. O iubire gandita e mult mai puternica decat simpla betie a simturilor. Incredintati-i teiului sperantele dvs., si el va va stimula intuitia, ajutandu-va sa le discerneti doar pe acelea care au sorti de a se implini. Cand afara este destul de cald, culcati-va pe spate, in iarba, cu ochii pierduti in ramurile puternice ale teiului si cu talpile goale sprijinite de trunchiul lui. Asa se vindecau de arsurile dragostei vechii celti.
Plantele sfinte VASCUL, BRADUL si TAMAIA

- E timpul sa ne amintim ca Domnul a pus si in plante un strop din puterea Lui Originile folosirii plantelor ca medicament se pierd in negura timpurilor. Si astazi este o enigma cum a putut fi descoperit, valorificat si mai ales transmis pe cale orala pana in zilele noastre uriasul tezaur de cunostinte despre leacurile cu frunze si flori. Stiinta contemporana nu conteneste sa verifice prin experimente riguroase informatiile din medicina populara, ajungandu-se mereu si mereu la aceeasi concluzie: vracii si batranele mesteroaie au cunoscut pe cai tainice ierburile de leac, cel putin la fel de bine ca si farmacistii si medicii de azi, cu mijloacele lor moderne de analiza. Insa in dorinta de a cunoaste mai bine si mai clar tainele terapeutice ale plantelor, oamenii de stiinta au despartit brutal medicina populara de elementul de care era indisolubil legata: magia. Ce se mai stie astazi despre tainica magie a regnului vegetal, despre simbolurile spiritualreligioase reprezentate de plante? La schimbarea de an, de pilda, casele romanilor erau adesea purificate prin fumigatii si maturari rituale cu anumite plante, tinzile si camerele de oaspeti erau impodobite cu manunchiuri de ramuri aducatoare de noroc, cei care fusesera bolnavi sau urmariti de ghinion peste an treceau prin anumite porti simbolice purificatoare spre anul care venea. La Craciun, sarbatoarea nasterii Mantuitorului, oamenii renasteau si ei spre o viata mai buna, prin anumite ritualuri strans legate de regnul vegetal aflat in aparenta adormire. In cele ce urmeaza ne propunem sa ridicam un colt al valului de uitare ce sa lasat peste traditiile milenare populare, scotand la lumina cateva dintre plantele sfinte ale romanilor, folosite in special acum, in timpul sarbatorilor de iarna.
VASCUL Pana in urma cu un secol, in mai toate provinciile romanesti simbolul Craciunului nu era, asa cum s-ar crede, bradul, ci ramurile verzi ale vascului. Simbolismul vascului se pierde in negura mileniilor. Vecinii nostri din Antichitate, popoarele celtice, credeau ca vascul a fost creat de un fulger luminos, care a patruns in stejar, dandu-i astfel proprietati magice. Planta vesnic verde, el era celebrat ca simbol al vietii eterne; lipsa de radacina il facea sa fie considerat de esenta divina, un fiu al cerului. Vascul juca un rol important in ritualurile celtice. El se taia numai dupa solstitiul de iarna, cu o secera de aur, purtata de un preot invesmantat in alb. Grecii si apoi romanii au considerat si ei vascul drept o planta sacra, aceasta credinta ajungand pana in Evul Mediu si fiind extrem de raspandita atat in Europa apuseana, cat si in cea rasariteana. In toate zonele tarii se stia ca vascul adus in casa de Craciun cheama norocul si belsugul, indeparteaza certurile si ajuta la mentinerea armoniei in familie, speriind bolile, ghinionul si demonii. Verdele plin de viata al frunzelor de vasc, stralucirea proaspata a fructelor sale maturizate in miezul iernii, cand toate celelalte plante dorm, sunt strans legate de nasterea Mantuitorului, care a trezit si a daruit viata vesnica inimilor oamenilor care au primit harul Sau. Cununa de vasc este si o reproducere a aureolei de lumina care inconjura crestetul micului Iisus, inca din momentul nasterii Sale, asa cum este aceasta reprezentata in iconografia ortodoxa. De altfel, cununa din frunze uscate de vasc se pastra tot anul, fiind deopotriva protector al casei de rele si leac pentru diferite boli. Despre bolile tamaduite cu frunze de vasc culese in ajun de Craciun s-ar putea face o carte cuprinzatoare, in care s-ar impleti elemente de fitoterapie concrete cu practici rituale, al caror sens scapa adesea mintii omului modern, dar care in trecut si-au dovedit de nenumarate ori eficienta, aceasta explicand perpetuarea lor prin veacuri. Sa vedem in continuare cateva astfel de leacuri cu vasc, adresate deopotriva trupului si sufletului: Astmul (suspinul) se vindeca daca se mesteca inainte de fiecare masa cate o frunza de vasc, vreme de un sfert de ceas. Stiintific s-a constatat ca frunzele vascului fluidizeaza secretiile bronsice, calmeaza spasmele si maresc rezistenta la factorii de stres care pot declansa crizele astmatice. Bolile de inima: ischemia cardiaca, ateroscleroza si arterioscleroza, palpitatiile si hipertensiunea se trateaza cu plamadeala de vasc in rachiu. Se umple o sticla cu frunze uscate bine maruntite, se acopera totul cu alcool alimentar, dupa care se astupa bine cu un dop si se lasa pe langa o sursa de caldura vreme de douasprezece zile, dupa care se strecoara. Se iau din aceasta plamadeala (tinctura) 1-2 lingurite inainte de fiecare masa. Primele rezultate favorabile se vad abia dupa prima luna de tratament, in schimb efectele sunt stabile in timp. Epilepsia, nervozitatea, isteria - se spune in popor ca toate aceste tulburari sunt
cauzate de spiritele rele care patrund in fiinta celui slabit sufleteste. Tratamentul incepea in ajunul Craciunului, cand pacientul era deja purificat prin post, iar frunzele de vasc aveau varful de putere vindecatoare. Se puneau cununi de vasc in fiecare camera si ele erau sfintite de preot, cand venea cu Ajunul. Din aceste cununi pacientul lua cate o frunzulita, pe care o manca inainte de fiecare masa, dupa ce spunea Tatal nostru si facea de trei ori semnul sfintei cruci. Cununa de vasc sfintita pusa la capul patului era un protector magic in timpul somnului, impiedicand visele urate si feluritele aratari necurate sa se apropie. Bolile femeiesti se vindeca numaidecat cu ajutorul frunzelor de vasc. Mai ales tulburarile cardiace si circulatorii, starile de nervozitate si supraexcitabilitate care apar la menopauza (dar nu numai) reactioneaza foarte bine la tratamentele cu vasc. Pulberea de vasc (obtinuta prin macinarea plantei uscate) se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita, in cure de lunga durata (2-4 luni). In cazul leucoreei, tumorilor benigne si maligne cu localizare genitala, se fac spalaturi cu fiertura de vasc: o mana de frunze si ramurele de vasc se fierb zece minute intr-o cana de apa, dupa care se lasa la racit si se strecoara. Cu aceasta fiertura se fac spalaturi vaginale de 1-2 ori pe zi. Accidentul vascular (damblaua) - este prevenit de cura cu vasc. Se iau 1-2 lingurite de pulbere de vasc pe zi, pe nemancate. Este un leac eficace si pentru vindecarea sechelelor postaccident vascular.
Un element important: toxicitatea vascului Vascul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam este foarte toxic, fiind contraindicata utilizarea lui interna. Vascul de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad are o toxicitate mult mai redusa, acesta fiind vascul bun, medical. Semnele intoxicatiei cu vasc sunt: scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune), rarirea ritmului cardiac, aparitia de frisoane, tulburarile nervoase cu paralizie si pierderea sensibilitatii. De asemenea, vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de anghina pectorala. De aceea este bine ca pentru uz intern sa achizitionam totusi vascul de la farmaciile si Plafarele autorizate si nu de la negustorii de ocazie din piete. Pentru tratamentele externe poate fi folosit orice fel de vasc, la fel ca si pentru a beneficia de virtutile sale magice.
BRADUL A fost importat ca simbol al Craciunului de curand, la romani el fiind odinioara considerat mai degraba un simbol al innoirii anului, al renasterii si al... mortii. Simbolistica populara a bradului este extrem de
ampla, frumusetea si vitalitatea sa fiind o sursa de inspiratie pentru multe ritualuri, in special de nunta, dar si pastorale, vindecatoare, aducatoare de belsug etc. In miezul iernii, el era folosit pentru a aduce vigoarea si sanatatea batranilor si celor suferinzi. De asemenea, in momentele de mare bucurie, dar si de tristete, el era folosit drept scara de acces catre taramurile de dincolo, fiind considerat o adevarata punte de comunicare cu gradinile Raiului si cu cei plecati din aceasta lume, pe care la nevoie ii si putea ajuta pentru a ajunge in zone mai luminoase. Multa vreme rasina bradului a slujit pe post de tamaie, fiind sfintita la sarbatori si servind drept mijloc de alungare a demonilor si tuturor creaturilor raului. De asemenea, ea era un pretios elixir pe timpul iernii pentru gatlej, plamani si rarunchi, pe care le vindeca numaidecat de bolile aduse de frig. Iata in continuare cateva retete tamaduitoare pe baza de brad: Dureri de gat, amigdale inflamate - se mesteca rasina de brad si se face gargara cu rasina de brad plamadita in rachiu (dupa retetele de mai jos). La fel ca si propolisul, rasina dezinfecteaza si cicatrizeaza tesuturile, alina senzatia de inflamare si previne recidiva infectiilor respiratorii. Cistita, boli de rinichi (in special infectii) - peste o jumatate de pahar de rasina se pun doua pahare de spirt alimentar si se amesteca bine pana la omogenizare. Cate un sfert de paharel din aceasta plamadeala de rasina in alcool se ia diluat in apa, de 2-3 ori pe zi. Reumatism, dureri de articulatii si musculare produse de frig - se pun intr-o oala de 5 litri cu apa clocotita 4-5 maini de ramuri verzi de brad tocate marunt, care se lasa sa fiarba cinci minute. Dupa acest timp oala se ia de pe foc si se lasa la racit, dupa care se filtreaza. In apa fierbinte de baie se pune aceasta fiertura cu efecte minunate de detensionare musculara, de calmare a durerilor articulare si de tonifiere generala. Sensibilitate la raceli, tuse cronica - in miez de iarna, aceeasi fiertura din ramuri verzi de brad era folosita in scaldatorile copiilor si ale celor sensibili la boli, pentru a le intari sanatatea. Substantele eterice ale bradului sunt absorbite in timpul baii prin piele si sunt difuzate in tot corpul, ajutand la lupta contra infectiilor, descongestionand caile respiratorii, alungand tusea, durerile de gat si de piept. Eczeme, infectii ale pielii, hemoroizi - rasina de brad se amesteca cu o cantitate egala de unt incins si, eventual, cu putina ceara curata de albine, dupa care se lasa la racit. Se va obtine asa-numitul ir - o unsoare cu efecte calmante si cicatrizante exceptionale, cu care se vor unge zonele afectate o data sau de doua ori pe zi.
TAMAIA De fapt, tamaia este rasina unui arbore care creste in Asia, inclusiv in zona
Iordanului, si in Africa de Nord (Boswellia thurifera), rasina care se prezinta sub forma acelor bobite albe sau aurii, atat de des folosite in ritualul ortodox. Este probabil cel mai puternic si mai cunoscut remediu din medicina populara magica romaneasca, expresii cum ar fi fuge ca dracul de tamaie sau a tamaia pe cineva fiind de mult timp intrate in limbajul curent. Utilizarea sa pe teritoriul tarii noastre este strans legata de inceputurile crestinismului, ea fiind adusa de primii propovaduitori ai invataturilor lui Iisus. Pentru cei care au raspandit crestinismul, tamaia a fost deopotriva mijloc de sfintire si purificare, medicament si... ajutor pentru suflet. Credinciosii sunt convinsi ca mirosul de tamaie mijloceste contactul cu sfintii si ingerii, predispune sufletul la interiorizare si rugaciune, chemand ajutorul ceresc. Vindecatorii populari romani au preluat acest remediu magic, pe care l-au folosit in cele mai diverse boli si tulburari, cu un succes extraordinar. Stiinta contemporana nu poate explica, de pilda, efectele exceptionale ale fumigatiilor cu tamaie in tratarea epilepsiei, a tulburarilor senzitive sau a psihozelor grave, dar exista numeroase consemnari ale efectelor extraordinare ale acestui procedeu. Din Bucovina in Oltenia, din Dobrogea in Banat, tamaia este considerata cel mai eficient mijloc de a alunga demonii si toate relele care se tem de puterea sa sfanta, fiind folosita in anumite momente precursoare sarbatorilor, atat pentru purificarea sufleteasca a oamenilor, cat si a locuintelor. In Bucovina, de pilda, in Ajunul Craciunului, dupa ce se spalau podelele si se scuturau toalele, se tamaia fiecare incapere a casei, pentru a o feri de trasnet, de boala si de napasta. In zona Neamtului, copiii mici erau trecuti prin fum de tamaie, ca sa fie feriti de boli si de deochi tot anul. In Valcea, hainele vechi ale celor bolnavi erau ingropate dupa ce se presara pe ele tamaie, pentru ca boala si necazul sa fie si ele ingropate pentru totdeauna. Nenumarate sunt procedeele magice in care se foloseste tamaia. Se spune ca cea mai buna tamaie este cea sfintita de Boboteaza, deoarece poarta, pe langa puterea sa, si pe cea a Duhului sfant si a apei purificatoare in care a fost botezat pruncul Iisus. Sa vedem in continuare si cateva retete de vindecare cu tamaie care, cu conditia sa fie naturala, este un medicament redutabil. Epilepsie, boli psihice - in camera de culcare a bolnavului se fac seara fumigatii cu tamaie. Una-doua bobite de tamaie se pun pe o lingurita de metal, care apoi se tine cateva minute deasupra flacarii unei lumanari. Tamaia se va topi si apoi se va incinge, emanand fumul acela cu un miros caracteristic, ca de biserica, despre care se spune ca-l alunga pe Uciga-l toaca si toate spiritele rele, precum si toate bolile. Depresie, nervozitate, insomnie - se aplica aceeasi fumigatie descrisa mai sus, care poate fi facuta de cate ori simtim nevoia (ca o procedura de aromoterapie). S-a demonstrat ca fumul de tamaie reduce pe cale reflexa, prin stimularea anumitor celule senzoriale olfactive, starea de agitatie psihica, destinde si calmeaza, conferind o stare de seninatate si buna dispozitie. Guturai, sinuzita - zece lingurite de tamaie naturala, achizitionata dintr-un magazin specializat de plante medicinale se combina cu un pahar de alcool alimentar de 80-90, obtinandu-se asa-numita tinctura de tamaie. Se iau din aceasta tinctura 3-5 lingurite diluate in apa pe zi, avand efecte antiinfectioase si
decongestive puternice. Pietre la rinichi, infectii urinare, nefrite - se iau 4 lingurite pe zi de tinctura diluate in apa. Tamaia dezinfecteaza si ajuta la cicatrizare, marunteste pietrele la rinichi, fiind un remediu deosebit de eficient in aceasta categorie de afectiuni. Astm - se tine o bobita de tamaie vreme de cateva secunde pe limba, dupa care se inghite cu apa. Rani - cu tamaia plamadita in alcool alimentar dupa metoda de mai sus se fac comprese, care se aplica pe locul afectat. Putine dezinfectante si cicatrizante se pot compara cu tamaia, care este nu doar extrem de puternica, ci si foarte rapida ca actiune terapeutica. Cateva precautii la tratamentul cu tamaie: Tamaia nu se tine in gura mai mult de cateva secunde, deoarece afecteaza puternic dantura (in trecut, vindecatorii populari puneau tamaie in maselele stricate, pe care pur si simplu le macina, facand foarte simpla extractia). In ultimul timp, au aparut substitute ale tamaiei, obtinute pe cale sintetica, care sunt periculoase pentru sanatate. Din acest motiv, nu va fi folosita intern decat tamaia care se vinde in magazinele specializate in plante medicinale, a carei calitate este garantata.
PLANTELE IERNII
VASCUL
(Viscum album) De toamna tarziu si pana la mijlocul primaverii, pe crengile arborilor, dar si pe ale pomilor fructiferi se vad niste tufe rotunde, care de la distanta par cuiburi de pasari, lucrate cu maiestrie. Nu sunt cuiburi, ci vascul, o planta care uraste singuratatea, cautand apropierea copacilor.
Istoric Extrem de popular datorita presupusei sale virtuti de a aduce noroc, atarnat de lampa sau prins pe usa in noaptea de Anul Nou, vascul este un simbol al biruintei vietii. Faptul ca, la fel ca si bradul, nu-si leapada frunzele niciodata, ramanand pururea verde, il face sa fie foarte indragit. Se spune ca vascul aduce sanatate si spor in casa, ca asigura stabilitatea cuplurilor, ca alunga bolile si atrage ingerii. Acum 2000 de ani, vascului i se atribuiau insusiri magice. La celti, el era adorat ca simbol al feminitatii, care cauta hrana si protectia stejarului "masculin". Celtii credeau ca vascul a fost creat de un fulger luminos, care a patruns in stejar, dandu-i astfel proprietati magice. Planta vesnic verde, el era celebrat ca simbol al vietii eterne; lipsa de radacina il facea sa fie considerat de esenta divina, un fiu al cerului. Vascul juca un rol important in ritualurile celtice. El se taia numai dupa solstitiul de iarna, cu o secera de aur, purtata de un preot invesmantat in alb. La vikingi, vascul simboliza pacea, protectia impotriva spiritelor rele. Grecii credeau ca acea creanga de aur care i-a deschis lui Eneas drumul spre lumea cealalta era o mladita de vasc. Romanii asezau pe capul zeitei Diana, simbol al fertilitatii, o coroana de vasc. In Evul Mediu crestin, se spunea ca lemnul crucii pe care a fost sacrificat Iisus era lemn de vasc, fapt pentru care planta vindeca orice boli. Departe de a fi apus, faima vascului este astazi in crestere, o reputatie care nu vine insa din mitologie, ci din redutabilele lui virtuti tamaduitoare. Descrierea plantei Dupa cum am mai spus, vascul uraste singuratatea si nu traieste niciodata pe picioarele lui. El se agata de cate un arbore primitor, care ii ofera casa si masa pe gratis: o locuinta confortabila, la aer curat, hrana bogata in substante vitale. Ca sa-l fereasca de vanturi si de furtuni, Dumnezeu ia dat forma de sfera si tulpinite scurte si groase; ca sa ramana puternic, i-a dat radacini ascutite, care se infig in coaja de pe ramurile copacilor, pana in locul unde circula seva; ca sa reziste la iernile in care alaturi de brad e singurul supravietuitor al padurii, are frunze groase, pieloase, strabatute de mai multe nervuri. La subsuoara lor, dar si in varful ramurelelor fragede se nasc flori galbene, ce se transforma in boabe sferice alb-translucide, care contin un suc gelatinos, zaharat. Recoltarea Din luna noiembrie si pana in aprilie, se culeg ramurile tinere, cu o grosime sub jumatate de centimetru, cu frunze cu tot. Totusi, perioada ideala de recoltare este toamna si iarna, pana la sfarsitul lui februarie, cand planta incepe sa se preocupe de maturizarea fructelor sale si nu mai
are forta pentru a fabrica substantele terapeutice. Din speciile inalte, cum sunt bradul si pinul, recoltarea se face numai in parchetele de taiere, dupa doborarea arborelui. Din pomii fructiferi, cum sunt parul, marul si prunul, recoltarea se face usor. Frunzele si ramurile tinere de vasc se pot folosi proaspete sau uscate. Boabele sunt otravitoare! Uscarea se face in poduri sau in locuri aerisite, dar la adapost de lumina, pentru ca planta sa-si pastreze culoarea verzuie. Vascul uscat se pastreaza in pungi sau saci de hartie, in locuri ferite de umiditate. Termenul sau de valabilitate este de maximum doi ani. Toxicitatea vascului Acest capitol este foarte important, pentru ca vascul este si un medicament, dar si o otrava redutabila. Vascul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam este foarte toxic, fiind contraindicata utilizarea lui in medicina umana. Vascul de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad are o toxicitate mult mai redusa, acesta fiind vascul bun, medical. Semnele intoxicatiei cu vasc sunt: Scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune); Rarirea ritmului cardiac; Aparitia de frisoane; Tulburari nervoase cu paralizie si pierderea sensibilitatii.
De asemenea, vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de angina pectorala. De la vasc nu se folosesc fructele, care sunt mai toxice decat restul plantei. De aceea, este bine sa achizitionam vascul de la farmaciile si Plafarele autorizate si nu de la negustorii de ocazie din piete. Preparate din vasc In general, vascul nu se prepara la temperaturi inalte (peste 60C) din doua motive: sunt deteriorate principiile active; se formeaza substante cu un grad de toxicitate ridicat.
Din acest motiv, preparatele cele mai folosite sunt cele obtinute la rece: pulberea, maceratul in apa si vinul medicinal ori plamadeala in rachiu. Pulberea
Frunzele si ramurile de vasc uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. Modul de administrare variaza in functie de cazul tratat. Doza maxima de pulbere este de 2 g pe zi pentru un adult.
Maceratul la rece
In 200 ml de apa (o cana) se pune o lingurita rasa de pulbere de planta. Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtreaza si se consuma in maximum 8 ore (cu conditia sa nu fie pastrate la temperaturi mai mari de 21C).
Plamadeala in rachiu
Intr-un borcan de sticla se pune pulbere de vasc (nu foarte fin macinata) pana se umple pe trei sferturi. Se adauga apoi rachiu natural (sau alcool alimentar cu concentratia de 50%) pana la umplerea borcanului. Se agita pentru ca alcoolul sa patrunda cat mai bine planta. Bolile care se vindeca cu vasc Din cele mai vechi timpuri, vascul a fost folosit pentru bolile de inima si vasculare, fiind un remediu redutabil mai ales in hipertensiune si in ischemia cardiaca in faze incipiente. Tot din batrani se stie ca vascul este un leac bun pentru nervi, fiind un remediu subtil si eficient in tratarea epilepsiei, isteriei, a spasmelor de tot felul. Desi nu a putut stabili cu precizie care principii active ale vascului actioneaza atat de puternic si nuantat asupra sistemului nervos, stiinta a mai adaugat cateva boli pe lista celor vindecate sau ameliorate cu vasc: astmul pe fond de stres, ametelile (vertijul), tusea spastica si tusea rebela. Traditional, vascul se mai folosea si in bolile respiratorii: bronsita, astm (provocat de cauze diverse), leziuni pulmonare provocate de infectii. Medicina actuala nu a confirmat intru totul aceste utilizari, insa a scos la iveala un lucru foarte interesant: vascul stimuleaza extrem de puternic imunitatea, atat imunitatea locala, cat si pe cea generala. Iata in continuare cateva utilizari ale vascului: Hipertensiune - cea mai eficienta metoda de administrare este 1/2 lingurita rasa de pulbere, luata dimineata, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba un sfert de ora, apoi se inghite cu putina apa. Rezultatele tratamentului se simt cel mai bine dupa doua-trei saptamani. In ateroscleroza si arterioscleroza este eficient pentru faptul ca asigura o mai buna circulatie a sangelui in artere. Se consuma doua cani de macerat pe zi, luate in trei-patru reprize, intotdeauna pe stomacul gol. Eficienta tratamentului creste mult daca se trece la o dieta adecvata, saraca in grasimi si bogata in fructe si legume proaspete. Tuse si tuse convulsiva - se ia un varf de cutit de pulbere de vasc, se tine sub limba un sfert de ora, apoi se inghite cu jumatate de cana de ceai fierbinte de busuioc, maghiran sau cimbrisor. Se repeta tratamentul de maximum patru ori pe zi. Epilepsie - se fac cure de sase saptamani cu vasc luat sub forma de macerat: doua cani pe zi, dimineata si seara. La copiii intre 3-10 ani se va reduce doza la o treime, iar la cei intre 10-14 ani se va reduce la jumatate. In popor, maceratia se facea in apa sfintita. Nervozitate, isterie - tratamentul clasic este cu pulbere: se ia un varf de cutit de pulbere, de patru ori pe zi, cu apa. Tratamentul popular este mai interesant: criza de nervi se potoleste cu o ceapa (iute, nu de apa) taiata in doua. Ne apropiem narile de mijlocul proaspat despicat al cepei, inchidem ochii si inspiram cu putere! Aceasta ne calmeaza instantaneu pentru vreo cateva minute. In acest timp, se ia o frunzulita de vasc (probabil de aceea exista obiceiul ca ramura de vasc uscat, cules iarna, sa fie pastrat tot timpul anului la indemana, in tinda sau in bucatarie) si se mesteca foarte bine, tacticos, iar apoi se inghite. Reusita tratamentului este garantata. Astm (inclusiv astm convulsiv) - in jumatate de borcan de miere lichida se pun patru linguri de pulbere de vasc fin macinata si cernuta, 10-20 de picaturi de ulei volatil de cimbru, 30 de picaturi de ulei volatil de menta si se amesteca foarte bine. Se ia cate o lingurita de patru ori pe zi, timp de minimum o luna. Sterilitate sau impotenta asociata cu hipertensiune - se ia vasc plamadit in rachiu sau alcool: o lingura in 100 ml de ceai de paducel - fructe, de doua ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul se face minimum trei luni. Tulburari de menopauza - se combina in proportii egale pulbere de vasc, talpa-gastei, cretisoara si sunatoare: se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa din aceasta combinatie de pulberi, cu putina apa. Adjuvant in hemoragie si accident vasculat, mai ales la varstnici - se face o cura de doua saptamani cu un varf de cutit de pulbere de vasc, de trei ori pe zi. In paralel, este bine sa se faca si un tratament cu tinctura de ginkgo biloba, sa se bea ceai de rozmarin in loc de apa, sa se
consume cantitati mari de linte, hrisca, soia (boabe sau germeni), polen de albine (daca este suportat de ficat). Imunitate scazuta - se face saptamanal o clisma cu jumatate de litru de apa, in care au fost macerate (8-10 ore) doua lingurite rase de vasc, doua lingurite de seminte de in, doua lingurite de musetel. Apa va fi tinuta in colon timp de 15 minute, inainte de a fi evacuata. Leucoree - in apa in care se fac spalaturi cu irigatorul se pun doua linguri de vasc, se lasa la macerat de seara pana dimineata, apoi se filtreaza. Nu se pune deloc sapun si nici o alta substanta (bicarbonat, ceaiuri). Pentru o mai mare eficienta, se poate face inainte o spalatura scurta, clasica, o ora mai tarziu facandu-se si spalatura cu vasc. Extractul de vasc se tine cat mai mult in vagin (minimum 10-15 minute). Se poate folosi si apa de vasc proaspat: se taie marunt o mana de frunze proaspete si se lasa la macerat intr-un vas acoperit 8 ore, intr-un loc caldut (2535C), dupa care se filtreaza.
La adresa: http://www.terapii-naturiste.com/calivita/produse-naturiste-afectiuni-tratamente.htm veti gasi o lista cu peste 300 de afectiuni, grupate pe categorii, pentru a putea fi gasite mai usor. La aceasta adresa veti gasi un catalog cu toate produsele Calivita: http://www.terapii-naturiste.com/calivita/index-produse-naturiste.htm avize si certificari http://www.terapii-naturiste.com/calivita/avize-produse-naturiste-calivita.htm si recomandari primite de la cei care au cumparat aceste produse http://www.terapii-naturiste.com/calivita/marturii-consumatori.htm aici http://www.terapii-naturiste.com/calivita/articole-despre-produse.htm veti gasi foarte multe articole despre aceste produse. aici: http://www.terapii-naturiste.com/gratis/cursuri.htm va puteti inscrie la cursuri online gratuite si aici http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti.htm puteti citi zeci de carti electronice gratuite Daca doriti sa comandati produsele Calivita, sau daca aveti nevoie de alte informatii suplimentare va rog sa ma contactati prin mail sau telefon Dan Paunescu - Manager Calivita Web: www.terapii-naturiste.com Email: info@terapii-naturiste.com Tel: 0727 35 97 97

Silvoterapie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Silvoterapie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://www.terapii-naturiste.

ARTARUL (Acer platanoides)

Page 1 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

ZAMBRUL (Pinus cembra)

Page 2 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 3 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Fructele negre ale verii

Page 4 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Cateva recomandari terapeutice Obezitate, ingrasare - se face o cura de lunga durata

Page 5 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 6 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 7 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 8 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 9 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 10 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Preparate din ghinda

Page 11 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 12 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Fanul si florile de fan

Un imens potential terapeutic

Page 13 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Cand fanul devine medicament

Retete cu fan si flori de fan Baia fierbinte cu flori de fan

Baia cu extract complet de flori de fan

Page 14 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Cataplasma cu flori de fan

Boli care se trateaza cu succes cu ajutorul florilor de fan:

Page 15 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 16 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 17 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 18 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 19 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Cateva leacuri populare stravechi:

Page 20 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 21 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Conserve de toamna... cu sanatate

Retete din plante aromate si conifere: uleiuri, balsamuri, alifii, marmelade

Page 22 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 23 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 24 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 25 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

O planta pe orbita internationala:

Socul si fructele lui

Unde gasim fructele de soc

Recoltarea fructelor de soc

Page 26 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Cele mai eficiente preparate din fructe de soc Sucul proaspat

Boli care se trateaza cu fructe de soc

Page 27 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 28 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Atentie la toxicitatea socului

Page 29 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Terapia padurii BRADUL

Page 30 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 31 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Alifia din rasina de brad

Page 32 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 33 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 34 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Ce e bine sa stim despre brad

Page 35 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 36 / 79 Copyright 2011, Dan Paunescu

Aplicatii in medicina populara