Sunteți pe pagina 1din 3

POSTMODERNISMUL

- nu poate fi conceput si apreciat critic decat prin raportare la modernism (asa arata si prefixul `post-`); - dificultatea definirii termenului se datoreaza faptului ca el functioneaza nu doar in literatura, cultura, arhitectura sau in artele plastice, ci si in filozofie, disciplinele social politice etc; - postmodernismul si postneomodernismul trebuie puse in relatie cu termenii: modernism, modernitate; modernitatea este o perioada istorica din evolutia omenirii, derulata intre Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) si primii ani dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar modernismul este estetica acestei perioade; - in literatura romana, fenomenul postmodern ia amploare dupa 1980, respectiv 1990 2000; - postmodernismul mutatie survenita in constiinta umanitatii, cat si ca o modificare a paradigniei culturale; - postmodernistii modifica fundamental chiar conceptul de `literatura`, care se extinde acum dincolo de spatiul pur beletristic, inducand si genurile nonfictionale (jurnal, corespondenta, literatura de popularizare) si literaturile noncanonice (literatura minoritatilor nationale, cea pentru femei etc.); - scriitorul postmodern traieste apasat de povara secolelor anterioare, fiind constient ca totul a fost deja scris; el trebuie acum sa reinvesteasca fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilitatii sale; - scriitorul postmodern respinge nemesis-ul, prefera jocul cu limbajul si colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse; - citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul intertextual, parafraza, indica presiunea livrescului asupra existentei; - granitele culturale, limitele genurilor si ale speciilor literare se anuleaza; - literatura este inscenata, in mod ludic, fara tragism si fara inocenta; - fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini din texte venerate sunt, reasamblate si puse intr-o noua lumina; - trasaturi ale literaturii postmoderniste: desolemnizarea discusului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversitatii realului, refuzul stilului inalt, ermetic si impersonal, valorificarea creativa si recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafraza si parodie, practicarea unei poetici a concretului si a banalului, receptivitatea fata de livresc, in forma intertextualitatii, a metatextualitatii, si a transtextualitatii; - in literatura romana: Mircea Cartarescu, Mircea Nedelciu, Mircea Horia Simionescu, Traian T. Cosovei, Ion Stratan, Ruxandra Cesereanu

Postmodernism&experimentalism
de Ioana Geacar (Ioana Dana Nicolae)
autor hermeneia

Postmodernismul, confundat adesea cu experimentalismul, nu este dect o "ntreprindere cultural", "cel mai supralicitat ca tentativ de definire, un spaiu nebulos, "ar putea s marcheze ns cadrul unei btlii, pentru zmislirea a ceva nou."(Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului) Ce este postmodernismul? ...Curentul cel mai contestatar care sfrete prin a ngloba tot ceea ce se contest. ... n cultur, un amalgam, civilizaia derulat i fragmentat i combinat la -ntmplare. Postmodernismul nu este sinonim cu contemporaneitatea, nu este un fenomen internaional, ci unul european i american. Nu poate fi considerat o nou paradigm, pentru c este contradictoriu i acioneaz din interiorul sistemului pe care-l submineaz. El este prezent nc din modernism prin avangard, ncepe cu ea. Sorin Alexandrescu vede anumite ieiri pariale din modernitatea liberal-estetic la acei avangarditi care sparg tiparul lovinescian ( Privind napoi, modernitatea ). Prin avangard ncepe postmodernismul, un curent cultural piramidal, care se ntinde n Romnia ncepnd de azi pn n modernismul anilor 30. Aceast cartografiere estetic este susinut i de Marin Mincu : atitudinea de frond i polemismul bulversant al avangarditilor s-au prelungit pn-n actualitate (n prefa la Avangarda romneasc ) Teoreticieni ai postmodernismului, Lefebre, Russel, Egbert, Matei Clinescu, l percep ca pe o "dominant cultural." "Trsturile acestui curent sunt rezultatul disoluiei hegemoniei burgheze n perioada capitalismului trziu i al dezvoltrii mass-media." Allen Thiner,de exemplu, n "Words in Reflection: Modern Language Theory and Postmodern Fiction", se apropie cel mai mult de definirea unei poetici, studiaz unele teorii actuale mpreun cu poetica literaturii contemporane, totui acest studiu lucid i temeinic se limiteaz la teoria limbajului modern i la metaficiunea autoreflexiv n plan lingvistic i propune un fel de model de influen al teoriei asupra ficiunii.(appud Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului ) Care este istoricul postmodernismului ? Punctele de plecare ar fi prin anii 60, cnd scrisul era perceput ca o experien a limitelor(Kristeva), limite ale limbajului, ale subiectivitii, sau ale identitii, limite sexuale, limite ale sistematizrii i ale uniformizrii. A urmat transgresarea limitelor anterior acceptate ale fiecrei arte, ale genurilor pe care a nfptuit-o "paradoxala creatur a epocii noastre". Iat civa primi reprezentani: n poezie (Mazzaro, Altieri), n teatru (Schmid), n proz (Umberto Eco, John Fowles), n arte video i vizuale (Foster, Kraus, Burgin, D. Davis), n pictura i sculptura din pnzele tridimensionale ale lui Robert Rauschenberg i Tom Wesselman, n muzic (George Rochlberg). Care este relaia dintre modernism i postmodernism ? "Modernul e ste ineluctabil ncastrat n postmodernism, dar relaia este una complex, de consecin, diferen i dependen"(Linda Hutcheon). Pentru Peter Blake postmodernismul rezult din regndirea modernismului de ctre modernitii nii confruntai cu eecul at t n planul social, ct i n cel estetic al "Stilului Internaional". De asemenea, postmodernismul nu este o avangard, "nu este att de radical sau potrivnic". Avangarda este "contient modern i supus schimbrii socio-culturale".. (Linda Hutcheon). Caracteristicile postmodernismului sunt "contradiciile", academic-popular, sau elitist-accesibil, de exemplu. Ele nu sunt meninute pentru a fi soluionate, ci, mai degrab, pentru a fi meninute ntr -o "tensiune istoric"; pluralizarea, fenomen distinct postmodern; amestecul, n special, cel mai cunoscut ingredient al culturii de azi, cuvnt cheie pentru conceptul pus n discuie; ironia, descentralizarea, parodierea, intertextualitatea, transformarea cititorului dintr-un consumator ntr-un colaborator. Linda Hutcheon amintete de toate problemele obsesiv postmoderne: structurile centrate, retorica pluralizant (multiplul, eterogenul, diferitul), etnicul de la " pasiv i i profan la "activ i sacru", etnocentrismul nostru "incontient i profund nrdcinat". n poetica postmodernismului mai include: subiectivitatea, cunoaterea istoric, narativitatea, referena, textualitatea, contextul discursiv. Definete literatura postmodern prin relaia foarte intim dintre scriitor -personaj-cititor, ca "ficiune interactiv, sau computerizat". "Aici produsul e totul; nu exist un produs, sau un text fix, exist numai activitatea cititorului ca productor i receptor." Publicul postmodernist nu este deloc bine definit, "n afar de cei care sunt predispui la ndoial i cutare." n ceea ce privete relaia dintre postmodernism i experimentalism, Linda Hutcheon confund termenii, ca i ali teoreticieni. Iat-l, de pild pe Umberto Eco: "Din pcate, postmodern este un termen bon tout faire. Am impresia c este aplicat astzi oricrui lucru care se ntmpl s plac celui care -l folosete. Mai mult, pare s se contureze o tentativ de a-l face din ce n ce mai retroactiv: la nceput era aplicat unor scriitori sau artiti activi n ultimii douzeci de ani, apoi, gradat, a ajuns la nceputul secolului, ca dup aceea s coboare i mai mult n timp. i aceast micare n sens invers continu; n curnd categoria postmodernului l va include i pe Homer." Este vorba, ntr-adevr, despre experimentalism aici care a nceput o dat cu primele manifestri culturale, n spe cu cele mai ndrznee dintre acestea. Pare mai degrab o atitudine , dect un curent literar, de-a lungul istoriei literare universale. Experimentalismul este un concept al criticii italiene, relativ nou, desemnnd neoavangarda (partea experimentatoare a scriitorilor postmoderni), integrat n formula generoas a postmodernismului, stilul culturii actuale (Angelo Guglielmi). Marin Mincu l confund cu postmodernismul, dup teoriile lui A. Guglielmi, pentru Mircea Crtrescu este o atitudine . Umberto Eco gsete trsturile difereniatoare ale

avangardei i experimentalismului pe care-l confund cu postmodernismul tendina exclusiv distructiv, demolatoare a avangardei n opoziie cu caracterul constructiv, integrator al experimentalismului . Orice curent are i o tent integratoare, preia de la precedentul contient sau nu nite trsturi. Postmodernismul, cu atitudinea , sau stilul , mai bine zis cu dominanta sa experimental, se comport ciudat, atins probabil de boala secolului, de un sfrit apocaliptic ascuns n memoria colectiv. Experimentalismul din postmodernism folosete toate ingredientele culturale ale tuturor timpurilor ntr -un mod surprinztor. Experimentalismul este dominanta oricrei epoci, exacerbate n postmodernism cruia i d aspect integrator, de sum cultural. Pentru Gheorghe Crciun, A experimenta nseamn a -i propune de bun voie, fr miza vreunei cariere literare, rtcirea n zone necartografiate nc, periculos de libere, periculos de scpate de sub control, periculos de informale ( Experimentul literar romnesc postbelic ) Orice scriitor adevrat e un scriitor experimental, acionnd n rspr cu canoanele contextului cultural care -l conine (Gheorghe Crciun, op cit) i A experimenta n literatura romn ,dup opinia mea, nseamn a scrie cu un numr de constrngeri cunoscute, autoimpuse, sau impuse. Scriitorul demn de acest nume are nevoie de constrngeri pentru ca spiritul lui s neasc prin scris, spre libertate. (Mircea Nedelciu) sunt dou definiii legate de conceptul pus n discuie din dou perspective diferite : din exterior, ca o for, o tendin i, respectiv, din interior, vzut ca un curent informal care se modeleaz dup rece ptacolul unei subiectiviti. Experimentalismul rmne , nc, un concept nebulos, fr un program estetic, cu o arhitectur acvatic, greu de prins, pe care teoreticienii trebuie s-l clarifice, s-l delimiteze.

S-ar putea să vă placă și