Jurnal unui baiat Ziua 1: Draga Jurnalule, astazi, este o zi foarte speciala, deoarece, langa mine am cei mai

buni prieteni pe care, pariez ca oricine ar dorii sa ii aiba, niciodata nu cred ca se va strica relatia dintre noi. Astazi am constatat, ca alaturi de ei ma simt cel mai fericit. Am petrecut cu ei o zi intreaga, dar intr-un fel regret ca mi-am lasat parintii acasa, fara sa vorbesc nimic cu ei astazi, ma simt de-a dereptul prost. Ziua 2: Draga Jurnalule, astazi de dimineata, m-am trezit si mi-am cerut iertare alor mei,pentru ce se intamplase ieri, dar am repetat gresala, iar timpul acordat prietenilor mei era unul din ce in ce mai mare. Azi mi s-a intamplat ceva, am simtit ca ma inalt, cand am vazut-o pe ea, era Jennifer, o fata de 19 ani, frumoasa, aranjata, imbracata foarte bine, dar insa ma obisnuiam cu ideea ca eu nu sunt bun pentru ea. Prietenii mei au observat ca ceva e in neregula cu mine, si mi-au povestit mai multe desre ea. Johnny, cel mai bun prieten al meu, care binenteles, imi stia toate gandurile mele, stia ca m-am indragostit nebuneste de acea fata. Ziua 3: Imi incep ziua, si observ, ca legatura cu parintii mei incepe sa se piarda, si eu simt asta, dar mai simteam inca acel sentiment bine infiripat in sufletul meu. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, si atunci l-am apelat pe Johnny pentru a ne intalni si a vorbi despre ceea ce mi se intampla. In acea seara, urma sa ne vedem la locul nostru in care seara de seara ne strangem pentru a mai schimba doua vorbe. Pe drumul pe care veneam eu, era neiluminat, si era o portiune destul de mare pana sa ajung la locul nostru, insa drumul duce pe langa casa ei. In apropiere de casa ei, o zaresc pe ea, era atat de frumoasa, eu insa nu stiam ce sa fac pentru a o ocoli, imi era rusine sa vorbesc cu ea, imi era frica ca nu cumva ea sa ma creada un, prost. Cand trec pe langa ea, imi spune Buna, avea o voce calda, duioasa pe care nu puteam sa ma satur sa o aud. Surprins de intentia e de a ne cunoaste, eu eram intr-o visare, si uitasem sa o salut, vine la mine intinzand mana si spunandu-mi Eu sunt Jennifer, tu cum te numesti?, eram dea dreptul socat, nu imi gaseam cuvintele dar pana la urma i-am raspuns Buna Jennifer, eu sunt.... in acel moment uitasem cum ma cheama, apoi dupa un minut de meditatie am spus Alexander. In clipa aceea mi-a zambit, iar eu ma simteam cel mai fericit din lume. Apoi imi spuse ca e ocupata, si ca ar vrea sa ne mai intalnim, dupa care eu imi continuasem drumul, parca pentru mine acel moment m-a facut sa lupt pentru a fi impreuna cu ea, dar acum, parca pe langa parinti, m-am distantat si de restul gastii, inclusiv de Johnny, care pentru mine e ca fratele meu. Ziua 4: Viata mea incepea sa capete culoare, insa m-am departat de parinti si prieteni, ea era scopul pentru care eu mai traiam, eram dependent de ea. Seara in drum spre locul nostru, ma intalnesc cu Johnny, care ma ia cu masina pentru a ma duce acolo. Odata ajuns acolo, o vad pe ea, era cea mai frumaosa fiinta pe care am vazut-o vreodata, eram indragostit de ea. De rusine, tineam capul in jos, mai aruncand din cand in cand o privire la ea. La un moment dat, privirile ni se intersecteaza, ea zambindumi. Eram cuprins de acel sentiment de inaltare, eram fericit.