Anabel Lee De demult s-a-ntmplat, de demult...

Era lnga-o mare cu ape-argintii, O fecioara traia, si poate c-o stiti, O fecioara, Annabel Lee; Si traia doar c-un gnd - s-o iubesc mereu, Si traia - sa ma poata iubi. Eu - un copil - si ea un copil, Lnga-o mare cu ape-argintii, Ne iubeam ca un cntec mai presus de iubire Ca un cntec - Annabel Lee; Si priveau, pizmuind preacurata iubire, Chiar serafii de sus, din tarii. Si asa s-a-ntmplat ca-ntr-o zi, demult, Lnga marea cu ape-argintii Un vnt de pustiu s-a iscat dintr-un nor, nghetnd-o pe Annabel Lee; Maritele-i neamuri au dus-o departe. Departe de mine, spre miazazi,