Tratatul de la Roma se refer la tratatul prin care a fost instituit Comunitatea

Economic European (EEC) i a fost semnat de Frana, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia i Luxemburg la25 martie 1957. Iniial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunitii Economice Europene. Totui, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminnd, printre alte lucruri, cuvntul "Economic" att din numele comunitii ct i al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunitii Europene sau Tratatul CE. n aceai zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea European a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele dou tratate, mpreun cu Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului, care a expirat n 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Att Tratatul de la Roma, ct i Tratatul CEEA au intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatul iniial a fost modificat de ctre toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a ncercat s consolideze toate tratatele ntr-un singur document, dar Tratatul CE a rmas o seciune de sine stttoare n cadrul acestuia. Dei intrarea n vigoare n 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas in direcia integrrii europene, luarea majoritii deciziilor n cadrul Uniunii se face nc dup baza legal a Tratatului CE, care rmne principal surs a legislaiei comunitare. Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piee comune, instituirea celor "4 liberti", excluderea oricrei discriminri naionale. A. Libera circulaie a mrfurilor Mrfurile care traverseaz frontierele interne ale Comunitii Europene nu mai sunt supuse controalelor de la 1 ianuarie 1993. Libera circulaie n interiorul Uniunii presupune: interzicerea taxelor vamale i a taxelor cu efect echivalent ntre statele membre, adoptarea unui tarif vamal comun n schimburile comerciale dintre statele membre i rile tere, eliminarea restriciilor cantitative i a msurilor cu efect echivalent i reorganizarea monopolurilor de stat. B. Libera circulatie a persoanelor Esena acestei liberti const n eliminarea tuturor discriminrilor ntre cetenii unui stat membru i cetenii celorlalte state membre, ce stau sau muncesc pe teritoriul statului respectiv. Aceste discriminri se refer la condiiile de intrare, dep lasare, recunoaterea pe baz de reciprocitate a calificrilor i a diplomelor dobndite pe

teritoriul statului ai crui ceteni sunt, precum i condiiile de munc, angajare sau remuneraie. C. Libera circulaie a serviciilor Prin libera circulaie a serviciilor se elimin restriciile privind libertatea de a presta servicii n cadrul Comunitii cu privire la resortisanii statelor membre stabilii ntr-un alt stat al Comunitii dect cel al beneficiarului serviciilor. n nelesul Tratatului de la Roma, sunt considerate servicii prestaiile furnizate n mod obinuit n schimbul unei remuneraii, n msura n care nu sunt reglementate de dispoziiile referitoare la libera circulaie a mrfurilor, a capitalurilor i a persoanelor. Serviciile cuprind n special: activiti cu caracter industrial, activiti cu caracter comercial, activiti meteurgreti i activiti prestate n cadrul profesiunilor liberale. D. Libera circulaie a capitalurilor n msura necesar bunei funcionri a pieei comune, statele participante elimin treptat n relaiile dintre ele, restriciile impuse circulaiei capitalurilor aparinnd rezidenilor statelor membre, precum i tratamentul discriminatoriu n baza ceteniei ori naionalitii sau a reedinei ori sediului social al prilor sau a locului plasamentului de capital. La ncheierea perioadelor de tranziie solicitate de statele aderente, nu se mai aplic nici un fel de restricii plilor curente aferente circulaiei capitalurilor ntre statele membre. Pentru a funciona ns, avea nevoie de un fundament juridic, erau necesare armonizri legislative, astfel, rolul Curii Europene de Justiie se arta extrem de important. Implicaii teoretice ale acestui tratat: odat cu piaa comun se nate societatea civil european. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu ntruct piaa comun trebuie s funcioneze pe dimensiunea supranaional, doar aa poate fi eficient. Astfel iese n eviden primatul dreptului comunitar asupra dreptului naional. Totodat spectrul CEE este mai larg dect CECO, care avea n centru ideea de pace ntre Frana i Germania. n acelai timp, Marea Britanie refuza intrarea n CEE, avea mereu ideea de putere maritim, nevrnd s cedeze poriuni de putere n mod gradual instituiilor comunitare. A vrut s-i creeze propria pia comun i astfel a luat fiin EFTA n 1959, conceput drept rival pentru CEE.

Tratatul de la Maastrich
Tratatul privind Uniunea European (TUE), semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992, a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993. Acest tratat este rezultatul att al unor elemente externe, ct i interne. Pe plan extern, prbuirea comunismului n Europa de Est i perspectiva reunificrii Germaniei au condus la luarea angajamentului privind consolidarea poziiei internaionale a Comunitii. La nivel intern, statele membre doresc s continue progresele nregistrate prin Actul Unic European prin intermediul altor reforme. Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt: in primul rand ideea de uniune politica vest-europeana, iar in al doilea rand introducerea unei monede comune europene cel mai tarziu in 1999; la care se adauga drepturile civice europene , competentele noi ale Comunitatii Europene, intensificare protectiei comunitare a consumatorilor, etc. Potrivit acestui document UE isi propune urmatoarele obiective: - sa promoveze un progres economic si social echilibrat si durabil, prin crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice si sociale si prin crearea unei uniuni economice si monetare care sa dispuna in perspectiva de o moneda unica. - sa-si afirme identitatea pe plan international, in special prin promovarea unei politici externe si de securitate comuna, inclusiv definirea in perspectiva a unei politici de aparare comuna care ar putea sa conduca la un moment dat la o aparare comuna. - sa intareasca protectia drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre, prin instituirea unei cetatenii a Uniunii, - sa dezvolte o cooperare restransa in domeniul justitiei si afacerilor interne; - sa mentina acquis-ul comunitar si sa-l dezvolte in scopul de a examina in ce masura politicile si formele de cooperare instaurate prin tratat vor trebui sa fie revizuite in vederea asigurarii eficacitatii mecanismelor institutiilor comunitare. Tratatul de la Maastricht asupra UE are doua parti: prima parte se refera la UEM, iar cea de-a doua la Uniunea Politica. Uniunea Economica si Monetara (UEM). Uniunea Economica: liniile generale ale politicii economice ale statelor membre si ale Comunitatii sunt adoptate de catre consiliul de ministri, care, in acelasi timp, supravegheaza evolutia economiei in fiecare stat membru si in Comunitate. Daca aceasta politica nu corespunde directivelor sau risca sa puna in pericol functionarea insasi a uniunii economice si monetare, consiliul ia masuri in consecinta. Statele membre vor incerca sa evite deficitele guvernamentale excesive.

Uniunea monetara: de la inceputul fazei finale a UEM (cel mai tarziu la 1 ianuarie 1999), Uniunea va avea o singura politica monetara. Va exista de asemenea un singur etalon monetar ECU (EURO) si o noua institutie, Banca Centrala Europeana care va forma, impreuna cu bancile centrale ale statelor membre, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Tratatul de la Maastricht asupra UE are doua parti: prima parte se refera la UEM, iar cea de-a doua la Uniunea Politica. Uniunea Economica si Monetara (UEM). Uniunea Economica: liniile generale ale politicii economice ale statelor membre si ale Comunitatii sunt adoptate de catre consiliul de ministri, care, in acelasi timp, supravegheaza evolutia economiei in fiecare stat membru si in Comunitate. Daca aceasta politica nu corespunde directivelor sau risca sa puna in pericol functionarea insasi a uniunii economice si monetare, consiliul ia masuri in consecinta. Statele membre vor incerca sa evite deficitele guvernamentale excesive. Uniunea monetara: de la inceputul fazei finale a UEM (cel mai tarziu la 1 ianuarie 1999), Uniunea va avea o singura politica monetara. Va exista de asemenea un singur etalon monetar ECU (EURO) si o noua institutie, Banca Centrala Europeana care va forma, impreuna cu bancile centrale ale statelor membre, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC).

Tratatul de la Amsterdam
Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de efii de stat i de guvern ai Uniunii Europene (UE) la 16-17 iulie 1997 i semnat la 2 octombrie 1997. A intrat n vigoare la 1 mai 1999. Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatul de la Maastricht, fr ns a-l nlocui. Scopul lui iniial a fost de a asigura capacitatea de aciune a UE i dup extinderea spre est. Reformarea profund a UE a euat ns, fcnd necesare alte msuri (vezi Tratatul de la Nisa i Constituia European). Tratatul de la Amsterdam are patru obiective generale : - s plaseze ocuparea forei de munc i drepturile cetenilor n centrul ateniei Uniunii Europene; - s suprime ultimele obstacole pentru libera circulaie a persoanelor i s consolideze securitatea; - s permit Europei s i consolideze poziia pe plan mondial; - s eficientizeze arhitectura instituional a Uniunii n vederea viitoarei extinderi. a) ocuparea fortei de munca si drepturile cetateilor Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus un capitol referitor la ocuparea forei de munc. Datorit creterii omajului n Europa tratatele conin pentru prima dat elemente de politic ocupaional. Chiar dac aceast politic rmne o sarcin a statelor membre, s-a stabilit totui o mai bun coordonare a msurilor individuale luate de acestea. Tratatul include un articol nou, consacrat principiului general al nediscriminrii (egalitii). Uniunea poate combate orice form de discriminare, indiferent c este pe baz de sex, ras, origine etnic, religie, dizabiliti, vrst sau orientare sexual. Aciunile sunt ntreprinse de ctre Consiliul de Minitri (fr s prejudicieze celelalte dispoziii ale Tratatului i n limita puterilor care i sunt conferite), prin decizii adoptate n unanimitate pe baza unei propuneri a Comisiei i dup consultarea Parlamentului European. b) Un spatiu de libertate, securitate si justitie Noul Tratat prevede crearea progresiv a unui spaiu al libertii, securitii i justiiei pe ntreg teritoriul Uniunii Europene. Sunt stabilite msuri specifice pentru elaborarea unei politici europene comune n domeniul controlului i al dreptului de intrare la frontierele Uniunii Europene i n special n ceea ce privete azilul i imigrarea.

ntr-o perioad de cinci ani de la intrarea n vigoare a Tratatului, toate Statele Membre trebuie s ia msuri care s vizeze: 1. suprimarea oricrui control al persoanelor la frontierele interioare, indiferent c este vorba de ceteni ai Uniunii Europene, fie c este vorba de ceteni din statele tere; 2. stabilirea unor norme i proceduri comune cu privire la controlul persoanelor la frontierele exterioare ale Uniunii Europene, a unor reguli comune referitoare la vizele de sejur cu o durat de maximum trei luni.

c) Catre o politica externa si de securitate comuna. Prin Tratatul de la Amsterdam a fost creat funcia de nalt Reprezentant pentru PESC care are rolul de a asista Consiliul n probleme de politic extern i de securitate comun, n special prin contribuii la formularea, pregtirea i implementarea deciziilor i prin derularea unui dialog politic cu state tere (la cererea Preediniei Consiliului Uniunii Europene). A fost nfiinat, de asemenea, o Unitate de planificare politic i de alert rapid n cadrul Secretariatului Consiliului de Minitri. Rolul acestei uniti este de a monitoriza i analiza evoluia politic i evenimentele internaionale, inclusiv alerta rapid cu privire la potenialele crize. La recomandarea Consiliului, unitatea poate prezenta studii, recomandri sau strategii.

Tratatul de la Nisa
La 26 februarie 2001 este semnat Tratatul de la Nisa, prin care se reglementeaza reforma institutiilor europene n vederea pregatirii extinderii viitoare a Uniunii, ncepnd cu 2004. Semnarea Tratatului de la Nisa a deschis calea celei mai mari Iargirii preconizate de Uniune, cu perspectivele unei paci durabile, stabilitatii si prosperitatii pentru ansamblul tarilor europene democratice. Tratatul aduce modificari urmatoarelor institutii europene: Parlamentul European, Consiliul, Comisia Europeana, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, carora Ii se adauga si doua organe comunitare consultative, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor. n continuare putei citi o serie de informaii despre principalele modificri introduse de Tratatul de la Nisa la nivel instituional. PARLAMENTUL EUROPEAN. Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de colegislator al Parlamentului European, procedura de codecizie urmnd s fie aplicat i n domeniile: lupta mpotriva discriminrilor, coeziune economic i social, vize, azil, imigraie. Domeniile n care Parlamentul poate sesiza Curtea de Justiie a Comunitilor Europene au fost, de asemenea, extinse. Tratatul de la Nisa asigur o baz juridic partidelor politice din statele membre prin definirea unui statut care s permit mai ales stabilirea unor reguli asupra modalitilor de finanre a acestora. Modificari legate de Consiliu. ntr-o Uniune care va numara ntr-o zi aproximativ 30 de state membre, un acord unanim va fi foarte greu de atins, existnd riscul ca actiunea Uniunii Europene sa fie paralizata. Se impunea deci ca aceasta reforma sa reduca numarul situatiilor n care un stat membru poate ridica veto-ul sau. In asemenea conditii, Tratatul va permite o majoritate calificata asupra deciziilor, care pna acum erau guvernate de regula unanimitatii. Referitor la ponderarea voturilor, noul Tratat a prevazut ca ea va fi modificata ncepnd cu 1 ianuarie 2005. Modificari legate de Comisia Europeana. Din momentul aderarii la Uniune a celorlalte 12 state, prin mentinerea actualului sistem Comisia ar numara 33 de membri. Tratatul limiteaza numarul comisarilor, astfel

ca ncepnd cu 2005 fiecare stat membru va avea un singur comisar. Tratatul de la Nisa a decis consolidarea puterii presedintelui Comisiei, ca o masura indispensabila pentru asigurarea coerentei unui colegiu largit la peste 20 de membri. Presedintele Comisiei va decide repartizarea portofoliilor si va putea sa remanieze responsabilitatile comisarilor, avnd totodata dreptul sa ceara demisia unui comisar, care trebuie nsa aprobata de plenul Comisiei. Modificari legate de Curtea de Justitie. inndu-se seama de supraaglomerarea cazurilor de rezolvat, si de faptul ca numarul acestora va creste si mai mult o data cu aderarea noilor membri, situatie care ar duce la mari ntrzieri n solutionare, Tratatul de la Nisa a repartizat mai eficient competentele ntre Curte si Tribunalul de prima instanta. S-a prevazut posibilitatea crearii de camere jurisdictionale, specializare n anumite domenii. Modificari legate de Curtea de Conturi. Tratatul a stabilit ca aceasta institutie va fi alcatuita dintr-un reprezentant al fiecarui stat. Numirea membrilor va fi validata de Consiliu, cu majoritate calificata, pentru un mandat de sase ani. Curtea de Conturi va putea sa creeze Camere pentru adoptarea anumitor categorii de rapoarte sau avize. Modificari legate de Comitetul Economic si Social. Tratatul precizeaza ca aceasta institutie trebuie sa fie compusa din reprezentanti ai diferitelor categorii ale societatii civile organizare. Numarul membrilor a fost limitat la 350. ceea ce permite mentinerea numarului actual de membri pentru fiecare stat. Modificari legate de Comitetul Regiunilor. Numarul membrilor sai a fost limitat la 350. Tratatul de la Nisa impune, de asemenea, membrilor Comitetului, sa aiba mandat din partea colectivitati lor pe care le reprezinta sau sa raspunda politic n fata acestora.

Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre UE la 13 decembrie 2007 si a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009. Intrind n vigoare, ncheind astfel mai muli ani de negocieri pe tema aspectelor instituionale. Tratatul de la Lisabona modific Tratatul privind Uniunea European i Tratatele CE (fr a le nlocui) i pune la dispoziia Uniunii cadrul legal i instrumentele juridice necesare pentru a face fa provocrilor viitoare i pentru a rspunde ateptrilor cetenilor. Tratatul de la Lisabona confirm cele trei principii care stau la baza guvernanei democratice n Europa: Egalitatea democratic - cetenii trebuie s se bucure de atenie egal din partea instituiilor europene Democraia reprezentativ - acordarea unui rol mai important Parlamentului European i o mai mare implicare a parlamentelor naionale Democraia participativ - noi mecanisme de interaciune ntre ceteni i instituii, printre care se numr, de exemplu, iniiativa cetenilor n plus, Tratatul de la Lisabona clarific natura relaiilor dintre statele membre i Uniunea European.

Parlamentul European, ai crui membri sunt alei prin vot universal direct o dat la cinci ani, i reprezint pe cetenii statelor membre. Odat cu adoptarea fiecrui tratat, Parlamentului i-au fost atribuite noi prerogative. Tratatul de la Lisabona nu face excepie de la regul, conferindu-i mai multe competene n materie de legiferare, buget i acorduri internaionale. Legiferare - procedura de co-decizie (redenumit procedur legislativ ordinar) este extins la mai multe domenii. Concret, aceasta nseamn c Parlamentul va dobndi un real statut de putere legislativ, n aceeai msur ca i Consiliul, n cazul anumitor domenii n care nu a fost implicat pn n prezent sau n care a fost doar consultat. Imigraia legal, cooperarea judiciar n materie penal (Eurojust, prevenirea infraciunilor, armonizarea standardelor pentru nchisori, a infraciunilor i sanciunilor), cooperarea poliieneasc (Europol) i alte cteva dispoziii care in de politica comercial sau de agricultur sunt doar cteva exemple n acest sens. n acest fel, Parlamentul European joac un rol important n aproape toate dosarele legislative. Buget - Tratatul de la Lisabona consacr practica bine stabilit a cadrului financiar multianual, pentru care este necesar aprobarea Parlamentului. n acelai timp,

Tratatul prevede c Parlamentul i Consiliul vor stabili mpreun toate cheltuielile, fiind eliminat distincia care se fcea anterior ntre aa-numitele cheltuieli obligatorii (de exemplu, ajutoarele agricole directe) i cheltuielile neobligatorii. Aceast inovaie echilibreaz rolul celor dou instituii n aprobarea bugetului Uniunii. Acorduri internaionale - Tratatul de la Lisabona prevede c Parlamentul European trebuie s-i dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaionale n domenii crora li se aplic procedura legislativ ordinar. Tratatul de la Lisabona consolideaz rolul parlamentelor naionale, care vor putea participa mai activ la lucrrile Uniunii. O nou dispoziie reflect clar drepturile i obligaiile pe care le au parlamentele naionale n cadrul Uniunii, fie c este vorba despre dreptul la informare, controlul respectrii principiului subsidiaritii, mecanismele de evaluare a politicilor n domeniul libertii, securitii i justiiei sau despre procedurile de revizuire a tratatelor. Cea mai semnificativ noutate se refer la controlul respectrii principiului subsidiaritii. Potrivit acestui principiu, exceptnd domeniile care in exclusiv de competenele sale, Uniunea nu acioneaz dect n cazul n care intervenia sa este mai eficient dect o aciune ntreprins la nivel naional. Orice parlament naional are dreptul s-i susin argumentele potrivit crora o propunere nu este conform cu acest principiu. n acest caz, se va declana o procedur n doi timpi:

dac o treime din parlamentele naionale consider c o propunere nu este conform cu principiul subsidiaritii, Comisia va trebui s i reanalizeze propunerea, avnd posibilitatea de a o menine, de a o modifica sau de a o retrage; dac majoritatea parlamentelor naionale mprtesc aceste preocupri, iar Comisia decide, totui, s i menin propunerea, aceasta va trebui s i susin motivaiile, iar Parlamentul European i Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continurii sau ntreruperii procedurii legislative.