Dacii au avut Craciun? - Ritualuri antecrestine de celebrare a luminii Ne place sa credem ca sarbatoarea Craciunului romanesc este unica.

Tot la fel spun si gandesc si alte popoare crestine despre ceremoniile lor legate de Nasterea Mantuitorului. Adevarul il detin toti, deoarece Craciunul s-a cladit pe mostenirea spirituala antecrestina a fiecarui neam. La romani, Craciunul inseamna mai mult decat taierea porcului, sarmale, brad, beteala, colinde. Inseamna, desigur, celebrarea Nasterii lui Iisus. Dar si mai mult, Craciunul romanesc este sarbatoarea vietii si a luminii, a soarelui invocat in cea mai lunga noapte a anului, cea a solstitiului de iarna, pentru a dobandi putere si a invinge intunericul. Dacii sarbatoreau in noaptea dinspre 21 spre 22 decembrie solstitiul de iarna. Atunci, credeau ei, Soarele, aflat in cel mai slab moment al sau, nu mai are forta si trebuie hranit si ajutat. Si acum se pastreaza in unele sate traditia pagana a rostogolirii de pe dealuri a rotilor aprinse in noaptea de Craciun pentru a ajuta Soarele sa lumineze mai tare. In alte localitati se aprind busteni, semn al perpetuarii unor ritualuri solare stravechi. Cercetatorii spun ca, probabil, oamenii acelor vremuri credeau intr-o divinitate a vietii si a mortii care guverna ritmul existentei lor, al vegetatiei, al agriculturii. La daci, porcul care scurma mereu pamantul era considerat simbolul intunericului. Era o lume dominata de magie, iar sacrificarea porcului insemna pentru ei alungarea intunericului si izbanda luminii. Acest lucru este evident pe tablitele de plumb descoperite la Sinaia, in vremea lui Carol I. In mai multe astfel de tablite exista reprezentari ale sacrificiului unui porc. Unii etnologi spun ca, in timpuri indepartate, taierea porcului se facea primavara, cand natura se trezea la viata. Acesta era si momentul marcarii inceputului de an, insa, odata cu mutarea anului nou de la 1 martie la 1 ianuarie, si sarbatorile de primavara au fost transferate in decembrie. Tot ei sunt de parere ca de aceea si colindele noastre si sorcova vorbesc despre flori de mar si vanatori simbolice. La fel, plugusorul care canta despre arat si semanat. Concluzia este coplesitoare: trei sferturi din colindele noastre sunt pagane, nu au nici o legatura cu Nasterea lui Iisus, noi, contemporanii, le-am asociat cu Craciunul. Intre solstitiul de iarna si echinoctiul de primavara Zeul invocat de daci care invia odata cu venirea primaverii s-a intalnit cu crestinismul, cu Iisus, care invie si El din morti, tot primavara. Se stie ca, multa vreme, Nasterea lui Iisus era celebrata la 6 ianuarie. Pentru a mai diminua multimea de sarbatori pagane dedicate Soarelui, Biserica a mutat aniversarea pe 25 decembrie. Astfel, cele doua mari evenimente calendaristice, solstitiul de iarna si echinoctiul de primavara, au putut ramane cele mai importante sarbatori ale anului, chiar daca peste ele s-au suprapus cele doua mari praznice crestine, Craciunul si Pastele. Acestea aveau de-acum aceleasi semnificatii: solstitiul de iarna - lumina triumfa si ziua invinge noaptea; echinoctiul de primavara viata invinge moartea si natura reinvie. Dacii lui Zamolxis Zamolxis, cel mai mare reformator religios al dacilor, devenit el insusi zeu, dupa apostolatul in preajma lui Pitagora si prin Egipt, se intoarce la daci si le

infatiseaza, sub forma unui ritual, drama zeului care moare si bucuria invierii lui. El se retrage in adancul pamantului pentru trei ani, timp in care este jelit, apoi revine intre cei vii. Este un scenariu identic, cred specialistii, cu cel al egipteanului Osiris, care si el a petrecut trei ani in lumea mortilor, apoi a inviat, si cu cel al lui Iisus care a inviat dupa trei zile. Poate ca dacii au fost influentati de egipteni, cred istoricii, poate ca religia lor avea radacini comune cu cea egipteana, insa, prin aceasta divinitate care promitea viata dincolo de moarte, stramosii nostri exprimau o spiritualitate mai apropiata de cea a Orientului decat de cea europeana. La aceasta, opineaza ei, se referea Herodot cand spunea ca dacii se cred nemuritori. Astfel, cele doua straturi de credinte au ajuns sa se impleteasca si sa duca la o sinteza originala: Craciunul romanesc. Insa, ceea ce este cu adevarat important este spiritul lui, si anume ca in aceasta zi sarbatorim viata si lumina.

Floriile - o sarbatoare cu origini tracice

Floriile, aceast srbtoare popular romneasc pe care o vom celebra duminic, 28 martie, cu o sptmn nainte de Pati, este ncununarea unei sptmni nchinate zeiei Flora, al crei cult a ptruns pe aceste meleaguri prin influen roman. Etnologul lect. dr. Delia Suiogan atrage, ns, atenia asupra originilor mult mai vechi ale acestei srbtori, care era inut i de traci, ca parte a cultului lui Dionysos, un zeu al vegetaiei care mbtrnete, moare i renate odat cu anul. Miorii - simbolul tinereii venice Se spune n popor c n Sptmna Florilor (care preced duminica Floriilor) toate plantele i toi pomii nfloresc i dau spre rod. Dionysos, cruia i snt nchinate multe srbtori n aceast perioad de trecere spre var, era un zeu reprezentat, n general, clare pe un mgar.

El parcurgea ciclul vieii i al morii o dat cu anul, devenind o marc pentru evoluia circular a acestuia. Un simbol important pentru Florii este ramura de salcie, sau miorii. Cu origini precretine, ulterior preluat de cretini, acest simbol semnific tinereea care poate deveni venic, din cauza extraordinarei capaciti a salciei de a prinde rdcini n solul unde e plantat. Acest simbol al tinereii venice nu conine ideea absenei morii, ci include moartea n ideea de devenire, explic dr. Delia Suiogan. Focurile funerare i anun pe mori despre sosirea Patilor Un alt obicei din popor este ca n ziua ce precede Floriile, numit smbta lui Lazr, s se aprind focuri. Acestea snt focuri funerare, spre deosebire de cele aprinse de Snmedru sau de Sngeorz, care snt focuri legate de echinocii sau solstiii. Focurile din smbta lui Lazr celebreaz moartea ca prag al unei viei venice, al vieii de dincolo, care este viaa adevrat, povestete etnologul. Focurile au rolul de a-i anuna pe mori c urmeaz s vin Patile. Tot n ajunul de Florii, copiii culeg rmurele de salcie, dintre care o parte se duc la biseric, urmnd s fie sfinite a doua zi diminea, iar o alt parte se nfig n morminte sau n marginea viei. Muli gospodari obinuiau s ia mnunchiuri de miori culese de prunci i s le ngroape la marginea arinei, pentru a avea recolte bogate. Zilele cnd morii se ntorc acas Alte focuri urmeaz s fie aprinse n Joia Mare, cea dinainte de Pati, cnd au o cu totul alt semnificaie: aceea de eliberare a sufletelor prin incinerare. Din smbta lui Lazr i pn la Pati, morii urmau s se ntoarc acas i se producea acel cult foarte puternic al moilor i strmoilor. n

duminica Floriilor se dau foarte multe pomeni pentru mori. De altfel, se consider n popor c moii de Florii snt cei mai mari moi de peste an. Acum se ofer colaci, prescuri i foarte multe lumnri de poman. Ceea ce e foarte important e c acum, ca i la nmormntare, toate pomenile se dau peste focuri i peste morminte. Aadar, nu e pur i simplu un schimb ritual, ci exist aceast trecere peste un prag, care este foarte important, a desluit dr. Suiogan mentalitatea popular.