Culoarea

n spaiul interior libertatea utilizrii policromiei este limitat doar decunoaterea efectelor psihologice i fiziologice ale culorilor asuprautilizatorilor.Este bine cunoscut, exist culori calde i culori reci. Culorile calde sntculori dinamice, n timp ce culorile reci snt statice, calmante i odihnitoare.Culorile calde se utilizeaz cu precdere n spaiile reci, cutemperatur sczut, pentru a le nsuflei, a le dinamiza i pentru a creasenzaia de cldur i de apropiere. Culorile reci snt recomandabile n spaiisupranclzite, acolo unde se produc degajri mari de cldur sau unde nsisursa de cldur este vopsit n culori calde. Aceste culori pod da impresiade rcoare i de bun aerisire.Roul, portocaliul i galbenul dau senzaia de cald i creeaz nsubcontient o dispoziie psihic stimulativ. Culoarea roie este o culoarevie, d o senzaie de cldur, de cretere a temperaturii, datorit faptului cradiaiile specifice lungimii de und a acestei culori , fiind n vecintateaspectrului infrarou, au calitatea de a ptrunde n esutul organic i de adeclana anumite procese fizice i biochimice, manifestate prin cretereatonusului muscular i a presiunii sangvine, respiraie profund, accelerareaarderilor interne i transpiraie.La nivel psihologic, asociate soarelui, focului, sngelui, culorile caldeau calitatea de a genera senzaia de lumin, deschidere, cldur. Roul dsenzaia de micare, incit la aciune, excit i chiar irit i predispune laimpulsivitate, Galbenul este, din punct de vedere psihologic, adevrataculoare cald. n planul afectivitii , creeaz senzaia de intimitate,apropiere i nelegere. Portocaliul este o culoare de bun dispoziie, deconversaie i sociabilitate.Verdele, albastrul i violetul snt culori care dau o senzaie detemperatur sczut, prin asociere cu culorile spaiilor imense, ale cerului,ntinderilor de ap, umbrei, frigului, nserrii.Deschiderea sau nchiderea psihologic a unui spaiu, ca i mrireasau micorarea lui din punctul de vedere perceptiv pot fi realizate prinutilizarea simultan sau alternativ, contrastant sau continu a unor gamevariate de tonaliti i intensiti cromatice, alese n funcie de dimensiunilei caracteristicile funcionale ale spaiului, de poziia geografic, sursa igradul de iluminare, etc.Culorile deschise i intense, avnd o putere mai mare de iradiere dectcele nchise, au calitatea de a crea senzaia de mrire a unui spaiu. Alaturi de simetrie, proportie, dominanta si culoare, ritmul ocupa un loc fundamental in compoziitile de arta sau arhitectura. Acesta reprezinta ordonarea si reglarea succesiunii de evenimente, bazate pe un sistem de intervale de timp, care sugereaza miscarea sau dinamismul lor. Ritmul este folosit ca limbaj architectural atat in exteriorul cladirilor, cat si in interiorul acestora, pentru a sugera o anumita dinamica si pentru abstractizarea emotiilor estetice, atat cat poate inspita o imagine fara sunet si fara miscare efectiva. In interior, in cazul locuintelor, ritmul reda mai mult dinamica detaliilor, a decoratiunilor, a luminilor artificiale sau a corpurilor de iluminat (in general, a obiectelor relativ marunte), prin perceperea lor ca secvente sau succesiuni, simultan sau in perspectiva profunda. La cladirile publice ritmul este redat de succesiuni de ferestre, coloane, pilastrii etc., alegerea unui sistem de ritmare depinzand de masura cladirilor respective. Ritmurile de ambianta sunt alcatuite din componentele arhitecturii de interior, in contemporaneitate acestea fiind rezultatul tehnologiilor de fabricatie a materialelor de finisaj, functionale. Astfel ca ritmurile se pot forma din: orice fel de obiecte de dimensiuni mici, de forme diferite, comparabile ca marime, asezate la distante relativ egale; lumini artificiale date de corpuri de iluminat comparabile ca dimensiuni, asezate pe trasee ordonate; mobila ritmica (mai des intalnita in constructiile publice); structuri ale elementelor de sustinere (stalpi, coloane) sau ale celor sustinute (grinzi, casete, panouri); ornamente, finisaje formate din materiale ceramice, lemn, metal, mase plastice etc., distribuite pe pardoseli, pereti sau platforme, ordonate liniar sau in campuri. Pentru ca distributia se face in spatii introvertite, delimitate, invaluitoare si aflate in relatie cu alte spatii adiacente, ritmurile ambiantelor sunt mult mai complexe si mai greu de realizat/perceput decat cele de pe fatadele exterioare ale cladirilor, de exemplu. Intr-o constructie de tip Italian (vezi imaginea) spatiile pot fi ritmate incepand cu intrarile (insiruite frontal), coloanele, ferestrele, ornamentele arhitecturale exterioare, foaierul, sala etc.