Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, Bucureti - d.

22 aprilie 1986, Chicago), a fost

istoric al religiilor, scriitor de ficiune, filozof i profesor romn la Universitatea din
Chicago. Autor a 30 de volume tiinifice, opere literare i eseuri filozofice traduse n
18 limbi i a circa 1200 de articole i recenzii cu o tematic extrem de variat, foarte
bine documentate. Opera complet a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume,
fr a lua n calcul jurnalele sale intime i manuscrisele inedite.
Mircea Eliade a scris primele capitole din romanul ce avea s se intituleze
"ntoarcerea din rai", spre sfritul aventuroasei sale cltorii de studii n India,
petrecut ntre anii 1928-1931. Era n iunie 1931, iar autorul se afla la Calcutta atunci
cnd a redactat primele capitole din romanul numit iniial "Victorii", iar mai trziu,
"Petru i Pavel". S-a ntors n Romnia i a cunoscut un succes rsuntor publicnd
povestea halucinant a iubirii imposibile dintre o femeie din India i un brbat din
Europa, nchis ntre copertele romanului "Maitreyi". n acelai an, 1933, a revenit
asupra manuscrisului nceput la Calcutta. Cartea a fost intitulat definitiv,
"ntoarcerea din rai" i a aprut n ianuarie, 1934.
Personajul principal al romanului este un barbat, fermector, cuceritor prin vocaie.
Pavel Anicet, tnar cultivat si talentat, posed toate ansele s devina un cineva.
Prietenii lui, David, Emilian, Eleazar i triesc cu febrilitate si intensitate experienele,
iubiri si uri ptimae, dar i lipsa de ideal, care ii indeamna din cnd n cnd la
evadri in betii zdravene. Eroii romanului sunt intelectuali care caut febril rostul,
sensul, substana existenei lor. Cel mai des se regsesc triti, dezndjduii,
disperati.

Mircea Eliade, scria n Memoriile sale:
ntoarcerea din rai nsemna pierderea beatitudinii, a iluziilor i optimismului care
dominaser primii doisprezece ani ai Romniei Mari. mpreun cu o parte a
generaiei mele, trisem adolescena i prima tineree, n aceast atmosfer i
euforie, ncredere i tembelism. tiam acum c acest Rai se afla undeva n spatele
nostru. l pierdusem nainte de a ne fi dat seama c-l cunoscusem, c, de fapt,
fusesem prima i singura generaie care se putuse bucura de Raiul instalat n 1919-
1920. Evident, Paradisul acesta era de ordin spiritual: era pur i simplu beatitudinea
rezultat din mplinirea unui ideal colectiv. Nu presupunea nici un sindrom paradisiac
manifest n viaa social, economic sau politic.

Revenind la personajul central al romanului, seductorul Pavel Anicet, brbat frumos
i puternic, iubea (pentru c putea?) n aceeai perioad de timp, sincer, egal i
imparial, dou femei pe Ghighi si pe Una, fara sa fie in stare sa se fixeze asupra
uneia din ele. Se distinge pe tot parcursul romanului in aceasta criza interioara ( ex
pag 35 ). Evolutia, sau mai degraba involutia sa consta intr-o indreptare previzibila
spre tanatic, fiind asemeni unui bolnav ipohondru intr-o continua stare de framantare.
Chiar si atunci cand isi viziteaza prietenul, pe David Dragu afiseaza aceeasi atitudine
de profunda interiorizare. Nimic nu mai conteaza in afara de tragica imposibilitate de
a alege intre cele doua femei. ( ex pag 36 ). Vestea sinuciderii unui necunoscut il
lasa la fel de apatic, exteriorul e ceva indepartat in raport cu propriul zbucium
prevestitor de moarte. ( ex pag 40 ) Dorind singuratatea, framantandu-se, nu vede
decat o singura solutie: sinuciderea. Moartea senina, fara suferinte ii poate asigur
libertatea. Ea este singura beatitudine. Sinuciderea lui Pavel exprima tragedia
propriei sale generatii.




Dintre celelalte personaje se evideniaz : David Dragu un scriitor n
devenire,pamfletar, corector de noapte la un ziar, el e autorul unei ,,Etici ( care nu
va aparea niciodata). Nu doreste sa parvina, nu-l intereseaza nici obtinerea unei
slujbe onorabile. De fapt, e si el un pierdut. Monologurile lui interioare si discutiile cu
tatal sau ilustreaza conflictul dintre generatii : ( ex pag 25 , ex pag 31)

Emilian omul faptei- inscris la comunisti, ucide un gardian, apoi i se face frica si
fuge. Nu are nicio ideologie, fiindu-i indiferent daca revolutia este facuta de comunisti
sau de nationalisti. Dorea sa se razbune ,,contra batranilor, contra starpiturilor. i
aduce aminte furia care l-a cuprins, ura cu care privea orice militar pe strad,
orice coloan de jandarmi. n acele zile din martie 1932, a spart mai multe
geamuri i a zvrlit mai multe pietre n garditi dect oricare dintre tovarii
anonimi care l nconjurau. () i era complet indiferent cine face revoluia:
comunitii, socialitii sau naionalitii. Ceea ce l intereseaz este gestul
revoltei, curajul de a iei n strad i a lovi, a ucide Locotenentul care lovete
cu cizma Jandarmii care calc lumea n picioare


Lazarovici, Dobridor, Ciutariu isi au problemele lor personale. Toti fac parte din
generatia caracterizata cu exactitate de Vladescu in termeni nu prea magulitori: ,, E o
sete de vulgaritate, de fronda si de murdarie in toti tinerii de azi, incapabili de
dialectica abstracta, o deplina opacitate fata de sensurile rationale; sunt toti
epatati de filosofiile ieftine, de filosofia vietii, de sisteme vitaliste, pragmatiste,
irationaliste. Nimeni caruia sa-i placa intr-adevar dialectica, adevarurile pure,
metafizica. Vorbesc toti de experienta, de traire, de moarte- amesteca notiunile
acestea vagi, se mistifica, fac scandaluri de presa si pretind ca reprezinta
spiritul nou... Ce incapacitate de gandire viguroasa, de tinuta intelectuala, de
morala..

Cautarile personajelor sunt sterile, viata este pentru cei mai multi dintre ei lipsita de
sens si idealuri. Tristetea, deznadejdea, exasperarea sunt dominante. Lupta dintre
generatii, dragostea, sexualitatea, creatia, sensul vietii, moartea- constituie cateva
dintre temele puse in discutie.

In ceea ce priveste tehnica, predomina monologul interior , intrerupt din cand in cand
de dialog. Introspectia este procedeul ce se impune in mod evident pe tot parcursul
cartii, aceasta fiind fara indoiala un roman psihologic. De asemenea se remarca
romanul social, o fresca a lumii Bucurestiului interbelic. Este nu in ultimul rand un
roman realist, plasand actiunea in mijlocul evenimentelor premergatoare instalarii
regimului comunist.

Constantic Noica declara despre Intoarcerea din rai: ,,Pe cine s reinem din acest
roman ? Pavel Anicet, Dav, maiorul Dragu ? Sau care dintre ceilali ? Poate
nimeni. Cartea e un ntreg de oameni care nu stau mpreun. Dar cartea e totui
un ntreg. De altfel, luat ntr-un fel sau intr-altul, cartea poate fi refuzat. Are
linii prea mari, care uneori nu se disting. i, apoi, cui i-a plcut mult Maitreyi
trebuie s-i displac mult cartea aceasta. Sau poate cititorii realizeaz i ei
alternanele lui Mircea Eliade ? Oricum, omul acesta este prodigios, i
ntoarcerea din rai este cu adevrat cartea unui om prodigios..