Legislatia Nationala

LGE, legi, s.f. I. Categorie filozofica ce exprima raporturi esentiale, necesare, generale,
relativ stabile si repetabile intre laturile interne ale aceluiasi obiect sau fenomen, intre obiecte
sau fenomene diferite sau intre stadiile succesive ale unui anumit proces. Modificare cu
caracter regulat care intervine intr-un fenomen, intr-un proces etc., exprimand esenta
lui. II. 1. Norma cu caracter obligatoriu, stabilita si aparata de puterea de stat. Lege
nescrisa = traditie, obicei al pamantului. Sursa: DEX

Legislatia nationala are trei mari componente:
- Parlamentul, care adopta legi, motiuni si hotarari
- Guvernul, care aplica legile adoptate de Parlament
- Judecatoria, care asigura respectarea legilor aplicate de Guvern


1. Parlamentul

Conform Constitutiei Romaniei, Parlamentul este organ reprezentativ suprem al
poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii. Acesta are o structura bicamerala
(parlament simetric si congruent), fiind alcatuit din Senat si Camera Deputatilor. Intre cele
doua camere diferentele sunt mici, o lege trebuind sa fie votata de ambele pentru a fi adoptata.
Membrii Camerei Deputatilor si ai Senatului sunt alesi prin vot universal, in cele 43 de
circumscriptii electorale, corespunzatoare celor 41 de judete, Municipiului Bucuresti si
Diaspora. Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputatilor este de un deputat la
70.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 160.000 locuitori.
Alegerile se organizeaza o data la patru ani, sistemul electoral folosit fiind cel al reprezentarii
proportionale, cu prag electoral si vot in colegii uninominale. Organizatiile cetatenilor
apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi
reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat.

Scurt istoric al Parlamentului Romaniei

Bazele institutiei parlamentare in Principatele Romane s-a pus in anul 1831 in Tara
Romaneasca iar un an mai tarziu in Moldova prin adoptarea Regulamentului Organic. Prin
Conventia de la Paris (1858) si prin Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864) s-a
modificat si largit principiul de reprezentare populara: s-a introdus Senatul ca cea de a doua
camera.
Constitutia din 1866 a oferit romanilor un Parlament in concordanta cu modul de
organizare si functionare a forurilor legislative din Europa Occidentala din acea vreme. Cele
mai importante acte adoptate de Parlament in istoria Romaniei moderne au fost
Declaratia de Independenta din 9 mai 1877 si actele de unire de la sfarsitul Primului
razboi mondial. Din februarie 1938, odata cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea
si in 1940 dupa instaurarea dictaturii militare, rolul parlamentului a fost diminuat, el fiind
lipsit de principalele sale atributii. In perioada comunista, prin Constitutia din 1948,
parlamentul a fost reorganizat, ca o adunare unicamerala, Marea Adunare Nationala, organism
formal, subordonat total puterii comuniste. Revolutia din Decembrie 1989 a deschis calea
revenirii Romaniei la un regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere si pluralism politic,
pe respectarea drepturilor omului, pe separatia puterilor si raspunderea guvernantilor in fata
organelor reprezentative. Prin actele emise de puterea revolutionara provizorie, Romania a
revenit la sistemul parlamentar bicameral. Toate aceste teze se regasesc in noua Constitutie
aprobata prin referendum in 1991 si revizuita in 2003.

1.1 Senatul

Senatul a aparut in arhitectura institutionala a Principatelor Romane la initiativa
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, odata cu adoptarea, in 1864, a Statutului dezvoltator al
Conventiei de la Paris din 7/19 august 1858. Prin acest document a fost instituita o noua
Camera parlamentara, alaturi de Adunarea Deputatilor. Senatului avea atributii privind
controlul constitutionalitatii legilor si functiona ca un factor de echilibru intre puterile statului.
Prin Constitutia din 1866, Senatul a devenit un organ ales, pe baza de vot cenzitar, desi
cuprindea si cativa membri de drept, cum sunt mostenitorul tronului si fruntasii bisericii.
Conform Constitutiei din 1923, Senatul si Adunarea Deputatilor au devenit organe
reprezentative alese prin vot universal, fapt ce a marcat o etapa noua in evolutia
parlamentarismului romanesc. Senatul interbelic era alcatuit din senatori de drept -
reprezentanti ai cultelor, persoane care au indeplinit importante functii publice - si senatori
alesi, pe o durata de patru ani.
Prin decretul lege din 17 iunie 1946, emis de Petru Groza in pofida prevederilor
Constitutiei din 1930, Senatul a fost desfiintat.
Autoritatile comuniste au intarit desfiintarea Senatului prin legea electorala din 15
iulie 1946. Acest corp legiutor si-a reluat activitatea dupa Revolutia din 1989. Senatul este
ales prin vot universal, liber, secret si direct de catre cetatenii cu drept de vot ai Romaniei,
pentru un mandat de 4 ani.

Organizare si functionare

Structura camerei superioare cuprinde: Presedintele Senatului este ales prin vot secret
(scrutin majoritar uninominal in doua tururi), pe durata mandatului Senatului. Acesta este si
presedintele Biroului permanent. Calitatea de presedinte al Senatului inceteaza, inainte de
expirarea mandatului, ca urmare a pierderii calitatii de senator, a demisiei din functie sau a
revocarii. Revocarea din functie poate avea loc in cel putin una din urmatoarele imprejurari:
incalca prevederile Constitutiei;
incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale
Regulamentului sedintelor comune.


Cele mai importante atributii ale Presedintelui Senatului sunt:
convoaca Senatul in sesiuni ordinare si extraordinare;
conduce lucrarile Senatului si asigura respectarea programului orar si a ordinii de zi;
acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii,
stabileste ordinea votarii, explica semnificatia votului si anunta rezultatul votului;
convoaca si conduce lucrarile Biroului permanent;
reprezinta Senatul in relatiile cu Presedintele Romaniei, Camera Deputatilor,
Guvernul, Curtea Constitutionala, precum si cu alte autoritati si institutii interne ori
internationale;
asigura interimatul functiei de Presedinte al Romaniei, conform art. 98 din Constitutia
Romaniei, republicata.

1.2. Camera Deputatilor

Camera Deputatilor este organizata in conformitate cu propriul Regulament. Structurile
interne ale Camerei sunt constituite din: Biroul permanent,grupurile parlamentare si comisiile
parlamentare
Biroul permanent este compus din: presedinte, patru vicepresedinti, patru secretari si
patru chestori.
Presedintele Camerei Deputatilor, care este, totodata, si presedintele Biroului
permanent, se alege prin vot secret la inceputul legislaturii, pe intreaga durata a mandatului
Camerei, iar ceilalti membri ai Biroului permanent sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni
parlamentare.
Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputatilor care au candidat in
alegeri pe listele aceluiasi partid politic, ale aceleiasi formatiuni politice, aliante politice sau
aliante electorale. Un grup parlamentar trebuie sa aiba cel putin zece deputati. Grupurile
parlamentare reflecta configuratia politica a Camerei Deputatilor. In Camera Deputatilor s-au
organizat urmatoarele grupuri parlamentare:
Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (PSD)
Grupul parlamentar al Partidului National Liberal (PNL)
Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal (PDL)
Grupul parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu (PP-DD)
Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din Romania (UDMR)
Grupul Parlamentar al Minoritatilor Nationale
Grupul parlamentar al Partidului Conservator (PC).
In Camera Deputatilor s-au constituit urmatoarele comisii permanente:
Comisia pentru politica economica, reforma si privatizare;
Comisia pentru buget, finante si banci;
Comisia pentru industrie si servicii;
Comisia pentru agricultura, sivicultura, industrie alimentara si servicii specifice;
Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale;
Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic;
Comisia pentru munca si protectie sociala;
Comisia pentru sanatate si familie,
Comisia pentru invatamant, stiinta, tineret si sport;
Comisia pentru cultura, arte si mijloace de informare in masa;
Comisia juridica, de disciplina si imunitati;
Comisia pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala;
Comisia pentru politica externa;
Comisia pentru cercetarea abuzurilor, coruptie si pentru petitii.
Comisia pentru regulament
Comisia pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor
Comisia pentru egalitatea de sanse pentru femei si barbati
Comisia pentru comunitatile de romani din afara granitelor tarii
Comisia pentru afaceri europene.
In afara comisiilor permanente pot fi infiintate comisii de ancheta si alte comisii
speciale.
Comisiile parlamentare sunt alcatuite, pe cat posibil, pe baza configuratiei politice a
fiecarei Camere, asa cum aceasta rezulta din spectrul grupurilor parlamentare. In principal,
comisiile permanente elaboreaza rapoarte si avize privind documentele ce urmeaza a fi puse
in dezbaterea Camerei si exercita controlul parlamentar.


Procedura legislativa
Dupa cum spuneam, Parlamentul Romaniei adopta legi, motiuni si hotarari. Legile
sunt legi constitutionale (prin care se modifica Constitutia), legi organice si legi ordinare.
Etapele principale ale procedurii legislative sunt: initiativa legislativa, sesizarea
Camerelor, examinarea proiectelor de lege in comisii parlamentare, dezbaterea in
sedinte plenare, votul, controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare si
promulgarea acestora de catre Presedintele Romaniei. In conditiile prevazute de
Regulament, Camera Deputatilor poate adopta proiecte de legi si propuneri legislative in
procedura obisnuita sau in procedura de urgenta.

Legislatia Uniunii Europene

Dupa cum stim, la 1 ianuarie 2007, Romania a devenit stat membru al Uniunii
Europene. Calitatea de stat membru implica atat drepturi, cat si obligatii. Toate acestea deriva
din tratatele si legislatia adoptate de Uniunea Europeana de la infiintare pana in prezent,
asemenea oricarui alt stat membru al Uniunii Europene.
Legislatia Uniunii Europene este alcatuita din doua tipuri de documente: legislatia pri
mara (tratatele) si legislatia secundara (formata, in principal, din actele adoptate de catre
institutiile UE).
Legislatia primara:

Aceasta include, in principal, urmatoarele documente:
- tratatele fondatoare: tratatele prin care au fost instituite comunitatile Europene
(Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, Comunitatea Economica Europeana
si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice) si Tratatul privind Uniunea Europeana
(Tratatul de la Maastricht);
- principalele tratate modificatoare ale tratatelor care au instituit Comunitatile Europene si ale
Tratatului privind Uniunea Europeana: Tratatul de fuziune, Actul Unic European, Tratatul de
la Amsterdam, Tratatul de la Nisa;
- protocoalele speciale, de exemplu Protocolul privind Antilele Olandeze, semnat in 1962;
- tratate aditionale, prin care sunt modificate anumite sectoare acoperite de tratate fondatoare,
de exemplu, cele doua tratate bugetare, semnate in 1970, respectiv 1975;
- tratatele de aderare la Comunitatile Europene, respectiv la Uniunea Europeana.

Legislatia secundara:

Comunitatilor europene precum si Repertoriul legislatiei comunitare in vigoare,
care da acces la textul acestor acte juridice.
Repertoriul comunitar cuprinde :
- dreptul ce reiese din relatiile externe ale Uniunii Europene;
- dreptul comunitar derivat, care include:
regulamente;
directive;
decizii;
recomandari si avize.
-
dreptul comunitar complementar (decizii ale reprezentantilor Statelor Membre, reuniti in cadr
ul Consiliului, conventii internationale incheiate intre state membre, etc.).
Repertoriul este publicat in toate limbile oficiale ale Comunitatilor europene si este
actualizat lunar. Repertoriul este o forma de documentare si nu angajeaza responsabilitatea
institutiilor. Navigarea in indexul cronologic este simpla si la indemana oricui. Pagina de
index enumera ansamblul ultimelor propuneri ale Comisiei.


Structura Sitemului Legislatia National

Tinand seama de aria de obligativitate, dar si de caracterul general sau particularizat,
concret-aplicativ, actele din sistemul legislativ national se pot grupa dupa cum urmeaza:
- legislatia primara din care fac parte: Legea Protectiei Muncii nr. 90/1996 republicata
in 2001, Hotarari ale Guvernului, care sunt caracterizate prin faptul ca stabilesc cadrul
general, principiile si regulile de baza pentru domeniul protectiei muncii;
- legislatia secundara din care fac parte: Normele generale de protectia muncii, Normele
specifice de securitate a muncii, Normele metodologicesiStandardele de securitate a
muncii; Normele generale de protectia muncii sunt emise de Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, si sunt obligatorii pentru toti agentii
economici si pentru toate tipurile de activitati; normele specifice de securitate a muncii
sunt emise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si sunt obligatorii pentru anumite
activitati sau grupuri de activitati stabilite prin anexa la Legea Protectiei Muncii;
standardele de securitate a muncii sunt elaborate in cadrul comitetelor tehnice si emise
de Asociatia Romana pentru Standardizare (ASRO).
- legislatia tertiara: cuprinde instructiunile de securitate a muncii, care se elaboreaza de
catre agentii economici, fiind obligatorii numai in cadrul acestora.
















Constitutia Romaniei

Constitutia Romaniei este legea fundamentala a statului roman care reglementeaza,
printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertatile si indatoririle
fundamentale ale cetatenilor si autoritatile publice fundamentale. Actuala Constitutie a
Romaniei a fost adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991 si a intrat in
vigoare in urma aprobarii ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991.
Constitutia a fost revizuita in anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constitutiei
Romaniei, aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003, lege intrata in
vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.

Codurile

Codul civil este un act normativ care cuprinde cele mai importante reglementari
referitoare la raporturile dintre persoanele fizice si juridice private, inclusiv statul, atunci cand
acesta participa la raporturi juridice in calitate de persoana privata. Numeroase tari ale lumii
au un cod civil.
Codul penal este actul normativ care reuneste normele ce constituie dreptul comun in
materia dreptului penal. Este un ansamblu al principalelor norme juridice care definesc
infractiunile si stabilesc sanctionarea lor.