LIZAREA BALNEOFIZIOTERAPIE

PROIECT DE DIPLOMA
METODE DE RECUPERARE MEDICALA BALNEOFIZIPTERAPICE
IN COXARTROZA



-IUNIE 2004-



GENERALITATI
(definitie, clasificare, date epidemiologice)
Coxartroza reprezinta afectarea cronica degenerativa a articulatiei
soldului ce apare in conditii etiologice foarte variate, dar cu acelasi rezultat
finat, deformarea articulara invalidanta.
Este o afectiune relativ des intalnita, fiind si cea mai invalidanta dintre
artroze, putand evolua spontan pana la infirmitati grave.
Coxartroza primitiva (primara, esentiala sau indiopatica) evolueaza in
absenta unei cauze decelabile, incadrandu- se intr- un proces artrozic
degenerativ general, localizat la articulatia soldului concomitent cu alte
localizari articulare. Ea reprezinta 45% din cazurile de coxartroza si practic
nu atrage dupa sine deficite functionale sesizabile de pacient, lasa o
mobilitate peste unghiurile utile ale soldului, iar radiografia nu arata
distructii sau pensari importante ale spatiului articular.
Coxartrozele secundare (55% din cazuri) se dezvolta pe fondul unei
cauze locale preexistente care modifica anatomia articulara, afecteaza
circulatia capului femural sau creaza distrectii locale. Aceste coxartroze
sunt de obicei unilaterale iar cand sunt bilaterale nu au simetrie perfecta in
aspectul radiologic, sau in simptomatologie clinica.
a) Frecventa coxartrozei este destul de mare si ea creste o data cu
inaintarea in varsta Lawrence arata ca la subiectii intre 15 si 24 de ani
leziunile radiologice de artroze sunt prezente la 10% din cazuri in
vreme ce aceleasi leziuni radiologice le intalneste la 80% dintre cazuri
ce au trecut de 55 de ani.
b) Rasa, climatul, modul de viata nu par sa influenteze frecventa
coxartrozei, totusi de exemplu, coxartroza apare r 252c29c ar in
China.
c) Multe din cazurile cu leziuni radiologice de artroza raman clinic multe
si Kellgren si Lawrenc arata ca numai 25% dintre minorii cu leziuni
radiologice de artroza la sold prezentau semne clinice de suferinta.

CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI


a) examenul clinic- semne subiective si obiective
b) investigatii paraclinice- ex radiologie, probe laborator
a) Examenul clinic- semne subiective si obiective
Debutul bolii este insidios. Durerea apare insidios ca o fatigabilitate
cu intensitate crescanda.Durerea este de tip mecanic,este agravata de
mers,de sprijin prelungit, de oboseala si este calmata de repaus.Rar unii
bolnavi au
dureri nocturne.Impotenta functionala este de intensitate variabila,la
inceput
fatigabilitate precoce la alergare sau la urcatul scarilor,apoi ca o jena ce-
l mpiedica sa-si lege sireturile pantofilor, sa-si incruciseze
picioarele,schiopatarea aparand in general dupa 2-5 ani de evolutie.
Semne obiective:
Bolnavul se examineaza in mers, stand in picioare.La mers putem
observa schiopatarea,bolnavul evitand sa se sprijine pe membrul inferior
afectat.
Candin picioare se observa la bolnav o atitudine vicioasa,cu membrul
inferior in usoara flexie si rotat extern.n decubit la examinarea mobilitatii
articulatiei coxofemurale,se remarca o limitare dureroasa a flexiei
coapsei pe bazin abductiei si rotatiei.n decubit ventral observbam si
limitarea extensiei coapsei.Semnele locale de inflamatie lipsesc.
b) Investigatii paraclinice- ex radiologic, probe laborator
Se efectueaza examenul de fata al bazinului ortostatism, iar pentru
aprofundare sunt necesare radiografii si din alte incidente.
Radiografia standard arata de partea afectata:
-o pensare a interliniului articular
-osteofitoza pe zonele,marginale ale capului femural
-osteoscleroza cu osteocondensare de o parte si de alta a pensarii in zona
de presiune maxima
-osteoporoza sub forma de geode in capul femural si n cotil .

EVOLUTIE SI PRONOSTIC
Evolutia este lenta, progresiva cu impotenta functionala ce se
accentueaza in timp determinand invaliditatea dupa 7-15 ani de evolutie.
Datorita intensificarii durerii se reduce progresiv perimetrul de mers, poate
apare hipotrofie musculara, bolnavul resimtind necesitatea sprijinului in
baston.De cele mai multe ori coxartroza intitial unilaterala devine bilaterala
prin suprasolicitare excesiva a coxofemuralei opuse .
Diagnostic pozitiv
-se bazeaza pe anamneza,examen clinic si examen radiologic, precizand
de la inceput forma clinica (primitiva sau secundara)deoarece coxartroza
secundara poate beneficia de tratament ortopedico-chirurghical precoce.
Diagnostic diferential .
-de departe cel mai important diagnostic diferential este coxartroza
coxita.Pentru acest motiv vom mentiona aici cateva dintre cele mai
importante criterii de diagnostic ale coxitei:
Criterii clinice
-debut anterior varstei de 40 ani
-debut brutal al durerii cu evolutie rapida
-durere de tip inflamator continua, accentuata nocturn neinfluentata de
repaus
-redoare matinala persistenta
-antecedente de boala inflamatorie (PR) sau infectioasa (TBC)
Criterii biologice
-VSH mare(unghi 40grade)leucocitoza cu polimorfonculare
-semne de sinovita inflamatorie
Criterii radiografice
-pensare a spatiului articular
-remaniere osoasa rapida
-fara osteofitoza
Alte diagnostice diferentiale se face cu: -sciatica (atunci cand e vorba
de o durere posterioara a fesei si coapsei)la care manevrele de elongatie a
sciaticului sunt pozitive.
TRATAMENTUL PRIN MASAJ


- efecte fiziologice ale masajului
- descrierea anatomica a regiunii
- tehnica masajului
- mobilizarea articulatiilor (Kinetoterapie)
- gimnastica medicala
Mobilizarea articulatiilor (Kinetoterapie)
Pentru kinetoterapeut orientarea programului se face in functie de
statul chimico- anatomo- functional al bolii.
Se deosebesc trei stadii:
- stadiul initial (SI) dureri in artrostatism si la mers prelungit, oboseala
musculoarticulara locala, reducerea amplitedinilor maximale ale soldului.
- stadiul evoluat (SE) dureri si in repaus, redoare articulara in zona
amplitudinilor de utilizare curenta, atitudini vicioase corectabile pasiv sau
chiar activ.
- stadiul final (SF) dureri interne, limitare marcata a mobilitatii pana la
anchiloza, atitudini vicioase inreductibile. Aprecierea functiei soldului se
face pe baza testelor musculare si articulare ca si a celor globale. O
cotatiei functionala complexa a fost alcatuita de Mesle si Aubigne 1970.
Desigur ca analiza stadiului clinico- functional o face medicul specialist
recuperator si tot el alcatueste pe aceasta baza programul de recuperare
medicala din care face parte ca element principal Kinetoterapia. In general
acest program urmareste patru obiective principale:
- scaderea durerilor
- cresterea stabilitatii soldului
- cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers
Suprimarea durerii este realizata prin:
- tratament medicamentos; antialergic, antiinflamator,
decontracturant
- termoterapie bazata pe efectul antialergic si decontracturant al
caldurii, parafina, hidroterapie
- masoterapie blanda, decontracturanta
- electroterapie preferentiala pentru undele scurte ce actioneaza
profund pe musculatura dar se mai pot folosi curenti galvanici si
curenti diadinamici
- posturi
Componentele programului Kinetic sunt:
1. Posturile
- coxartroza are tendinta de a instala pozitii vicioase ale soldului si in
special, flexumul si rotatia externa care agraveaza disfunctia.
Posturile au caracter preventiv in stadiul initial, sunt corectoase in
stadiul evolutiv si devin in stadiul final caci nu mai pot fi eficiente.
Posturile libere se folosesc pentru evitarea (corectarea)
flexumului se pastreaza 10'- 30' si se repeta de 3- 4 ori pe zi, si pentru
evitarea rotatiei externe cand se mentin 50*- 1' se repeta de mai multe
ori pe zi.
Posturile fixe se utilizeaza pentru noapte, obligand membrul
inferior sa ramana in pozitia anatermica si se realizeaza prin atele
redizate din fasa gipsata sau materiale termoplastice.

2. Tonifierea musculaturii
Deosebit de importanta este tonifierea musculaturii deductoare a
soldului care este repernabila pentru statiunea unipodala, pentru
mersul echilibrat fara- latero- flectari, hermolaterale ale trunchiului.
Fesierul mijlociu si mic, tonsorul fasciei lata, reprezinta musculatura
principala abductoare si laterostabilizatoare. La coxartic, pe baza
bilantului muscular de obicei este nevoie si de tonifierea muschilor
rotdor (mai ales intern) extensori ai soldului si extensori ai
genunchiului, apoi flexorii si rotdori ai soldului.

3. Refacerea mobilitatii articulare
- desi realizarea stabilitatii soldului (prin tonifiere musculara) este mai
important in coxartroza decat mobilitatea, totusi nu se neglijiaza nici
mobilizarile articulare.
In stadiul initial incercam sa prevenim aparitia redarii articulare, iar in
celelalte doua stadii urmarim recuperarea gradelor de miscare
pierdute. Din punct de vedere functional ne intereseaza mai des
miscarea de flexie- extensie apoi abductia si rotatia interna.
Refacerea mobilitatii articulare trebue sa se faca fara durere si se
realizeaza prin:
- mobilizarii pasive- in hipotonii musculare foarte mari cand nu
mobilizeaza articulatia.
- mobilizari anto- pasive executate de bolnavi, mana sau membru
inferior sanatos.
- mobilizari activo- pasive - din suspendat in chinga cu tractiune la
scripete.
- mobilizari activo libere pe planseta talcata sau incaltat cu sosete cu
akotting- uri pentru flexie si abductie.
Un element deosebit de important pentru mobilizare articulara un
coxatic este pedalarea pe bicicleta, pentru ca realizeaza evitarea
incarcarii articulatiei soldului. Cu bicicleta termometrica sau simpla se
realizeaza si cresterea fortei si rezistentei musculare. Precizand ca
este bine soldul, sa se lucreze numai cu descarcare de greutate, pe
masa de kinetoterapie, prin scripetoterapie, sau si mai bine prin
hidroterapie in bazin cu apa calda.
Avantajele hidrokinetoterapiei consta in asocierea suplurii de
greutate in apa, cu efectul decontracturant si antialgic al apei calde si
cu realizarea unei bune tonifieri musculare.
4. Refacerea stabilitatii:
- se realizeaza prin exercitii analitice de tonifiere musculara. Aceste
exercitii se adreseaza in deosebi si pelvitro- hanteriorilor.
5. Recastigarea controlului muscular dinamic pentru mers.
- se face fie la nivel fiziologic (in SI si SE) fie la nivel patologic dar cu o
compensare cat mai buna in (SF) evitand mersul schiopatat.
6. Cresterea pozitiei bazinului, mentinerea unei functionalitati cat
mai perfecte a coloanei lombare (suplete, forta musculara, abdominala
si paravertebrala) a genunchiului homolareral mobilitate, stabilitate
activa, si a intregului membru inferior heterolateral (mobilitate si
stabilitate pentru sold si genunchi).
Tehnica ocupationala

- in coxartroza se utilizeaza doar acele forme care se efectueaza
eventual di decubit, bazate pe pedalaj, alunecari pe planseta cu
rotile giroplane etc.
Dintre sporturi: ciclism, natatie, schi, calarie.
TRATAMENT
1. tratament profilactic
2. tratament igieno- dietetic
3. tratament medicamentos
4. tratament ortopedic- chirurgical
Coxartroza secundara este in primul rand p afectiune ortopedica -
chirurgicala si doar in al doilea rand o afectiune reumatologica.
Nici un tratament conservator (medicamentos, fizioterapeutic,
balnear, ortopedic) nu poate opri procesul de degradare articulara.
Majoritatea cauzelor locale care stau la baza instalarii in timp a
coxartrozei secumdare, beneficiaza de tratament ortopedico-
chirurgical care va incerca corectia anatomic locala, articulara a
acestor stari precokotice. Dintre starile precokotice prezentam aici
cateva care beneficiaza de tratament chirurgical:

Ineficienta de cotil:
- ineficienta de cotil, cotilul fiind oblic, permitand capului femural sa
alunece in sus rupand astfel arcul cervico- abductor si instaland
sebluxatia de sold. Aceste vicii arhitecturale ale cotilului, capului sau
colului femural, pot ficorectate prin diverse tipuri de operatii,
considerate ca interventii precoce profilactice.
Necrozele asopatice
- necrozele asopatice de cap femural, de asemenea inainte de a
determina incongluenta articulara beneficiaza de chirurgie. Alteori (mai
rar) cauzele locale care se constitue in stari precoxatice, sunt afectiuni
din domeniul reumatologic, regula tratamentului precoce in scopul
prevenirii coxartrozei.
- artritele septice, trebue tratate urgent prelungit cu antibiotice,
antiinflamatorii si repaus articular, nepermitandu- se incarcarea
articulatiei.
- artritele inflamatorii cronice, duc treptat la infirmitate coxofemurala
motiv pentru care se trateaza precoce, adecvat bolii reumatice
respective tratamentul chirurgical fiind indicat doar ca interventie
paleativa.
a) Medicatia zisa ,patogenetica' sau ,de fond' a artrozei.
Sulful, casurile de iod sau vitamina B- 1 au fost administrate in
artroze pretinzandu- se a fi medicatie specifica artrozelor, cu efect in
regenerare cartilajului articular, fapt ce nu aputut fi dovedit si a carei
eficacitate este discutabila.
b) Medicatia antialgica antiinflamatorie si decontracturanta.
Din categoria antialgicelor, medicamentul de baza este si ramane
acidul acetilosalicilic (Aspirina), medicament clasic caruia i se descopera
cu timpul noi si importante virtuti terapeutice. Asadar, medicamentul cu
valente multiple, aspirina, pe langa efectul anti alergic si usor
antiinflamator, este util
in profilaxie si in tratamentul artrozei propriu- zisa.
Administrarea se face in doze de 2- 3 grame pe zi mai adesea de 1
gram pe zi, in functie de toleranta, cunoscute fiind efectele adverse-
gastrologice, tulburari auditive, hemoragice etc. Dat fiind dificila
toleranta, in primul rand digestiva, la doze mari si prelungite, se prescriu
astazi preparate tamponate, drajeuri glutimizate, efervescente . mult mai
bine tolerate.
Dintre preparatele puse la dispozitie de industria noastra
farmaceutica mentionam:
1. Algocalmin- fiole sau drajeuri (Novalgin)
2. Alindor- drajeuri (Antadol, Irgopyrin, Rheopin) Antialgic si cu actiune
antiinflamatorie, drog mai puternic ca algocalminul.
3. Aminofemazone (Pyramidon)- comprimat.
4. Paracetamol- comprimate, are o actiune antialergica si antipiretica
evidenta fara actiune antiinflamatorie, dar mai bine tolerata in dozele
uzuale de 3- 4 comprimate pe zi, pe o durata de circa 10 zile.
5. Indometacin- capsule cu doze mici de 150- 200 miligrame (6- 8
capsule)
6. Piroxicam (Feldene) drajeuri a 20 miligrame se administreaza in
doza de intretinere de 1 drajeu pe zi.
TRATAMENTUL BALNEOLOGIC
Terapia prin factori naturali (bai termale, namoluri etc.) isi are locul ei
in tratamentul coxartrozei, atat prin virtutile terapeutice pe care le au
factorii ca atare, cat mai ales prin kineziterapia ce se aplica concomitent
in centrele si statiunile respective.
Cura balneara, in medie de 3 saptamani, intr- o astfel de statiune,
reprezinta un repaus fizic si psihic solitar. Impreuna cu regulile
elementare de igiena si recuperare functionala, pe care bolnavul le
invata, balneoterapie constitue un mare avantaj in arsenalul terapeutic
al coxartrozei.
Apele minerale radioactive, sulfuroase sau clorurosodice de
preferinta termale, sunt indicate in cure externe. Astfel bolnavii cu
coxartroza beneficiaza de tehnicile uzuale de hidroterapie cum sunt
baile generale, in cada sau mai bine in piscina incalzita, completate cu
dus subacval si dus- masaj.
Aplicatiile de namol sunt si ele recomandate in aplicatii locale sau bai
cu namol.
Gimnastica medicala, hidrochineziterapia si masajul pre- si
postbalneatie se asociaza si completeaza tehnicile mentionate mai
sus. Modul de actiune al factorilor naturali nu este inca asa de bine
precizat. Se admite in principiu ca apele si namolul de termale, precum
si cele radioactive au un efect antalgic si decontracturant, iar baia ca
atare, dusul si hidrochineziterapia ar avea un efect sedativ si spasmolitic
general. Se considera de asemenea ca sulful ar avea un efect trofic
(discutabil) asupra cartilajului articular, tot asa cum apele clorosodice ar
avea asupra aparatului musculoligamentar.
S- ar putea conchide ca tratamentul balnear in statiune, pe langa
efectul amtalgic si sedativ pe care- l are asupra artrozelor in general,
permite bolnavului sa invete reguli de igiena fizica si recuperare
functionala a coxartrozei, pe care apoi trebue sa le cultive singur.
Corespunzator acestor cerinte, la noi in tara statiunile recomandate
sunt: Herculane, Felix,Eforie Nord, Mangalia, Govora, Amara, Pucioasa,
Olanesti etc.
In general dupa o astfel de cura, bolnavii se simt mai bine,
ameliorare subiectiva care se remarca in peste 70% din cazuri si ca
atare ia poate fi considerata foarte utila.
De altfel mai o recomandam o data sau de doua ori pe an, atat
preoperator cat si post operator cu virtuti de recuperare si intretinere in
timp a rezultatelor obtinute prin interventia chirurgicala.
TRATAMENT PRIN ELECTROTERAPIE
Un adjuvant pretios in tratamentul complex al coxartrozei este terapia
prin agenti fizici.
Eletroterapia in acest context are uneori efecte salutare, desi
rezultatele in general sunt partiale si tranzitorii.
Razele ultrascurte (inalta frecventa) au dupa Vignon, eficacitate
datorita hiperemiei dezvoltate in tesuturile mai rotunde si consecutiv,
actiunii antalgice. Rezultatele sunt insa pasagere, aceste radiatii ca si
altele de altfel, neinfluentand evolutia propriu-zisa a coxartozei. Se
recomanda 12 sedinte a cate 20 de minute, in ritm de2-3 saptamani,
prin poliplantati, unul anterior altul posterior fata de soldul bolnav si
reglat astfel incat bolnavul sa simta o senzatie de caldura.
Prezentam in continuare o reteta de pomada, cu care se ung
tegumentele inaintea aplicatiei ultrasunetelor:
Rp. - Hidrocortizon 10 gr
Colesterol 35 gr
Aqva 10 gr
Lanolina 80 gr
Vaselina 865 g
D.S. : extern

Ionizarile cu calciu in aplicatiile transversale, electrodul pozitiv fiind
imbinat cu clorura de calciu 1 % cel negativ cu iodura de calciu 1%.
De asemenea rezultate bune s-au obtinut si intrebuintind curentii
interferentiali, curentii de medie frecventa de ultra inalta frecventa.
In concluzie, mijloacele electroterapice prin actiunea antialgica si
uneori decontracturanta, pot constitui uneori factori adjuvanti. Dupa
aplicarea lor nu se observa nici o modificare favorabila a tabloului
morfologic si radiologic, iar din punct de vedere functional nu se obtine
nici o ameliorare a mobilitatii articulare. De aici si limitele acestei
terapii.

TRATAMENTUL DE RECUPERARE FUNCTIONALA-B.F.T.
Recuperarea functionala sau reeducarea in coxartroza urmareste sa
recastige, pe cat posibil mobilitatea articulara si sa o intretina in timp,
astfel incat sa amelioreze sustentatia si locomotia.
Obiectivele recuperatorii sunt :
a) Lupta contra redarii articulare- consecinta uzurii cartilajului si a
incongruentei articulare. Kineziterapia tenteaza prin tehnicile
intrebuintate, sa stimuleze nutritia cartilajului articular, mai mult sa
favorizeze cicatrizarea si regenerarea celui uzat sau cel putin sa
intirzie evolutia procesului distructiv artrozic.
b) Lupta contra disarmoniei musculare- pentru restabilirea echilibruliu
functional al grupei musculare perioarticulare antagoniste.
c) Lupta impotriva atitudinilor vicioase, instalate drept consecinta a
contracturii antalgice a unor grupe musculare, cit si a incongruentei
articulare.
d) Recuperarea mobilitatii articulare se obtine prin miscari, la
inceputpasive, apoi activo-pasive usoare, blande asistate apoi
contrariate de catre kineziterapeut, prin scripetoterapie sau
pedalare pe bicicleta cu sa reglabila; sedintele de asuclizare vor fi
intrerupte de masaj decontracturant.
Recuperarea mobilitatii articulare coxofemurale va fi completa
printr-o munca de asuprizare a rahisului, in special a sarnierei
lombosacrate de care depinde in mare masura statica si locomotia.
e) Recuperarea musculara componenta esentiala a recuperarii-
actioneaza impotriva amiotrofiei, cauza dezechilibrului dinamic
muscular si a instabilitatii articulare in statica si locomotie. In
coxartroza, in primul rand se urmareste retonifierea fesierului
mijlociu, din grupul abductor al coapsei. Acasta se face prin
contractura antagonistilor extensiei, a proasiliacului, a croitorului, a
tensorului, fasciei lata, a fasciculelor anterioare ale micului fesier si
a quadri-cepsului a carei amiotrofie antreneaza o tulburare statico-
dinamica a genunchiului.
In schimb alti muschi nu trebuie solicitati intrucat ei sunt
predominanti prin contractura precum abductorii, rotatori externi si
rotatori scurti.
Exercitiile de recuperare musculara trebuie facute progresiv, cu
deosebita grija, pentru a evita contracturile reflexe de aparare, tinand
tot deuna seama ca retonifierea sa se faca armonios, simetric si
echilibrat. Ele nu se vor limita, dupa cum am mai spus, la articulatia
coxofemurala, si vor cuprinde grupele musculare ale trunchiului.
Pentru echilibrarea acestuia, cat si cu caracter general se face
reducerea musculara globala.
Tehnica propriu- zisa de refacere a masei musculare cuprinde
exercitii, contractii izometrice si voluntare, contra rezistentei manuale
prudente si dozate. Ea va fi efectuata de un cadru cu experienta, in
baza unui program analitic de recuperare, intrerupt de masaje
decontracturante, eventual in bazin, unde se suprima incarcarea
ponderala. Recuperarea functionala, in aceste cazuri extinsa, are
eficienta limitata, avand mai mult valoare preventiva decat curativa.
Totusi acele atitudini vicioase, consecinta mai ales a contracturii sunt
susceptibile de corectie.
Recuperarea, care incepe din prima si post operatorie, urmareste
prevenirea complicatiilor pulmonare si tromboembolitice. In acest ses
se recomanda bolnavului exercitii active, de respiratie si de expiratie
contra rezistenta care dureaza in medie 5 zile.
Concomitent se indica bolnavului sa faca miscari activo-pasive ale
degetelor si gleznei de la piciorul operat, contractii izometrice ale
cvadricepsului.
Perioada recuperarii active, a mobilitatii fara sprijin, incepe dupa 4-5
saptamani de la operatie cand progresiv se institue o recuperare
ampla musculara si a mobilitatii articulare. Sprijinul este interzis.
Aceasta perioada debuteaza printr- o prima etapa de 2-3 saptamani,
cand bolnavul este mutat intr- un pat cu cadru de recuperare, dotat cu
scripeti pentru a asista la inceput miscarile active. Deci se incepe cu:
- miscari activo-pasive, flexie-extensie a genunchiului indirect si
numai partial la sold, deoarece ele se fac la planul patului.
- Retonifierea activa a cvadricepsului, prin extensie activa a
genunchiului. Dupa flexarea genunchiului cu ajutorul hamacului
din aceasta pozitie, se extinde activ gamba.
- Se plaseaza hamacul la nivelul gleznei si se flecteaza din sold,
membrul pelvin la 20 grade, apoi se relaxeaza coada
hamacului si se tenteaza de a mentine membrul pelvin in
pozitia astfel obtinuta.
Aceasta perioada incheiata cu bine se permite ridicarea la marginea
patului.
Dupa inca 10-14 zile bolnavul este apt de a se deplasa la fotoliu, apoi
sa mearga propriu-zis fara incarcare, la inceput pe cadru, apoi in carje.
Din acest moment se intensifica, recuperarea, atat in ceia ce priveste
musculatura, cat si mobilitatea articulara, printr-un travaliu dinamic.
La pat in decubit dorsal se fac exercitii pentru:
A) TONIFIEREA FLEXORILOR
- flexii alternative ale coapsei pe bazin si ale gambei pe coapsa,
iar mai tarziu pot fi recomandate flexii simultane.
- Flexia pe bazin a membrului pelvin operat, cu genunchiul in
extensie, membrul centrolateral fiind cu genunchiul in
semiflexie ca picior de sprijin, se va urmarii ca rotula sa fie la
zenit sau activ, sa se tinda catre aceasta.
B) TONIFIEREA ROTATORILOR INTERNI
- rotatia interna a membrului pelvin operat, la inceput miscarea
activa simpla apoi controlata de asistent.
La pat in decubit lateral pe partea stanga se fac exercitii pentru:
a) TONIFIEREA FESIERULUI MIJLOCIU
- membrul sanatos in semiflexie, fixand bazinul la nivelul patului,
co0apsa operata in usoara extensie evitand lordoza din aceasta pozitie
se comanda abductia membrului operat, care se face impotriva
gravitatiei.
b) TONIFIEREA FESIERULUI MARE
- ambele membre inferioare cu semiflexia gambei pe coapse, aceasta
din urma in usoara extensie, piciorul la 90 grade pe gamba, asistentul
aplica o rezistenta pe planta piciorului, ceea ce are ca efect
intensificarea extensiei.
Recuperarea mersului
Reeducarea mersului are mai multe faze si anume:
- faza statica- culcat, fara sprijin, cu sprijin partial, cu sprijin total
unipodal si bipodal
- faza dinamica- ce constitue recuperarea propriu-zisa a
mersului pe teren plan, inclinat, urcarea si coboratul scarilor.
In toate exercitiile se adauga pe parcurs, rezistenta manuala la
ramforsare.
Presupune reeducarea propriu-zisa a mersului, cand asistentul va
controla si corija analitic fazele acestuia.
Se incepe cu mersul in sprijin unipodal pe partea sanatoasa si doua
carje, apoi, la indicatia medicului, sprijin bipodal, cu doua carje. In
principiu, de la permisiunea reluarii incarcarii pe partea operata, in
circa 3-4 saptamani se ajunge la baston, care poate fi mentinut un timp
variabil in functie de particularitatile cazului.
Elementul de baza este recuperarea prin exercitii active: contractii
izometrice la inceput, apoi exercitii dinamice activo-pasive, facilitate,
apoi contragravitate si in final contrarezistenta.
La acest moment in medie la 2-3 saptamani, bolnavul se externeaza
si continua ambulatoriu recuperarea prin hidrochineziterapie la piscina
si gimnastica medicala pe uscat.
Se indica in continuare de doua ori pe an o cura balneara de
intretinere, de preferinta intr-o statiune cu profil de specialitate cum
sunt la noi in tara: EFORIE, MANGALIA, FELIX, HERCULANE,
OLANESTI.
In cazul artrodezei se impune cate o cura balneara de intretinere la
circa 6-8 luni la inceput apoi anual.
BIBLIOGRAFIE
COXARTROZA
- Prof. Dr. A. Denischi
- Prof. Dr. I. Dinulescu
- Prof. Dr. O. Medria