Importanta mazarei

Mazarea este cultivata pentru boabe, care se pot folosi in alimentatia umana
sau in furajarea animalelor. In alimentatia umana se folosesc boabele provenite
de la soiuri care apartin mazarii de gradina, care se recolteaza la maturitatea
verde.
In aceasta faza boabele se folosesc ca leguma in stare proaspata, congelate sau
in conserve si de regula se asociaza cu alte alimente.
Ajunse la maturitate boabele sunt decorticate, macinate si intra in compozitia
unor supe, piureuri sau ca adaos in sortimentul de paine proteinizata.
Consumul boabelor mature de mazare este specific pentru Europa Centrala si de Ve
st, in estul Europei se foloseste fasolea, iar in Orient se folosesc cu precader
e nautul si lintea.
In furajarea animalelor se folosesc : boabele mature, care intra in diferite pro
portii in compozitia unor retete de nutreturi combinate pentru diverse categorii
de animale crescute in sistem industrial ( pui pentru carne , gaini pentru ouat
, tineret porcin sau la ingrasat, bovine la ingrasat ) si se pot folosi ca atare
in hrana oilor si caprelor.
Mazarea intra in compozitia borceagurilor alaturi de secara sau ovaz si se consu
ma in stare verde, fan sau siloz.
Dupa recoltare vrejii sunt foarte apreciati in hrana oilor si caprelor.
Importanta agronomica este data de faptul ca este foarte buna premergatoare pent
ru toate culturile ( cu exceptia orzului si orzoaicei pentru bere), deoarece eli
bereaza terenul devreme, il lasa curat de buruieni si resturi vegetale, imbogati
t in substanta organica si azot, lasa solul structurat si cu umiditate suficient
a pentru a fi arat devreme si a obtine o aratura de calitate.
Cultura este integral mecanizata si datorita recoltarii foarte timpurii in zona
de campie pot fi infiintate culturi succesive.
Raspandire, Suprafata, Productii
Mazarea este o cultura a zonei temperate cu un areal restrans intre 40 si 50 lati
tudine si nu se cultiva mai spre nord datorita insuficientei caldurii si nici ma
i spre sud din cauza temperaturilor excesive ( la peste 25-28 C avorteaza florile
sau pastaile ), secetei si daunatorilor.
Suprafata cultivata cu mazare pe glob a scazut, iar in anul 2001 a fost de 6,2 m
ilioane hectare, cu o productie medie mondiala de 1688 kg/ha .
Cele mai mari suprafete s-au cultivat in Canada ( 1,39 mil. ha ) urmata de China
( 750 mii ha ) si India ( 700 mii ha ) , Franta ( 417 mii ha ) , Ucraina ( 300
mii ha ) , Germania ( 164 mii ha) si Danemarca ( 60 mii ha).
Cele mai mari productii medii se realizeaza in tarile vest europene, in anii fav
orabili Franta, Belgia si Olanda depasesc productia de 4000 kg/ha.
In tara noastra suprafata cu mazare a fost destul de fluctuanta.
Evolutia suprafetei cu mazare in Romania
Anul 1939 1952 1971 1973 1987 1992 2001
Suprafata (mii ha) 31 109 59,2 12,5 100 22 15
Productia medie in Romania a fost in 1992 de 1509 kg/ha, iar in 2001, numai 1333
kg/ha.
Din cauza lipsei cererii pietei, suprafata cu mazare a scazut in ultimul timp.
Sistematica, Soiuri
Mazarea apartine genului Pisum care prezinta doua specii :
a) Pisum sativum mazarea comuna, cu florile albe, cultivate pentru boabe ca
re se recolteaza inainte de maturitate ( pentru consum alimentar ) sau la maturi
tate deplina;
b) Pisum arvense mazarea furajera, prezinta un inel violaceu la baza stipel
elelor, florile sunt de culoare violaceu la si intra in compozitia borceagului.
Mazarea comuna cuprinde mai multe varietati care se diferentiaza dupa marimea se
mintelor, aspectul neted sau zbarcit al boabelor si culoarea boabelor la amturit
ate.
Datorita dificultatilor care pot apare la recoltare ( maturarea esalonata, recol
tarea divizata, pastaile dehiscente si pierderile de boabe prin scuturare ), in
tarile vestice care cultiva mazarea pentru boabe uscate, au fost create soiuri t
ip afila ( la care foliolele frunzelor sunt transformate in carcei ) , care au p
astaile mai grupate si maturitatea mai uniforma , carceii realizeaza in lan o re
tea care mentine plantele relativ erecte pana la maturitate si permite recoltare
a la o singura trecere cu combina.
Particularitati biologice
Radacina la mazare este pivotanta, ramificata, distribuita mai ales in stratul s
uperficial de sol, dar poate ajunge uneori la 1 m pe solurile aluviale.
Pe radacini se formeaza nodozitati datorita simbiozei cu bacteriile fixatoare de
azot din genul Rhizobiunm leguminosarum, in urma tratamentelor aplicate la sama
nta inainte de semanat cu produse bacteriene sau datorita existentei in sol a tu
lpinilor bacteriene.
Cele mai multe nodozitati sunt distribuite pe ramificatiile radacinii raspandite
in stratul superficial de sol unde regimul aerohidric este favorabil.
Tulpina are crestere nedeterminata, poate ajunge la inaltimea de 60-150 cm in fu
nctie de soi si conditiile climatice.
Tulpina este fistuloasa, este formata din internoduri, delimitate de dispunerea
frunzelor. La subsoara frunzelor bazale ale tulpinii se diferentiaza cate un mug
ure vegetativ, care la unele soiuri si in conditii de densitati reduse poate da
nastere la ramificatii ale tulpinii.
La mazarea cu frunze normale tulpina ramane in pozitie erecta sau semierecta pan
a la inflorire, dupa care pe masura ce se formeaza pastaile si boabele cresc in
greutate, planta se apleaca, iar la maturitate se culca pe sol deoarece tesuturi
le tulpinii sunt slab dezvoltate.
Frunzele sunt paripenat compuse, prezinta 1-3 perechi de foliole, la baza prezin
ta stipele mari, iar in patea terminala carcei.
La mazarea tip afila, foliolele sunt transformate in carcei, care fixeaza plante
le intre ele, formeaza o retea in lan care mentine plantele in pozitie erecta, p
ana la maturitate, daca vremea este ploioasa apa se scurge repede, lanul se poat
e recolta intr-o singura trecere cu combina si pierderile de boabe sunt reduse.
Florile sunt grupate in racente dispuse la subsuoara frunzelor de la etajele 4-7
ale tulpinii, la fiecare etaj se formeaza 2-3 flori, de culoare alba.
O floare prezinta 5 sepale concrescute ; 5 petale libere ( stindard, 2 aripioare
superioare si 2 petale inferioare care formeaza luntrita ) ; androcelul cu 10 s
tamine, din care 9 unite si una libera; gineceul cu ovarul superior, monolocular
ul, cu numar diferit de ovule in functie de soi si stigmat maciucat.
Florile sunt hermafrodite si polenizarea este autogama.
Inflorirea este esalonata, cu un procent redus de fructificare in conditii de se
ceta si arsita.
Fructul este o pastaie cu 3-6 boabe in functie de soi, pastaile sunt usor dehisc
ente la maturitate, se deschid datorita alternantei de umiditate si caldura intr
e zi si noapte si creeaza dificultati la recoltare si pierderi mari de boabe pri
n scuturare in cazul recoltarii divizate.
Semintele la maturitate au marimi variabile in functie de soi, conditiile climat
ice din cursul perioadei de vegetatie si tehnologia de cultura, pot avea tegumen
tul neted sau zbarcit, de culoare alb rozie sau verzuie, cu MMB intre 200-350 g.
Datorita actiunii agresive a aparatului de treier al combinei si a manipularilor
mecanice boabele se fisureaza si se sparg usor.