Obstetrica - Monitorizarea fetala - Boli si afectiuni

in sarcinile cu risc major cardiotocografia ante-partum si profilurile biofizice ecografice (p.

130), sunt utilizate pentru a monitoriza activitatea si reactivitatea fetala. Scopul acestei
monitorizari este detectarea prenatala a hipoxiei intrauterine.

Diagrama miscarilor fetale: in ultimele 10 saptamani de sarcina mama poate numara zilnic
miscarile fetale si inregistra interlul de timp in care copilul a facut 10 miscari. Desi sub 10
miscari in 12 ore este un parametru de prognostic fetal rezert, acesta poate reprezenta un
semn de avertisment al complicatiilor potentiale, iar in aceste conditii mama trebuie sa se
prezinte la clinica de obstetrica unde este inregistrata pentru cardiotocografie.

Cardiotocografia: Ecografia Doppler detecteaza bataile cordului fetal si un tocodinamometru
plasat pe fundus-ul uterin inregistreaza orice contractie. Se obtine o inregistrare continua
aprox. 30 min, cu mama in pozitie de semidecubit posterior sau in decubit lateral stang. O
inregistrare normala are o frecventa de baza intre 110 si 160 batai/min, cu o riatie de 5-25
batai/min, si cel putin 2 accelerari (un raspuns obisnuit la miscare sau zgomot) cu o
amplitudine de 10-l5 batai/min pe o perioada de 15-20 min. O frecventa cardiaca anormala
este caracterizata prin tahicardie bazala marcata (> 180/min) sau bradicardie ( 5 batai/min
evidentiaza raspunsul fata de tonusul gal, la stimulii simpatici si catecolamine al unui trunchi
cerebral fetal bine oxigenat. Pierderea riabilitatii ritmului de baza poate reflecta un fat
prematur care doarme, precum si efecte ale unor medicamente (de ex: diazepam, morfina,
fenotiazina) sau hipoxie.

Tahicardia bazala Frecventa cardiaca de > 160 batai /min este asociata cu febra materna sau
cu utilizarea de medicamente beta simpatomi-metice, corioamniotita (si pierderea
riabilitatii), si hipoxia acuta sau subacuta. Frecvente cardiace persistente > 200 sunt asociate
cu aritmia cardiaca fetala.

Bradicardia bazala Frecventa cardiaca sub 110 batai /min este uneori asociata cu hipoxia
fetala (cu exceptia dezlipirii precoce de placenta). Poate reflecta cresterea tonusului gal, bloc
cardiac fetal, sau daca este spasmodica compresiunea de cordon ombilical (circulara de
cordon ombilical).

Decelerarile precoce coincid cu contractiile uterine si reflecta cresterea tonusului gal,
deoarece presiunea fetala intracraniana creste in timpul contractiei uterine. Decelerarile
tardive cand maximul decel-eratiei apare dupa aprox. 30 sec. dupa peak-ul contractiei
uterine, reflecta hipoxia fetala, gradul si durata reflectandu-i severitatea. Decelerarile riabile
atat in grad cat si in corelatie cu contractiile uterine, pot reprezenta compresiuni de cordon
ombilical (circulare de cordon ombilical) in jurul membrelor sau a prezentatiei.

se ausculta la 15 min in timpul coborarii prezentatiei si dupa fiecare contractie in
expulzia propriu-zisa
monitorizare continua in travaliile cu risc
scaderea ritmului BCF in expulzie poate avea drept cauze :
compresiunea capului fetal o data cu angajarea in canalul de nastere sub
influenta CUD si a efortului expulziv al mamei ( este fara semnificatie
patologica daca se revine la ritmul normal dupa contractie )
reducerea perfuziei placentare
dezlipirea placentei
reducerea fluxului sangvin prin cordonul ombilical

. PELVIMETRIE INTERN
Se realizeaz prin tueu vaginal:
ncercarea de atingere a promontoriului - imposibil normal / n caz contrar se apreciaz diametrul
util (promontoretropubian, conjuata vera) prin scderea din diametrul promontosubpubian (normal >
11,5 cm) a 1,5 cm; proeminena promontoriului;
concavitatea, suprafaa sacrului;
conturul strmtorii superioare - arc anterior, liniile nenumite (n mod normal urmrite numai pe 2/3
anterioare);
spinele sciatice;
strmtoarea inferioar, unghiul subpubian (normal: 60-90).
. PELVIMETRIE EXTERN
Utilizeaz un instrument special, ca un compas - pelvimetrul - i ofer date orientative.
DIAMETRE
- anteroposterior - (ntre marginea anterioar a simfizei pubiene apofiza spinoasa L
5
) = 20 cm;
- bispinos - (ntre spinele iliace antero-superioare) = 24 cm;
- bicrest - (ntre punctele cele mai indepartate ale crestelor iliace) = 28 cm;
- bitrohanterian - (ntre trohanterele mari femurale) = 32 cm;
- biischiadic - (ntre tuberozitile ischiadice) = 8 cm.
Rombul lui Michaelis (ntre apofiza spinoasa L
5
, fosetele corespunzatoare spinelor iliace antero-
superioare i nceputul sanului interfesier) = 11/10 cm
ngrijirea sanilor inainte de alaptare este mai mult decat necesara. O buna igiena a sanilor iti
protejeaza micutul de probleme digestive.


Cum se face igiena sanilor
Inaintea fiecarei sesiuni de alaptare este indicat sa te speli pe maini cu sapun inainte de
a atinge mameloanele. Nu se recomanda sa iti speli sanul inainte de alaptare intrucat pe
perioada sarcinii glandele Montgomery din jurul sfarcului incep sa secrete un ulei natural
care lubrifiaza pielea si previne aparitia infectiilor.
Nu utiliza sapunuri sau lotiuni pe baza de alcool. Acestea pot indeparta straturile de
uleiuri naturale ale sanului si pot usca pielea sanului, ducand la aparitia crapaturilor, care
sa genereze senzatie de usturime in timpul suptului, precum si alte complicatii.
De asemenea, nu este recomandata folosirea unor produse precum parfumuri,
deodorante sau pudre pe zona sfarcurilor.
Poti masa usor pielea aplicand putin lapte de san pe aureola si sfarcuri, astfel incat sa-ti
hidratezi sanul.


Suportul sanilor, foarte important
In timpul alaptarii, sanii sunt mari si grei. Evita hainele care nu iti lasa sanii sa respire.
Pentru un plus de confort, sutienul special pentru alaptare este mai mult decat folositor.
Foloseste sutiene din bumbac pentru ca se usuca repede, in cazul in care te uzi si
impiedica dezvoltarea bacteriilor. Alege sutienele care au bretele late. De asemenea, nu
folosi sutiene push-up, intrucat sarmele pot presa sanul si pot duce la blocarea canalelor
si chiar la mastita.



Foloseste absorbante pentru sani, pentru a preveni scurgerile
Toate mamele care alapteaza au trecut prin asa ceva: curgerea sanilor. Chiar si inainte
de nastere, unele femei au scurgeri de colostru, in trimestrul doi sau trei de sarcina. Poti
preintampina neplacerile folosind absorbantele pentru sani.
Acestea pot fi de unica folosinta sau care se pot spala. Indiferent de optiunea ta, alege
produsele 100% din bumbac. Acestea vor absorbi imediat laptele si nu-l vor lasa sa se
scurga dincolo de ele. Evita absorbantele din plastic pentru ca nu lasa pielea sa respire
si pot aparea infectii. De asemenea, schimba absorbantele des. Umede, ele devin locuri
ideale pentru dezvoltarea bacteriilor si astfel poti duce la aparitiainfectiilor sau chiar a
mastitei. Poti transforma in absorbante pentru sani scutece de la bebelus pe care sa le
tai in forma dorita. Nu sunt indicate absorbantele igienice lunare, pentru ca impiedica
pielea sa respire

Ce este amniocenteza?
Amniocenteza este una dintre analize ce se pot face din timpul sarcinii, acest test este facut de aproximativ
7% dintre femeile gravide, de obicei, intre a 14 si a 17 saptamana de sarcina si presupune prelevarea unei
cantitati de aproximativ 20 ml de lichid amniotic. Principalul motiv este de a numara si analiza cromozomii
fatului, dar exista si alte indicatii.
Examenul de laborator consta de multe ori in izolarea celulelor fetale. Dupa cultivarea acestor celule, cariotipul
(harta ADN) a fatului este pregatit si utilizat pentru a detecta anomalii cromozomiale (trisomia 21, de exemplu) si
unele boli ereditare legate de sex.
Prin analiza lichidului amniotic in sine si a indicatorilor serici se pot descoperi, de asemenea, unele boli eredit are
sau anumite anomalii ale sistemului nervos central, (tipuri de hormoni produsi de mama si / sau fat, care
marcheaza dezvoltarea corpului fatului , aparitia malformatiilor ...).
Amniocenteza precoce (14 saptamani de sarcina), nu este practica decat atunci cand elementele permit
descoperirea unor anomalii si cand se mai poate face avort terapeutic in cazul in care se descopera o anomalie
sau o boala ereditara ori cromozomiala.
Acesta este examenul cel mai evitat de femeile gravide, din trei motive:
- pentru riscurile sale: riscul de avort spontan, dar si de o
anomalie sau boala care ar putea duce la intreruperea sarcinii;
- nu are inceredere in procedura: teama de un raspuns fals pozitiv, si faptul ca nu ar fi dispusa sa faca o
intrerupere de sarcina chiar daca testul ar spune ca are un fat cu malformatii;
- din cauza procedurii in sine: teama de intepatura, senzati de intruziune "violenta" in corpul mamei si in bula de
protectie a vietii intrauterine.
Cu toate acestea, o astfel de examinare se efectueaza de catre specialisti si este mai putin riscanta decat biopsia
vilozitatilor coriale care se efectueaza intr-o etapa ulterioara a sarcinii. Cu toate acestea, acest punct pozitiv
devine negativ, deoarece mamelor le este mult mai frica de intreruperea de sarcina dupa prelevarea de vilozitati
corionice decat dupa amniocentezei (pentru ca fiind intr-un stadiu mai avansat al sarcinii decat in cazul
amniocentezei, deja se simt miscarile fatului).
La femeile care au peste 38 de ani, acest examen medical este o cerinta expresa a medicilor, ca si atunci cand
exista o indicatie medicala. Se estimeaza ca riscul de anormalii genetice este mai mare dupa 38 de ani.
In ce conditii si cand se recurge la amniocenteza?
Principalele indicatii medicale pentru amniocenteza sunt:
- Mama are mai mult de 38 de ani;
- Mama a contractat o boala in timpul sarcinii care poate provoca malformatii fetale (cum ar fi toxoplasmoza);
- Exista antecedente de malformatii sau boli printre rudele fatului;
- La triplul test (testul HT21) a rezultat un risc mai mare sau egala cu 1/250 pentru fat de a avea o malformatie
sau boli genetice ori cromozomiale (spina bifida, trisomia 21 sau 18 ...) si o grosime a gatului fatului ( celebrul
"translucenta nucala"), mai mare de 3 mm pana la 12 saptamani de sarcina;
- A fost detectata la ecografie o anomalie si pentru mai multa siguranta se doreste investigarea ei;
- In cazul avorturilor spontane recurente, mai ales atunci cand acestea apar in perioada avansata a sarcinii
(avorturi spontane in al doilea trimestru de sarcina);
- Pentru masurarea concentratiei in lichidul amniotic de proteine alfa (indicatori fetali de anomalii ale fatului, cum
ar fi spina bifida);
- Pentru a se analiza compozitia lichidului amniotic sau detectarea unei infectii a lichidului amniotic care
determina o suferinta fetala (in acest caz se poate recurge la provocarea nasterii);
- Pentru analiza evolutiei anumitor sarcini cu risc ridicat (de exemplu, in caz deincompatibilitate de Rh, etc ...),
prin masurarea diferitilor indicatori, care reflecta maturitatea rinichilor, plamanilor si a altor organe ale fatului.
Dupa cum s-a vazut, semnele sunt variabile, iar in functie de acesti indicatori se va alege momentul cand trebuie
sa se faca amniocenteza.
Pentru a se vedea evolutia riscurilor sarcinii si pentru a se evalua riscul de suferinta fetala, amniocenteza se face
numai in al treilea trimestru. In alte cazuri, amniocenteza se face de la 14 saptamani de sarcina, atunci cand
factori precum varsta mamei, boala sau anomaliile sunt prezente in mediul fatului.
In alte cazuri, cel mai frecvent, amniocenteza se efectueaza in al doilea trimestru ( cel mai adeseala intre 16 si 17
saptamani de sarcina).
Cum se desfasoara amniocenteza?
In ziua in care se face amniocenteza, puteti manca si nu sunteti obligata sa aveti vezica plina. Este bine sa aveti
rezultatele testelor de sange, care sa includa grupa de sange si Rh-ul (unele centre va cer sa aveti si rezultatele
testelor de infectii cu virusul HIV si hepatita B).
Amniocenteza se efectueaza intr-un mediu steril pentru a reduce riscul de infectie, intr-un spital sau maternitate
cele mai multe ori, dar, uneori si intr-un cabinet medical. Asta inseamna ca veti fi singura, doar cu echipa
medicala si fara membrii familiei.
Moasa va va conduce intr-o camera unde vi se va da un halat si unde vi se va dezinfecta pielea de pe abdomen.
Apoi, veti intra in camera in care se face amniocenteza, si unde vi se va pune pe abdomen un cearsaf. Nu va
faceti griji cu privire la igiena, echipa va purta halate, manusi, care ar trebui sa fie purtate dupa o spalare bine pe
maini.
Medicul va face o ecografie pentru a stabili daca placenta si fatul sunt bine plasate si nu interfereaza cu
prelevarea. Aceasta il va ajuta, sa determine din ce parte a abdomenului sa ia esantionul, si sa monitorizeze
traseul acului, astfel incat sa nu afecteze fatul sau anexele sale (placenta, cordon ...).
Esantionul este luat fara anestezie (dar ca sa va faceti o ideee, nu este mai dureroasa decat o injectie
intramusculara), dar daca va este teama de intepaturi, ii puteti cere medicului sa va faca un decontractant, care
nu are efecte asupra fatului, acesta se face si mamelor care trebuie sa faca o cezariana programata. Punctia
dureaza aproximativ 30 de secunde, timp in care se extrag aproximativ 20 ml de lichid amniotic.
Odata finalizata amniocenteza, vi se va face o injectie de gama globulina anti -D pentru a preveni o izoimunizare
Rh responsabila de boala hemolitica a nou-nascutului la nastere, daca aveti Rh negativ. De fapt, celule din
sangele fetal risca sa "treaca" in sangele matern.
Apoi veti merge intr-un salon timp de doua ore inainte de a parasi centrul de colectare.
Ce puteti face dupa amniocenteza? Care sunt simptomele care ar trebui sa va alerteze?
Spitalul sau centrul de recolatare va va da un certificat medical pentru a va scuti la serviciu, iar in acea zi, stati
calma si relaxata, puteti citi o carte sau sa va uitati la televizor.
In mod ideal, ar trebui sa va odihniti doua zile, iar daca nu puteti sa va invoiti de la serviciu, ar trebui sa va
programati amniocenteza inainte de week-end sau intr-o alta perioada in care puteti sa va odihniti.
Ar trebui sa consultati de urgenta un medic in cazul in care, in orele sau zilele care urmeaza de la amniocenteza,
pierdeti sange sau lichid, aveti febra sau dureri de stomac. Aceasta va pot afecta evolutia sarcinii.
Riscurile amniocentezei
Unele riscuri pot fi favorizate de starea dumneavoastra, antecedentele pe care le aveti sau un tratament luat
inainte de amniocenteza sau in luna urmatoare. Este imperativ necesar sa ii spuneti medicului antecedentele dvs.
medicale (dar si despre cele ale apropiatilor), precum si toate tratamentele pe care le luati. Trebuie sa stiti ca
dupa o amniocenteza, o sarcina normala devine o sarcina cu risc. Acest lucru nu este deloc
nesemnificativ.
Riscurile sunt foarte rare astazi:
- Esecuri de prelevare a probelor (in mai putin de 0,8% din cazuri): Nu exista lichid amniotic prelevat, sau
lichidul amniotic nu contine celule fetale, sau prelevarea nu este interpretabila ca urmare a prezentei de sange.
In acest caz se face din nou o amniocenteza;
- Riscul unui avort spontan (1% din amniocenteze duc la avort spontan), in termen de 10 zile de la
amniocenteza, iar cel mai adesea se intampla din cauza unei infectii (fapt ce justifica prelevarea probelor intr-un
mediu steril) ;
- Fisura sau ruptura a membranelor (sacul amniotic), dupa caz si termen, care necesita spitalizare pentru a
prelungi sarcina sau pentru a se realiza nasterea;
- Moartea fatului in uter
- Imunizarea sangelui fetomaternal (boala de sange la fat), la femeile cu Rh negativ. Pentru a preveni acest
lucru, se face o injectie intramusculara cu ser "anti-D" imediat dupa amniocenteza;
- Infectii ale lichidului amniotic;
- Placenta, cordonul ombilical sau fatul sa fie afectati in timpul prelevarii probelor. Dar riscul acesta este extrem
de rar, amniocenteza practicandu-se in prezent de obstetricieni cu experienta, iar utilizarea ecografiei reduce si
mai mult riscul.
Riscurile, desi rare, sunt totusi inca prezente, asa ca ar trebui sa va fie prezentate pentru orice eventualitate sau
eveniment neobisnuit de sanatate (dureri abdominale, febra, etc ...)
Cand veti avea rezultatele si sunt ele de incredere? Care sunt limitele amniocentezei?
Ca in orice tehnica, exista riscul de eroare, desi este scazut. In caz de indoiala, pentru a confirma sau infirma
diagnosticul definitiv, vi se va cere sa faceti o alta amniocenteza, o cordocenteza (prelevarea de sangele din
cordonul ombilical) sau medicul ginecolog va dori sa stabileasca atat cariotipul dvs. cat si al tatalui. Indoiala poate
aparea de la o colectare de proasta calitate (in cazul in care celulele sanguine sunt amestecate cu proba), sau in
cazul in care laboratorul a avut probleme tehnice (esec la prelevarea de celule, de exemplu).
Timpul de asteptare depinde de rezultatele indicatiei de amniocenteza.
Tehnica FISH (Fluorescent In Situ Hybridization), permite aflarea rezultatului in cateva ore, dar numai pentru
trisomii si alte tulburari cromozomiale.
In cazul in care a fost efectuata o amniocenteza pentru a realiza un cariotip, rezultatele apar mai tarziu, deoarece
este necesar sa se puna in cultura celulele inainte de a se multiplica si, astfel, sa se izoleze cromozomii si sa li se
detecteze anomaliile. Trebuie sa stiti faptul ca geneticienii va pot oferi rezultatele finale in termen de 4 saptamani.
Rezultatul este trimis direct la medicul care a efectuat punctia. Medicul dumneavoastra, medicul ginecolog le vor
primi dupa aceea.
In cele din urma, retineti ca in 97% din cazurile in care se recomanda o amniocenteza fetusii sunt sanatosi.