Economia de piata este o economie de schimb in care proprietatea privata este dominanta,

raportul dintre cerere si oferta determina principiile de stabilire a prioritatilor economice si a

metodelor de organizare si produce, iar pretul este cel mai important instrument de reglare a
accesului la bunurile economice.
Economiile de piata au urmatoarele trasaturi fundamentale:
1. pluralismul formelor de proprietate in care domina proprietatea privata.
2. piata este cadrul general prin care se stabileste ce, cat si pentru cine sa se produca in
conditiile libertatii de actiune a agentilor economici.
3. concurenta sau competitia dintre agentii economici constituie factorul principal al
progresului.
4. motivatia participarii la actiunile economice o reprezinta realizarea intereselor agentilor
economici respectiv pentru producatori maximizarea profitului, iar pentru consumatori
maximizarea utilitatii.
5. formarea libera a pretului pe baza cererii si ofertei.
6. existenta statului democratic care are rolul de a asigura cadrul institutional al economiei de
piata si a supraveghea functionarea narmala a acesteia.
PROPRIETATEA reprezinta o relatie intre oameni, un contract social cu privire la bunurile
materiale, spirituale si de alta natura existente in societate sau obtinute din activitatea
economica.
Atributele proprietatii sunt:
- dreptul de posesiune
- dreptul de utilizare
- dreptul de dispozitie
- dreptul de uzufruct
Atributele proprietatii pot fi instrainate in totalitate cu contraechivalent, fara
echivalent(donatie,mostenire) si partial (inchiriere, arendare).
Proprietatea este uniunea a doua elemente, obiectul proprietatii si subiectul proprietatii
(agentii economici)
Formele de proprietate
In raport de titularul subiectului proprietatii distingem:
- proprietate privata care poate fi individuala sau asociativa
- proprietate publica
- proprietate mixta care apartine proprietarilor privati individuali sau in asociatie cat si
statului.
Prin pluralismul formelor de proprietate se intelege coexistenta in cadrul unei tari a
pricipalelor forme de proprietate aflate in interdependenta si intr-o permanenta evolutie.
Pluralismul genereaza competitia intre formele de proprietate.
Consecintele pluralismului care in cele din urma avantajeaza consumatorul sunt:
- reducerea cheltuielilor de productie
- ridicarea calitatii produselor
- cresterea volumului productiei
- progresul tehnic
Libera initiativa constituie expresia calitatii agentului economic de a poseda bunuri, de a le
utilizasi de a dispune de ele si de uzufructul lor.
Libera initiativa exprima dreptul egentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor
interse dar in asa fel incat sa nu afecteze cu numic libertatea celorlalti.

Economia de piata corespunde unei trepte superioare de dezvoltare a economiei de schimb,
generalizarii acesteia. Intuind aceasta tendinta de generalizare a economiei de schimb, ca
forma universala de organizare si desfasurare a activitatii economice, teoria economica s-a
preocupat nca din perioada economiei politice clasi 12312s1811m ce sa fundamenteze
modele de organizare si functionare apte sa ofere rezolvari problemei economice generale
determinate de legea raritatii resurselor, a bunurilor n general. Pe aceasta baza au fost
elaborate (conceptualizate) sistemele economice ca tipuri de organizare si reglare a activitatii
economice. n esenta, este vorba despre modul n care mecanismele de functionare si adoptare
a deciziilor asigura coerenta solutiilor cu privire la: ce se produce?; ct se produce?; cum se
produce? (cu ce resurse si n ce combinatii de factori de productie)?; pentru cine se produce
(cum sa asigure accesul persoanelor la bunurile produse). Modalitatile concrete prin care se
dau raspunsuri la aceste ntrebari ce decurg din problematica economica generala, sunt
sintetizate sub forma a doua modele teoretice de organizare si functionare a economiei de
schimb:
I.sistemul economiei de piata;
II.sistemul economiei centralizate (de comanda)
1.

Fundamentarea teoretica a sistemului economiei de piata si are originea n filosofia
liberalismului economic si a proprietatii private, sintetizate n principiul "minii invizibile"
elaborat de A. Smith, respectiv principiul "laissez faire, laissez passer tout va de lui meme."
Potrivit definitiei dictionarului economic britanic, economia de piata este un sistem
economic ce se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
--- deciziile privind alocarea resurselor si produselor sunt adoptate pe baza preturilor generate
de schimburi voluntare ntre producatori, consumatori, muncitori si proprietari ai factorilor de
productie;
--- ntr-o asemenea economie, deciziile sunt descentralizate - adica ele sunt adoptate n mod
independent de grupuri si indivizi mai degraba dect de planificatori centrali;
--- economia de piata, n mod obisnuit, implica existenta unui sistem al proprietatii private
asupra mijloacelor de productie;
---economia de piata poate functiona si n cazul existentei n economia nationala a unei
anumite fractiuni a proprietatii sociale, fiind obligatoriu nsa ca proprietatea privata sa fie
preponderenta.
2.

O alta definitie a economiei de piata ,din "Dictionarului de economie", economia de piata
reprezinta sistemul economic n care mecanismele pietei sunt singurele care tind sa asigure
echilibrul dintre cerere si oferta, iar alocarea resurselor are loc n conditiile excluderii oricarei
interventii a statului si/sau monopolurilor.Ea constituie un sistem de organizare si functionare
a economiei n care raportul dintre cerere si oferta determina prioritatile n producerea
bunurilor, metodele de organizare si combinare a factorilor de productie, iar persoanele si
categoriile de persoane au acces la bunurile produse prin intermediul nivelului si dinamicii
preturilor. Este vorba, despre un model teoretic (ideatic) al economiei de piata, model ce are
urmatoarele elemente structurale: economia functioneaza pe baza conexiunii unui sistem de
piete interdependente;proprietatea particulara si interesul personal sunt decisive n
functionarea economica si adoptarea deciziilor; fiecare agent economic si asigura
autoreproductibilitatea sau iese de pe piata ca rezultat al propriilor decizii; toti agentii
economici si toate categoriile de piata se afla n raporturi de concurenta, ea fiind cel mai
important factor de progres, de cooperare si selectie ntre agentii economici; preturile se
formeaza liber, ele fiind rezultatul raportului dintre cerere si oferta pe care la rndul lor l
influenteaza; exclude interventiile administrative ale statului si altor centre de forta
(monopoluri, sindicate, etc.) n activitatea si functionarea economiei.
3.

Daca ne referim la sistemul economiei de comanda, atunci putem aprecia ca el nu a
reusit sa imprime rationalitatea competitiva n utilizarea resurselor, producnd bunuri
economice insuficiente n raport cu cererea, ntr-o structura slab diversificata si mai putin
performante sub aspect calitativ. Decalajele de eficienta si performanta economica dintre cele
doua sisteme sunt evidente; tot att de evidenta este si nerationalitatea economica a sistemului
economiei de comanda, ntruct neperformanta economica generata de lipsa libertatii
economice si a concurentei si de utilizarea necompetitiva a resurselor, reprezinta prima forma
de risipa a resurselor.
Analiza comparativa a sistemului economiei de comanda
si a sistemului economiei de piata
4.

Caracteristici Sistemul ec. de comanda Sistemul ecoomiei de piata
1.Proprietatea Preponderenta proprietatii
publice, de stat si
cooperatiste asupra
mijloacelor de productie
Predominarea proprietatii
private asupra factorilor
materiali ai productiei
2.Alocarea resurselor Pe baza unor decizii
administrativ-centralizate
Pe baza evolutiei pietei,
acererii,
ofertei si pretului
3.Parametrii ofertei Stabiliti n mod
administrativ
prin planul national unic
Determinati n functie de
evolutiai cererii pietei
4.Preturile Fixate administrativ Formate preponderent n
functie de evolutia raportului
cerere-oferta
5.Cointeresarea/stimularea
materiala
Absenta, fiind nlocuita cu
teoria
sau practica egalitarist
colectivista
Motivatia muncii prin
corelarea
veniturilor cu rezultatele
6.Sistemul nevoilor de
consum
Stabilit si acoperit n mod
administrativ la nivel
central
Corespunde
semnalelor/informatii-lor
transmise de piata
7.Planificarea Imperativa, cu un puternic
caracter politic
Indicativa, strategica si
orientativa
8.Mecan. econom. Coercitiv-administrativ Liber-concurential
9.Performante economica Incapacitate cronica de
asigurare
a eficientei si
competitivitatii; nivel de
trai redus
Eficienta ridicata n utilizarea
resurselor;avantaje
competitive si un standard de
viata ridicat
In Romania : Unitatile economice, carora, n principiu, li se dadea n administrare o
parte a patrimoniului global, erau sufocate de presiunea exercitata de administratorul general
(statul). Sub influenta reglementarilor administrativ-birocratice adoptate de acesta, a
planificarii hipercentralizate, unitatile economice au fost lipsite practic de initiativa n
gestionarea eficienta a activitatilor lor. Pe aceasta baza, s-a impus conducerea unitara
centralizata, cu ajutorul planului national unic, a ntregii activitati economice si
sociale.nlocuirea vechiului sistem economic si crearea economiei de piata constituie o
conditie esentiala a progresului economic si social al Romniei. Functionarea eficienta a
economiei de piata implica prezenta unor premise/cerinte ce trebuie ndeplinite n domeniul
vietii economice: proprietatea privata, concurenta efectiva si liberul schimb al bunurilor,
falimentul si lichidarea firmelor.
5.

Planificarea centralizata a dezvoltarii ntregii economii nationale - realizata pe orizonturi de
cinci ani si anual - a constituit mijlocul principal de reglare a activitatii agentilor economici
din toate ramurile productive. Prin intermediul planului national unic se puneau bazele
strategiei generale ale dezvoltarii economico-sociale la nivel macroeconomic. Argumentarea
necesitatii obiective a tranzitiei la economia de piata implica, n mod logic, analiza avantajelor
si dezavantajelor mediului economic concurential, a elementelor principial pozitive dar si a
celor negative ce caracterizeaza economia cu piata concurentiala.
Sfrsitul anului 1989 propulseaza tara noastra spre o perioada de tranzitie la economia de
piata cu dorinta acuta a oamenilor de a trece de la economia de comanda si control a ntregii
activitati economico-sociale la o societate a libertatii de actiune, bazata pe autonomia
controlata de democratia colectivitatii. Se poate afirma ca este vorba despre un proces natural
normal de tranzitie,"Marea cotitura"
6.
avnd la baza att argumente de ordin obiectiv, ct si
motivatii psihosociale si comportamentale puternice, motivatii bazate pe dorinta si speranta de
mai bine a oamenilor.Determinarile obiective, radacinile acestui proces complex si de mare
ntindere n timp, se gasesc n nsusi mecanismul de functionare a economiei de comanda, n
centralismul adoptarii deciziilor, n lipsa libertatilor si motivatiilor economice reale, n
eficienta economica redusa, etc.
concluzii : 1Tranzitia de la economia planificata centralizat la economia de piata constituie un
proces revolutionar deosebit de complex si de o noutate absoluta ntruct pna la nceputul
actualului mileniu nu au mai avut loc asemenea transformari.
2 Realizarea tranzitiei la economia de piata n tara noastra este influentata de un complex de
factori favorabili si nefavorabili, interni si externi, care actioneaza n cadrul unor perioade mai
mari sau mici de timp. Amploarea si intensitatea actiunii acestor factori si-au pus amprenta,
desigur, asupra tuturor fenomenelor definitorii ale tranzitiei, complicnd, de regula, actiunile
privind reforma economica si influentnd evolutia eficientei economice si a costurilor
tranzitiei. Ei influenteaza nu numai realizarea tranzitiei la economia de piata ci si procesul
consolidarii premiselor integrarii Romniei n Uniunea Europeana.
3 Specificitatea tranzitiei la economia de piata n tara noastra poate fi conturata tinnd seama
tocmai de modul n care factorii de decizie macroeconomica au conceput si realizat noul
context socio-economic national.
1. Piata muncii
1.1. Oferta de munca
1.2. Cererea de munca
1.3. Piata muncii
1.4. Segmentarea pietei muncii.Formarea nivelului salariului pe diferite piete

1.Piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de
munca (detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in
calitate de vanzatori, in care, prin mecanismul pretului muncii, al concurentei libere intre
agentii economici, al altor mecanisme specifice, se ajusteaza cererea si oferta de munca.
1.1. Oferta de munca se delimiteaza in cadrul potentialului demografic printr-o serie de
criterii, de conditii socio-demografica, de optiuni ale persoanelor cu varsta legala de munca si
apte de munca.
Oferta de munca constituie acele resurse de munca, acel potential de munca, care se incadr
12512l114m eaza in categoria de oferta pe baza criteriului salarizarii.Oferta de munca se
manifesta prin cerere de locuri de munca salariata, in angajarea ca salariati.
Dupa cum se stie, trei sunt factorii principali care influenteaza oferta de munca la acest nivel
:
(a) marimea salariului (normal, real);
(b) raportul dintre utilitatea si dezutilitatea muncii (respectiv, relatia dintre efortul
individual si costul de oportunitate);
(c) nevoia de a subzista a salariului si a familiei sale.
Tinand seama de influenta acestori factori, curba ofertei de munca este atipica, cum se poate
observa in graficul de mai jos.
O'
C
S1
B
A
So
O
/ / / / /
2 4 6 8 10 Cantitatea de munca

Figura 1. Curba atipica a ofertei de munca
1.2. Cererea de munca are ca punct de plecare nevoia de servicii-munca din partea
utilizatorilor acesteia.Conditia generala a transformarii nevoilor de munca in cerere de munca



este remunerarea sau salarizarea; aceasta se concretizeaza in oferta de locuri de munca
salariate.
Cererea de munca si oferta de munca sunt categorii si marimi dependente, pe de o parte, de
dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale
actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social-demografice.
Caracterul specific al pietei de munca poate fi pus in evidenta prin urmatoarele aspecte :
a) cererea de munca este,pe termen scurt, practic, invariabila; crearea de noi locuri de
munca presupune dezvoltarea activitatilor existente si initierea altora noi, probleme complexe
care nu se pot realiza decat in timp;
b) oferta de munca, la randul ei se formeaza in decursul unui orizont de timp indelungat,
timp in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si se instruieste;
c) oferta de munca isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca;
d) modalitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acestuia; oamenii sunt atasati
mediului social-economic in care s-au format si unde traiesc;avantajele economice oferite de
alte zone (localitati) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile oamenilor
spre noi locuri de munca;
e) oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici(varsta, starea sanatatii,
psihologia oamenilor );
f) eterogenitatea cererii si ofertei de munca, neconcordanta dintre structurile acestora fac
ca substituirea intre diferitele ei comportamente sa fie redusa.
1.3.Piata muncii (cererea si oferta de munca) se desfasoara in trei trepte sau faze :
In prima faza se formeaza conditiile generale de angajare a salariatilor, se contureaza
principiile care stau la baza stabilirii salariilor.Aici se manifesta tendinta generala de formare
a salariilor la nivelul economiei nationale sau la nivelul unor mari segmente de piata a muncii.
In cea de-a doua faza - o continuitate a primei- are loc intalnirea in termeni reali a cererii si
ofertei, intalnire in baza conditiilor concrete ale firmelor si salariatiilor (potentiali).
Pe piata muncii se intalnesc si se confrunta doua forte, se manifesta doua comportamente :
- vanzatorul de munca, ofertantul acestui articol specific (solicitantul de locuri de
munca), care asteapta maximum de avantaj net de pe urma vanzarii, a inchirierii muncii sale
(maximum de utilitati si minimum de dezutilitati);
- cumparatorul de forta de munca, utilizatorul, (cel ce ofera locuri de munca), care,
la randul lui, asteapta maximum de profit.
Ca piata derivata, aceasta are functia majora de a asigura activitatile social-economice cu
resursele de munca in cantitatea, structurile si calitatea necesara.
Daca marfa produsa cu o anumita forta de munca nu se vinde, nu-si gaseste cumparatorii,
atunci nici resursa de munca folosita la producerea acelei marfi nu-si va mai gasi cerere
.Anticipand, se poate spune ca specificitatea acestei piete decurge si din diferenta dintre
salariu si pretul celorlalte bunuri, in
sensul ca numai salariul real oscileaza (ca si preturile normale), salariul nominal inregistrand
cresteri continue.
1.4. Segmentarea pietei muncii.Formarea nivelului salariului pe diferite piete
In ultimele decenii, analistii au ajuns la concluzia ca nu exista o unica piata a muncii la
scara economiei nationale.
Segmentarea pietei muncii se intemeiaza pe conditiile generale de existenta si
manifestare a sistemelor reale contemporane.
Astfel, sistemul economic de piata real presupune o relatie de independenta specifica a unuia
din sectoarele aratate de celalalt.Corespunzator, exista si o piata a muncii duala, fiecare avand
o anumita autonomie si fiind relativ izolata de celelalte segmente.Pe diferitele piete exista
conditii inegale pentru salariati, in ceea ce priveste conditiile de munca si nivelurile salariilor,
in ce priveste realizarea profesionala etc.
Segmentele reale ale pietei muncii sunt analizate prin folosirea mai multor criterii de
grupare, in functie de fiecare criteriu existand diferite genuri de piete ale muncii.
Astfel, se constata cel putin urmatoarele criterii :
a) dupa forma de proprietate - piata muncii a sectorului privat si piata intreprinderilor
publici (de pilda, piata producatorilor de armament), in general, piata sectorului public;
b) dupa dimensiunile utilizatorilor de munca - piata muncii (a cererii de munca) din partea
marilor firme si piata muncii pentru micile intreprinderi;
c) dupa gradul de organizare a ofertei de munca - piata nestructurala, a salariatilor liberi si
piata salariatilor sindicalizati.
Mecanismul pietei muncii in conditiile pietei cu concurenta perfecta este, ca si in cazul
bunurilor economica, un model teoretic de analiza.
Piata ologopsonica - consta in acea situatie de piata cand cateva firme mari detin
angajarea unei parti considerabile din oferata de munca posibila . Aceste firme cauta sa
mentina aceasta pondere si aceasta structura de angajati prin modificarea salariilor; Firmele cu
pozitie de oligopsonu platesc salarii mai mari pentru a atrage forta de munca cu calificari
superiare din alte ramuri si sectoare .
Piata cu monopol bilateral - detine un rol semnificativ in randul pietelor
imoperfecte ale muncii . Acest segment al pietei muncii are o pondere mare in tarile
dezvoltate .Ea se identifica cu piata marelui business privat , sau,reprezinta piata muncii in
conditiile economiei decente .
Salariu negociat colectiv -pe aceasta piata este un instrument de analiza
moderna a modului de functionare a pietei muncii .Acolo unde se practica acest salariu
mecanismul negocierilor pe piata muncii joaca un rol mai mare sau mai mic in functie de :
1. Gradul de extindere a sidicatelor salariatiilor ,de amploare a incadrarii a salariatiilor in
sindicate ;
2. De incadrerea patronilor in organizatii specifice ;
3. De organizarea celor doua forte ale pietei muncii ,de combativitatea lor .
Veniturile din munca se impart in venituri de transfer si in rente economice .
Venituriele de transfer reprezinta castigul necesar pt. al preveni pe puratorul muncii sa
emigreze dintr-o activitate in alta; deci, este vorba de salariul ce trbuie platit unei persoane
pentru a o motiva sa desfasoare in continuare activitatea la care s-a angajat.
Rata economica reprezinta tot ceea ce castiga un individ in plus fata de veniturile de transfer.
Marimea relativa a acestor doua elemente depinde de elasticitatea ofertei factorilor de
productie - munca.Daca oferta este mica, renta economica detine in ansamblul salariului o
pondere mai mare si invers.
Sa luam exemplul pietei muncii asistentelor madicale si sa o surprindem in graficul de mai
jos.Plecand de la punctul a spre punctul b, pe masura ce salariul creste, tot mai multe
persoane sunt atrase de profesia respectiva. La fiecare nivel al salariului, noile asistente vor
primi exact atat cat este necesar pentru a fi convinse sa lucreze la nivelul acestui salariu.
Pentru ultimele intrate, salariul reprezinta numai venituri de transfer.
Cele care se afle deja pe piata muncii vor obtine in plus si renta economica. De fapt, ele
castiga mai mult decat minimul necesar.


O

b



Se
1
a 2 c
O Qe
Figura 2. Renta
economica pe piata muncii
2. Ocuparea si somajul
2.1. Somajul : concept, cauze, forme
Definitia cea mai folosita pe care o dau economistii somerului este
urmatoarea : acea persoana care cauta un loc de munca remunerat, si care nu are un
asemenea loc in mod curent.
Piata muncii nu functioneaza ca o piata obisnuita.Functionarea acestei piete este
influentata de actiunea specifica a partenerilor sociali (patronat, sindicate), de raportul
de forte dintre ei.
Piata contemporana a muncii se poate afla fie in situatia de echilibru, fie in cea
de dezechilibru, adica dev subocupare si supraocupare. Cele doua forme ale dezechilibrului pe
piata muncii pot fi intelese numai dupa ce vor fi fost clarificati termenii de ocupare deplina,
somaj voluntar si somaj involuntar.
Ocuparea deplina reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a
utilizarii resurselor de munca, care permite obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea
nevoilor oamenilor constituiti in diferite colectivitati.

Altfel spus, ocuparea deplina este compatibila cu rata naturala a somajului, cu somajul
normal. Conceptele de somaj voluntar si de somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza
somajul natural.

Somajul voluntar consta in acea nonocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor
persoane de a accepta retributia oferita si/sau conditiile de munca existente.
Somajul involuntar consta in acea parte a folosirii incomplete care decurge din rigiditatea
salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse sa lucreze pentru un
salariu real mai mic decat cel existent, astfel ca atunci cand



cererea efectiva de forta de munca, va creste va spori si gradul de ocupare.
De regula, somajul este tratat si apreciat prin prisma celui involuntar. Asa ca somajul consta
in acea nonocupare, din acea folosire incompleta a mainii de lucru, din acel ansamblu de
persoane neocupate care ar fi dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic decat cel
existent, astfel ca, atunci cand creste cererea efectiva de forta de munca, va spori si gradul ei
de ocupare.
Ca fenomen macroeconomic, somajul reprezinta ansamblul persoanelor
active disponibile fara ocupatie, care cauta de lucru; deci, el este format din excesul de
resurse de munca in raport cu cei ce pot fi ocupati, in conditiile de rentabilitate impuse de
piata.
2.2. Masurarea (evaluarea) somajului

Masurarea somajului este o problema de evaluare, de aproximare. Cu toate
acestea, in toate tarile avansate economic exista sisteme nationale de inregistrare zilnica a
modificarilor in nivelul si structurile somajului.
Deoarece, principala resursa a economiei este forta de munca, sustinerea
ocuparii acesteia este cel mai important scop al politicii economice din fiecare tara.
Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor care nu au de
lucru in numarul total al celor care doresc sa lucreze.

Masurarea somajului in S.U.A.
Biroul de Statistica a Muncii din S.U.A. calculeaza annual nivelul somajului si alti
indicatori.Acesti indicatori se determina pe baza observarii statistice a circa 60.000 de
gospodarii economice (familii).
Corespunzator intrebarilor cuprinse in ancheta, fiecare persoana din gospodarie
se poate afla in una din urmatoarele categorii :
- ocupata - daca cea mai mare parte a saptamenii precedente a lucrat,
respectiv nu a facut gospodarie, nu a lucrat;
- neocupata - daca nu a lucrat in asteptarea incadrarii intr-o noua munca,
daca este temporar indepartat sau daca este in cautarea unui loc de munca;
- celelalte persoane nu intra in categoria de forta de munca (nu au loc de
munca, nu cauta de lucru si nu asteapta sa inceapa o alta munca).
Forta de munca consta in totalitatea celor ocupati si neocupati, iar nivelul somajului se
calculeaza ca raport procentual intre numarul celor neocupati si volumul fortei de munca.
Un alt indicator statistic este ponderea fortei de munca in totalul populatiei avand varsta
(legala) de munca.

Masurarea somajului in Romania.
Populatia ocupata, forta de munca, somajul se calculeaza, in tara noastra, fie pe baza balantei
fortei de munca, fie pe baza de anchete asupra fortei de munca.
Conform metodologiei Balantei fortei de munca, populatia ocupata cuprinde toate persoanele
cu un loc de munca in care desfasoara o activitate economico-sociala aducatoare de venit, cu
exceptia cadrelor militare si a persoanelor asimilate lor, neangrenand in activitati economice
(personalul M.A.N., M.I., S.R.I., militari in termen);- salariatilor organizatiilor politice,
obstesti si a detinutilor.
Conform "Anchetei asupra fortei de munca in gospodarii", populatia ocupata cuprinde toate
persoanele de 14 ani, si peste, care au desfasurat o activitate economica producatoare de
bunuri sau servicii de cel putin o ora in perioada de referinta in scopul obtinerii unor venituri
sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.
Se considera persoane ocupate urmatoare :
- salariatii, adica persoanele care isi exercita activitatea pe baza unui contract de
munca intr-o unitate economica sau sociala - indiferent de forma ei de proprietate - sau la
persoane particulare in schimbul unei remuneratii sub forma de salariu, platit in bani sau in
natura, sub forma de comision etc;
- patronii, persoane care isi exercita ocupatia in propria lor unitate pentru a carei
activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;
- lucratori pe cont propriu - persoane care isi exercita ectivitatea fie in unitatea proprie
sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii lor profesionale, dar care nu au
angajati salariati, ele putand fi sau nu ajutate de membrii familiei, neremunerati;
- lucratorii familiali neremunerati - persoane care isi exercita activitatea intr-o unitate
economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru care nu primesc
remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura;
- membri ai unei societati agricole sau ai unei cooperative, persoane care au lucrat fie
ca proprietari de teren agricol intr-o societate constituita conform legii, fie ca membri ai unei
cooperative mestesugaresti sau de credit.
Nivelurile oficiale ale ratelor de somaj, ca si tendintele lor in perioada postbelica in cateva
tari, sunt redate in tabelul 3. Aceste niveluri apar ca ponderi madii anuale.