d) Ancheta psihologica

Ancheta, ca metoda de cercetare psihologica presupune recoltarea sistematica a

unor informatii despre viata psihica a unui individ sau a unui grup social, ca si
interpretarea acestora n vederea desprinderii semnificatiei lor
psihocomportamentale. n cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme ale
acestei metode pe care le prezentam n continuare.
Ancheta pe baza de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale
psihologiei, folosirea ei stiintifica implicnd parcurgerea mai multor etape:
1. stabilirea obiectului anchetei;
. documentarea;
!. formularea ipotezei,
". determinarea populatiei #a universului anchetei);
$. esantionarea;
%opulatia & reprezinta totalitatea unitatilor simple sau comple'e care formeaza obiectul
cercetarii.
(santionul & reprezinta o parte sau un numar de elemente ale populatiei totale.
(santionarea & este metoda prin care putem deduce caracteristicile unei populatii intregi,
interogand doar cativa indivizi din aceasta.
). alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului;
*. pretestul #pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elaborat);
+. redactarea definitiva a chestionarului;
,. alegerea metodelor de administrare a chestionarului #prin persoane special
destinate acestei operatii sau prin autoadministrare);& fata in fata, hartie&creion
1-. defalcarea #despuierea) rezultatelor;
11. analiza rezultatelor obtinute n raport cu obiectivele formulate;
1. redactarea raportului final de ancheta.
.intre toate acestea etapele ) si + au o mare importanta./ercetatorul trebuie sa
stabileasca:&continutul ntrebarilor &de regula acestea putnd fi:&factuale sau de
identificare&cer date obiective despre subiect cum ar fi vrsta, se'ul, studiile;&de
cunostinte;&de opinii si atitudini;&de motivatie;&tipul ntrebarilor: cu raspunsuri
dihotomice, nchise, da&nu, cu raspunsuri libere, lasate la initiativa subiectului;
cu raspunsuri n evantai&mai multe raspunsuri din care subiectul alege 1, care 0
se potrivesc modului de a fi sau de a gndi sau pe care le ierarhizeaza n functie
de valoarea ce le&o acorda.
& forma intrebarilor #care este capabil1 s1 surprind1 mai multe modalit1ti de
raportare la realitatea sondat1):
& perceptiv #2/e impresie ti&a f1cut noul profesor34),
& proiectiv&prezumtiv #20ntentionezi s1&ti schimbi optiunea profesional1 f1cut13
4),
& apreciativ&evaluativ #2/onsideri c1 anga5area ta n activitatea profesional1 este
satisf1c1toare34),
& motivator&e'plicativ #2.e ce te pasioneaz1 electronica34).
%rin aceste forme distincte ale ntreb1rilor se obtine diferentierea mai riguroas1
dintre planul real si aspirational, se sesizeaz1 mai direct gradul de constientizare
al subiectului ca si capacitatea sa de ntelegere;
.e asemenea, cercetatorul trebuie sa evite o serie de greseli n formularea
ntrebarilor, ca de pilda ntrebari prea generale, limba5 greoi, artificializat,
tehnicist, stiintific, cuvinte ambigui, cu dublu nteles, cuvinte vagi #cam asa, de
regula); ntrebari tendentioase care sugereaza raspunsul, ntrebari prezumtive
care presupun cunosterea dinainte a ceva despre cel investigat, ntrebari ipotetice
care atrag dupa ele un anumit tip de raspuns, de obicei afirmativ.