Pr. Prof. univ. dr.

Valer BEL
Curs Teologie Dogmatic
Anul II
Semestrul al II-lea
REVELAIA DUMNEEIAS!"
I#voarele Revela$iei divine
Prin Revelaie se nelege lucrarea lui Dumnezeu de a Se descoperi pe Sine lumii create de
El, mai nti prin proorocii Vechiului Testament, unde Se reveleaz prin cuvnt, semne i lucruri,
i apoi, personal, prin !iul Su, ca Tain a voii Sale, "n care sunt ascunse toate vistieriile
nelepciunii i ale cunotinei# $%oloseni &, &'()* nvtura despre descoperirea lui Dumnezeu
este mrturisit i con+irmat de S+nta Scriptur $Evrei ,, ,)* Dei Dumnezeu este venic, ascuns
i nevzut $%oloseni ,, ,-., Timotei ,, ,/), necunoscut i necuprins cu mintea dup +iina Sa
$0oan ,,,12 Timotei 3, ,1), totui, din iu4ire, S'a artat pe Sine i a vor4it oamenilor $0oan ,-, ,5'
,-), voind ast+el ca "toi oamenii s se mntuiasc i la cunotina adevrului s vin# $0 Timotei
(, 5)* !r descoperirea Sa oamenii n'ar +i putut depi panteismul i s'6 cunoasc ca pe un
Dumnezeu viu i personal $0 %orinteni ,,&,)* Despre iu4irea lui Dumnezeu +a de lume ne
vor4ete Scriptura atunci cnd spune c. "Dumnezeu a iu4it lumea att de mult, nct pe !iul Su
6'a trimis, ca oricine crede n El s nu piar, ci s ai4 via venic $0oan (, ,3)* Dumnezeu Se
reveleaz din iubire fa de oameni.
nainte de ntruparea lui 0isus 7ristos Dumnezeu S'a descoperit oamenilor "n multe rnduri
i n multe +eluri# $Evrei ,,,), ncepnd cu +gduina de mntuire +cut lui 8dam i Evei, dup
cderea lor n pcat $!acere (, ,-), prin legmintele ncheiate cu patriarhii Vechiului Testament.
9oe, 8vraam, :oise i David, prin +aptele, semnele, viziunile i pro+eiile svrite prin proo'
rocii 6egii Vechi* Descoperirea +cut n aceast perioad are un caracter de pregtire i
+gduin, cu scopul de a conduce lumea ctre 0isus 7ristos* Partea esenial a Vechiului
Testament o constituie cele zece porunci date lui :oise pe :untele Sinai, Decalogul $E;od &<, ,'
/2 Deuteronom -, 3'&,), sau cele dou Ta4le ale 6egii, care cuprind datoriile pe care le are omul
+a de Dumnezeu i aproapele su* :ntuitorul a spus c Decalogul i menine vala4ilitatea,
chiar dac este completat cu nvturile Evangheliei $:arcu ,<, ,/'&,), potrivit predicii Sale de
pe :unte $:atei -, ,'51)* =ert+ele Vechiului Testament au +ost sim4oluri ale =ert+ei unice pe care a
adus'o o dat pentru totdeauna !iul lui Dumnezeu ntrupat* Proorocul 0saia a vestit naterea
:ntuitorului din !ecioar $0saia /, &,), iar %ortul mrturiei sim4olizeaz Trupul pe care
%uvntul l'a asumat din S+nta !ecioar* Prin Vechiul Testament Dumnezeu a pregtit poporul pe
care l'a ales pentru primirea Domnului 0isus 7ristos* Vechiul Testament a fost pedagog ctre
Hristos.
6a "plinirea vremii# Dumnezeu "S'a artat n trup# $0 Timotei (, ,3), S'a descoperit n
Persoana !iului# $>alateni 5, 5), lund chip de om. "?i %uvntul trup S'a +cut# $0oan ,, ,5)* Prin
viaa, moartea i nvierea %uvntului ntrupat se realizeaz ico'nomia mntuirii $E+eseni ,, @),
oamenii devenind "prtai ai +irii dumnezeieti# $E+eseni &, ,12 00 Petru ,, 5), ntruct n Persoana
lui 0isus 7ristos "%hipul lui Dumnezeu cel nevzut# $%oloseni ,, -), Dumnezeu nsui este prezent
n mod personal n miAlocul oamenilor* #Evanghelia lui 7ristos# $>alateni ,, /2 !apte 1, (-2 ,&,
(1) constituie izvorul unic i deplin al descoperirii dumnezeieti* 0isus 7ristos este :iAlocitorul
unui nou 6egmnt, vestit de proorocul 0eremia $(,, (,), un 6egmnt de+initiv, n care s'au
mplinit toate +gduinele +cute mai nainte de Dumnezeu $00 %orinteni ,, &<)* %u Vechiul
Testament, 9oul Testament se a+l ntr'un raport de continuitate, dar i de desvrire $:atei -,
,/',@2 0 %orinteni ,-, ('52 Romani (, &,,(,)* Revelaia lui Dumnezeu n 0isus 7ristos este
"Evanghelia mntuirii# $E+eseni ,,,() i constituie s+ritul i plinirea Revelaiei lui Dumnezeu*
Ea este dat o dat pentru totdeauna, cci "%uvntul lui Dumnezeu rmne n veac# $ Petru
,,&-)* S+inii 8postoli sunt cei dinti miAlocitori direci ai Evangheliei lui 7ristos $00 %orinteni
,-,,2 >alateni ,,&), pe care au pstrat'o n +orma cea mai curat i neschim4at, care se a+l la
temelia Bisericii. "Voi suntei zidii pe temelia apostolilor i a proorocilor, piatra din capul
unghiului +iind nsui 0isus 7ristos# $E+eseni &,&<), care rmne n veac. "%alea, 8devrul i
Viaa# $0oan ,/,,/)* Revelaia dumnezeiasc cuprins n oul Testament se identific cu
!ersoana lui "isus Hristos# $iul lui Dumnezeu ntrupat pentru m%ntuirea noastr.
Revela$ia natural% &i revela$ia su'ranatural%
0n a+ar de Revelaia supranatural e;ist i Revelaia natural, ntruct izvoarele cunoaterii lui
Dumnezeu sunt dou i insepara4ile* Revelaia natural ni se d prin toate lucrurile create de
Dumnezeu, din lumea e;terioar sau din cea luntric a omului* Cmul poate cunoate pe
Dumnezeu n chip natural i prin puterile lui +ireti de cunoatere, primite de la Dumnezeu, adic
prin contiin, intuiie sau raiune, neleas ca dreapt Audecat* Toate acestea sunt #ochi ai
su+letului#, prin care omul citete n cartea creaiei i desci+reaz din cuprinsul ei e;istena unui
%reator preanelept i atotputernic al lumii* %ci dup cuvntul Psalmistului. "cerurile spun
slava lui Dumnezeu i +acerea minilor 6ui o vestete tria# $Psalm ,1, &)* 0ar S+ntul 8postol
Pavel arat c. "cele nevzute ale lui Dumnezeu se vd de la +acerea lumii, nelegndu'se din
+pturi venica 6ui putere i Dumnezeire# $Romani ,, &<)* 8ceasta +iindc. "ceea ce este cunoscut
despre Dumnezeu, este vdit ntre ei2 cci Dumnezeu le'a vdit lor# $Romani ,, ,@)* Dar
cunoaterea natural a lui Dumnezeu nu are caracter autonom, ci se datoreaz att %uvntului
divin, "%are lumineaz pe tot omul, care vine n lume# $0oan ,, @), ct i Duhului lui Dumnezeu,
"%are Se purta peste ape# $!acerea ,, &) ca s menin toate lucrurile n unitatea lor reciproc*
Dup cum spune S+ntul :a;im :rturisitorul. "9ici harul dumnezeiesc nu produce iluminrile
cunotinei, dac nu e cineva n stare s primeasc iluminarea prin puterea natural, nici
capacitatea de primire a acestuia nu produce iluminarea cunotinei +r harul care s o
druiasc#
,
* !r lumina duhovniceasc, nu ar primi mintea omeneasc niciodat vreo vedere
duhovniceasc
&
, cci "Duhul lui Dumnezeu nu lipsete din nici o +ptur#
(
* 9oiunea de natural i
supranatural a +ost pus n circulaie de scolastic, creaia trans+ormndu'se n realitate autonom,
care pierde legtura cu Dumnezeu* &unoa'terea lui Dumnezeu prin revelaia natural# ca 'i creaia
ns'i# nu are caracter autonom# ci teonom# fiindc este luminat de &uv%ntul Tatlui prin Duhul
Sf%nt.
"Teologia natural#, promovat de scolastic, a cutat s ridice mintea omului ctre
Dumnezeu pornind de la legturile e;terioare sau cauzale dintre lucrurile create ale lumii naturale*
Dar aceast teologie a +cut a4stracie de raionalitatea interioar a creaiei i a conceput natura n
+uncie de su4stanialismul aristotelic, care rmne amor+ i omogen n esena lui* 8st+el teologia
natural consider c lumea vzut are caracter autonom, iar Dumnezeu rmne izolat n propria
Sa transcenden, n mod deist* Din +ericire, pe cile necunoscute ale Providenei divine, cultura
tiini+ic contemporan a +ost silit s apeleze la ordinea raional a naturii pentru a reconcilia
dezordinea aparent din lumea particulelor elementare cu armonia cosmic
5
* 8ceast ordine
raional a universului, care regleaz constantele +izice, condiiile iniiale, comportamentul
atomilor i viaa stelelor, plant undeva "+oarte sus#, dar "prezent n +iecare particul#
-
,
,' S+* :a;im :rturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie# n "!ilocalia#,
Vol
'(, Si4iu, ,@55, p* (,&*
&* "bidem# p* (,5* ()"bidem# p* 51*
5* =urgen :oltmann, *od in &reation# S%: Press, 6ondon, ,@1-, p* ,,*
-
' =ean >uitton,
Dumnezeu 'i 'tiina# Ed* 7arisma, Bucureti, ,1-&, p* -5*
dup cum ne arat oamenii de tiin, vine s con+irme construcia cosmologic ntreprins de
S+ntul 8tanasie cel :are n secolul al 0V'lea, pe temeiul Revelaiei divine $0oan ,, ,'()* 0lustrul
Printe ale;andrin arat c 6ogosul divin "alctuiete o singur lume i o unic rnduial,
+rumoas i armonioas, El nsui rmnnd nemicat, dar micndu'le pe toate, dup 4unvoina
Tatlui#
3
* Datorit ordinii relaionale a creaiei, ca re+le; treimic n creaie
/
, se depete ruptura
dintre lumea sensi4il i cea inteligi4il i se restituie naturii caracterul ei revelaional* Pe 4un
dreptate se consider c "raionalitatea naturii este o condiie necesar activitii tiini+ice i
rmne indispensa4il pentru e;istena tiinei#
1
* +rdinea raional a universului# care se afl la
baza Revelaiei naturale# n lumina ,ogosului etern# se bucur de apreciere deosebit n r%ndul
savanilor din domeniul
fizicii fundamentale.
n lumina gndirii patristice, ilustrat de S+inii 8tanasie cel :are i :a;im :rturisitorul,
se poate spune c universul este organizat ntr'un mod corespunztor capacitii noastre de cu'
noatere, +iindc dispune de o raionalitate care poate +i cunoscut de raiunea omului, iar
raionalitatea cosmosului constituie dovada +aptului c acesta este produsul unei !iine
raionale, %are vrea ca acesta s +ie cunoscut de om prin raiunea lui* %oninutul revelaiei
naturale l constituie att cosmosul, ct i omul, dotat cu raiune, cu contiin i li4ertate, ca
su4iect capa4il s cunoasc revelaia natural i s tind spre Dumnezeu ca +iin personal*
8ceast raionalitate a creaiei i descoper adevratul sens numai n lumina Revelaiei
supranaturale, care ni'6
3* S+* 8tanasie cel :are, &uv%nt ctre elini# PSB, voi* ,-, Bucureti*
,@1/, p* /@*
/* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic +rtodo-# voi* ,*
Bucureti, ,@/1, p* &11*
1* %rd* Paul Poupard, &risto e la Scienza# "%ultura e !ede#, Ponti+iciun
,
%onsilium de %ultura, %ivitas Vaticana, 0D, &, &<<,, p*,<3*
n+ieaz pe Dumnezeu ca +iin raional, iar raionalitatea universului, ca miAloc de dialog
personal ntre %reator i creatur n vederea eternizrii lor n Dumnezeu
@
* Revelaia natural por'
nete de Aos n sus, de la creaie la Dumnezeu, iar Revelaia supranatural co4oar de la
Dumnezeu la om, i amndou se ntlnesc n raionalitatea interioar a creaiei, susinut de
lucrarea lui Dumnezeu ca 6ogos %reator
,<
* "n lumina ,ogosului &reator# raionalitatea creaiei
constituie temelia ontologic a legturii indisolubile dintre revelaia natural 'i cea
supranatural.
Biserica Crtodo; consider c revelaia natural este cunoscut i neleas n lumina
Revelaiei supranaturale, +iind meninut nencetat de Dumnezeu prin aciunea Sa supranatural*
8ctele supranaturale ale Revelaiei directe a lui Dumnezeu dau creaturii ndeAdea c se vor ridica
prin harul lui Dumnezeu deasupra naturii
,,
* S+ntul :a;im :rturisitorul nu +ace o deose4ire
esenial ntre revelaia natural i Revelaia supranatural,
@*Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic +rtodo-# voi* 0* p ,<*
,<*9ichi+or %rainic, ostalgia !aradisului# Ed* :itropoliei :oldovei, 0ai, ,@55, p* /*
"%osmosul este e;presia n timp i spaiu a gndirii lui Dumnezeu prin 0isus 7ristos,i modul de
reintegrare a noastr n sensul lui este modul cretin de a lucra, adic modul teandric* Eniversul
ne depete prin masivitatea'i nemsurat, dar la rndul nostru l putem depi prin puterea
spiritului, zicea Pascal* 8ceast depire n spirit la care se gndete +iloso+ul +rancez, e +r
ndoial cea cretin* %ci nimeni n'ar putea depi universul n spirit dect situndu'se dincolo
de marginile lui, n perspectiva gndirii divine* Dinluntrul lumii, care ne copleete, nu putem
evada n sensul ei divin dect numai dac tim aprioric c e +ptura lui Dumnezeu* Din a+ara ei
ns, nelesul i se lumineaz ca +aa lumii 4tut de dogoarea soarelui* Spre deose4ire de toate
religiile i +iloso+iile pmntului, 0isus 7ristos a adus omului acest dar ndoit. de a', ridica dintr'o
dat deasupra universului, pentru a'i ptrunde nelesul din perspectiva gndirii divine, i de a'i
pune la ndemn modul teandric prin care s se reintegreze n sensul descoperit* 8 gndi lumea
precum Dumnezeu o gndete, a o iu4i precum El o iu4ete i a lucra n ea precum El lucreaz,
iat n ce st modul teandric al credinei i al nelepciunii cretine, modul lui 0isus 7ristos#*
+iindc S+nta Scriptur este e;presia ncorporrii Revelaiei supranaturale n persoane i aciunii
istorice naturale* Revelaia supranatural se des+oar n cadrul revelaiei naturale, scond n
eviden lucrarea lui Dumnezeu, %are conduce lumea +izic i istoric spre inta pe care i'a
sta4ilit'o din veci* 6ucrarea lui Dumnezeu n cadrul revelaiei naturale nu este la +el de accentuat
i de vdit ca n cea supranatural* !r aAutorul Revelaiei supranaturale omul nu poate depi
panteismul religios sau +iloso+ic, ca s poat cunoate pe Dumnezeu ca +iin personal* Dar
lucrarea lui Dumnezeu din cadrul Revelaiei supranaturale nu poate +i conceput n a+ara
revelaiei naturale, pe care Dumnezeu a nscris'o n +iina omului i a creaiei, ca aspiraie pro+etic
spre scopul lor +inal $Romani &, ,5',-)* Este e;trem de edi+icator din acest punct de vedere
cuvntul 8postolului Pavel, care spune c ntreaga creaie suspin dup eli4erarea din stricciune,
pentru a aAunge la slava +iilor lui Dumnezeu $Romani 1, &<)* 8utonomia creaiei de care se
vor4ete astzi nu poate anula aspiraia natural a omului i a creaiei orientate ctre mplinirea lor
n Dumnezeul personal al Revelaiei supranaturale
,&
* !rin lucrarea lui Dumnezeu# revelaia
natural 'i supranatural se susin 'i se afirm reciproc. Revelaia supranatural nu poate e-ista
fr revelaia natural# iar revelaia natural 'i gse'te mplinirea n Revelaia supranatural.
Este adevrat c acolo unde Revelaia supranatural n'a mai nsoit revelaia natural i unde
aceasta a rmas unica revelaie, s'au produs grave ntunecri ale credinei naturale n Dumnezeu,
,&* 9ichi+or %rainic, ostalgia paradisului# Ed* :oldova, 0ai, ,@@5, p* @* "%onceptul
modern de autonomie a raiunii vine din umanismul pgn, adic din ncrederea nelimitat n
puterea individului de a se ridica deasupra lumii +ormulndu'i sau dictndu'i legile lui* E o
atitudine de orgoliu, care reproduce la in+init i consacr pcatul lui 8dam, czut prin tru+ie n
clipa cnd l m4ta iluzia nlrii prin propria natur* 6umea dinainte de 7ristos a gndit n
aceast autonomie2 lumea divorat de 7ristos s'a ntors la ea, relund pcatul de la capt#*
dndu'se natere religiilor pgne, cu idei +oarte neclare despre Dumnezeu, care de cele mai
multe ori con+undau %reatorul cu natura creaiei i +ceau nesigur persistena persoanei umane n
eternitate
,(
* 8cesta este motivul pentru 8postolul Pavel spune c #mnia lui Dumnezeu se
descoper din cer peste toat pgn'tatea i peste toat nelegiuirea oamenilor care in adevrul n
ro4ia nedreptii# $Romani ,, ,/)* Dar cu toat eroarea su4iectiv de care au dat dovad oamenii,
din cauza pcatului, totui aceasta n'a des+iinat caracterul o4iectiv al legii naturale nscris n
+iina oamenilor, susinut de lucrarea lui Dumnezeu, aa cum spune S+ntul Pavel. "Pgnii cei ce
nu au lege, din +ire +ac ale legii# $Romani &, ,5',-)* n principiu, nu este e;clus o cunoatere mai
dreapt a lui Dumnezeu i a sensului vieii noastre prin revelaia natural, luat n ea nsi, dei
sunt +oarte rari aceia care o sesizeaz n punctele ei +undamentale, i niciodat nu capt o deplin
claritate i siguran +r o in+luen a Revelaiei supranaturale* De aceea, n virtutea 6ogosului
dumnezeiesc, "%are lumineaz pe orice om care vine n lume# $0oan ,, ,<), au e;istat i la
popoarele pgne, i mai ales la greci, oameni care au nregistrat unele progrese importante pe
calea cunoaterii lui Dumnezeu
,5
* %u toate c +iloso+ii greci nu s'au ridicat la o cunoatere tot att
de clar a lui Dumnezeu precum este cea cuprins n Vechiul Testament, totui au +cut pai
importani pe calea monoteismului* Dac Platon a vor4it despre ideea suprem de adevr, 4ine sau
+rumos, 8ristotel a trecut de la mitologie la o interpretare mai raional a lumii, iar !ilon din
8le;andria a vor4it chiar i despre "6ogos#
,-
* ,ogosul divin S.a folosit de profeii
,(*Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op.cit.# p* &/*
,5*S+* :a;im :rturisitorul, op.cit.# p* 51*
,-*9icih+or %rainic, op.cit.# p* 3&* "n cultura pgn i ndeose4i n literatura i +iloso+ia
greco'roman gsim o sum de idei morale i meta+izice care se apropie sensi4il de doctrina
cretin* %are este e;plicaia teologic a unor ast+el de coincidene, distanate cu veacuri i venind
dintr'o lume att de strin totui spiritului cretinF Scriitorii 4isericeti ne dau dou e;plicaii*
revelaiei naturale ca s pregteasc oamenii pentru primirea Revelaiei supranaturale depline
pe care a adus.o de Hristos.
Prin revelaia natural Dumnezeu conduce pe omul care crede, prin vor4ire indirect, ctre
cunoaterea Sa nsi, +olo'sindu'se de mpreAurrile vieii $pro4leme, greuti, dureri, gnduri
etc*)
,3
* Prin Revelaia supranatural Dumnezeu se adreseaz ns direct contiinei omului prin
trimiii Si, ca s le descopere oamenilor voia Sa
,/
* Este vor4a de pro+eii Vechiului Testament,
care au descoperit oamenilor planul lui Dumnezeu cu privire la mntuirea lumii n 7ristos i care
au svrit acte supranaturale, pe lng nvtura adus de ei, ca s pun n eviden
superioritatea Persoanei dumnezeieti +a de natur* Ei pregtesc calea lui 7ristos, %are a
e;ercitat puterea dumnezeiasc nu numai asupra naturii e;terioare, aa cum s'a ntmplat n
Vechiul Testament cu 9oe, :oise sau 0lie, ci i asupra propriei naturii, pe care a spiritualizat'o la
ma;imum, prin actele Sale mntuitoare, n puterea Duhului S+nt* %uvintele i actele lui
Dumnezeu din cele dou revelaii, natural i supranatural, se ntlnesc n 7ristos, n procesul
ndum'
Ena este presupunerea c +iloso+ii Eladei, care s'au ridicat pn la ideea monoteist, au +ost
in+luenai de doctrina Vechiului Testament* Ea este +ormulat mai ales de =ustin :artirul, de
%lement 8le;andrinul, de Crigen i de !ericitul 8ugustin, care cred c Platon a luat n Egipt
contact cu Bi4lia* 0poteza e verosimil i posi4il, dei traducerea Septuagintei a aprut dup ce
Platon i 8ristotel trecuser la cele venice* 8 doua e;plicare este incompara4il mai larg i mai
adnc i este de natur teologic antic prin ideea revelaiei naturale*** 9oi tim c, pn la
plinirea vremii, lumea n'a cunoscut 6ogosul din cauza pcatului, care a ntunecat chipul lui
Dumnezeu n om +r s', distrug* %u alte cuvinte, n raiunea uman a continuat s plpie o
lumin de nelegere, +ie i numai di4uit, a nelepciunii divine, ghicit dincolo de aparenele
+pturilor**** >eniile lumii pgne i'au dat un rost mai mult sau mai puin luminos acestei
nelepciuni, n msura n care n operele lor vdesc apropieri de nvtura 6ogosului ntrupat#*
,3* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op.cit.# p* (5* s
n."bidem. / 0 ( 1 /
nezeirii +irii Sale umane
,1
* Revelaia nu se rezum la descoperirea unor cunotine teoretice
despre un Dumnezeu nchis n transcendena Sa, ci cuprinde aciunea de co4orre a lui Dumnezeu
la om i nlarea omului la Dumnezeu* ncepnd din ziua %incizecimii 7ristos conduce omul i
creaia, prin puterea S+ntului Duh, spre cerul i pmntul nou ale mpriei lui Dumnezeu* El
este prezentat n Revelaie ca Proorocul care va realiza pro+eia
,@
* Hristos este supremul !rooroc n
&are revelaia natural 'i cea supranatural 'i afl mplinirea lor ultim.
Pro(lemati)a )ontem'oran%
Revelaia natural i supranatural au constituit o preocupare continu a teologiei cretine i au
dat natere la interpretri interesante, n +uncie de conte;tul cultural al lumii contemporane, n
teologia protestant e;ist patru direcii principale de interpretare a Revelaiei divine* :ai nti,
este vor4a de interpretarea dialectic a Revelaiei divine, pe care a ela4orat'o Garl Barth $,113'
,@31) ca un +el de antidot +a de teologia li4eral, dominant n teologia protestant pn la
nceputul secolului al DD'lea* Barth a adus o adevrat rsturnare n cmpul gndirii protestante,
+iindc a re+uzat s mai caute sinteza dintre teologie i cultur n sensul teologiei li4erale, artnd
c sensul teologiei este acela de a pstra pe Dumnezeu n alteritatea Sa radical +a de cultur*
Dumnezeu, "%el cu totul 8ltul# $Der ganze 8ndere), neag orice realitate pur uman, printre care
i religia, neleas ca o tentativ uman de a intra n posesia ine+a4ilului* Dar dac pe de o parte,
Dumnezeu neag religia i cultura, pe de alt parte, i d consimmntul Su cu privire la
mntuirea lumii* Teologia dialectic a lui Barth i trage numele tocmai de la acest "da# ?i "nu# pe
care Dumnezeu l pronun n raport cu lumea
&<
* 2a.
"3.4bidem#p. (1*
,@* "bidem#p. 51*
&<* !* 8rdusso, Teologia contemporanea# n "9uovo Dizionario di Teo'
,$
Hgia#, Edizioni
Paoline, Torino, ,@11, p* &<-1
zatpe caracterul obiectiv al Revelaiei divine# teologia dialectic a voit s pun capt
interpretrilor subiectiviste# liberale sau culturale ale Revelaiei divine.
n al doilea rnd, este vor4a de "teologia e;istenei#, ela4orat de Bultmann* Evitnd s pun
n discuie teologia dialectic a lui Garl Barth, Bultmann a cutat, ntr'un sens opus ei, s ia n
consideraie rolul culturii n raport cu teologia i s rezolve pro4lema "nelegerii# $Verstndnis)
mesaAului divin de ctre omul care ascult, provocat de cuvntul lui Dumnezeu, n conte;tul
culturii secularizate* Cmul este capa4il s neleag cuvntul revelat pentru c, nainte de a +i
interpelat de %uvnt, el dispune de o "prenelegere# $Vorverstndnis) a e;istenei* Este vor4a aici
de un +el de capacitate intelectual mprumutat din +iloso+ia heideggerian, care +ace posi4il
decizia credinei din partea omului n raport cu Dumnezeu* Dar mesaAul 4i4lic nu poate determina
omul s adopte o decizie a credinei dac acest mesaA nu este "demitologizat#, adic eli4erat de
estura lui mitic sau sacr, care constituie un o4stacol n calea nelegerii mesaAului evanghelic
din partea omului secularizat* Bultmann a ela4orat o teorie hermeneutic care i propune s
neleag semni+icaia a+irmaiilor 4i4lice n +uncie de orizontul culturii secularizate, speci+ic
omului modern
&,
* &a s adapteze mesa5ul biblic la mentalitatea secularizat a omului
contemporan# 2ultmann a cutat s goleasc cuv%ntul lui Dumnezeu din Sf%nta Scriptur de
dimensiunea lui sacr.
n al treilea rnd, n cadrul teologiei protestante i'a +cut apariia hermineutica lim4aAului, ca
o reacie mpotriva teologiei e;istenei promovat de Bultmann* 0nspirat de +iloso+ia lui :*
7eidegger i 7* >* >adamar, noua hermeneutic constituie o rsturnare a poziiei hermeneutice a
lui Bultmann, +iindc n centrul ei nu se mai a+l e;istena omului $Dasein) i capacitatea de n'
elegere $Verstndnis), n cutarea unui lim4aA demitologizat adecvat, ca s se poat e;prima
autentic, ci lim4aAul nsui, n interiorul cruia omul se regsete originar i atinge propria lor
nelegere* 6im4aAul este cel ce interpreteaz e;istena, nu invers* 8ceast rsturnare a raportului
dintre e;isten i lim4aA a dat natere unui interes nnoit pentru traducerea lingvistic n cadrul
teologiei cretine i pentru 0isus al istoriei, ca "toposuri# necesare pentru atingerea nelegerii,
care nu poate +i asigurat de sintonia aistoric 4ultmannian a e;istenei umane cu "Ierig'raa# sau
"lucrul# despre care trateaz te;tul 4i4lic
&&
* Teologia limba5ului ine un loc intermediar 'i
marcheaz trecerea de la teologia e-istenei lui 2ultmann la teologia istoric# care nu va
nt%rzia s apar.
n al patrulea rnd, este vor4a de teologia istoriei, pentru care au militat att C* %ullmann, ct
i J* Pannen4erg, amndoi luterani* Primul dintre ei, C* %ulltmann, ,'a acuzat pe Bultmann c
zdrnicete istoria atunci cnd caut s rezolve evenimentul credinei su4iective prin ntlnirea
aistoric cu cuvntul Ierig'mei* %el de'al doilea, Pannen4erg, care nelege Revelaia ca istorie, i
nu ca tradiie lingvistic, a contestat premisa "+ideist# a unei hermeneutici care vede n lim4aA
orizontul mai nelegtor sau comprehensi4il al Revelaiei* n interiorul acestui orizont, n care
lim4aAul rmne mereu anterior celui care ascult cuvntul, nu mai sunt posi4ile a+irmaii
adevrate, ci numai a+irmaii comunicative* 8+irmaii adevrate sunt posi4ile, dup Pannen4erg,
atunci cnd orizontul ultim nu mai este lim4aAul, ci istoria, n drumul ei ctre mplinirea +inal
&(
*
8st+el, trecnd de la teologia dialectic la cea e;istenial i la cea a lim4aAului, gndirea
protestant aAunge n cele din urm s descopere dimensiunea istoric a Revelaiei divine pe care
o a+lm n Vechiul i 9oul Testament* &u tot interesul ei pentru teologia istoric# g%ndirea
protestant pstreaz o tcere deplin asupra Revalaiei naturale# at%t pentru e-agerarea
importanei ei din partea scolasticii# c%t 'i pentru faptul c pcatul ar fi 'ters chipul lui Dumnezeu din
om.
Ena din noutile celui de'al doilea %onciliu de la Vatican const n relie+area dimensiunii
istorice a Revelaiei divine* "%ci a plcut lui Dumnezeu, spune te;tul conciliar, n nelepciunea
Sa i n 4untatea Sa, s Se descopere n Persoan i s +ac cunoscut misterul voinei Sale
$E+eseni ,, @), graie cruia oamenii pot avea acces, prin 7ristos, %uvntul care S'a +cut trup, n
Duhul S+nt, alturi de Tatl, i s participe la natura divin# $E+eseni &, ,12 00 Petru ,,5)* "Scopul
divin al Revelaiei se realizeaz prin aciuni i cuvinte intim legate ntre ele i se lumineaz
reciproc* Revelaia comport o pedagogie divin particular. Dumnezeu Se comunic treptat
omului, pregtindu', gradat s primeasc Revelaia supranatural despre El nsui, care va
culmina n Persoana i misiunea %uvntului ntrupat, 0isus 7ristos#
&5
* 6a rndul lor, 8postolii au
ncredinat Revelaia divin Bisericii, ca s +ie pstrat i interpretat de episcopi n +runte cu
Ponti+ul roman* Datorit acestui +apt, "Ponti+ul roman i episcopii se strduiesc cu zel s scruteze
contiincios Revelaia divin i s o enune corect, cu contiina datoriei lor i a gravitii lucrului,
recurgnd la miAloace convena4ile, +r s primeasc n depozitul divin al credinei vreo revelaie
nou#
&-
*
Pe ct de clare sunt a+irmaiile de la Vatican 00 cu privire la Revelaia supranatural, pe att de
neclare sunt cele cu privire la revelaia natural* 8ceasta, pentru c Vatican 00 nu vor4ete de
"revelaia natural# a lui Dumnezeu ctre om, ci de "cunoaterea natural a lui Dumnezeu# de
ctre om* E;plicaia acestui +enomen const n +aptul c Dumnezeu nu Se reveleaz natural +a
de om prin 6ogosul divin $0oan ,, @), ci numai omul cunoate pe Dumnezeu prin propria sa
raiune, n mod autonom* Pe de o par'
67. "bidem# p. 689:.
&&* "bidem. p* &<-@*
&(* "bidem# p* &<3<* ";l K ,nLAVH'*rtM *FS
&5* &onstituia despre Revelaie a &onciliului "" de la Vatican# Dei ver'4um, /*
&-* "bidem# p* &-* K *,,
te, se +ace a4stracie de 6ogosul Tatlui, %are lumineaz pe orice
<
m care vine n lume, iar pe de
alt parte, se mani+est o ncredere e;cesiv n puterea raiunii umane, care poate cunoate natural
pe Dumnezeu, +r aAutorul harului divin* %ci "Dumnezeu, Principiu i S+rit al tuturor
lucrurilor, poate +i cunoscut cu certitudine prin lumina natural a raiunii umane pornind de la
lucrurile create# $Romani ,, &<)* Este adevrat c raiunea uman nu poate cunoate realitile
ordinii divine, cum ar +i ho'ttrea de mntuire a lumii, +r aAutorul Revelaiei supranaturale, dar
omul nu poate cunoate pe Dumnezeu pe cale natural, +r prezena 6ogosului n creaie#
&3
* "Este
regreta4il, spune =acKues Dupuis, teolog catolic 4elgian, c de'a lungul secolelor teologia a
pierdut semni+icaia mereu mai pro+und a teologiei %uvntului lumintor, reducnd adesea
semni+icaia prezenei Sale universale la posi4ilitatea inerent oricrei +iine umane, la un +el de
cunotin natural a lui Dumnezeu* S'a pierdut ast+el un izvor preios n evaluarea pozitiv a
tradiiilor religioase din a+ara tradiiei cretine
&/
* Este adevrat c Vatican 00 a introdus o schim4are
radical n atitudinea catolic +a de lume i cultura ei, cci departe de a mai condamna
modernismul, aa cum a procedat n trecut, a adoptat o atitudine mult mai irenic +a de cultura
vieii contemporane
&1
* Dar s'a aAuns i la e;cese, cum este cazul teologiei eli4errii din 8merica de
Sud, care a +ost in+luenat de mar;ism* Teologia catolic vorbe'te despre cunoa'terea natural a
lui Dumnezeu de ctre om# n mod autonom# fiindc Dumnezeu nu Se descoper natural prin
,ogosul etern al Tatlui# &are lumineaz pe orice om care vine n lume.
Dup cum am vzut, teologia ortodo; pune i ea accentul pe dimensiunea istoric a
Revelaiei divine, care i a+l mpli'
&3* "bidem# p* /*
&/* =acKues Dupuis, ,a Rencontre du &hristianisme avec "es Religions# Edition du %er+*,
Paris, &<<&, p* &5&*
&1* !* 8rdusso, op. cit.# p* &<3(*
nirea ultim n 7ristos, ns consider c aceast Revelaie pstreaz cu 7ristos nu numai o
legtur orizontal sau istoric, ci i una vertical i spiritual, n Duhul S+nt* %ci 6ogosul divin,
%are lumineaz pe orice om care vine n lume, este i 6ogosul ntrupat, %are lumineaz, prin
S+nta Evanghelie, pe tot credinciosul* Pentru nelegerea semni+icaiei duhovniceti a dumne'
zeietii Sale propovduiri, nainte de citirea Evangheliei, preotul se roag lui 7ristos "s
strluceasc n inimile credincioilor lumina cea curat a cunoaterii Dumnezeirii Sale i s
deschid ochii gndului lor spre nelegerea propovduirii Sale#
&@
* 8poi, teologia ortodo;
vor4ete i ea despre cunoaterea natural a lui Dumnezeu, dar nu este vor4a despre o cunoatere
raionalist i autonom a lui Dumnezeu, pe care catolicii o e;alt, iar protestanii o 4lameaz, ci
de o cunoatere a lui Dumnezeu care se 4azeaz pe revelaia natural a lui Dumnezeu +a de om
prin 6ogosul divin* "isus Hristos# ,ogosul etern al Tatlui# ntrupat pentru m%ntuirea noastr#
constituie !ersoana n &are se recon.ciliaz dilema dintre protestantism 'i catolicism cu privire la
revelaia natural# pune n eviden legtura indisolubil dintre aspectul istoric <orizontal= 'i
spiritual <vertical= al Revelaiei supranaturale 'i subliniaz caracterul complementar al reve.
laiei naturale n raport cu cea supranatural.
&@* ,iturghia Sf. "oan *ur de >ur# E0B:C, Bucureti, &<<<, p*,/@*
S*+N,A S!RIP,UR" -I S*+N,A ,RADIIE
,radi$ia oral% &i Sf.nta S)ri'tur%
n legtur cu Tradiia tre4uie precizat, de la 4un nceput, ca 8postolii au propovduit
nvtura pe care au primit'o de la 0isus 7ristos, adic "Evanghelia# $0 %orinteni ,-, ,), prin viu
grai, dei ei au +olosit ocazional i scrisul $00 Tesaloniceni &, ,-)* nc de timpuriu s'au alctuit
scurte reguli sau ndreptare de credin $Romani 3, ,/), n care se rezuma nvtura propovduit
de 8postoli $0 %orinteni ,-, (), su4 +orma "mrturisirii de credin# $0 %orinteni ,&, (), prin
"crezuri# $!apte 1, (/2 E+eseni -,,52 !ilipeni &, 3',,2 8pocalips -, ,(), "do;ologii# $0 %orinteni
,5, 32 ,3, &&2 00 %orinteni ,, &<2 8pocalips &&, &<), "+ormule euharistice# $:arcu ,5, &&'&-) i
"4aptismale# $:atei &1, ,@)* 0n urma propovduirii apostolice orale s'a constituit Tradiia sau
predania pe care S+inii 8postoli au ncredinat'o, la rndul lor, Bisericilor ntemeiate de ei*
S+ntul 8postol Pavel scrie despre aceasta Tesalonicenilor, zicnd. "Stai 4ine i pstrai tradiiile
pe care le'ai nvat, +ie prin cuvnt, +ie prin epistola noastr# $00 Tesaloniceni &, ,-)* 8ceast
Tradiie mai este numit i "regula nvturii# $Romani 3, /), "canonul credinei# $00 %orinteni ,<,
,(, ,- i ,3), sau "depozitul credinei# $0 Timotei 3, &<2 ,, ,5)* Ea a +ost transmis de 8postoli
pentru a +i pstrat de comunitile cretine $00 Timotei &, &), iar din punct de vedere al credinei
are un caracter o4ligatoriu. "Cri eu, ori aceia, ast+el propovduim i voi ai crezut# $0 %orinteni
,-, ,,)* nc din vremea Bisericii primare aceast tradiie apostolic a +ost aezat n scris, prin
insu+larea Sntului Duh, de 8postoli sau ucenicii acestora, iar pe temeiul ei s'a +ormat canonul
crilor pe care Biserica le'a ales, pe temeiul inspiraiei lor, s +ac parte din 9oul Testament*
Tradiia apostolic a continuat s circule pe cale oral, mpreun cu 9oul Testament, pstrndu'se
n ea mrturii despre nvturi, rituri, despre sluAirea apostolic, despre preoi ?i viaa moral a
cretinilor, sau despre organizarea 4isericeasc
(<
* Dar att 9oul Testament, ct i Tradiia
apostolic, care
Se
a+l la 4aza lui, au n comun propovduirea aceluiai chip al Nui 7ristos, pe care
8postolii l'au transmis Bisericilor ntemeiate
(<* 9* %hiescu, 0* Petreu* 0* Todoran, ?anual de Teologie Dogmatic ti Simbolic# voi* 0,
E0B:C, Bucureti, ,@-1, p* (&(*
de ei* Sf%nta Scriptur 'i Sf%nta Tradiie ne.au transmis pe Hristos n calitatea Sa de chip
desv%r'it al Tatlui <"" &orinteni @# @=# &are rm%ne acela'i ieri# astzi 'i m%ine.
Revelaia supranatural s'a ncheiat n 7ristos i nu se poate nainta la o mai mare mplinire a
ei dect cea care s'a realizat n 7ristos
(,
* 8ceasta nu nseamn c Revelaia supranatural i'a
atins scopul ei ultim, ci ea continu s +ie +olosit de 7ristos ca s e;tind starea 6ui de
desvrire n credincioii Si* Revelaia supranatural reprezint miAlocul prin care 7ristos,
nlat la ceruri, continu s co4oare ctre noi ca s ne ridice la unirea cu Dumnezeu* El nu este
doar o persoan uman care a avut nevoie s +ie mntuit de Dumnezeu, ci este omul unit cu
Dumnezeu ca s constituie mediul +undamental prin care s e;tind la toi oamenii ndumnezeirea
la care S'a ridicat
(&
* 7ristos este Persoana divino'uman %are +ace posi4il comuniunea tuturor cu
Dumnezeu nsui* El este centrul i +undamentul aciunii de e;tindere a mntuirii i de
ndumnezeire a tuturor celor ce cred n El prin Duhul S+nt* n virtutea aceluiai Duh, prin %are
7ristos a comunicat Revelaia divin i a susinut comunitatea poporului ales n vederea ntruprii
Sale, El menine n e+icien continu Revelaia supranatural i comunitatea superioar i
universal a Bisericii, ca s mprteasc pe cei ce cred n El de roadele vieii venice* Duhul
S+nt este Persoana dumnezeiasc prin %are 7ristos e;tinde asupra oamenilor, constituii n
Biseric, planul de mntuire al lumii* >raie Revelaiei supranaturale, 7ristos co4oar n Biseric,
prin Duhul S+nt, ca s'i nale pe credincioi la asemnarea cu El* Biserica este dialogul lui
Dumnezeu cu credincioii n 7ristos i Duhul S+nt
((
* Revelaia continu s +ie activ prin Duhul
S+nt n Biseric i lume, dar +r s +ie ntregit cu alte nvturi n a+ar de cea adus de 7ristos
o dat pen'
(,* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op.cit.# p* 5@*
(&* "bidem# p* -<*
((* "bidem# p* -<*
tru totdeauna* Ruptura dintre 7ristos i Duhul S+nt a dus la apariia "revelaiei deschise#, care
su4mineaz integritatea Revelaiei supranaturale i +ace Biserica s devin dependent de oameni
i de interese pmnteti* 8st+el au aprut n lumea cretin dogme +r temei n S+nta Scriptur
sau tendinele de con+esio'nalizare a Bisericii* Sf%nta Scriptur 'i Tradiia apostolic ni.,
nfi'eaz pe Hristos ca singurul ?i5locitor prin &are Dumnezeu coboar la om# prin lucrarea
Duhului Sf%nt din 2iseric# pentru ca omul s se nale la Dumnezeu.
Biserica este Revelaia supranatural aAuns la deplintatea ei n 7ristos, n aciunea de
e;tindere i de rodire deplin n cei ce cred, prin Duhul S+nt* 0n lumina S+intei Tradiii, Biserica
are misiunea de a pstra neschim4at, prin Duhul S+nt, Revelaia supranatural adus de 7ristos,
+iindc ea este temeiul i miAlocul autentic al prezenei personale i al aciunii lui 7ristos n
Biseric prin lucrarea Duhului S+nt* 8vnd pe 7ristos lucrtor n ea, prin Duhul S+nt, Biserica
este singura capa4il s neleag i s interpreteze n mod autentic Scriptura
(5
* %omunitatea
credinei realizat de Duhul S+nt ntre cei ce alctuiesc Biserica dispune de capacitatea
duhovniceasc de a interpreta corect S+nta Scriptur n lumina Tradiiei* De aceea 8postolul
Pavel vor4ete despre Biseric ca. "stlp i temelie a adevrului# $Ti'motei -,&)* 8colo unde
Biserica a +cut a4stracie de prezena lui 7ristos din snul ei, prin Duhul S+nt, s'a aAuns la
interpretri eronate ale S+intei Scripturi i ale Tradiiei apostolice, care au a+ectat grav viaa
spiritual a credincioilor sau misiunea ei n Oume, ea nemaiputnd constitui un o4stacol de
netrecut n calea Secularizrii
(-
* 9umai n lumina prezenei duhovniceti a lui
' (5* "bidem# p* -&*
(-* Boris Bo4rinsIoP, Taina 2isericii# Ed* Patmos, %luA'9apoca, &<<&, p* Q/* Re+erindu'se la
lucrarea Duhului S+nt n raport cu 7ristos, Bo4rinsIoP socotete, ca i Riouzulas, c "7ristos este
constituit pnevmatologic de Duhul S+nt#, ca i cum 7ristos ar +i a4sent din viaa Bisericii ca
Persoan* Prinii nu Nor4esc ns de o constituire pnevmatologic a lui 7ristos de ctre Duhul S+nt,
ci 7ristos n miAlocul credincioilor Si Biserica poate nelege Scriptura i Tradiia ca e;primare
vie i dinamic a puterii 6ui, i doar ea poate actualiza aceast putere prin lucrarea iu4itoare a
Duhului S+nt* 9umai aa Biserica este stlp i temelie a 8devrului* 8st+el, Sf%nta Scriptur 'i
Sf%nta Tradiie scot n eviden prezena duhovniceasc a lui Hristos n 2iseric# iar prezena lui
Hristos n 2iseric ne permite s interpretm corect Sf%nta Scriptur 'i Sf%nta Tradiie.
Revela$ia su'ranatural% &i Sf.nta S)ri'tur%
S+nta Scriptur este una din +ormele n care se pstreaz Revelaia supranatural n e+iciena
ei, att ca mntuire realizat o4iectiv de 7ristos, n urm cu dou milenii, dar i ca mntuire
su4iectiv, prin lucrarea actual a lui 7ristos asupra credincio ilor, ca s'i nale la asemnarea cu
Dumnezeu'
(3
* 0n +elul acesta
spun c 7ristos nsui constituie Biserica prin Duhul S+nt* De aceea, Taina Bisericii nu este
Duhul S+nt, ci 7ristos, cci numai El S'a ntrupat din Treime ca s mntuiasc lumea prin
Biseric, spunnd c va +i n miAlocul ucenicilor Si pn la s+ritul veacului*
(3* "bidem# p* -(* %t privete canonul 4i4lic, "S+nta Scriptur se compune din 33 de cri.
(@ n Vechiul Testament i &/ n 9oul Testament* 8tt pe lng crile din Vechiul Testament,
ct i pe lng cele ale 9oului Testament au luat natere unele cri "apocri+e#, care tre4uie inute
"ascunse#* Totui, o parte din cele vechi'testamentare au ptruns n canonul 4i4lic, unde sunt
meninute pn astzi* 8lturi de ele s'a pstrat i o alt categorie de cri ale Vechiului
Testament, pe care Prinii 4isericeti le'au categorisit drept "4une de citit#* n aceast privin
este 4ine s ne amintim c e;ist o deose4ire ntre canonul #palestinian# i cel "ale;andrin#* %el
dinti cuprinde numai crile "canonice#, cel de'al doilea le cuprinde i pe celelalte, numite de
S+inii Prini "4une de citit# i apocri+e* Biserica Crtodo; i'a precizat poziia +a de aceast
pro4lem prin sinodul de la 6aodiceea $canoanele -@ i 3<), n care se oprete citirea crilor
necanonice i se d lista canonului "palestinian S Dintre S+inii Prini care au luat aceast
atitudine amintim pe S+ntul 8ta'nasie cel :are, care, n epistola sa +estiv, precizeaz ca despre
crile apocri+e s nu se +ac nicidecum amintire, iar celelalte sunt mprite de el n doua categorii.
cele inspirate i cele 4une de citit <cmaghinoscomena=. S+ntul loan Scriptura nu este numai o
carte prin care pstrm n memorie ce a +cut Dumnezeu prin ntruparea !iului Su pentru
mntuirea noastr, ci i o carte care ne spune ce +ace i ce va +ace !iul lui Dumnezeu %el ntrupat
i nviat pn la s+ritul veacurilor pentru a ne conduce i pe noi la nviere
(/
* "0at, Eu cu voi sunt
n toate zilele pn la s+ritul veacurilor# $:atei &1, &<)* %ci 7ristos, rmnnd mereu viu i
8celai, Se tlmcete pe Sine ca %el ce vrea s ne +ac i pe noi asemenea 6ui prin lucrarea pe
care o des+oar asupra noastr, prin cuvintele Scripturii, cci %erul i pmntul vor trece, dar
cuvintele lui 7ristos nu vor trece niciodat $:atei &-, --2 :arcu ,(, (,2 6uca &,, (()* %uvintele
rostite odinioar de 7ristos sunt cuvinte care ni se adreseaz continuu tuturor
(1
* !idelitatea Bisericii
Crtodo;e +a de Scriptur s'a mani+estat prin +aptul c nvturile ei +undamentale de credin se
ntemeiaz pe S+nta Scriptur* !olosind principiul seleciei culturale, Biserica Crtodo; a ales
din +iloso+ie acele elemente care corespundeau Revelaiei divine i a nlturat pe cele care
constituiau un o4stacol n calea ei* Teologia ortodo; a luat din platonism, spre e;emplu,
nostalgia omului dup valorile eterne, dar a respins pesimismul platonic +a de trup, +iindc
constituia un o4stacol n calea %uvntului ntrupat, %are se adreseaz nencetat Bisericii Sale,
pn la s+ritul veacurilor, prin S+nta Scriptur* Sf%nta Scriptur este o carte pururea actual.
Damaschin le recomand e;clusiv pe cele canonice* Despre unele "4une de citit#, ca nelepciunea
lui Solomon i Siracidul, el spune c nu sunt cuprinse n canon i nu stteau n chivot* %u toate
acestea, Biserica 8pusean, nte'meindu'se pe autoritatea !ericitului 8ugustin, care a determinat
sinoadele de la 7ippone $(@() i %artagina (@/ i 5,@) s ia o atitudine +avora4il crilor
canonice, le'a primit i pe acestea* n traducerile o+iciale ortodo;e nu se +ace totdeauna separaie
categoric ntre crile canonice i cele necanonice* %t Privete crile canonice i cele apocri+e,
situaia este clar, +iindc n timp ce Primele sunt recunoscute, celelalte sunt respinse* %rile "4une
de citit# nu sunt
c
u totul lipsite de autoritate# $9* %hiescu, 0* Petreu, ,* Todoran, op.cit.# p* ,/,)*
(/* "bidem# p* --*
(1* "bidem# p* -5*
S+nta Scriptur are un mare rol n viaa Bisericii, +iindc nnoiete mereu viaa ei n 7ristos,
prin Duhul S+nt, i o +erete de erori* ndat ce se trece dincolo de litera Scripturii i de citirea ei
+ormal se descoper adnca 4ogie spiritual a lui 7ristos, n Duhul S+nt* Prin aceasta
credincioii cunosc tot mai pro+und "care este lrgimea i lungimea, adncimea i nlimea# i
"iu4irea lui 7ristos cea mai presus de cunotin#, "umplndu'se de toat plintatea 6ui# $E+eseni
(, ,1, ,@)* 8st+el, S+ntul :a;im spune c. "Este nevoie de mult tiin duhovniceasc pentru ca,
nlturnd mai nti cu griA vlurile literelor care acoper cuvntul, s putem privi cu mintea
dezvluit pe %uvntul nsui, att ct e cu putin oamenilor#
(@
* Prin Duhul S+nt ne ntlnim cu
Persoana autentic a lui 7ristos, %are se adreseaz credincioilor prin Scriptur, n toate locurile i
n toate timpurile, ca s'i nale la desvrire n El nsui* %ea mai 4un dovad n acest sens o
constituie rugciunea pe care preotul o citete la 6iturghie, nainte de Evanghelie. "Strlucete n
inimile noastre, 0u4itorule de oameni, Stpne, lumina cea curat a cunoaterii Dumnezeirii Tale
i deschide ochii gndului nostru spre nelegerea evanghelicelor Tale propovduiri* Pune n noi
+rica +ericitelor Tale porunci, ca toate po+tele trupului clcnd, vieuire duhovniceasc s
petrecem, cugetnd i +cnd toate cele ce sunt spre 4unpl'cerea Ta#
5<
* Scriptura este mi5locul
prin care cuvintele rostite odinioar de Hristos sunt cuvinte prin care Al Se adreseaz continuu
2isericii# prin Duhul Sf%nt# ca s o fereasc de erori 'i s o sporeasc duhovnice'te.
Dar i Biserica are un rol important ct privete S+nta Scriptur, +iindc asigur interpretarea ei
corect prin Tradiie* Biserica este plin de 7ristos att datorit Scripturii, ct i Tradiiei, care
pstreaz prezena 6ui personal i spiritual n viaa ei, din ziua %incizecimii, aa cum 6'au vzut
8postolii* Dac Biserica
(@* Ibidem, '. /0.
5<* Ibidem, '. //.
5,* Crtodo; pstreaz peste veacuri
chipul lui 7ristos aa cum a +
os
t vzut de S+inii 8postoli aceasta se datoreaz Tradiiei*
Tradiia apostolic este garania sigur a chipului autentic al lui 7ristos, ca Persoan divino'
uman, continuu lucrtoare n viaa Bisericii prin Duhul S+nt* De aceea "nici o proorocie a
Scripturii nu se tlcuiete dup socotina +iecruia, pentru c niciodat proorocia nu s'a +cut
din voia omului, ci oamenii cei s+ini ai lui Dumnezeu au grit purtai +iind de Duhul S+nt# $00
Petru ,, &<'&,)* n oceanul de nelesuri ale Duhului, dincolo de liter, nu se poate vsli dect
n chip rtcitor +r cluzirea aceluiai Duh, %are menine nelegerea proorociilor 4i4lice
n Biseric, din generaie n generaie, prin Tradiie
5,
* >* !lorovsIi spune c Tradiia este
"permanenta prezen a S+ntului Duh#
5&
, dar tre4uie su4liniat c aceast prezen a Duhului
S+nt n Biseric este nedesprit de Persoana lui 7ristos* Tradiia este nsi Biserica ca
+orm a e+icienei nemicorate a lui 7ristos prin Duhul S+nt, sau a Revelaiei mplinite n El
de'a lungul veacurilor* Tradiia este mi5locul prin care 2iserica asigur interpretarea
corect a Sfintei Scripturi n lumina lui Hristos.
!ara)terul statorni) &i dinami) al ,radi$iei a'ostoli)e
Tradiia este miAlocul prin care se pstreaz i se transmite de la o generaie la alta credina pe
care Biserica a primit'o de la 8postoli* 8ceast credin apostolic nu are doar un caracter teo'
retic, care se adreseaz minii, ci are i unul duhovnicesc, care se adreseaz inimii* Dac credina
apostolic se pstreaz prin S+nta Scriptur, caracterul duhovnicesc al credinei apostolice se
pstreaz prin Tradiie* Prin S+nta Tradiie se transmite n Biseric coninutul duhovnicesc al
S+intei Scripturii, care contri4uie la desvrirea credinciosului n totalitatea +iinei lui* Tradiia
perpetueaz n viaa Bisericii dinamismul Scripturii, care are n centrul ei pe 7ristos cel
necuprins, %are Se vrea cunoscut i trit cu intensitate de +iecare credincios n comunitatea Bise'
ricii
5(
* Rolul Tradiiei este acela de a actualiza dinamismul Scripturii, +r s', altereze, +iindc
ea nsi rmne o aplicare i o e;plicitare continu a propriului ei coninut* De la nceput,
Biserica a +ost ndemnat s struie nea4tut n #nvtura apostolic#, care relata cuvintele i
+aptele lui 7ristos, dar era i o e;plicare a lor comun, care n esen nu se realiza +r Duhul lui
7ristos $!apte &, 5&2 ,(, ,&2 ,/, ,@2 Romani ,3, ,/2 Tit ,, @2 Evrei ,(, @2 8pocalips &, ,5)*
Dinamismul Tradiiei tre4uie s rmn peste veacuri ca o regul duhovniceasc de neschim4at
n viaa Bisericii $Romani 3,,/2 0uda ()* Tradiia pstreaz nencetat caracterul statornic al
nvturii apostolice, dei aceast nvtur avea +orme variate n e;punerea ei $0 %orinteni ,5,
&32 0 Timotei 5, &)* Tradiia apostolic se a+l la temelia mrturisirii de credin a Bisericii
ecumenice
55
* &u alte cuvinte# Tradiia apostolic are caracter statornic.
Dac Scriptura n'ar inteniona s treac pe 7ristos n viaa oamenilor i s normeze aceast
via dup El, n'ar avea nevoie de completarea prin Tradiie
5-
* 8ceast trecere a lui 7ristos n
viaa credincioilor se realizeaz prin structurile ierarhic'sacra'mentale precizate de 8postoli*
Tradiia nu se poate despri de
5(* "bidem# p* 3@*
55* 9*%hi+escu, 0* Petreu, 0*Todoran, op cit.# p*,15* " 0at cele opt izvoare ale
Tradiiei statornice. ,* Sim4olurile de credin $Sim4olul zis "apostolic#, Sim4olul "niceo'
constantinopolitan# i Sim4olul "atanasian#)2 &*%ele 1- de canoane apostolice2 (* De+iniiile
dogmatice ale celor / sinoade ecumenice i ale celor @ sinoade particulare $apro4ate de sinodul V0
Trulan)2 5* %rile de sluA42 -* :rturisirile de credin ale martirilor2 3* De+iniiile dogmatice m'
potriva ereziilor2 /* Scrierile S+inilor Prini2 1* :rturisirile istorice i arheologice care au
importan pentru credin* Esenialul const n de+iniiil
e
sinoadelor ecumenice, n scrierile
S+inilor Prini i n crile de sluA4*
5-* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op.cit.# p* 3<*
primirea aceleiai Persoane integrale a lui 7ristos n Biseric prin S+intele Taine i prin cuvntul
e;plicativ care ne vine de la El prin 8postoli* Dar aceast transmitere prin Tradiie a lui 7ristos
integral d i posi4ilitatea unei continui adnciri i e;plicri a coninutului Scripturii prin Tradiia
4isericeasc
53
* Este vor4a ns de o adncire i de o e;plicare care rmne n cadrul Tradiiei
Bisericii i al Scripturii, pentru c este o adncire n comuniune cu acelai 7ristos in+init n
4ogiile spirituale pe care ni le comunic* Tradiia 4isericeasc ce crete din Tradiia apostolic
i rmne n cadrul ei, ca Tradiie dinamic i identic n acelai timp, nainteaz prin apro+undare
pe un drum ale crui Aaloane sunt date virtual n Tradiia apostolic ca sum a modurilor eseniale
de comunicare a Persoanei lui 7ristos, %are ni Se comunic i ne deschide su+letul ctre El
5/
*
8colo unde nu s'a pstrat comuniunea integral cu 7ristos au aprut dogme i nvturi care nu
mai au temei n Scriptur sau Tradiie* Dezvoltarea Tradiiei 4isericeti este rezultatul ntlnirii
dintre Biseric i cultur pe parcursul perioadelor istorice pe care Biserica le are de str4tut n
itinerariul su eshatologic* Dar aceast dezvoltare a Tradiiei, spune Viceniu de 6erini, nu
nseamn o schim4are a ei, ci "o ampli+icare n ea nsi
51
#, artndu'ne pe 7ristos %are le
recapituleaz pe toate
5@
* Tradiia e;pliciteaz n +iecare moment drumul coninut virtual n
Revelaie ca un coninut i drum conductor spre inta desvririi n 7ristos* 8ceast apro+undare
sau ampli+icare a Tradiiei n ea nsi reprezint aspectul ei dinamic* !rin caracterul ei statornic#
Tradiia Bpze'te 1 coninutul Scripturii# care are n centrul ei pe Hristos# iar prin caracterul ei
dinamic# Tradiia Bad%nce'te1 acest coninut al Scripturii# pe parcursul istoriei pe care o are de
strbtut. .
=C
1 23r
53* "bidem# p* 3(*
5/* "bidem# p* 3(*
51* "bidem# p* 35*
5@* "bidem# p* 35*
S)ri'tur%4 ,radi$ie4 Biseri)%
Biserica este cea care pstreaz i e;plic Scriptura* !r Biseric n'ar +i +ost Scriptura*
Scriptura s'a scris n Biseric i Biserica a dat mrturie despre autenticitatea ei apostolic* %a'
nonul Scripturii se datoreaz Bisericii i mrturiei ei* Scriptura e;ist i e aplicat prin Biseric*
Biserica i are originea direct n lucrarea 8postolilor, cluzit i nsu+leit de Duhul S+nt n
prima aplicare a Revelaiei i a Tradiiei apostolice* Ea nu a luat +iin prin miAlocirea Scripturii, ci
Scriptura a luat natere n snul Bisericii i spre +olosul ei* Scriptura nu se nate o dat cu
Biserica, ci ulterior, n Biseric, +iindc Biserica d garanie de la nceput despre Scriptur, ca
parte autentic a Tradiiei* Scriptura este rezultatul +i;rii n scris a unei pri a Tradiiei aposto'
lice, a unei pri a Revelaiei, cu scopul de a hrni Biserica din 7ristos i a o menine n 7ristos cel
autentic i integral transmis prin ntreaga Tradiie
-<
* Scriptura a permis Bisericii s rmn pe
calea dreptei credine +erind'o de erori, iar Biserica a pzit Scriptura de imi;tiunea "apocri+elor#,
ca s rmn e;presie neptat a Revelaiei dumnezeieti, care are n centrul ei pe lisus 7ristos,
mereu prezent n viaa Bisericii ca Persoan teandric* "ntre 2iseric 'i Scriptur e-ist o legtur
reciprocD 2iserica ocrote'te Scriptura# iar Scriptura hrne'te 2iserica# fiindc ambele sunt
garania prezenei lui Hristos n viaa 2isericii.
Tradiia nu poate e;ista +r Biseric, pentru c Tradiia este Revelaia ncorporat ntr'o
comunitate de oameni credincioi* 9u se poate ncorpora Revelaia dect concomitent cu +ormarea
unei comuniti de oameni credincioi care s o accepte i s o aplice n viaa lor i nu e;ist
comunitate de oameni care sa accepte aplicarea Revelaiei nainte de a ncepe aplicarea ei ca
Tradiie* !orma autentic, +undamental i normativ de aplicare a Revelaiei ine de Tradiie* De
aceea Tradiia nu se poate schim4a sau lepda, cci o schim4are sau lepdare a ei echivaleaz cu
o ciuntire a Revelaiei, iar ciuntirea Revelaiei n deplintatea i autenticitatea ei ar nsemna o
ciuntire a Bisericii* 6a rndul su, Biserica n'ar +i nceput s e;iste i n'ar putea +iina Tar
Tradiie, +iindc Tradiia este un atri4ut al Bisericii* Tradiia reprezint modul n care se menine i
se transmite deplintatea Revelaiei lui 7ristos, sau 7ristos ca plenitudine a Revelaiei concrete
prin Biseric* %ei ce resping Biserica au pierdut Tradiia ca transmitere vie a credinei, ct i
plenitudinea Revelaiei, pe care a pstrat'o Biserica n aplicarea ei integral de la nceput prin
Tradiie* Biserica pstrnd Tradiia apostolic a pstrat i integritatea Revelaiei, chiar dac
Biserica este opera Revelaiei
-,
* "ntre 2iseric 'i Tradiie e-ist o legtur indisolubil# fiindc
2iserica apare o dat cu Tradiia.
Biserica se mic n interiorul Revelaiei, sau al Scripturii i Tradiiei* Scriptura i descoper
coninutul n interiorul Bisericii i al Tradiiei, iar Tradiia este vie n interiorul Bisericii* Revelaia
nsi este e+icient n interiorul Bisericii i Biserica este vie n interiorul Revelaiei* Dar aceast
mpletire dintre Scriptur, Tradiie i Biseric devine posi4il prin lucrarea aceluiai Duh al lui
7ristos* Duhul este %el care a nsoit pe 7ristos n decursul Revelaiei sau al operei 6ui mntuitoare,
a +inalizat'o n aducerea la e;isten a Bisericii i a inspirat'o la +i;area n scris a unei pri a
Revelaiei
-&
* ?i tot Duhul S+nt este %el care continu s realizeze unirea lui 7ristos cu cei ce cred,
s menin Biserica ca Trup al lui 7ristos i s o nvioreze prin cunoaterea i trirea Revelaiei ca
Tradiie i prin apro+undarea coninutului Revelaiei ca Scriptur* Biserica menine n ea evidena
plenitudinii trite a Revelaiei concretizate n 7ristos* 9u poate +i Biseric +er evidena
plenitudinii divino'umane a lui 7ristos, a+ltor n
e
a, i nu se poate arta evidena acestei
plenitudini dect n Biseric* 0ar plenitudinea aceasta se arat i se activeaz prin , Duhul S+nt*
De aceea S+ntul 0rineu de 6Pon spune c. "E4i N ecclesia, i4i Spiritus Sanctus et i4i veritas $seu
%hristus)#
-(
* Prin Scriptur i Tradiie 7ristos co4oar n Biseric, prin Duhul S+nt, pentru ca
ucenicii Si s +ac e;periena luminii dumnezeieti, a 0erusalimului ceresc, i s devin sare a
pmntului i lumin a lumii* Prin Duhul S+nt Scriptura i Tradiia sunt miAloace ale dialogului
mntuitor dintre 7ristos i Biseric
-5
, pentru ca Biserica s +ac e;periena luminii celei necreate a
S+intei Treimi* ,egtura indisolubil dintre Scriptur# Tradiie 'i 2iseric# n Duhul Sf%nt#
constituie garania cii drepte 'i m%ntuitoare spre comuniunea de via ve'nic a Sfintei Treimi#
care este nsu'i Hristos.
-<* "bidem# p* 3/*
-,* "bidem# p* 3/*
-&* "bidem# p* 3@*
Revela$ie &i do5m%
Se spune c dou ar +i caracteristicile eseniale ale dogmei, adic de a +i un adevr att revelat, ct
i +ormulat de Biseric* %ci nici o nvtur de credin nu poate +i nvestit cu caracterul de
dogm dac nu i are temeiul n S+nta Scriptur sau n Tradiia apostolic, dup cum nici o
nvtur revelat nu poate deveni dogm atta vreme ct n'a +ost +ormulat de Biseric su4
inspiraia Duhului S+nt, %are a asistat sinoadele la ela4orarea ei* !ormularea dogmei de ctre
Biseric are rolul de a nltura interpretrile eronate ale adevrului de credin, datorate unei gndiri
reductive, care se mrginete la un singur aspect al adevrului revelat
--
, +r s in seama de
caracterul su comple;* !ormulele dogmatice au rostul de a pune n eviden caracterul parado;al al
adevrului revelat, speci+ic gndirii 4i4lice, unde se vor4ete n termeni antinomici de Dumnezeu
Enul n +iin, dar ntreit n persoane, de 7ristos, %are este n acelai timp Dumnezeu i om
nedesprit, sau de om ca +iin natural, dar menit s se ndum'nezeiasc n 7ristos* Parado;ul
este n mod particular propriu persoanei, care este att de comple; n constituia ei, nct orice
reducere silnic a unuia din aspectele e;istenei umane la vreun alt aspect produce n ea o
su+erin, +iindc este contrar e;istenei ei
-3
* Dac teologia ortodo; ar +i rmas tri4utar gndirii
+iloso+ice, n'ar +i putut s depeasc niciodat opoziia dintre micarea i nemicarea lui
Dumnezeu, +iindc aceast gndire are n centrul ei ideea de su4stan, care rmne nemicat i
se opune micrii* Prinii au reuit s descopere sinteza dintre nemicarea i micarea lui
Dumnezeu, n lumina gndirii 4i4lice, spunnd c. "Dumnezeu Se mic dar rmne nemicat#
-/
,
tocmai pentru +aptul c aceast gndire nu are n centrul ei "su4stana#, ci "Persoana suprem#,
care este Dumnezeu* Definiiile dogmatice ale 2isericii rsritene au reu'it s pun n eviden
caracterul parado-al al adevrului revelat# n lumina Revelaiei supranaturale# care nu are n
centrul ei Bsubstana1# ci !ersoana suprem. Dar dogma mai are 'i alte aspecte.
-(* "bidem# p* /<*
-5* "bidem# p* /,*
--* 6eslie 9eU4igin, $oolishness to the *reeEs# J%%, >eneva, ,@13, p*3@*
"0nteligena omeneasc pre+er simplitatea, +i;itatea i soliditatea, pre
'
cizia i +orma geometric,
pe care le gsete n lumea e;terioar omului, +a
a
de minunatele puteri care slluiesc n
luntrul omului i alctuiesc o lu++H
e
in+init mai comple;#*
S+ntul :a;im :rturisitorul, vor4ind despre poarta Bisericii care duce la mntuire, spune c
aceasta este nconAurat de turnuri, adic de ntriturile dogmelor dumnezeieti, artnd c aceia
care vor s cread drept tre4uie s intre nluntrul unghiului, care este Biserica, prin ntriturile
acestea, ca s +ie aprai de ele
-1
* Dogmele cretine sunt Aaloane ale planului de mntuire
-3* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op.cit.# p* @3
-/* S+* :a;im :rturisitorul, >mbigua# n PSB, voi* 1<, E0B:C,
Bu
cureti, ,@1-, p* &35*
-1*Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op.cit.# p* 1,* i de ndumnezeire a noastr, cuprinse i
realizate n Revelaia dumnezeiasc supranatural, care a culminat cu 7ristos* Pentru
cretinism e;ist ns un singur adevr atotcuprinztor care ne mntuiete. lisus 7ristos,
Dumnezeu i om adevrat* 8devrul cuprinztor este propriu'zis S+nta Treime, comuniunea
Persoanelor supreme, dar Treimea lucreaz mntuirea noastr prin !iul lui Dumnezeu,
0postasul divin care unete n Sine Dumnezeirea i umanitatea i dorete s le adune pe toate n
Sine* 0n 6ogosul divin i au originea toate creaturile cu sensurile e;istenei lor, iar prin
ntruparea Sa tinde s le adune pe toate n Sine
-@
* Dogmele cretine nu sunt un sistem de
nvturi teoretice, +init i dependent de om, ci tlmcirea realitii lui 7ristos n curs de
e;tindere la oameni* Dogmele e;prim revelaia cea mai evident, pentru c nsui 7ristos
este dogma vie, atotcuprinztoare i lucrtoare a ntregii mntuiri
3<
* Crice dogm care nu se
4azeaz pe Revelaia divin altereaz prezena lui 7ristos n Biseric i creaie* n lumina
Revelaiei divine dogmele au n centrul lor dogma unic a !ersoanei supreme a lui Hristos#
Dumnezeu 'i om adevrat.
nc din vremea S+inilor 8postoli Biserica a avut contiina prezenei nevzute i lucrtoare a
lui 7ristos n miAlocul ei prin Duhul S+nt* 8cesta a dat +iin concret primei comuniti care a
crezut i s'a alipit de 7ristos, i tot Duhul S+nt menine mereu prezent i e+icient lucrarea lui
7ristos n Biseric*cu comorile 6ui de har i adevr* Este adevrat c Duhul S+nt nu mai comu'
nic adevruri noi +a de cele cuprinse n Revelaia supranatural, ci 4ogia nes+rit a
8celuiai 7ristos, n care e concentrat i ncheiat toat Revelaia* Rolul Bisericii nu este de a
veni cu adevruri sau dogme noi +a de Revelaia cuprins n 7ristos, ci de a pstra sau de a
propovdui, de a +ructi+ica sau de a de+ini dogmele de credin ale Bisericii, pentru ca prezena lui
7ristos
-@* "bidem# p* /,*
3<* "bidem# p* /@*
2
, ,VN'*W ,@+ioitLLiX( (DnnuFl lE* ,IvXi Df7 ?
n Biseric s rmn mereu actual, lucrtoare i neschim4at peste veacuri* Biserica nu
de+inete adevrul de credin de dragul de+iniiei ca atare, ci ca s rspund la s+idrile care se
adreseaz adevrului revelat* Pstrarea, propovduirea, +ructi+icarea sau de+inirea adevrurilor
revelate sunt miAloace prin care Biserica continu s triasc e;periena primilor mem4ri pe care
i'a avut la %incizecime, ca Revelaie integral n 7ristos
3,
* Revelaia rmne e+icient prin
Biseric, iar Biserica e mediul de persisten a Revelaiei* Revelaia primete un aspect 4isericesc,
iar dogmele revelate devin dogme neschim4a4ile ale Bisericii* #C dogm o dat +ormulat nu se
mai poate schim4a niciodat#
3&
* 2iserica pstreaz# propovduie'te 'i fructific prin dogme cu
caracter imutabil Revelaia integral concentrat n !ersoana suprem a lui Hristos.
Dogmele sunt importante din dou puncte de vedere* Pe de o parte, dogmele e;prim pe
7ristos n lucrarea 6ui mntuitoare, pe care o des+oar n miAlocul comunitii care alctuiete
Biserica Sa* Pentru persoana uman nu e;ist mntuire n a+ar de comunicarea cu Persoana
suprem, %are este 7ristos* n a+ara acestei comunicri credinciosul nu a+l puterea spiritual
necesar pentru a se ntri i crete duhovnicete i nici de a rmne etern ca persoan capa4il
s trans+igureze natura, +r s se reduc la natur* Pe de alt parte, dogmele credinei cretine ne
arat c mntuirea omului nseamn e;istena lui +ericit n relaie cu Persoana suprem, care ne
aAut s pim pe calea puri+icrii, luminrii i ndumnezeirii noastre n 7ristos* %ci pentru
aceasta S'a +cut Dumnezeu om, pentru ca omul s se ndum'nezeiasc* Dogmele cretine
e;prim puterile lui 7ristos n aciunea mntuitoare, dac credem n ceea ce e;prim ele
3(
* %arac'
teristica iu4itoare a spiritualitii ortodo;e, n comparaie cu alte
3,* "bidem# p* /3*
3&* 9* %hiescu, 0* Petreu, 0* Todoran, op.cit.# p* @5*
3(* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae,
op.cit.# p* //* ;)GH#G.
varieti de spiritualitate, const n +aptul c ea se e;ercit asupra credincioilor constituii n
Biseric, prin Duhul S+nt, pentru ca acetia s tind spre asemnarea cu Dumnezeu, n 7ristos
35
*
Dogmele sunt necesare pentru m%ntuire# fiindc e-prim pe Hristos n lucrarea ,ui
ndumnezeitoare fa de cre'tini 'i pe cre'tini care tind la asemnarea cu Dumnezeu n Hristos.
Dogmele se primesc prin credin pentru dou motive* Pe de o parte, credinciosul intr n
relaie cu Persoana suprem prin credin* %ci contactul cu aceast Persoan sau cu 8devrul
suprem nu poate avea loc +r o deschidere li4er +a de ea* 8devrul credinei cretine este
tezaurul Persoanei supreme %are Se reveleaz celui care 0 se deschide prin credin* %redina este
ntemeiat pe Revelaie, dar Revelaia nu are loc +r credin* Revelaia i credina sunt
complementare
3-
* Pe de alt parte, credina constituie o aspiraie +ireasc a omului ctre
Dumnezeu* 9atura uman e creat de Dumnezeu nsui ca s poat primi revelarea 6ui prin
credin* 0n om e;ist o intuiie sau o presimire +ireasc +a de intenia Persoanei supreme de a
Se revela* Revelarea i credina se provoac reciproc nc din +aza lor preliminar
33
* Dar dac
credina constituie o aspiraie +ireasc a omului ctre Dumnezeu, aceasta se datoreaz +aptului c
niciodat +irea omului nu este lipsit de har* S+ntul :a;im :rturisitorul spune c. "Duhul
S+nt nu este a4sent din nici o +ptur i mai ales din cele care s'au nvrednicit de raiune#
3/
*
Dac se consider ns c +irea omului ar +i autonom n raport cu Dumnezeu, atunci credina nu
mai apare ca o aspiraia +ireasc a omului ctre Dumnezeu, ci ca o violare a statutului natural al
+irii umane* Datorit acestui +apt, sunt oameni care pre+er s rmn
35* 9ichi+or %rainic, op.cit.# p* DV0*
3-* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op. cit.# p* /5*
33* "bidem# p* /1*
3/* :a;im :rturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie# n "!ilocalia#, voi'
(, Si4iu, ,@55, p* 51*
nchii n imanena lumii, s devin necredincioi, dect s se deschid ctre Dumnezeu* n 7ristos
do4ndim adevrata li4ertate de +ii ai lui Dumnezeu* Dogmele sunt e-presii ale Revelaiei divine
care se prime'te prin credin# dar credina constituie o aspiraie fireasc a omului ctre
Dumnezeu# cci nu e-ist fptur lipsit de harul Duhului.
0n a+ar de dogmele supranaturale se poate vor4i i de dogme naturale, pe care le deducem
din revelaia natural $Psalmul ,1, &2 Romani ,, ,@)* Dac n revelaia natural credina este re'
zultatul evidenelor constatate de om, n Revelaia supranatural ea e produs de adevrul realitii
personale a lui Dumnezeu, care se impune omului +r e+ortul lui
31
* S+ntul :a;im :rturisitorul
spune c orice lucru are o raiune sau un sens pe care omul l desprinde din creaie prin credin*
Sensul dogmelor Revelaiei supranaturale este mult mai clar dect cel al dogmelor naturale,
ntruct acesta ntrete sensul natural al lucrurilor, n care licrete un sens superior al e;istenei,
i +ace pe Dumnezeu mai evident ca Persoan, care are n Sine sensul deplin al tuturor lucrurilor*
Persoana are un sens incompara4il mai mare dect lucrurile, +iindc d sens lucrurilor* %el ce
primete prin credin dogmele revelate n mod supranatural este pus n contact cu e;istena
Persoanei supreme, n %are se mplinete sensul etern al e;istenei lor
3@
* Dogmele ne arat c
sensul a4solut necesar pentru toate lucrurile se a+l n Persoana !iului lui Dumnezeu ntrupat
pentru mntuirea noastr, 0isus 7ristos, %are d sens la toate* Dogmele ne descoper sensul
autentic al fiinei umane# care nzuie'te mpreun cu creaia spre desv%r'ire spiritual n
lumina !ersoanei supreme a lui Hristos# ca ,ogos &reator 'i ?%ntuitor.
Dogmele cretine sunt i ele un sistem, un ntreg spiritual unitar, alctuit din mai multe
componente spirituale, care se
31* Pr* Pro+* Dr* Dumitru Stniloae, op.cit.# p* /(*
3@* "bidem# p* /5*
deose4esc unele de altele, dar care sunt str4tute de un sens unitar n 7ristos* Sistemul dogmelor
cretine nu e alctuit din principii a4stracte, nu este sistem nchis n el nsui, ci este un sistem
deschis, +iindc centrul lui de gravitaie se a+l n unitatea vie a lui 7ristos, ca Persoan care
unete Dumnezeirea cu creaia* Dogmele alctuiesc un sistem pe ct de atotcuprinztor pe att de
deschis i promotor de li4ertate n cei care vor s se mntuiasc prin El
/<
* Dar tre4uie s precizm
c sistemul dogmatic rmne un sistem deschis atta vreme ct la 4aza lui se a+l Revelaia divin,
care i are centrul de gravitaie n 7ristos ca Dumnezeu i om* Dac la 4aza sistemului se aeaz
+iloso+ia n locul Revelaiei divine, atunci sistemul dogmatic cretin devine un sistem nchis,
+iindc +iloso+ia i are centrul de gravitaie n om* 0deea general care unete dogmele ntr'un
sistem deschis este promovarea unei comuniuni tot mai intime a noastr cu Dumnezeu cel
personal, %are S'a +cut om n acest scop* 8ceast comuniune per+ect a tuturor n 7ristos i ntre
ei este ceea ce se numete mpria cerului sau a lui Dumnezeu, ca ordine desvrit a iu4irii
depline, care este n+ptuit n +orma ei +inal de 7ristos* S+ntul :a;im :rturisitorul spune c
Dumnezeu a mprit veacurile n dou. n veacuri prin care Dumnezeu co4oar la om i n
veacuri prin care omul urc la Dumnezeu
/,
, n vederea ndumnezeirii omului n 7ristos* Dogmele
cre'tine alctuiesc un sistem deschis n Hristos# ca Dumnezeu 'i om# care urmre'te realizarea
planului lui Dumnezeu cu privire la ndum.nezeirea fiinelor raionale create.
Do5mele fundamentale
0n a+ara cretinismului, Dumnezeu este vzut n dou moduri di+erite, care nu in seama de
importana covritoare a Persoanei divine sau umane* n religiile panteiste, Divinitatea se
/<* "bidem# p* /1* **#NiKNiSvA*iv ) s ? c . t e 7 i 7 t m i I; ;)F;
/,* "bidem# p* -/*
con+und cu natura, din cauza caracterului Ei impersonal, i d natere colectivismului panteist,
care scu+und persoana uman n Anasa anonim a naturii* n religiile monoteiste, Divinitatea se
nchide individualist sau deist n propria Sa transcenden i ine lumea la distan prin puterea Ei
lipsit de iu4ire* ?i ntr'un caz i n cellalt se +ace a4stracie de persoan i comuniune* 7ristos a
venit cu revelaia unui Dumnezeu unic, dar ntreit n Persoane, care depete att colectivismul
panteist, ct i individualismul deist prin realitatea iu4irii i comuniunii personale pe care o
reprezint ea* Dar pentru ca aceast revelaie nou a S+intei Treimi s se impun n lume, teologia
rsritean a +ost o4ligat s depeasc su4stanialismul gndirii eleniste, care opune natura
persoanei, i s su4linieze caracterul relaional al naturii divine ca temei al legturii indisolu4ile
dintre persoan i natur* 9umai n lumina acestei ontologii a iu4irii, 4azat pe caracterul
relaional al naturii divine, se poate spune despre S+nta Treime c este "Dumnezeire n trei
strluciri# i "structur a iu4irii supreme#
/&
* Biserica rsritean a luptat cu ereziile vremii
/(
, pentru
a pune n eviden caracterul +undamental al comuniunii tri'nitare* Sf%nta Treime ca structur a
iubirii 'i comuniunii eterne este prima dogm fundamental a cre'tinismului.
%nd Petru a declarat, n numele 8postolilor, c 7ristos este !iul lui Dumnezeu %elui viu
$:atei ,3, ,3), a scos n eviden divinitatea i umanitatea :ntuitorului ca !iu al lui
Dumnezeu*
/&*"bidem# p*&@<*
/(* 9*%hiescu, 0* Peteru, 0*Todoran, op.cit.# p* (@1* Ereziile anti'
trinitare sunt urmtoarele. monarhianismul, su4ordinaianismul, unitarismul
$socianismul) i triteismul* ?onarhianismul nva c Dumnezeu este Enul
singur, +iindc n El nu poate e;ista pluralitate* Reprezentanii acestui curent
se
mpart n dou ramuri. una dinamic# a lui Paul de Samosata $Siria), seco
lul al 000'lea, care nva c Tatl, !iul i Duhul S+nt nu sunt persoane, ci
numai puteri dinamice ale unicului Dumnezeu, i ramura modalist# care
susinea, prin Sa4elie, prez4iter din Ptolemaida, la s+ritul secolului al 00'lea
Sl
la nceputul celui urmtor, c n Treime e;ist o singur persoan, %are Se mani+est, rnd pe
rnd, ca Tat, !iu i Duh S+nt* Subordinaianismul are trei ramuri. cea arian# care nva c
7ristos nu este Dumnezeu, ci numai om* 8ceast erezie, pus n circulaie de 8rie, prez4iter din
8le;andria, a +ost com4tut de Sinodul 0 ecumenic de la 9iceea, unde s'a sta4ilit c 7ristos, ca
!iu al lui Dumnezeu, este deo+iin cu Tatl $omousios)* 8 doua ramur este cea macedonian#
care nva c Duhul S+nt nu este Dumnezeu, ci numai o creatur* Reprezentantul acestui
curent, :acedonie, episcop de %onstan'tinopol $Y (3-), a +ost com4tut de Sinodul 00 ecumenic
de la %onstantinopol $(,1), care a hotrt c Duhul S+nt este "nchinat i slvit# cu Tatl i cu
!iul, ca Dumnezeu adevrat* 8 treia ramur este constituit din unitarieni# care resping
nvtura trinitar i vor4esc de un Dumnezeu monopersonal, ca n Vechiul Testament*
Reprezentantul mai cunoscut al acestui curent a +ost !ast Socinus, din Polonia $Y ,3<5)*
Triteismul a +ost promovat de 0oan !ilipon din 8le;andria, la Aumtatea secolului al 0V'lea, care
susinea c +iecare Persoan divin posed natura dumnezeiasc n mod separat, ca i cum n'ar
mai +i vor4a de un singur Dumnezeu, ci de trei* %um aceast erezie a prins teren mai mult n
8pus, ea a +ost com4tut de Sinodul 0V de la 6ateran $,&,-)*
Enitatea ipostatic a celor dou +iri n 7ristos s'a lovit ns de opoziia nestorianismului, care
separa cele dou naturi, i de mon+izismul lui Eutihie, care socotea c natura uman a +ost
a4sor4it de cea divin* !cnd apel la energiile necreate i Z
a
caracterul relaional al naturii umane,
create dup chipul celei divine, teologia rsritean a artat c +irea omeneasc a lui 7ristos poate
+i ndumnezeit de lucrarea personal a +irii Sale dumnezeieti* ntr'adevr, prin actele Sale
mntuitoare i n special prin nvierea Sa, :ntuitorul 7ristos a trans+igurat, prin energiile
treimice necreate, att de pro+und +irea Sa omeneasc, nct aceasta a devenit, din momentul
nlrii Sale la cer, izvorul nemuririi la care se adap omul i creaia* Dar trans+igurarea +irii umane
a :ntuitorului, prin harul trinitar, pune n eviden legtura indisolu4il dintre ntrupare i
Treime* n momente importante ale activitii Sale, Tatl planeaz deasupra lui 7ristos, pe %are ,,
mrturisete ca !iu al Su* Crtodo;ia ne nva c prin 7ristos ni s'a dat harul dumnezeiesc, adic
energia spiritual cu care punndu'ne n permanent acord, putem s ne trans+ormm viata,
ridicndu'o pe culmile desvririi#
/5
* "n lumina Sfintei Treimi# Hristos rm%ne dogma
fundamental a cre'tinismului# fiindc dogmele sunt multe# dar Hristos este Jnul.
7ristos este 6ogosul %reator prin %are au +ost create toate lucrurile, vzute i nevzute*i tot El este
i 6ogosul :ntuitor n %are se realizeaz recapitularea tuturor lucrurilor, dup cum mrturisete
8postolul Pavel, zicnd c Dumnezeu a 4inevoit
2
ca toate s +ie iari unite n 7ristos# $E+eseni ,,
,<)* S+ntul %hirii al 8le;andriei spune i el. "!apta recapitulrii indic readucerea la ceea ce era
la nceput a celor ce au crezut n ceea ce era contrar#
/-
* 8ceast aciune de recapitulare ncepe ns
o dat cu co4orrea Duhului la %incizecime peste 8postoli, su4 +orma lim4ilor de +oc, i cu
ntemeierea istoric a Bisericii* #9umai dup ce S'a nlat 7ristos la Dumnezeu i Tatl ne'a trimis
nou pe Duhul $loan ,,, /)#
/3
, spune S+ntul %hirii al 8le;andriei* Tre4uia s Se nale 7ristos cu
trupul la deplina spiritualitate i comuniune cu Tatl, pentru ca prin Trupul Su aAuns la suprema
+or de iradiere spiritual s reverse Duhul peste Biseric* Biserica vzut ia +iin la Rusalii,
pentru c atunci Se co4oar Duhul, %are d 8postolilor +ocul credinei i prin %are ncepe opera de
recapitulare i trans+igurare a lumii n 7ristos* Recapitularea, i trans+igurarea deplin a tuturor
lucrurilor va avea loc la s+ritul veacurilor, cnd 7ristos va veni s Audece viii i morii* 8tunci
drepii se vor 4ucura de comuniunea lor venic cu Tatl n 7ristos i Duhul S+nt, iar cei
nevrednici vor cunoate singurtatea i ntunericul etern al deprtrii lor de Dumnezeu* Persoana lui
7ristos ca !iu al lui Dumnezeu ntrupat i opera Sa pornesc de la Treime spre a aduce oamenii n
comuniune cu Treimea Prin recapitularea lor n Persoana Sa teandric de %uvnt ntrupat* Dogma
recapitulrii eterne n Hristos# prin lucrarea Duhului Sf%nt# este o a treia dogm fundamental a
cre'tinismului.
/5* 9ichi+or %rainic, op.cit.# p* 1*
/-* Pr* Pro+* Dr* Dumitra Stniloae, op.cit.# p* @,*
/3* "bidem# p* @,*
Do5m% &i teolo5ie
Dogmele, ca e;presie doctrinar a planului de mntuire i de ndumnezeire a celor ce cred, au
nevoie de o punere continu n lumin a coninutului lor nes+rit, prin teologie
//
* 9evoia e;'
plicrii teologice a dogmelor ca puncte de+inite ale credinei vine, n primul rnd, din +aptul c ele
sunt +ormule concise i parado;ale, care cuprind raportul cu Dumnezeu cel in+init cu creatura
+init n drumul nes+rit al acesteia ctre in+init* Dei de+inite n +orm, dogmele au un coninut
in+init care se cere mereu scos la iveal, +iindc Dumnezeu ine seama de mpreAurrile noi n care
trim i Se mani+est su4 aspecte inedite
/1
* %redincioii nu pot rmne numai la repetarea
+ormulelor schematice ale dogmelor, ci caut s intre n adncimea nes+rit a nelesului lor,
aAutndu'se de o e;plicare 4azat pe S+nta Scriptur i pe S+nta Tradiie* Teologia este ast+el o
necesitate impus de necesitatea Bisericii de a e;plica credincioilor aspecte ale credinei lor*
Rezultatele e;plicrii teologice, intrate n ntre4uinarea permanent a Bisericii, sunt identice cu
Tradiia 4isericeasc n sens larg i cuprind n ele o nelegere m4ogit a S+intei Scripturi i a
S+intei Tradiii apostolice, pus n sluA4a desvririi credincioilor* Dar ea nu are autoritatea
de+iniiilor dogmatice
/@
* A-plicarea teologic face parte din Tradiia bisericeasc# care continu
Tradiia apostolic 'i aprofundeaz coninutul nesf%r'it al dogmelor n lumina Sfintei Scripturi 'i
a culturii care evolueaz n decursul timpului.
ntre dogme i nvtura Bisericii e;ist att o identitate de +ond, ct i o distincie +ormal*
nvtura ine organic de dog'
77. "bidem# p* @&*
78. "bidem# p* @(*
6 7 6 8 . 0 9 . I b i d e m , ' . 9 : . .. 6 ; 2 < 6 . < 4 6
:
~ i ^ . - , ,. > - ,
8
. . i k . , % . - ^ i ! " i 6 ; = >
A;ie, +iind coninutul e;plicit al dogmelor, dar pn cnd nvtura n'a +ost de+init o+icial prin
sinoadele ecumenice a rmas o nvtur 4isericeasc n sens larg, ca teologumen* Teologu'
menele au autoritate 4isericeasc n coninutul lor, +iindc in organic de dogme, dar nu dispun de
autoritatea +ormulelor dogmatice ale sinoadelor o+iciale* S'a vor4it adesea de o deose4ire ntre
dogme i teologumene, dogmele +iind +ormule sta4ilite de Biseric o+icial, iar teologumenele +iind
e;plicri teologice lipsite de +ormulare 4isericeasc o+icial, dei au legtur organic cu dogmele*
Ena din teologumenele cele mai rspndite n Biserica Crtodo; este cea a energiilor necreate* Pe
de o parte, aceast doctrin palamit are legtura cu dogmele +undamentale ale Bisericii, la care ne'
am re+erit anterior, +iindc constituie sinteza superioar dintre nemicarea i micarea lui
Dumnezeu i e;plic co4orrea real a lui Dumnezeu la oameni i nlarea oamenilor la
Dumnezeu* Dar, pe de alt parte, cu toat importana pe care aceast doctrin o are n teologia i
spiritualitatea Bisericii Crtodo;e, ea n'a cptat o +ormulare o+icial din partea unui sinod ortodo;*
%u ct teologumenele cuprind n ele n mod mai desvrit consensul Bisericii cu att se apropie
mai mult de dogm
1<
* De'i nu sunt nvestite cu autoritatea unui sinod ecumenic# teologumenele fac
parte din Tradiia bisericeasc at%ta vreme c%t pstreaz legtura organic cu dogmele de
credin Ki se bucur de o larg circulaie n 2iserica +rtodo-.
Datorit li4ertii revendicate n numele raiunii umane, cultura european a reuit s
depeasc concepia static a epocii medievale i s nainteze ctre micarea i dinamismul epocii
moderne, lucru care i'a permis s realizeze progrese nsemnate n domeniul tiinelor naturale*
Datorit acestei mutaii culturale, Nurnea a +ost trans+ormat ntr'o realitate autonom, care 6'a
eliminat pe 7ristos din creaie ca 6ogos %reator i a proclamat, to opoziie cu dei+icarea verita4il
a omului n 7ristos ca 6ogos
1<* "bidem# p* 1/* *,*,,*,,* *
U
,,
llv=
,
,,Ei
*
i$i
:ntuitor, autodei+icarea omului i prosternarea lui n +aa valorilor materiale ale lumii, aa
cum a +cut i 8dam* Pe aceast cale s'a su4minat centralitatea lui 7ristos, ca Dumnezeu
i om nedesprit, iar lumea a pierdut sensul micrii i devenirii ei eshatologice,
pr4uindu'se ntr'o criz spiritual, pierznd sensul eshatologic al creaiei i al omului* n
aceste condiii, rolul teologiei este acela de a redescoperi sensul istoric al devenirii
eshatologice a creaiei n lumina lui 7ristos ca 6ogos %reator, prin %are s'a zidit lumea, a
lui 7ristos ca 6ogos :ntuitor, prin %are s'a restaurat lumea, i a lui 7ristos ca 6ogos
Biruitor, ca mplinire +inal a creaiei, cerul i pmntul nou al mpriei lui Dumnezeu*
Jna din cele mai importante sarcini ale teologiei actuale este aceea de a e-plica 'i a
ndruma# prin contribuii care se nscriu n nvtura 2isericii# toat mi'carea creaiei
spre Dumnezeu# n lumina teandriei nedesprite a lui Hristos.
Rezultatele acestor strdanii teologice tre4uie ns s se ncadreze n nvtura
Bisericii, iar cu ct ele vor +i hrnite mai mult de nvtura motenit din tot trecutul i
din practicarea lor n rugciune, n cultul, n spiritualitatea autentic a Bisericii, n dialogul
viu al Bisericii cu 7ristos, cu att mai mult vor nviora i m4ogi acest dialog* De aceea
s'a spus. "Dac eti teolog, roag'te cu adevrat, i dac te rogi cu adevrat, eti teolog#
1,
*
Despre +olosul rugciunii comune S+ntul 0oan >ur de 8ur spune c. "9u vei +i ascultat
cnd chemi pe Dumnezeu de unul singur aa cum eti ascultat cnd o +aci mpreun cu
+raii ti#
1&
* Toi Prinii Bisericii au a+irmat c nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu
cu nelegerea, +r rugciune i puri+icarea de patimi, ca s depeasc ast+el hotarul
teologiei speculative i s progreseze ctre o teologie duhovniceasc, care adapteaz min'
tea la realitile lumii cereti* 8po+atismul oprete mintea noastr de a urma cile naturale
i de a +orma noiuni care s nlo'
37.lbidem#p. ,<,*
1&* "bidem# p* ,<&* 1L .
<
i )nmv? M.
cuiasc realitile spirituale
1(
* 8po+atismul constituie un o4stacol n calea raiunii care
ncearc s imagineze pe Dumnezeu dup chipul omului, n mod reducionist, prin +aptul
c promoveaz e;periena duhovniceasc, ce adapteaz mintea noastr la realitile
cereti* "8 +i desvrit, n sens ortodo;, nseamn a vedea lumina lui Dumnezeu
(3
strlucind n propria minte i a'i vedea propria minte strlucind supra+iresc n lumina lui
Dumnezeu#
15
* Teologia duhovniceasc ntemeiat pe apo+atism ne deschide +a de
Dumnezeu, +a de credincioi i +a de destinul lor eshatologic* !rogresul real al
teologiei const n fidelitatea fa de Revelaia n Hristos# cuprins n Sf%nta Scriptur 'i
Tradiie 'i trit nentrerupt n viaa 2isericii# n responsabilitatea fa de credincio'i 'i
epoca lor cultural 'i n deschiderea fa de viitorul lor eshatologic 'i al lumii.
S)ri'tura &i ,radi$ia ?n teolo5ia )ontem'oran%
Raportul dintre Scriptur i Tradiie s'a a+lat n centrul dez4aterilor teologice dintre
catolici i protestani, n trecut i astzi* Ptruni de sentimentul demnitii unice care
revine cuvntului Scripturii, re+ormatorii au respins anumite practici i a+irmaii doctrinare
catolice, Austi+icate n numele autoritii i tradiiei, pe temeiul principiului reprezentat de
Scriptur* Re+ormatorii au recunoscut Prinii i sinoadele ecumenice din primele cinci se'
cole, ca i puritatea Bisericii primare, i le'au pus la 4aza consensului pentru restaurarea
unitii cretine* 8ceast recunoatere tre4uia s se ntemeieze pe con+ormitatea oricrui
tip de dezvoltare eclesial cu cuvntul din Scriptur, +iindc orice aport al Tradiiei era
considerat ca +iind lipsit de valoare n raport cu Scriptura* "Principiul Tradiiei nu era
negat, ci aplicaiile lui erau nguros dependente de criteriul suveran al S+intei Scripturi,
luat att su4 raportul lor material $coninutul), ct i su4 cel +ormal* Protestanii lsau
ast+el o poart ntredeschis dialogului lor cu
?."bidem# p* ,<1*
15* 9icihi+or %rainic, op.cit.# p* DD0
n* #D=H
catolicii, dar catolicii au rspuns cu o+ensiva %ontrare+ormei tri'dentine, spul4ernd
posi4ilitatea oricrui dialog
1-
* Tre4uie recunoscut c acest dialog ar +i +ost greu de acceptat
de ctre catolici din momentul n care Re+orma a identi+icat pe Dumnezeu cu Scriptura,
punnd 4azele unei relaii su4iective sau interioare ntre credincios i Dumnezeu, care
+ace a4stracie de preoia sacramental din viaa Bisericii*
!a de principiul "Sola Scriptura#, invocat de protestani, %onciliul tridentin a
rspuns cu a+irmaia c. "8devrul revelat este cuprins parte n Scriptur, parte n
Tradiie# $"***partim contineri in li4ras scriptis, partim in sine scriptum traditioni'4us#)*
(/
Pe acest temei, %onciliul 00 Vatican a su4liniat c "Biserica do4ndete sigurana asupra
tuturor lucrurilor revelate nu numai pe temeiul lui "sola Scriptura#
13
, ci i pe cel al Tra'
diiei* :ai mult chiar, dogmele sunt nelese ast+el ca miAloc de cretere i dezvoltare
istoric a nelegerii lucrurilor cuprinse n Tradiie, +ie su4 raportul material al coninutului,
+ie su4 cel +ormal al cuvntului* Tradiia este considerat ast+el ca miAlocul prin care
teologia catolic a aAuns la concluzia, printre multe altele, c preoia sacramental ine
locul lui 7ristos n Biseric i acioneaz "in persona %hristi#* 8st+el, pe ct de mult au
su4liniat protestanii relaia su4iectiv a credinciosului cu 7ristos n virtutea Scripturii,
renunnd la preoia sacramental, pe att de mult catolicii au su4liniat caracterul o4iectiv
al preoiei sacramentale, care ine locul lui 7ristos n Biseric, pe temeiul unei tradiii
care pierde legtura cu Scriptura* n realitate, i ntr'un caz i n cellalt se +ace a4stracie
de prezena personal a lui 7ristos n Biseric att pe plan su4iectiv, ct i o4iectiv*
>stfel# dilema dintre relaia subiectiv 'i obiectiv a credinciosului cu Dumnezeu# una
ntemeiat pe Scriptur# alta pe Tradiie# se bazeaz pe autonomia lumii naturale fa de
lumea supranatural.
1-* !* 8drusso, Tradizione# n "9ouvo Dizionario di Teologia#, Edizione
Paoline, Torino, ,@11, p* ,//-*
13* "bidem# p* ,//1* ,+DR *K 8*NiVP*) NL
(1
Biserica Crtodo; consider c adevrata relaie dintre Scriptur i Tradiie se
descoper numai n lumina Persoanei di'vino'umane a lui 0isus 7ristos, +iindc am4ele ne
arat c 7ristos co4oar n viaa Bisericii ca s nale pe credincioi la comuniunea de via
venic a S+intei Treimi* 9u se poate invoca Scriptura ca s se elimine preoia
sacramental din cuprinsul Tradiiei apostolice i nu se poate invoca nici Tradiia ca s se
con+ere preoiei sacramentale locul cuvenit lui 7ristos n viaa Bisericii vzute, n opoziie cu
S+nta Scriptur* Scriptura pstreaz puritatea Tra'diei apostolice, iar Tradiia patristic ne
aAut s interpretm corect S+nta Scriptur* E;ist i o tradiie 4isericeasc, aa cum am
vzut mai sus, dar rolul ei nu este cel de a contri4ui e;tensiv la completarea Revelaiei
divine cu adevruri noi de credin, care nu se regsesc n S+nta Scriptur, ci de a
contri4ui la apro+undarea intensiv a Revelaiei divine, n +uncie de epocile istorice
parcurse de Biseric i de speci+icul lor cultural, pentru a +ace posi4il ntlnirea mereu
nnoit a lui 7ristos cu ucenicii Si n Biseric* Revelaia rmne neschim4at peste
veacuri, n 7ristos, +iindc este de origine divin i s+nt, n timp ce cultura evolueaz de
la epoc la epoc, +iindc este supus schim4rii ca i omul* Biserica a str4tut epoca
antic, epoca medieval, epoca modern i pe cea contemporan, i de +iecare dat a tre'
4uit s in seama de cultura vremii, ca s poat da rspunsurile cuvenite la s+idrile pe
care le'a avut de ntmpinat din partea lumii i s +ac posi4il ntlnirea dintre 7ristos i
ucenicii Si n condiiile vremii i culturii respective* Dar aceast ntlnire a lui 7ristos cu
credincioii devine o realitate numai atunci cnd se depete ruptura dintre lumea
natural i cea supranatural, provocat de +iloso+ie i cultur, i se ntemeiaz pe ordinea
universal i raional a creaiei, care i are originea n 7ristos ca 6ogos i Raiune a
Tatlui* >stfel# revelaia natural 'i cea supranatural# ori Sf%nta Scriptur 'i Sf%nta
Tradiie se completeaz reciproc numai n lumina lui Hristos ca !antocrator# &are le
ine pe toate n Sine <&oloseni 4# 4O=.
(@
,eolo5ia )a m%rturisire4 )ontem'la$ie &i &tiin$% a m.ntuirii ?n @ristos. Parti)ularit%$ile4
metoda &i sar)inile teolo5iei.
Etimologic, noiunea de teologie vine de la cuvintele Theos $[Dumnezeu) i logos $[cuvnt),
nsemnnd cuvnt, nvtur sau discurs despre Dumnezeu i despre lucrrile 6ui* Teologia,
adic vor4irea despre Dumnezeu i despre lucrrile 6ui, presupune aadar cunoaterea lui
Dumnezeu, pentru c nu poi vor4i adecvat despre ceea ce nu cunoti*
\n consecin, teologia adevrat se poate +ace numai pe 4aza Revelaiei supranaturale care a
culminat i s'a ncheiat n 0isus 7ristos, deoarece numai prin aceasta ni s'a dat cunoaterea
deplin a lui Dumnezeu i a lucrrilor 6ui* 9oul Testament sintetizeaz etapele Revelaiei
supranaturale ast+el Bn multe r%nduri 'i n multe feluri grindu.le Dumnezeu odinioar
prinilor no'tri prin prooroci# n zilele acestea de pe urm ne.a grit nou prin $iul# pe care
,.a pus mo'tenitor atoate# prin &are 'i veacurile le.a fcutP $Evr* ,,,'&), cci B,egea prin
?oise sQa dat# dar harul 'i adevrul prin "isus Hristos au venit. !e Dumnezeu nimeni niciodat
nu ,.a vzutH $iul &el Jnul.scut# &are este n S%nul Tatlui# Al ,.a fcut cunoscutP $0n
,,,/',1).
\n 0isus 7ristos Dumnezeu vine n ma;im apropiere de noi oamenii, ni'l reveleaz pe
Dumnezeu n +orm uman, mprtindu'ne cunoaterea i harul Su la nivelul i posi4ilitile
noastre de primire* \n locul cuvntului omului despre Dumnezeu, avem n 0isus 7ristos cuvntul
lui Dumnezeu ctre om, adic descoperirea i mprtirea de Sine a lui Dumnezeu +cut
omului* 0isus 7ristos este culmea i desvrirea Revelaiei dumnezeieti i mplinirea planului
lui Dumnezeu de mntuire a lumii i ndumnezeire a omului* \n El avem realizat mpria
viitoare a lui Dumnezeu, de aceea Revelaia n 0isus 7ristos are un caracter definitiv# profetic 'i
eshatologic# de anticipare a intei +inale a ntregii creaii* Biserica nu ateapt o nou Revelaie
nainte de parusie* Revelaia va avea o +orm +inal la a doua venire a lui 7ristos n slav $, Pt
,, /), cci va +i Bun cer nou 'i un pm%nt nouP $8p &,,,), iar Bcei drepi vor strluci ca soarele
n mpria Tatlui lorP $:t ,(,5(), n sensul c de ceea ce s'a realizat n 7ristos %el nviat i
nlat se vor mprti drepii i ntreaga creaie Bpentru ca Dumnezeu s fie totul ntru toate]
$, %o ,-,&1)* Duhul S+nt conduce Biserica i pe cretini la tot adevrul $0n ,5, &3), dar nu
descoper nimic nou, ci lumineaz la nelegerea celor descoperite n 0isus 7ristos. "8cela v va
nva toate 'i v va aduce aminte de toate cele ce v.am spus AuP $0n ,5,&<)* BAl v va cluzi
5<
ntru tot adevrulH c nu de la Sine va gri# ci cele ce va auzi va gri 'i pe cele viitoare vi le va
vesti. >cela ? va slvi# pentru c dintru al ?eu va lua 'i v va vesti ]$0n ,3, ,(',5)*
8st+el, Revelaia supranatural care a culminat n 0isus 7ristos aduce omului cunoaterea
adevrat a lui Dumnezeu, a lucrrii i voii 6ui i o+er 4aza de teologhisire i dezvoltare a
nvturii despre Dumnezeu i despre lucrarea lui mntuitoare* 8ici ntietatea nu o are raiunea
sau cuvntul omenesc, ci cuvntul lui Dumnezeu i trirea adevrului descoperit* Raiunea
uman interpreteaz numai cuvntul lui Dumnezeu, +r a i se su4stitui sau a'l nlocui* Temelia
nemiAlocit a nvturii teologice este ntruparea %uvntului* \ntruct %uvntul S'a ntrupat, El
poate +i gndit i nvat* \ntruparea %uvntului nu are ns alt int dect aceea de a ne aduce
n comuniune cu Dumnezeu'S+nta Treime* Teologia n calitatea ei de cuvnt tre4uie s
deschid gndirea noastr spre o realitate care o depete* Este vor4a de un mod de a gndi n
procesul cruia gndirea nu include, nu cuprinde, ci este indus i cuprins, nsu+leit de
credina contemplativ* 8st+el nvtura teologic se situeaz ntre harism, cunoatere
contemplativ i e;istenial i tiin i gndire raional* %ci cunoaterea contemplativ i
e;istenial tre4uie s apeleze la concepte pentru a se e;prima*
Teologia are un caracter teocentric pentru c pornete de la cuvntul lui Dumnezeu ctre noi
i unul harismatic.profetic pentru c, ntemeindu'se pe cuvntul lui Dumnezeu ctre noi, e;pune
acest cuvnt pe 4aza e;perienei comuniunii cu Dumnezeu i vizeaz aceast comuniune*
Elementele teologiei pe 4aza Revelaiei supranaturale ncep s se contureze nc n 9oul
Testament, mai ales n scrierile S+ntului 8postol 0oan i ale S+ntului 8postol Pavel care
teologhisesc pe 4aza Revelaiei adus de 0isus 7ristos i a e;perienei pe care ei au avut'o cu
0isus 7ristos cel rstignit i nviat. B&eea ce era la nceput# ceea ce noi am auzit# ceea ce cu
ochii no'tri am vzut# ceea ce am privit 'i ceea ce m%inile noastre au pipit despre &uv%ntul
VieiiR 'i viaa s.a artat 'i noi am vzut.o 'i mrturisim# 'i v vestim viaa de veci care la
tatl era 'i care nou ni s.a artat ^ceea ce am vzui 'i ceea ce am auzit# aceea v vestim 'i
vou# pentru ca voi s avei prt'ie cu noi# iarprt'ia noastr# din parte.ne# este cu Tatl 'i
cu $iul Su# lisus Hristos $, 0n ,,,'()* Dup cum rezult din aceste cuvinte ale S+ntului
8postol 0oan, teologia a avut dintru nceputurile ei un caracter i un scop, eminamente
mrturisitor# misionar# acela de a aduce oamenii la credina n 7ristos i a'i aAuta s sporeasc n
comuniunea cu Dumnezeu*
5,
8vnd n vedere c Revelaia n 7ristos este culmea i ncheierea Revelaiei, teologia care
e-pune sistematic aceast Revelaie este singura teologie adevrat# chiar dac pe latura ei
uman teologia rmne n aceast via totui o cunoatere uman, imper+ect, miAlocit,
analogic i mereu per+ecti4il, deoarece a4ia n viaa venic ea devine o cunoatere
nemiAlocit "+a ctre +a] a lui Dumnezeu*
\ntruct Biserica Crtodo; este singura pstrtoare i interpret in+aili4il a Revelaiei care s'
a +i;at i transmis n Biseric prin S+inii 8postoli i se transmite nealterat pn la s+ritul
veacurilor, Biserica +iind "stlpul i temelia adevrului] $, Tim (,&-), 2iserica este subiectul 'i
spaiul teologiei# iar teologia este bisericeasc i ortodo; ca una ce st su4 ndrumarea i n
sluA4a Bisericii Crtodo;e* Teologia este o +uncie a Bisericii i e;prim nvtura ei*
Stnd +erm n Revelaia dumnezeiasc, teologia ortodo; are un pro+und carac ter biblic 'i
patristic. Ea acord o autoritate a4solut cuvntului lui Dumnezeu transmis n S+nta Scriptur
i Tradiia apostolic, aceasta din urm +iind cuvntul lui Dumnezeu scris i nescris, dar +i;at
ulterior n scris de ctre Biseric* De aceea, teologia ortodo; nelege Revelaia n lumina
nvturii S+inilor Prini ai Bisericii, adic aa cum au trit Revelaia, au +ormulat'o i
e;plicat'o ei*
Teologia ortodo; implic o cunoatere catafatic 'i apofatic a lui Dumnezeu, de aceea ea
nu se poate separa de spiritualitatea ortodo; i de procesul de curire, de eli4erare de patimi i
de ndumnezeire a teologului, cci teologia nu este un simplu discurs silogistic, ci implic o
iluminare a Duhului S+nt prin care ea devine o teologie e;istenial, mrturisitoare de
Dumnezeu* Teologul depune mrturie despre ceea ce a nvat de la naintaii si, i mai ales
despre ceea ce el nsui a trit i simit, cluzit de Revelaia divin i de nvtura Bisericii*
:arii mistici au +ost i mari teologi deoarece, rmnnd n Tradiia Bisericii, au vor4it despre
ceea ce ei nii au trit i e;periat*
\ntruct orice dar sau harism a S+ntului Duh nu suplinete darurile naturale ale omului ci,
dimpotriv le presupune i le desvrete potenndu'le la ma;imum, teologia, n esena ei, nu
este numai cuv%ntul lui Dumnezeu ctre noi# ci i cuv%ntul nostru mrturisitor de Dumnezeu
ctre semenii no'tri. %a atare ea nu este numai o harism, ci i un e+ort al omului de cercetare,
de cuprindere, +ormulare sistematic, propovduire i comunicare a cuvntului lui Dumnezeu ca
nvtur 4isericeasc, nvtura 4isericeasc este tocmai road teologiei ca harism i e+ort
uman*
5&
\n concluzie, teologia este o harism a Duhului Sf%nt 'i o 'tiin uman elaborat de teologi.
%a tiin, teologia implic cercetare analitic temeinic i e;punere sistematic ntr'un domeniu
+oarte vast i comple;, avnd un o4iect i o metod proprie de cercetare* Dac, su4 aspectul
coninutului, teologia este revelat, n msura n care ea e;pune +idel Revelaia divin
desvrit i ncheiat n 0isus 7ristos, dup latura ei +ormal, ea este un discurs ela4orat
tiini+ic i sistematic de teologi*
De aceea, dup latura ei +ormal, teologia este o tiin uman care mprtete soarta
cunoaterii umane n general, cu mreiile, dar i cu sl4iciunile ei, +iind mereu per+ecti4il*
Dei dup latura ei +ormal este o tiin uman ca oricare alta, teologia are totui o
particularitate care o distinge n mod esenial de toate celelalte tiine umane* 8ceast
particularitate const n +aptul c teologia e;pune nvtura despre Dumnezeu i despre
lucrrile 6ui pe 4aza cercetrii modalitilor de +i;are i transmitere a Revelaiei divine
supranaturale, iar instrumentul cercetrii teologice este raiunea uman luminat de credin* \n
rest, teologia +ace parte din ti inele spiritului, avnd metode comune cu acestea* %hiar dac
Dumnezeu i lucrrile 6ui nu pot +i o4iectul unei tiine, ntruct Dumnezeu nu poate +i cuprins
i cercetat cu metodele tiini+ice e;perimentale, totui, dac Dumnezeu nu poate +i cunoscut n
+iina Sa, El poate +i cunoscut n lucrrile Sale ale cror e+ecte le putem percepe* %redina prin
care teologia recepteaz Revelaia i recunoate realitile spirituale ca prezente se 4azeaz pe
Revelaia dumnezeiasc ce s'a transmis prin S+inii 8postoli i s'a +i;at i transmis n Biseric
ntr'o serie de monumente, +apte, cri, documente istorice precise care constituie o4iectul
cercetrii, dup metode riguros tiini+ice*
Datorit vastitii domeniului ei, teologia nu este numai o simpl tiin sacr, ci cuprinde n
sine o mulime de discipline istorice, e;egetice, sistematice i practice, precum i tiine
au;iliare ca +iloso+ia, +ilologia, istoria, psihologia etc*
Teologia este cea mai nalt, mai grea i mai comple; dintre toate tiinele spiritului, ea cere
cunotine mai multe dect oricare alt tiin, o cultur deose4it, putere de munc, nelegere
e;cepional i, mai ales, o via de s+inenie pe care n'o cere nici o alt tiin* Teologia, +iind i
un har dat de Dumnezeu, cere nu numai inteligen, ci i smerenie, ea este o harism ce se d
celor smerii* Crice tiin cere munc, angaAament i druire, dar nici o alt tiin nu este
condiionat att de mult de viaa spiritual, cci teologia nu este o simpl pro+esie, ci o
5(
pro+esiune, o mrturisire de credin* Teologul l cunoate i'6 mrturisete pe Dumnezeu prin
studiu 'i rugciune# prin efort 'tiinific 'i ascetic.
Teologia se +ace prin studiu temeinic i sistematic al disciplinelor sale i prin via
duhovniceasc, trit n curire de patimi, smerenie i rugciune* Teologia este o sim4ioz
organic ntre studiu i rugciune* Desigur, orice tiin implic anumite daruri intelectuale
deose4ite, o anumit etic a inteligenei, un anumit stil de via di+erit de al celorlai oameni spre
a'l +eri pe cercettor de propriile capcane i piedici, dar nici una dintre tiine nu cere n metoda
ei curia i s+inenia vieii ca teologia, tocmai datoria s+ineniei Lo4iectul ei_ care este
Dumnezeu i lucrrile 6ui, cci de Dumnezeu nu te poi apropia dect cu inima curat i
smerit, descul, ca :oise de rugul aprins*
%hiar dac teologul va putea vor4i +rumos despre Dumnezeu, din ceea ce a citit i auzit, el nu
va putea vor4i credi4il, nu va putea ela4ora o teologie mrturisitoare dac nu cunoate prin
e;perien direct prezena i lucrarea mntuitoare a lui 7ristos n noi* Teolog adevrat este
numai acela care este 4ine in+ormat prin studiu, cunoate 4ine S+nta Scriptur i scrierile
S+inilor Prini i, n acelai timp, este nvat de Dumnezeu ntruct triete n strns
comuniune cu El printr'o via duhovniceasc aleas* \n acest sens teologul este autodidact i
teodidact# el tre4uie s nvee i s +ie nvat de Dumnezeu ca s poat vor4i n mod adecvat
despre El i despre lucrrile 6ui, ca teologia lui s +ie o teologie mrturisitoare de Dumnezeu*
Teologia este e+ortul uria al omului n cercetarea, sistematizarea i e;punerea dogmelor
credinei cretine, dar i iluminarea de ctre Dumnezeu* Teolog este cel care caut s cuprind,
s neleag i s comunice cuvntul lui Dumnezeu, +iind cuprins i ptruns de Duhul S+nt,
pentru c numai prin El descoperim 4ogia cunoaterii lui Dumnezeu, a gndirii la cele nalte i
a nelegerii, cci "ntru Dnsul %uvntul descoper dogmele Prinilor] $8nti+on 000, glas 0V)*
Prin Duhul S+nt teologul vede, dincolo de nveliul cuvintelor Scripturii, 4ogia tainelor
dumnezeieti pe care acestea le indic, dar le i acoper* ?i tot prin Duhul S+nt teologul
contempl raiunea i tainele tuturor lucrurilor aa cum sunt ele n gndirea lui Dumnezeu i
descoper sensurile in+inite i inepuiza4ile ale dogmelor credinei*
%a harism a Duhului S+nt i discurs uman despre Dumnezeu i despre lucrrile 6ui,
teologia este una singur n fiina ei# aa cum a +ost n epoca patristic, ncepnd din secolul al
0V'lea, teologia era apro+undarea i sistematizarea ntregii nvturi cretine, de la nvtura
despre Dumnezeu'S+nta Treime pn la cea despre eshatologie* Dar prin teologie se nelegea
55
i unirea cu Dumnezeu i cunoaterea lui prin mplinirea poruncilor, contemplaie i rugciune2
deci vor4irea n duh despre Dumnezeu i lucrrile 6ui, +r s se aAung niciodat n perioada
patristic, la o separaie tranant a teologiei ca tiin de cunoaterea mistic*
Din secolul al D0'lea, n 8pus, odat cu ncadrarea teologiei n universitile europene,
aceasta s'a dezvoltat unilateral i precumpnitor ca tiin, culminnd cu teologia scolastic
medieval n care s'a separat aproape complet teologia ca tiina de teologia ca mod de
cunoatere i vor4ire n duh despre Dumnezeu*
Su4 in+luena apusean, teologia se cultiv ca tiin pn azi n toate +acultile de teologie
ntr'o multitudine de tiine teologice, toate avnd un domeniu precis de cercetare i o metod
proprie de studiu* Partea pozitiv a acestei dezvol tri const n +aptul c ea a dus la o mai 4un
diviziune a muncii teologice tiini+ice, ntr'o serie de discipline cu domenii proprii i la
apro+undarea sistematic a di+eritelor domenii ale teologiei* \n Rsrit, unde a rmas vie tradiia
apostolic i patristic, dei +acultile de teologie s'au organizat dup modelul european
apusean, disciplinele teologice nu s'au rupt niciodat de teologia dogmatic i spiritualitatea
patristic, cu toate c in+luena scolastic s'a simit i aici*
\n sensul n care se nelege i se pred astzi teologia n cadrul universitii, ca e;punere
tiini+ic i sistematic a nvturii despre Dumnezeu i despre lucrrile 6ui, +olosindu'se
metode tiini+ice de cercetare i e;punere, ea nu se con+und nici cu cuvntul Scripturii, nici cu
cuvntul lui Dumnezeu i nici cu credina nsi sau cu nvtura Bisericii* %ci n S+nta
Scriptur, cuvntul viu al lui Dumnezeu este nvluit i acoperit n cuvinte omeneti care l
descoper, dar l i ascund pe 7ristos, iar credina este rspunsul nostru personal, rspunsul
Bisericii la %uvntul lui Dumnezeu*
Teologia este o +uncie sau o sluAire a Bisericii* Ea are sarcina de a aAuta i promova
propovduirea i viaa Bisericii n Duhul S+nt n conte;tul +iecrei epoci* Toat teologia, n
esena ei, este mrturisitoare a credinei i nvturii Bisericii des pre Dumnezeu'S+nta Treime i
despre lucrrile 6ui, chiar dac n concret +iecare disciplin i +iecare teolog cerceteaz i
e;pune doar un domeniu al teologiei*
\n ansam4lul disciplinelor teologice locul central l ocup teologia dogmatic deoarece ea
este o e;punere sistematic i integral a adevrurilor de credin descoperite de Dumnezeu i
necesare mntuirii* De aceste adevruri tre4uie s in seama toate studiile teologice i orice
teolog pentru simplul motiv c nici o disciplin teologic nu poate +i neutr sau independent
5-
+a de adevrul descoperit de Dumnezeu, +ormulat de Biseric n dogme i e;pus tiini+ic i
sistematic de teologia dogmatic* Teologia dogmatic prezint coninutul teologiei ortodo;e n
ansam4lu si cadrul doctrinar care orienteaz orice disciplin teologic i toate dez4aterile
teologice care rmn +iinial dependente de coninutul credinei ortodo;e i de cadrul doctrinar
e;pus de teologia dogmatic* Crice doctrin ce +ace a4stracie de coninutul teologiei ortodo;e
e;pus de teologia dogmatic nu mai este teologie ortodo; i nu sluAete credinei i misiunii
Bisericii* %ci dogmele, pe care le e;pune teologia dogmatic n dimensiunea lor sotereologic
i duhovniceasc, nu sunt altceva dect schia planului lui Dumnezeu de mntuire i
ndumnezeire a omului i desvrire a lumii, mplinit n 0isus 7ristos*
!iind coloana verte4ral a ntregului sistem teologic, teologia dogmatic st n centrul
disciplinelor teologice, unele dintre acestea avnd un rol de tiine au;iliare, cum sunt cele
e;egetice i istorice care pun la dispoziie datul revelat pe care l interpreteaz i sistematizeaz
teologia dogmatic, iar alte discipline cum sunt celelalte discipline teologice sistematice i
practice, se re+er la aplicarea i concretizarea doctrinei Bisericii n di+erite domenii ale vieii
cretine, pentru a promova viaa i misiunea Bisericii* Teologia dogmatic nu se poate dispensa
ns, de cercetrile n amnunt ale disciplinelor 4i4lice i istorice dac vrea s rmn +idel
datului revelat cuprins n S+nta Scriptur i n S+nta Tradiie* %ci credina cretin nu este o
emoie oar4 +r legtur cu raiunea, tiina, nelegerea +iinei umane, a lumii empirice i a
istoriei* Revelaia divin desvrit i ncheiat n 0isus 7ristos s'a +i;at n Tradiia apostolic
i s'a transmis n Biseric prin S+nta Scriptur i S+nta Tradiie*
%a modaliti de +i;are i transmitere a Revelaiei divine, Scriptura i Tradiia sunt
documente istorice care constituie o4iectul cercetrii dup metode riguros tiini+ice i
e;egetice* De aceea, disciplinele 4i4lice, istoria 4isericeasc uni versal, patrologia i literatura
postpatristic o+er teologiei dogmatice coninutul material i conte;tul istoric i cultural n care
a +ost e;primat adevrul de cre din descoperit de Dumnezeu, consemnat n S+nta Scriptur i
n S+nta Tradiie, +ormulat apoi n sinoadele ecumenice de ctre s+inii prini sau e;primat prin
consensul Bisericii universale, adevr pe care l e;pune sistematic teologia dogmatic*
!idelitatea +a de Tradiia apostolic implic cercetarea teologic tiini+ic, pentru a
distinge aspectul statornic permanent al Tradiiei apostolice de Tradiia 4isericeasc prin care
Biserica rspunde mereu pro4lemelor noi ale +iecrei epoci* %ci n raport cu Tradiia
apostolic, tradiia 4isericeasc dinamic conine mult mai multe elemente omeneti, rspunznd
53
conte;tual nevoilor de moment i su+erind in+luenele timpului* De aceea, nu toate produsele
tradiiei 4isericeti au valoare permanent, ci de cele mai multe ori una conte;tual local* :ulte
din rspunsurile tradiiei 4isericeti, dei au 4aza n Tradiia apostolic, +iind o dezvoltare a ei,
nu au totui valoare egal cu Tradiia apostolic, respectiv cu monumentele acesteia, ci mai ales
o valoare istoric, ca o mrturisire a continuitii credinei apostolice de'a lungul veacurilor*
%u toate acestea, din epoca patristic pn azi s'a realizat un progres teologic ce nu va nceta
pn la s+ritul veacurilor, dar numai acel progres teologic din tradiia 4isericeasc dinamic
rmne vala4il care se spriAin pe cile de transmitere ale Revelaiei divine, este o dezvoltare
organic a dogmelor +ormulate de sinoadele ecumenice i este legat organic de monumentele
Tradiiei apostolice i din care o parte a i intrat n sinodiconul ortodo;iei, cum sunt de e;emplu
hotrrile unor sinoade locale din %onstantinopol din secolele al D00'lea i al D0V'lea* En viitor
sinod ecumenic va putea remarca i con+irma progresul teologic realizat pn acum de Biserica
Crtodo;, dar pn atunci distingem nvturile +or mulate de Biseric n sinoadele ecumenice i
prin consensul Bisericii de pretutindeni care redau +idel coninutul statornic al Tradiiei
apostolice, +iind dogme de drept sau de +apt, de cele care au numai valoare de teologumene sau
sunt rspunsuri pur conte;tuale*
6a rndul ei, teologia dogmatic o+er cadrul doctrinar ortodo; de care tre4uie s in seama
toate disciplinele teologice n cercetrile lor* Toate rezultatele cercetrilor 4i4lice i istorice
tre4uie s sluAeasc i s se ncadreze n nvtura Bisericii, alt+el Biserica nu i le nsuete, ele
rmnnd doar simple preri istorice* %ci dac +idelitatea +a de Tradiia apostolic reclam
cercetare i e;egez tiini+ic datorit caracterului istoric al modalitilor de +i;are i
transmitere a Revelaiei, deci datorit istoricitii +ormelor de e;primare ale adevrului revelat,
aceeai +idelitate cere ca rezultatele cercetrilor s +ie n acord desvrit cu nvtura Bisericii,
deoarece adevrul care se identi+ic n cele din urm cu 7ristos, "acelai ieri i azi i'n veci]
$Evr ,(,1), transcende litera Scripturii i a documentelor tradiiei n nelesul lor strict istoric*
Sf%nta Scriptur 'i Sf%nta Tradiie ca modaliti de fi-are 'i transmitere a Revelaiei divine au o
structur teandric.
S+nta Scriptur este e;presia scris su4 inspiraia Duhului S+nt a Revelaiei divine* 9umit
din Evul :ediu i Bi4lia, ea cuprinde colecia crilor Vechiului Testament i 9oului
Testament, scrise su4 inspiraia Duhului S+nt, pstrate de Biseric i recunoscute ca +iind
singurele autentice, adic cele ce cuprind cuvntul lui Dumnezeu adus nou de 0isus 7ristos* De
5/
la nceput Biserica a recunoscut 9oul Testament ca +iind coninutul i criteriul Tradiiei
apostolice, a Evangheliei Domnului* \n acelai timp, Biserica a aprat integritatea Revelaiei
dumnezeieti cuprins n S+nta Scriptur, de la %artea !acerii pn la cea a 8pocalipsei i a
insistat asupra complementaritii dintre 9oul i Vechiul Testament, dup e;presia +ericitului
8ugustin. "9oul Testament este ascuns n cel Vechi, iar Vechiul se descoper n cel 9ou]*
8utoritatea S+intei Scripturi const n inspiraia ei. BToat Scriptura este insuflat de
Dumnezeu 'i de folos spre dare de nvtur# spre mustrare# spre ndreptare# spre deprinderea
cea ntru dreptateP $& Tim (,,3*)* Ea este prima mrturie scris i red cuvntul lui Dumnezeu
i Revelaia dumnezeiasc transmis prin lucrarea Duhului S+nt, care a grit prin prooroci i a
inspirat scrierea S+intei Scripturi* \n procesul inspiraiei este activ att Duhul S+nt care'l aAut
pe om s primeasc coninutul Revelaiei i'i +erete pe prooroci i pe apostoli de greeli, ct i
omul care primete i comunic adevrurile descoperite n cuvinte i e;presii omeneti* !ericitul
8ugustin e;prim potrivit procesul inspiraiei cnd spune c "Dumnezeu a vor4it prin oameni
dup o4iceiul omenesc] <De civitate Dei 4O#S#6=. "Poate c 0oan n'a spus lucrul aa cum este, ci
aa cum a putut el s'l neleag i s'l e;prime, cci era un om care vor4ea despre Dumnezeu,
dar era un om, iar +iindc era un om luminat a vor4it, dac n'ar +i +ost inspirat n'ar +i spus nimic*
Pentru c era luminat n'a spus tot ce este, ci a spus ceea ce putea s spun un om]* <&omentariu
la Avanghelia dup loan=. Desigur c n inspiraie rolul lui Dumnezeu este principal n
pregtirea, stimularea +acultilor pro+eilor i apostolilor pentru a'i +ace s primeasc
adevrurile descoperite i apoi s le poat e;prima i comunica oamenilor* 6ucrarea lui
Dumnezeu n inspiraie este antecedent, simultan, a+irmativ i activ pentru c pregtete pe
haghiogra+i i'i susine n tot timpul primirii descoperirii i apoi n e+ortul +i;rii i comunicrii
ei, +r s'i prseasc o clip* Duhul S+nt le poteneaz i lrgete capacitatea de nelegere,
receptare i comunicare* Dar nici rolul haghiogra+ului nu este unul pasiv, cci el se angaAeaz cu
ntreaga sa personalitate, cultur i pre+erine care transpar n diversitatea de stil i +orm de
e;primare a autorului 4i4lic* Spre e;emplu pro+etul 0saia are un stil ur4an, pe cnd 8mos unul
rustic*
\n consecin, cuvintele S+intei Scripturi sunt att ale Duhului S+nt, ct i ale haghiogra+ului,
nct nu se poate +ace o deose4ire tranant ntre partea ce ar reveni Duhului S+nt i cea care ar
reveni haghiogra+ului n comunicarea i consemnarea Revelaiei* Sigur este c lui Dumnezeu i
aparine coninutul descoperirii, iar omului +orma conceptual* Diversitatea stilurilor
51
determinat de diversitatea personalitilor este armonizat n unitatea adevrurilor descoperite
n S+nta Scriptur pentru c inspiraia Duhului S+nt nltur orice discordan i posi4ilitatea
de eroare n S+nta Scriptur* 0nspiraia este aciunea nemiAlocit a Duhului S+nt asupra
oamenilor alei, prooroci i apostoli, prin care acetia sunt +cui capa4ili s primeasc i s
comunice +r greeal, oral sau scris adevrul revelat* !r inspiraia dumnezeiasc, pro+eii
sau apostolii n'ar putea primi i comunica aceste adevruri semenilor*
Dac S+nta Scriptur este mrturia scris su4 inspiraia Duhului S+nt a Revelaiei
dumnezeieti, tot Duhul S+nt este cel care menine vie n memoria poporului lui Dumnezeu,
istoria mntuirii al crei centru este lisus 7ristos. BDar ?%ng%ietorul# Duhul Sf%nt# pe care
Tatl l va trimite ntru numele meu# >cela v va nva toate 'i v va aduce aminte de toate
cele ce v.am spus AuP $0n ,5,&3)*
S+nta Scriptur conine o mare varietate de scrieri, toate avnd aceeai nsemntate, pentru
c toate cuprind Revelaia dumnezeiasc +i;at n scris pe calea inspiraiei* Ea este cuvntul lui
Dumnezeu ctre noi, scris i transmis prin inspiraia Duhului S+nt, despre iconomia mntuirii i
ndumnezeirii noastre n 7ristos* Dei Biserica nu e;ist +r cuvntul lui Dumnezeu, cronologic
ea precede Bi4lia, pentru c ea s'a mani+estat vzut la %incizecime prin Duhul S+nt i prin
predicarea oral a Evangheliei lui 7ristos de ctre S+inii 8postoli* :ai mult, Biserica a e;istat
nc mult timp dup aceasta tot prin tradiia oral a cuvntului lui Dumnezeu pn la scrierea
primelor cri neotestamentare* %a pstrtoare a Revelaiei i asistat +iind de Duhul S+nt,
Biserica este cea care a selectat i adunat crile canonice ale Vechiului i 9oului Testament,
deose4indu'le de cele necanonice pe 4aza unicului criteriu al inspiraiei dumnezeieti* Dar dac
Biserica are ntietate n timp +a de S+nta Scriptur, nu se poate spune totui c Biserica ar sta
deasupra S+intei Scripturi, dup cum nici S+nta Scriptur nu este deasupra Bisericii, pentru c
S+nta Scriptur nu e;ist dect n Biseric mpreun cu S+nta Tradiie, spriAinindu'se una pe
alta* Din punct de vedere ortodo;, S+nta Scriptur i Biserica nu se opun e;clusivist, ci ele se
spriAin reciproc* Pentru c S+nta Scriptur este doar una din cele dou modaliti de +i;are i
transmitere a Revelaiei divine i e;ist mpreun cu S+nta Tradiie, cea de'a doua modalitate
prin care s'a +i;at i transmis Revelaia divin*
%a modalitate de +i;are i transmitere a revelaiei divine, S+nta Tradiie este att aciunea de
transmitere i predare mai departe a Evangheliei, aa cum arat S+ntul 8postol Pavel cnd
spune. B$iindc eu de la Domnul am primit ceea ce v.am predat 'i vouD c Domnut "isus# n
5@
noaptea n care a fost v%ndut a luat p%inea 'i# mulumind a fr%nt 'i a zisD ,uai m%ncaiH acesta
este Trupul ?eu cel ce se fr%nge pentru voi. >ceasta s facei spre pomenirea ?eaP $, %o
,,,&('&5), ct i mesaAul sau coninutul a ceea ce se pred. BVQaduc ns aminte# frailor de
Avanghelia pe care v.am binevestit.o# pe care a.i 'i primit.o# ntru care 'i stai cu trieP $, %o
,-,,)* Deci n acest al doilea sens S+nta Tradiie este nsi Evanghelia :ntuitorului 0isus
7ristos, egal cu coninutul Revelaiei divine* %ronologic, Tradiia este mai ve'che dect
Scriptura* \n cazul Vechiului Testament ea ncepe cu primele date ale Revelaiei primordiale pe
care :oise le'a +i;at mai trziu n scris* \n cazul 9oului Testament, dup nlarea Domnului,
ntre anii 5( i ,<< dup 7ristos, ncepe s se +i;eze n scris tradiia oral cretin, lund natere
crile care vor constitui apoi canonul 9oului Testament* 8devrul revelat s'a transmis mai nti
pe cale oral i a continuat s +ie transmis n acest mod i dup scrierea crilor 9oului
Testament* Tradiia are sens mai larg, precednd i cuprinznd i S+nta Scriptur care nu este
altceva dect +i;area n scris a unei pri din tradiia oral*
Revelaia dumnezeiasc s'a transmis n Biseric pe am4ele ci, prin Scriptur i Tradiie* De
aceea S+ntul 8postol Pavel ndeamn. " >stfel c# frailor stai neclintii 'i inei predaniile pe
care le.ai nvat fie prin cuv%nt# fie prin epistola noastrP $& Tes &, ,-)* Biserica Crtodo; a
insistat asupra determinrii modalitilor de transmitere a Revelaiei dumnezeieti precum i
asupra unitii i insepara4ilitii dintre Scriptur i Tradiia*
\n sens restrns, ca a doua modalitate de +i;are i transmitere a Revelaiei dumnezeieti,
S+nta Tradiie este neleas ca. ,) transmitere oral a adevrului revelat i a sensului sau a
nelesului acestuia, &) ea este memoria vie i nentrerupt a Bisericii i () viaa Bisericii n
Duhul S+nt care o nsu+leete n tot adevrul* Prima de+inire pune accentul pe coninutul
Tradiiei care este nvtura revelat a :ntuitorului 0isus 7ristos i mrturia S+inilor 8postoli
despre 7ristos, nescris dar pstrat i transmis n Biseric2 a doua de+inire pune accentul pe
rolul Bisericii n transmiterea i +ormularea adevrului revelat2 iar a treia su4liniaz caracterul
de unitate i continuitate a Revelaiei dumnezeieti n S+nta Tradiie, pstrat n Biseric,
precum i unitatea i identitatea credinei n nvtura :ntuitorului i a s+inilor 8postoli de'a
lungul veacurilor, n viaa Bisericii prin Duhul S+nt* %ci S+nta Tradiie este nsi Evanghelia
mntuirii predat prin 8postoli pn la noi n toat plenitudinea i nelesul ei autentic*
%uprinznd Revelaia dumnezeiasc, S+nta Scriptur i S+nta Tradiie +ormeaz o unitate
indisolu4il* 9ici una nu o poate nlocui pe cealalt, nu este de sine stttoare i nu epuizeaz
-<
singur Revelaia* Ele se con+irm i e;plic una prin cealalt* %ele spuse incomplet, vag, n
puine cuvinte n S+nta Scriptur sunt e;plicate pe larg n S+nta Tradiie* 9ici S+nta Tradiie
nu este independent +a de S+nta Scriptur, ci se con+irm totdeauna prin S+nta Scriptur,
cci coninutul Tradiiei apostolice nu este n esen altul dect coninutul Scripturii aplicat vieii
credincioilor prin Biseric* 9umai prin Tradiia vie coninutul Scripturii devine viu, actual i
dinamic* \n acest sens Tradiia completeaz i e;plic Scriptura, ca +iind cuvntul lui Dumnezeu
mereu viu i actual* !r Tradiie nu putem ptrunde i tri coninutul Scripturii*
8adar, pe de o parte, caracterul istoric al modalitilor de +i;are i transmitere a Revelaiei
reclam cercetare tiini+ic, pe de alt parte, structura teandric a S+intei Scripturi i a S+intei
Tradiii cere ca rezultatele cercetrii teologice s se ncadreze n nvtura Bisericii* 9umai
mplinind aceste dou e;igene teologia rmne +idel Tradiiei apostolice*
Dac disciplinele 4i4lice i istorice aAut teologia s'i pstreze +idelitatea +at de Tradiia
apostolic, disciplinele sistematice i practice o aAut s +ie +idel +at de prezent i +a de
viitorul eshatologic* Teologia sistematic are sarcina s e;pun cuvntul lui Dumnezeu i
nvtura cretin ca rspuns la pro4lemele maAore ale omului contemporan, +olosind n acest
scop metoda corelrii, n sensul c Revelaia divin sau %uvntul lui Dumnezeu este rspunsul
lui Dumnezeu la ntre4rile omului* Dogmele credinei cretine nu sunt altceva dect e;plicarea
planului lui Dumnezeu de mntuire i ndumnezeire a omului mplinit n 0isus 7ristos* De aceea
teologia sistematic va e;pune coninutul credinei cretine n dimensiunea ei soteriologic i
pro+etic eshatologic, duhovniceasc, artnd c acesta rspunde i corespunde nzuinelor celor
mai pro+unde ale +iinei umane, deci ca rspuns la ntre4rile +undamentale ale omului i ale
lumii, devansnd chiar actualitatea* Disciplinele practice se re+er la aplicarea i concretizarea
credinei cretine n di+erite domenii ale vieii cretine pentru a promova viaa i misiunea
Bisericii i desvrirea credincioilor*
Studiat ntr'o multitudine de discipline, teologia este una n +iina ei* Dup e;presia
printelui Dumitru Stniloae, teologia este re+le;iunea asupra coninutului credinei motenit din
mrturia i trirea iniial a Revelaiei pe care o avem n Scriptur i n Tradiia apostolic, n
scopul de a'l +ace e+icient ca +actor mntuitor pentru +iecare generaie de credincioi*
Teologia este o sluAire 4isericeasc ce are ca scop e;plicarea i apro+undarea necontenit a
coninutului in+init al dogmelor sau a planului lui Dumnezeu de mntuire i ndumnezeire a
omului n lumea contemporan* Dar teologia poate ndeplini aceast sluAire 4isericeasc numai
-,
dac ea este ca i Biserica. apostolic# adic ancorat +erm n Tradiia apostolic i o necontenit
mrturie despre 7ristos2 contemporan cu +iecare epoc pentru a +ace accesi4il mesaAul mntuirii
oamenilor din acel timp i profetic.eshatologic# schind paii viitori ai omenirii prin
descoperirea comorilor ascunse n 7ristos n care noi avem deAa realizat eshatologia*
De aceea teologia are o ntreit orientare. spre trecut, prezent i viitor i mani+est o ntreit
+idelitate i responsa4ilitate. a) +a de Tradiia apostolic, 4) +a de generaia actual de
credincioi i c) +a de viitorul eshatologic al lumii, ndrumnd pe credincioi spre mplinirea i
desvrirea lor n mpria lui Dumnezeu* 9em plinirea uneia dintre aceste +ideliti i
responsa4iliti d natere unei teologii unilaterale, ine+iciente i chiar duntoare pentru viaa i
sluAirea Bisericii n lume*
Prin)i'ii ale teolo5iei fundamentale eAem'lifi)ate ?n indi)area sensului eAisten$ei
Teologia este o sluAire i o +uncie a Bisericii* Ea are sarcina ` aa cum arta
printele Dumitru Stniloae ` de a aAuta i promova propovduirea i viaa Bisericii n
Duhul S+nt n conte;tul +iecrei epoci prin e;plicarea i apro+undarea necontenit a
coninutului credinei cretine sau a dogmelor, care e;prim planul lui Dumnezeu de
mntuire i ndumnezeire a omului n 7ristos, n conte;tul lumii contemporane* Teologia
poate ndeplini aceast sluAire 4isericeasc numai dac rmne +idel Tradiiei apostolice,
+iind o necontenit mrturisire a lui 7ristos, este +idel +a de epoca n care se +ace
ntruct +ace accesi4il mesaAul Evangheliei oamenilor din acel timp i este pro+etic'
eshatologic, schind paii viitori ai omenirii prin descoperirea comorilor ascunse n
7ristos, n %are avem realizat eshatologia, i ndrumnd ast+el pe credincioi spre
mplinirea i desvrirea lor n \mpria lui Dumnezeu*
,
%redina cretin sau credina Bisericii creia i sluAete teologia este un act li4er
sinergic, ea este rodul lucrrii harului i al deciziei li4ere a omului, ea nu se impune, ci se
o+er numai. "dac vrei s fii desv%r'it... vino de.mi urmeaz ?ie] $:t* ,@,&,), i spune
0isus tnrului 4ogat, sau. ""at Au stau la u' 'i batD de.?i va auzi cineva glasul 'i va
deschide u'a# voi intra la el# 'i voi cina cu el 'i el cu ?ine*] $8poc, (, &<) i. "imeni nu
,
!r. prof. dr. Dumitru Stniloae, ,eolo5ia Do5mati)% BrtodoA%, Ed* E0B:BCR, vol* ,, Bucureti, ,@/1,
p* @&',,<*
-&
poate veni la ?ine dac nu.l va atrage Tatl &el ce ?.a trimis# 'i Au l voi nvia n ziua
cea de apoi.] $0n* 3,55)*
S+* 8postol Pavel de+inete credina ca +iind. "fiinarea celor nd5duite# dovada
lucrurilor nevzute] $Ev* ,,,)* De aici rezult c credina o+er cunoaterea lui
Dumnezeu i a lucrrii 6ui, ea este ndreptat spre viitor, spre realitatea ultim din care,
prin credin, avem deAa acum o arvun. ">cum cunosc n parteH atunci ns deplin voi
cunoa'te# a'a cum 'i eu deplin sunt cunoscut] $, %or* ,(, ,&)* %redina este, aadar, o
vedere spiritual, n parte, nedesvrit dar direct i nemiAlocit a tainei lui Dumnezeu
i a lucrrii 6ui* Ea este o lumin pe care ne'o d Dumnezeu pentru a'6 vedea n lumina
Sa cea neapropiat $, Tim 3,,3)* %redina este transpunerea omului ntr'o nou
dimensiune a e;istenei, n e;istena comuniunii cu Dumnezeu "ntru lumina Ta vom
vedea lumin]* 8ceast e;perien a credinei este o cunoatere teologic, n care taina
lui Dumnezeu i a lucrrii 6ui care se reveleaz n mod personal, este cunoscut +r s
+ie de+init, este interiorizat +r s +ie epuizat*
Dac teologia nu poate duce la naterea crdinei, aceasta +iind rod al harului i al
deciziei li4ere a omului, teologia +undamental sau apologetic poate uura i pregti
calea credinei, iar dup naterea cesteia o poate lumina i consolida, cci n starea ei
imatur, credina are nevoie s +ie susinut de raiune* %ci dispoziia luntric a
credinei tre4uie s +ie un act li4er ntemeiat spiritual i moral, nu o siluire mecanic sau
mistic a spiritului* Pe lng aceasta, tiina despre premizele credinei tre4uie s +ie la
nlimea tiinei n general din vremea respectiv pentru ca cretinii s +ie ` aa cum
arat S+* 8postol Petru ` ntotdeauna gata "s rspundei oricui v cere socoteal despre
nde5dea voastr] $, Pt* (,,-)*
Teologia apologetic avea n Biserica primar o mare reputaie* Ea i'a pierdut
aceast reputaie din cauza metodelor pe care le'a +olosit cretinismul n con+runtarea cu
umanismul modern, cu naturalismul i cu istorismul, i mai ales datorit aa'numitului
"argumentum e; ignorantia], care specula lacunele n cunotinele tini+ice sau istorice
&
,
dar i datorit raionalismului teologal care credea c este n posesia unui metadiscurs
despre un adevr, vala4il n interiorul oricrei paradigme gnoseologice*
&
!aul Tillich4 SCstematis)De ,Deolo5ie* 3* 8u+lage, Stuttgart, ,@/@, p* ,&',(*
-(
Cr, Dumnezeu i lucrarea 6ui, ca +inalitate a unei e;periene trite, se sustrage
evalurii epistemice nuntrul schemei su4iect'o4iect2 e;erciiul cognitiv nu'l mai poate
o4iectiva, n condiiile n care aceast dihotomie este suprimat datorit insepara4ilitii
dintre su4iect i o4iect $rezultat veri+icat astzi, dei doar la nivel +izic, de teoria
cuantic)*
Prin urmare, datorit nsuirii sale de a +i non'o4iectiva4il, adevrul lui Dumnezeu
i al lucrrii 6ui nu poate +i cunoscut, nici argumentat numai pe cale raional2 nu poate
e;ista un argument a4solut ine;pugna4il care s poat pro4a o4iectiv acest adevr*
\n aceast situaie este nevoie ca n teologia misionar i apologetic s se
+oloseasc metoda corelaiei prin care s se e;pun mesaAul Evangheliei ca rspunsul lui
Dumnezeu la pro4lemele i ntre4rile e;isteniale +undamentale i la aspiraiile omului*
Rezultatele actuale ale tiinelor +avorizeaz aceast metod* \n general, tiinele de
avangard au marele merit de a +i spul4erat acel optimism pozitivist al omului modern,
pentru care e;periena empiric ar putea +urniza datele e;acte i su+iciente pentru o
cunoatere in+aili4il i +r rest a "realului]* C4inuit n ultimele secole s considere
cunoaterea lumii un eveniment de precizie, determinare i completitudine, omul de
tiin se vede astzi n postura parado;al de a +i ndemnat de nsi lumea, pe care
credea c o cunoate, la asumarea unor mutaii dramatice n metodologia sa epistemic, la
revizuirea a4 +undamentis a nsi noiunii de cunoatere*
%ci structura de 4az a micrii este nedeterminat, ea este deschis, iar
antropologia modern a artat c omul este "o +iin deschis spre viitor]*
De natura omului, ca singura +iin contient de sine i de lume ine n mod
esenial ctarea unui sens al e;istenei sale i al lumii n general* \n tot ceea ce +acem
urmrim un scop i cutm un sens, i cnd ne'am atins scopul ne propunem altul i altul
i niciodat nu suntem mulumii i nu ne simim mplinii* 8ceasta ne arat c toate
scopurile omului tind spre un scop +inal, care le depete pe cele mrginite* :ai mult, n
contiina noastr de noi nine este implicat, odat cu cutarea sensului e;istenei i
voina de a persista n eternitate, pentru a adnci la nes+rit sensul e;istenei noastre i al
ntregii realiti* Toate acestea ne arat c omul caut mereu ceva ce depete lumea
+init, el caut realizarea i +ericirea deplin pe care n'o vede n+ptuindu'se dect n
zrile in+initului*
-5
Cmul caut mereu, n mod contient sau n viaa practic, o mplinire pe care n'o
gsete n mrginirea multipl a acestei lumi* %ci totdeauna unde omul, n realizarea
+iinei sale n lume, ntlnete o grani, tinde sau este chemat de ceva s depeasc
aceast grani* De aceea omul dorete ceva mai mult, +r s poat umple acel ceva spre
care tinde cu o simpl ngrmdire de acest "mai mult]
(
* 0ar acolo unde omul se complace
cu aceste granie i pierde li4ertatea, acea nsuire adnc, speci+ic +iinei sale n
virtutea creia el nu se ncadreaz n rasterul mrginirii i determinismului, cum se
ntmpl cu celelalte lucruri i +iine, ci datorit ei se autodepete n incomensura4il*
6i4ertatea se pierde i atunci cnd aceasta devine o proprietate de care dispune
omul, sau o realizare a omului prin sine nsui* :ulumirea cu "mica +ericire] se o4ine
numai prin sacri+icarea tendinei dup o identitate netir4it* 8 te mulumi cu ceea ce ai
do4ndit i cu ceea ce poate do4ndi omul prin propriile sale puteri, duce la mrginire
disperat, la ]disperarea in+initii]
5
* 8ceasta perenizeaz +ragmentaritatea vieii omeneti
i duce n cele din urm la cinism i disperare* ":ica +ericire] care nu este deschis spre
una tot mai mare i care n +ragilitatea sa nu tinde spre dura4ilitate, pierde ceea ce
constituie "+ericitul] n ea i n4u*
-

Din evidena incapacitii +iinei omeneti, pe de o parte, i a tendinei sale in+inite
dup mplinire, pe de alt parte, se poate trage ns i alt concluzie, dup cum s'a +cut
de +apt adesea* Cmul caut cu ncpnare s depeasc neputina i mrginirea sa,
ntruct se trans+orm pe sine nsui i lumea n ceea ce l mpinge tendina sa dup
+ericire* \ntr'o diversitate de anteproiecte utopice el i reprezint chipul unei lumi
impcate i o via autentic n ea i ncearc prin puterea i +ora sa proprie s
n+ptuiasc acest model, adic s'i procure o mntuire realizat prin el nsui* Dar acolo
unde se ntmpl aceasta se pierde adevrata li4ertate* 6ucruri, stri, relaii pe care omul
le caut cu un angaAament a4solut i cu care el se identi+ic n mod a4solut, +r rezerv,
ca s'i gseasc n ele i prin ele mntuirea $putere, tiin, plcere, succes pro+esional,
pasiuni) se ntorc mpotriva lui, n loc s'i garanteze li4ertatea l nro4esc precum nite
idoli pe sluAitorii lor* %a nite plsmuiri sau produse ale omului, ele nsele mrginite,
pariale i trectoare, nu pot da ceea ce ateapt omul de la ele* \n urma lor rmne
(
2. Melte, Auf der S'ur des EEi5en, !rei4urg im Briesgau, ,@3-, p* ,//',/1*
5
*. *reshaEe, Fes)DenGte *reiDeit. EinfHDrun5 in die FnadenleDre, 7erder, !rei4urg'Basel'Jien,
,@//, p* &<*
-
I(idem*
--
dezamgire, deziluzie, gustul amar de a'i +i +cut un lucru cu nimic* Prin deinerea unor
lucruri sau stri, ele nsele mrginite, nu poate +i satis+cut tendina in+init a omului
dup +ericire, li4ertate i mplinire* :ai mult nc, acolo unde omul ia totul n minile
sale, adic reuita total a vieii sale i a lumii nsi, e;cluznd deschiderea sa spre
in+init, el devine n mod necesar totalitar* El asuprete i des+igureaz realitatea* 8colo
unde omul crede s'i gseasc deschiderea sa spre in+init, dorul su nemrginit dup
mntuire n ceea ce poate +ace el, sau n o4iecte, acolo deschiderea sa spre in+init i
li4ertatea sa sunt nlocuite de acestea, iar omul i pervertete +iina sa nsi*
3

Semnul e;trem al acestei situaii aporetice este moartea* 8ici iese n eviden,
sim4olic i de+initiv, lipsa de li4ertate i mrginirea omului* Deoarece tocmai n realitatea
morii este pus su4 semnul ntre4rii, n modul cel mai radical, aspiraia omului dup
mplinire i +ericire*
/
Pentru c dac moartea ar ncheia de+initiv e;istena noastr, noi nu
am +i dect nite piese ntr'un proces incontient al naturii* Dar aceasta st iari n
+lagrant contradicie cu e;istena noastr ca persoane i cu aspiraiile noastre* \n acest
caz toate sensurile urmrite de noi n aceast via i viaa nsi ar +i lovite de nonsens*
"%ci pentru +iina noastr sensurile e;istenei nu'i pot gsi ncoronarea ntr'o via
spiritual imanent, deoarece relativa ei varietate se mic n +ond ntr'un cadru monoton
i s+rete cu moartea trupului ca +enomen de repetiie natural]*
1
?i dac n'ar e;ista o
moarte n sensul dispariiei 4iologice, tot n'ar e;ista o lume mntuit, plin de sens, cci
atunci, ntr'o revenire ciclic etern s'ar nate o plictiseal de moarte, un pustiu deschis
pentru o via ntr'o lume care, +iind n mod esenial +init, ngrdete aspiraia in+init a
omului dup +ericire pe care n'o poate liniti niciodat nimic n acesat lume*
@
0at de ce sensul e;istenei noastre nu ni'l poate da dect perspectiva eternitii
acesteia* El nu poate +i ncoronat dect n lumina nelimitat i etern a unei viei
transcendente, li4ere de orice monotonie a repetiiei i de orice relativitate* 9umai n acel
plan viaa noastr se poate dezvolta la in+init, ntr'o nes+rit noutate, care este n acelai
timp i o continu plenitudine*
,<
3
I(idem, p* ,@'&<*
/
"dem4 StarGer als der ,od, :ainz, ,@/3, p* -5*
1
!r. prof. dr. D. Stniloae, o'. )it*, p* ,3*
@
*. *reshaEe, op* %it* P* --*
,<
!r. prof. dr. D. Stniloae, o'. )it*, p* ,3*
-3
Crdinea sensurilor nu este produsul psihicului uman, cci ea ni se impune +r s
vrem i prin aspiraiile ce le sdete n noi depete posi4ilitile noastre psihice*
,,
8ceasta se vede i din +aptul c nici un lucru, nici un produs al puterilor noastre
psihice nu satis+ace aspiraia noastr spre in+init* Dac omul ar contesta sensurile ar +i cea
mai ne+ericit e;isten* 8nimalul nu tie de sensuri i nici nu le poate contesta* Cmul
urmrete n mod contient sensurile sale, i n ultim analiz un sens +inal, care este
meninerea i desvrirea lui n eternitate* El este +cut pentru eternitate, avnd n sine
un +el de caracter a4solut, adic o valoare netrectoare*
,&

Sensul sau scopul +inal spre care tinde omul tre4uie neles n con+ormitate cu
+iina sa ca persoan contient i li4er care aspir s'i gseasc mplinirea +iinei i a
sensului su, nu n des+iinarea sa ntr'o esen mai nalt dect ordinea material i
spiritual, dar supus monotoniei i limitrii imanente, ci n comuniunea cu o Persoan
transcendent, in+init i li4er* 9umai n comuniunea cu aceast persoan, dincolo de
monotonia imanenei, comuniune n care omul nu este redus la starea unui o4iect
incontient, omul i pstreaz li4ertatea deplin i, nsuindu'i contient i li4er, ntr'o
noutate continu, 4ogia in+init a Persoanei supreme, i gsete mplinirea i sensul
vieii*
,(
,,
I(idem4 p* ,/*
,&
I(idem, p* ,3*
,(
I(idem, p* ,/',1*
-/
!UNBAS,EREA LUI DUMNEEU
!R+2,A?>T"&> &+TA?!+R>>
!unoasterea s'e)ulativa si )unoasterea eAistentiala
a lui Dumne#eu
Dupa cuvantul arhimandritului =ustin Popovici, astazi e;ista numai doua +iloso+ii.
cea divino-umana si )ea omeneas)a* Ena este +iloso+ia unitatii, a monismului divino'
uman, si cealalta +iloso+ia diviziunii, a pluralismului omenesc* ,oata filosofia
omeneas)a se mis)a in )er)ul vi)ios al mortii si mortalitatii, in care s'au scindat, din
cauza pacatului, si simtirea si constiinta omului* Prin acesta +iloso+ie a intrat in om si in
lume o intreaga alegiune] si din acesta cauza omul si lumea au devenit alegiune]2
alegiune] $6uca 1,(<) este aici numele omului si al lumii* 8ici toate respire moartea2 aici
toate sunt aomenesti, mult prea omenesti]* De aceea, purtator de 7ristos +iind, 8postolul
s+atuieste cu intelepciune. a!ratilor, sa nu va rapeasca cineva cu +iloso+ia si cu desarta
inselaciune, din predania omeneasca, dupa stihiile lumii, si nu dupa 7ristos $!oloseni
I4:) $arhim* =ustin Popovici ` Cmul si Dumnezeu'omul* 84isurile si culmile +ilosi+iei*)
!iloso+ia divino-umana este +iloso+ia e;perientei divino'umane* 0n ea toate se
4azeaza 'e eA'erienta4 'e traire in Dar si 'e fa'ta* 8ici nu este nimic a4stract, nimic
care sa nu +ie real* Toate sunt o realitate divino'umana, pentru ca in Dumnezeul'om
7ristos alocuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii] si de aceea toti sunt indemnati sa
+ie adeplini intru El] $%ol* &, @',<)* 8tunci cand se incorporeaza cu toata +iinta lui in
7ristos si se umple tot de El, omul do(andeste simtirea si )onstiinta divino-umana a
unitatii intre5i a ma)ro)osmosului si este mistuit de simtamantul )omun )a toti
suntem res'onsa(ili de tot si de toate8 durerile tuturor +iintelor sunt durerile proprii,
necazurile tuturor +apturilor sunt necazurile lui proprii* Toti alcatuiesc in 7ristos un trup
divino'uman, Biserica, iar 7ristos este %apul trupului Bisericii $col* ,,,1)* El este %el
care da gandire si simtire gandului si simtamantului oricarui crestin2 0isus 7ristos
so4ornicizeaza simtirea si constiinta +iecarui mem4ru al Bisericii, asa incat sa traiasca
-1
laolalta acu toti s+intii], intrucat traieste in Dumnezeul om 7ristos* De aceea, Biseri)a
are dre't filosofie filosofia divino-umana a unitatii a toate si simtamantul divino-
uman al a)esteia.
Salvarea de egoism si de satanism se gaseste numai in divino'umanizarea lui
7ristos, pentru ca numai prin divino'umanizare se resta4ileste simtamantul de sine al
omului si sentimental lui +ata de lume2 omul se simte si se recunoaste intretesut laolalta
cu toate +iintele si cu toate creaturile2 unitatea a toate este cea mai reala si cea mai directa
realitate pentru constiinta si pentru simtirea lui* En ast+el de om se aduna pe sine insusi
neintrerupt in Dumnezeu prin rugaciune si credinta, prin iu4ire si dreptate, prin
milostivire si adevar si prin toate celelalte nevointe si virtuti evanghelice* 8ceasta
concentrare a omului in Dumnezeu, aceasta concentrare de sine in Dumnezeul'om,
intareste in el pana la un grad neinchipuit de mare simtirea si constiinta intregii unitati
macrocosmice* 8tunci omul in 7ristos inunda intreaga zidire si toate +iintele cu uriasa lui
dragoste si milostivire* %u lacrimi se roaga pentru toti si pentru toate, pentru ca simte si
cunoaste ca nimeni altul ca iu4irea si mila lui 7ristos sunt singura mantuire a pacatosilor
si slava nemuritoare a dreptilor* 0n acesta iu4ire a lui 7ristos se gaseste toate +iloso+ia
optimismului vesnic, tot asa cum in ura satanica se gaseste toata +iloso+ia pesimismului
ucigator de oameni* 0ar in +ata omului se ridica atat una cat si alta*
8rhimandritul =ustin Popovici +ace parte din galeria marilor personalitati
teologice din lumea ortodo;a si este considerat drept un stalp, o temelie si un marturisitor
al adevaratei credinte ortodo;e* %ele doua +iloso+ii, despre care se vor4este mai sus,arata
ca prin opera sa teologica vrea sa dea un ras'uns la sfidarea lumii se)ulari#ate4 'rin
a))entul 'us 'e eA'erienta duDovni)eas)a si trairea vietii in @ristos, pe care o
su4liniaza in mod particular* Desigur, are dreptate atunci cand, pasind pe urmele
S+antului 8postol Pavel, se declara impotriva intelepciunii omenesti, care indeparteaza
omul de Dumnezeu si prezinta moartea ca singura alternativa a e;istentei umane*
Ni)Difor !raini) spune si el ca o cultura care se desparte de dumnezeu isi pierde unitatea
si se trans+orma intr'o pluralitate de curente si ideologii care dezintegreaza persoana
umana* Parintele =ustin Popovici devine radical atunci cand trece cu vederea peste o
a+irmatie importanta a S+* Pavel, care spune ca J)ei )e n-au le5e4 din fire fa) ale le5iiK.
8sta inseamna ca pacatul n'a distrus chipul lui Dumnezeu din om, pentru ca omul
-@
dispune de resurse intelectuale care ii permit sa'si organizeze viata potrivit cu voia lui
Dumnezeu inscrisa in +iinta oamenilor* %a rezultat al omului care se lupta cu pacatul,
cultura sau intelepciunea umana are atat aspecte negative, cat si pozitive, iar meritul Sf.
Vasile )el Mare a +ost acele de a s+atui pe tineri sa culeaga din gradina culturii roadele ei
4une, pe care sa le +oloseasca la edi+icarea lor spirituala si culturala*
Se uita adesea ca 7ristos este nu numai 6ogosul intrupat, %are ne'a adus
Revelatia divina supranaturala, ci si Lo5osul etern al,atalui4 !are luminea#a 'e tot
omul )are vine in lume. %u toate ca mintea omului este um4rita de pacat, au e;istat
+iloso+i, ca Socrate, Platon sau 8ristotel, care s'au ridicat cu mintea catre lumea valorilor
eterne, de 4ine, adevar sau +rumos, si au pregatit calea lumii antice pentru primirea lui
7ristos* 8cesta este motivul pentru care acesti +iloso+i isi a+la loc in erminia picturii
4isericesti, in calitatea lor de pedagogi ai lumii vechi catre 7ristos* %hiar si stiinta
)ontem'orana, care pana mai ieri era un adversar inversunat al crestinismului, a devenit
astazi aliatul lui, pentru ca a in)e'ut sa (ata la 'oarta trans)endentei sis a vor(eas)a
des're rationalitatea )reatiei. 8ceasta rationalitate, care a +ost pusa in evidenta de
S+intii Parinti ai Bisericii Rasaritene, are o du4la importanta pentru cunoasterea lui
Dumnezeu* Pe de o parte, ea depaseste o cunoastere speculativa a lui Dumnezeu,care +ace
a4stractie de prezenta lui Dumnezeu in om si creatie si se rezuma la un Aoc intelectual
teoretic, care su4mineaza credinta sau promoveaza indi+erentismul religios* Rationalitatea
creatiei atesta prezenta imanenta a lui Dumnezeu in om si creatie* Pe de alta parte,
aceasta rationalitate a creatiei constituie miAlocul prin care 6ogosul %reator si :antuitor
co4oara catre om pentru ca acesta sa +aca e;perienta corecta si reala a intalnirii si
trans+igurarii lui in 7ristos* $Garl %hristian !lemP ` Dogmatica e;perientei eclesiale*
0nnoirea teologiei ortodo;e contemporane, Si4iu ,@@@) %aci rolul )unoasterii
duDovni)esti a lui Dumne#eu este a)ela de a )ontri(ui la 'ro5resul s'iritual si moral
al )restinului in @ristos. 6ucrul cel mai important pe care il a+lam de la parintele =*
Popovici este +aptul ca adevarata )unoastere a lui Dumne#eu are )ara)ter eAistential.
3<
As'e)tele )unoasterii lui Dumne#eu
%unoasterea lui Dumnezeu se realizeaza 'e )ale naturala si su'ranaturala.
%unoasterea naturala are in vedere creatia si cauta sa des)o'ere 'e Dumne#eu in
)alitate de !au#a )reatoare si sustinatoare a lumii4 'rin )ontem'larea rationala o
)osmosului4 in timp ce cunoasterea supranaturala are in vedere pe Dumnezeu care se
descopera omului pe )alea eA'eriantei a'ofati)e4 eA'rimata in termini )atafati)i4 sau
'rin eA'erienta 'e )are o do(andeste omul )redin)ios din intam'larile vietii. %u
toata distinctiadintre ele, a)este trei )ai de )unoastere a lui Dumne#eu raman
)om'lementare intre ele4 fiind)a fie)are )ontri(uie la desavarsirea s'irituala si
morala a )redin)iosului in @ristos4 in lumina Reveletiei dumne#eiesti si a 're#entei
lui Dumne#eu in )reatie L*a). M4 M-I NduDul lui Dumne#eu O *a). M4 P J Sa fie
luminaKQ. Dincolo de orice autonomie a lumii naturale, care a golit cunoasterea lui
Dumnezeu de continutul ei duhovnicesc, Dumnezeu co4oara catre om pentru ca omul sa
se inalte la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu* a%aci aceasta este viata vesnica, sa te
cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe 0isus 7ristos pe %are Tu 6'ai
trimis] $0oan ,/,()* 0n cele ce urmeaza vom vor4i despre cunoasterea naturala si
supranaturala a lui Dumnezeu, despre cunoasterea cata+atica si apo+atica a lui Dumnezeu,
despre raportul complementar dintre ele si despre cunoasterea lui Dumnezeu din
impreAurarile vietii* 6a s+arsit vom pune in evidenta dinamismul cunoasterii lui
Dumnezeu in teologia si spiritualitatea ortodo;a, care porneste de la %hipul lui
Dumnezeu in om si inainteaza spre asemanarea lui cu Dumnezeu in 7ristos*
!unoasterea naturala a lui Dumne#eu
Potrivit traditiei patristice, eAista o )unoastere naturala a lui Dumne#eu )are
'orneste de la )reatie )atre !reatorul ei. Pe aceasta cale il cunoastem pe Dumnezeu cu
aAutorul ratiunii, in calitatea Sa de cauza creatoare si sustinatoare a lumii* S+* >rigore de
9azianz spune ca. a%el ce priveste o chitara mimunat intocmita si 4una in armonia si
oranduirea eib n'ar putea sa nu se gandeasca la creatorul chitarei, chiar daca nu'l
3,
cunoaste din vedere2 asa ne este evident si noua %el ce le'a creat pe toate, le misca si le
conserva, chiar daca nu'6 cuprindem cu intelegerea]*
,* 6a 4aza acestei cunoasteri se a+la rationalitaea creatiei, care vadeste
intelepciunea si marirea %reatorului. J!erurile s'un slava lui Dumne#eu si fa)erea
mainilor Lui o vesteste tariaKLPs. M:4MQ. J,ariaK aceasta este ordinea rationala a
)retiei 'rin )are Lo5osul tine in eAistenta toate )ele )reate. Daca omul poate cunoaste
pe Dumnezeu din natura, aceasta se datoreaza +aptului ca 6ogosul a sadit in +irea
oamenilor si +acultatea cunoasterii 6ui prin rationalitatea creatiei* %aci ne spune S+*
:a;im :arturisitorul. aprecum oasele sustin sangele si trupul, la +el ratiunile mai presus
de orice intelegere despre Dumnezeu , a+landu'se in sanul +apturilor, creeaza si sustin in
chip nestiut +iintele lucrurilor si dau nastere oricarei cunostinte si virtuti]*
&* Dar o data cu +acultatea cunoasterii, Dumne#eu a mai sadit in om si tendinta
eAistentiala )atre Dumne#eu. a%aci Dumnezeu, %are a creat cu intelepciune orice
natura si a sadit tainic in +iecare dintre +iintele rationale +acultatea prima a cunoasterii
despre El insusi, ne'a daruit noua, oamenilor umili, ca un Stapan a toate, dorinta +irii
orientate catre El $S+* :a;im :arturisitorul)* 0nsa aceasta dorinta a +irii orientate catre
Dumnezeu nu +unctioneaza independent de El* a8sa cum ochiul nu poate sa perceapa
cele sensi4ile +ara lumina soarelui, la +el mintea omeneasca nu ar primi vreo vedere
duhovniceasca +ara lumina Duhului* %ea dintai lumineaza simtul vazului prin +irespre
perceperea corpurilor, cea de'a doua lumineaza mintea spre contemplare, pentru a
intelege cele mai presus de simturi $S+* :a;im :arturisitorul)*
(* %hiar si cunoasterea naturala a lui Dumnezeu nu este total naturala4 +iindca
se realizeaza cu aAutorul supranatural a lui Dumnezeu* %aci aputerile de cautare si
cercetare a lucrurilor dumnezeiesti sunt sadite in +irea oamenilor, fiintial, de catre
!acator, prin insasi aducerea lor la e;istenta, iar descoperirile lucrurilor dumnezeiesti le
impartaseste prin har si puterea Prea S+antului Duh] $S+* :a;im :arturisitorul)*
&unoasterea naturala a lui Dumnezeu de catre om a fost sadita de Dumnezeu in
fiinta omului pentru ca omul sa tinda firesc spre Dumnezeu cu a5utorul harului Sau.
Rom. M4 M9-IP - J'entru )a )eea )e se 'oate )unoaste des're Dumne#eu este
)unos)ut de )atre ei8 fiind)a Dumne#eu le-a aratat lor. !ele neva#ute ale Lui se vad
de la fa)erea lumii4 intele5andu-se din fa'turi4 adi)a vesni)a Lui 'utere si
3&
dumne#eire4 asa )a ei sa fie fara )uvant de a'arare4 'entru )a4 )unos)and 'e
Dumne#eu4 nu L-au slavit )a 'e Dumne#eu4 ni)i nu I-au multumit4 )i s-au rata)it in
5andurile lor4 si inima lor )ea neso)otita s-a intune)at. i)and )a sunt intele'ti4 au
aRuns ne(uni. Si au s)Dim(at slava lui Dumne#eu )elui nestri)a)ios )u asemanarea
)Di'ului omului )elui stri)a)ios si al 'asarilor si al )elor )u 'atru 'i)ioare si
taratoarelorK.
!unoasterea su'ranaturala a lui Dumne#eu
Daca prin ratiune il cunoastem pe Dumnezeu pornind de la reveletia
naturala, 'e )ale su'ranaturala il )unoastem 'e Dumne#eu 'rin revelatia divina.
%unoasterea lui Dumnezeu intemeiata pe Revelatia divina are un )ara)ter 'aradoAal. Pe
de o parte S+anta Scriptura spune ca Dumnezeu poate +i vazut. a%aci am vazut slava 6ui,
slava ca a Enuia'9ascut, plin de har si de adevar LIoan M4MSQ, pe de lata parte, tot
Scriptura a+irma. a%el ce singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiata2 pe
%are nu 6'a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa'6 vada, a %aruia este cinstea si
stapanirea vesnicac] LI ,im. T4MTQ* 6a 4aza acestui caracter parado;al al cunoasterii lui
Dumnezeu se a+la notiunea de 'ersoana4 care re+lecta in ea taina naturii divine
incomunica4ile, dar care deschide +iinta divina spre comunicare prin energiile necreate*
!omuni)a(ilitatea lui Dumne#eu prin energiile necreate constituie (a#a teolo5iei
)atafati)e, in timp ce in)omuni)a(ilitatea lui Dumnezeu dupa +iinta Sa +ormeaza
o(ie)tul teolo5iei a'ofati)e* Teologia apo+atica este mai presus de teologia cata+atica,
care oscileaza intre aspectul a+irmativ sic el negativ al cunoasterii lui Dumnezeu* Prin
)unoasterea a'ofati)a avem o eA'erienta dire)ta a 're#entei taini)e a lui Dumne#eu4
)are de'aseste sim'la lui )unoastere rationala. Prezenta lui Dumnezeu implica o
sesizare superioara a 4ogatiei in+inite a lui Dumnezeu, cu neputinta de inteles si de
e;primat, cunoasterea apo+atica ramane superioara celei cata+atice sau rationale $S+*
:a;im :arturisitorul)* %unoasterea a'ofati)a )auta sa ada'te#e mintea omului la
realitatile dumne#eiesti )are de'ases) ori)e )uvant, pentru ca omul sa tinda spre
asemanare cu Dumnezeu prin progresul lui spiritual si moral*%unoasterea a'ofati)a
im'iedi)a omul sa transforme 'e Dumne#eu in idol, sau cum spune S+* >rigorie de
3(
9Pssa.]%uvantul dumnezeiesc porunceste in primul rand, ca Dumnezeu sa nu +ie
asemanat cu nimic din cele cunoscute de oameni* %aci tot intelesul care se iveste in minte
prin vreo inchipuire, care cuprinde totul ca o notiune si ca o conAuctura a +irii, plasmuind
un idol al lui Dumnezeu, nu'6 vesteste pe El]* !restinismul nu e o scoala +iloso+ica care
speculeaza cu notiuni a4stracte, ci, inainte de toate, este eA'erienta )omuniunii omului
)u Dumne#eu !el viu* !rin apofatism se evita reducerea lui Dumnezeu la mintea
naturala a omului la realitatile vietii si comuniunii dumnezeiesti ale Sfintei Treimi.
!om'lementaritatea )unoasterii )atafati)e
si a'ofati)e
%unoasterea rationala a lui Dumnezeu nu se poate con+unda cu cunoasterea
apo+atica a lui Dumnezeu, dar intre ele e;ista o )om'lementaritate* %el ce are o
cunoastere rationala a lui Dumnezeu si-o )om'letea#a )u )ea a'ofati)a4 iar cel ce are o
e;perienta apo+atica inalta, )and se eA'rima4 re)ur5e la termenii )elei rationale. Pe de
o parte, a%el ce scruteaza adancurile tainei lui Dumnezeu primeste in su+let, in mod
tainic, o modesta intelegere a invataturii despre cunoasterea lui Dumnezeu, dar nu poate
clari+ica prin ratiune aceasta adancime negraita a tainei], spune Sf. Fri5orie de NCssa.
!Diar da)a )unoasterea )atafati)a nu 'oate )larifi)a adan)imea tainei lui
Dumne#eu4 ea nu s'une )eva )ontrar lui Dumne#eu. 8+irmatiile cunoasterii cata+atice
a lui Dumnezeu tre4uie apro+undate prin cunoasterea apo+atica, inlumina lui 7ristos ca
:antuitor* Pe de alta parte, cunoasterea apo+atica, atunci cand vrea sa se talmaceasca pe
sine pentru +olosul duDovni)es) al )redin)iosilor4 re)ur5e la termenii )unoasterii
intele)tuale4 um'landu-i mereu )u un inteles mai adan) de)at a)ela 'e )are il 'ot
reda notiunile intele)tuale L'r. StaniloaieQ. 8tunci cand 8postolul Pavel spune ca.
acele ca ochiul n.a vazut# urechea n.a auzit si la inima omului nu s.au suit# acelea le.a
descoperit Dumnezeu celor ce., iubesc pe AlP# el e-prima# prin termenii cunoasterii
catafatice# atat cat e cu putinta# e-perienta apofatica a intalnirii personale cu Dumnezeu.
Aste adevarat ca in cunoasterea apofatica e-perienta intalnirii cu Dumnezeu este mult
mai profunda decat in cea catafatica# fiindca este insotita de lupta purificarii omului de
35
patimi# insa tre4uie retinut ca aceasta cunoastere a lui Dumnezeu ca persoana ne'o
miAloceste, in am4ele cunoasteri# Revelatia supranaturala# care ne fereste de panteism.
>stfel cunoasterea catafatica si cunoasterea apofatica nu se impotrivesc una
alteia# ci se com#letea$a i% lumi%a &e'elatiei su#ra%aturale si a (ersoa%ei di'i%o-
uma%a a lui )ristos# &are se afla in centrul ei ca ,ogos &reator si ?antuitor.
>pofatismul nu inseamna fuga de lume in sens pietist. Este adevarat ca acela care
patrunde in lumina slavei divine necreata are constiinta ca Dumnezeu, dupa esenta, este
dincolo de aceasta vedere sau traire, caci Persoana este cu totul apo+atica si nu poate +i
de+inite prin ratiune, cum spune S+* >rigorie de 9Pssa* >r fi gresit sa atribuim
cunoasterii apofatice un caracter pietist# care nu vrea sa stie de lume# fiindca lumea este
opera ,ogosului divin prin &are Tatal a creat.o. &a !ersoana# ,ogosul este
suprarational# dincolo de orice cunoastere# dar ca Ratiune absoluta poate fi cunoscut din
ratiunile lucrurilor vazute si nevazute. Se spune ca trairea apo+atica echivaleaza cu un
simt al misterului,care nu e;clude ratiunea sau sentimentul, dar este mai adanc decat ele*
0ntrucat 6ogosul este su4iectul Ratiunii, %are are insine ratiunile tuturor lucrurilor, dar
%are ramane dincolo de ratiune si sentiment, atunci dinamismul cunoasterii apofatice a
lui Dumnezeu implica si creatia. Ridicarea peste lucrurile lumii nu inseamna disparitia
acestora, ci o ridicare prin ele dincolo de ele# in Dumnezeu ca !ersoana &are nu poate fi
definita. 8cesta este motivul principal pentru care apo+atismul nu e;clude o cunoastere
rationala a lui Dumnezeu, ci se completeaza reciproc* Trairea a#o*atica a lui Dum%e$eu
este o caracteristica de*i%itorie a +rtodo,iei <in ,iturghie# Taine sau ierurgii=# pentru ca
imbratiseaza intreaga creatie in Dumnezeu # in chip holistic.
!unoasterea lui Dumne#eu din im'reRurarile vietii
Daca cunoasterea intelectuala, a+irmativa sau negativa, este un produs al gandirii
teoretice, iar cea apo+atica un rezultat al e-perientei duhovnicesti, cunoasterea lui
Dumnezeu din im'reRurarile vietii are mai mult un )ara)ter 'ra)ti). !iecare om il
cunoaste pe Dumnezeu din mustrarile constiintei pentru relele savarsite, din necazurile
trecatoare sau mai indelungate, din bolile proprii sau ale celor apropiati, ca urmare a
relelor savarsite* 0nsa omul mai cunoaste pe Dumnezeu si din a5utorul pe care il primeste
3-
de la Al pentru a birui necazurile si suferintele pe care le are si care sunt un miAloc de
intarire spirituala sau desavarsire morala* Toate impreAurarile acestea produc o
sensibilizare a fiintei noastre pentru sesizarea realitatilor de dincolo de lume# pentru
cautarea unui sens al lor. Ale fac sufletul mai sensibil pentru prezenta lui Dumnezeu in
prea5ma omului si il cheama la rugaciune. E;perientele di+icile ale vietii J)are se infin5
)a niste )uie in fiinta noastra4 ne im'in5 la ru5a)iune mai simtitaK LSf. MaAim
MarturisitorulQ. Starea de ru5a)iune e un miRlo) de sesi#are a 're#entei lui
Dumne#eu in )u5etul uman* a%and vreo impreAurare de aici de Aos il stramtoreaza si il
apasa puternic, spune S+* 0oan >ura de 8ur, cugetul omului inalta rugaciuni curate si
+ier4inti catre cer, dupa cuvantul proorocului, care spune XX0ntru necazul meu catre
Domnul am strigat si m'a auzit $Ps* ,,@,,)*HH]* Dar im'reRurarile sensi(ili#ea#a omul
si fata de a'roa'ele sau4 )a dovada a iu(irii noastre fata de Dumne#eu. 0n +iecare om
sarac sau 4olnav ne intampina 7ristos cerand aAutorul nostru* :ana intinsa a celui sarac
este mana intinsa a lui 7ristos pe cruce, pe care o prelungim prin indi+erenta noastra* Prin
pilda lui 0ov, Dumnezeu ne arata ca iu4irea +ata de El si de semeni tre4uie sa treaca prin
pro4a su+erintei noastre personale, care ne sensi4ilizeaza la su+erinta aproapelui, in
7ristos* &a si in cazul cunoasterii catafatice sau apofatice a lui Dumnezeu, cu%oasterea
lui Dum%e$eu di% im#re-urarile 'ietii %e co%duce di%amic #e drumul #ro#riu de
desa'arsire i% )ristos.
Dinamismul )unoasterii lui Dumne#eu
%ele trei cai de cunoastere a lui Dumnezeu isi au temeiul in i#vorul 'uterii si
luminii trinitare4 )are ne tra5e mereu mai sus in )unoasterea si in desavarsirea
vietii. %unoasterea lui Dumnezeu prin ratiune, e;perienta apo+atica prin credinta sau
caracterul practice al cunoasterii lui Dumnezeu din impreAurarile vietii, toate isi au
temeiul in lucrarea S+intei Treimi, !are )o(oara la om4 'entru )a omul sa inainte#e
dinami) in )unoasterea lui Dumne#eu 'e )alea virtutilor* 0naintarea in unirea cu
Dumnezeu nu are doar caracter theoretic, ci este hranita de efortul li(er al virtutii*
8st+el, S+* 0oan >ura de 8ur spune ca . aSu+letul dezlegat de impatimirea celor
pamantesti devine usor si, pornind, se inalta catre cele de sus, z4oara de la cele de Aos
33
spre inaltime* Si ne+iind nimic care sa opreasca miscarea lui $+irea 4inelui e;ercitand o
atractie asupra celor ce privesc spre ea) urca mereu mai sus de el, intinzandu'se prin
dorinta dupa cele ceresti* %aci numai lucrarea virtutii hraneste puterea pentru osteneala]
$S+* 0oan >ura de 8ur)* 8cest z4or al omului catre cele de sus arata ca Dumnezeu nu
poate +i prins in notiuni, pentru ca este 0zvorul vietii, iar cuvantul +olosit tre4uie sa +aca
mereu transparent pe Dumnezeu ca neincaput in el* a%aci tot intelesul care se iveste in
minte prin vreo inchipuire, care cuprinde totul ca o notiune si conAuctura a +irii,
plasmuieste un idol al lui Dumnezeu si nu'6 vesteste pe El] $S+* >rigorie de 9Pssa)*
!unoasterea lui Dumne#eu are un )ara)ter 'aradoAal si dinami), +iindca pe
masura )e se inalta )ineva in )unoasterea Lui se inalta in intele5erea tainei lui de
neinteles* 8re dreptate S+* 0oan >ura de 8ur atunci cand spune, cum am vazut mai sus,
ca numai lucrarea virtutii hraneste osteneala spre desavarsire* Cmul zidit dupa chipul lui
Dumnezeu este menit sa se inalte s're asemanarea )u Dumne#eu 'rin osteneala
ru5a)iunii4 as)e#ei si filantro'iei4 )a sa )unoas)a maretia iu(irii lui Dumne#eu fata
de oameni si )reatie si sa o marturiseas)a fata de semeni. I%tr-o lume seculari$ata,
domi%ate de iubirea de si%e, toate cele trei cai arata ca Dum%e$eu este cu%oscut ca
iubitor #e masura iubirii %oastre *ata de .l si *ata de seme%i.
$""T> ,J" DJ?ATAJ S" >TR"2JTA,A
D"V"A
3/
EAistenta de Sine a lui Dumne#eu4
I#vorul atri(utelor divine
Dionisie 8eropagitul socoteste ca toate atri(utele divine isi au ori5inea in
eAistenta de Sine a lui Dumne#eu* Dumnezeu este, pe de o parte, %auza JeAistentei
tuturor )elor )e eAistaK4 dar pe de alta parte, Dumnezeu isi are %auza e;istentei in Sine
insusi* a9umim e;istenta de sine, spune S+* Dionisie 8eropagitul, viata de sine,
Dumnezeirea de sine, in inteles de o4arsie, de Dumnezeu si de cauza, %el Enul si cauza
tuturor cea mai presus de o4arsie si de +iinta]* Sau cam spune S+* >rigorie de 9azianz.
a%aci cuprinzand totul in El, El are +iinta $to einai) +ara incepit si +ara s+arsit]*
aDumnezeu era si va +i de'a pururi, sau mai curand de'a pururi* aEra] si ava +i] sunt
sectiuni ale timpului si ale +irii trecatoare* aDumnezeu este %el care este mereu $o de on
aei)] $9* %hitescu, 0* Todoran, 0* Petruta)* Dumne#eu Se defineste El insusi, in +ata lui
:oise, pe muntele Sinai, ca J!el )e esteK $0esirea (,,5)* Dumne#eu este su'raesenta
tri'ersonala4 sau tri'ersonalitatea su'raesentiala4 este I#vorul atri(utelor4 )are
ramane mai 'resus de atri(ute* Toate atri4utele isi au originea in Dumnezeu, adar cum
sunt ele insele, cum sunt in o4arsia si intemelia lor, aceasta este mai presus de toata
mintea, esenta si constiinta] $S+* Dionisie 8eropagitul)* Se spune despre atri4ute ca si ele
sunt ade sine], ca sa se arate ca isi au suportul lor in %auza suprema* Dar atri(utele lui
Dumne#eu isi de#valuie (o5atia lor tre'tat4 'e masura )e devenim a'ti sa ne
im'artasim de ele $pr* Pro+* D* Staniloaie)* %a Persoana suprema, Dumnezeu este de la
Sine, dar 'rin atri(ute Dumne#eu da 'ersoanei umane 'utinta de a se im'artasi de
a)easta )alitate de Sine a Sa si a a)telor Sale. a%aci toate cele dumnezeiesti si cate s'au
aratat noua se cunosc numai prin participarea noastra la ele] $S+* Dionisie 8eropagitul)*
>tributele divine isi au obarsia in e-istenta !ersoanei unice si supreme a lui
Dumnezeu#supraesentiala si apofatica# &are ramane "zvorul tuturor atributelor divine la
care participa faptura.
Atri(utele si lu)rarile ne)reate ale lui Dumne#eu
31
Viziunea teologiei rasaritene despre atri(utele divine are )ara)ter 'ersonal,
+iindca atri(utele sunt miRlo)ul 'rin )are Dumne#eul iu(irii intra in dialo5 'ersonal
)u omul, pentru ca acesta sa se inalte la viata de comuniune personala cu Dumnezeu in
Treime* %onceptia ortodo;a despre atri4utele divine se intemeiaza pe distin)tia
'ersonala intre fiinta si lu)rarile lui Dumne#eu4 fiind)a lu)rarile divine )are
i#voras) din fiinta divina au )ara)ter 'ersonal si se manifesta de la ,atal4 )a I#vor al
lor4 in *iul4 MiRlo) al lor4 'rin DuDul Sfant4 %apatul lucrarii treimice catre lume* S+*
>rigorie Palama a staruit si a dezvoltat distinctia dintra +iinta lui Dumnezeu si lucrarile
Sale necreate, in +unctie de tendintele secularizante ale vremii sale, provocate de
umanismul gandirii antice* Sinodul de la %onstantinopol, din ,(-,, se re+era la aceasta
distinctie si declara. a9oi marturisim ca a)easta ener5ie este o mis)are su(stantiala si
fiintiala a lui Dumne#eu si afirmam )a ea 'ur)ade din esenta divina )a dintr-o sursa
'ururea i#voratoare* 8ceasta energie nu este niciodata +ara esenta divina, ci totdeauna
ramane neseparata de ea* Din vesnicie energia e;ista impreuna si unita in mod insepara4il
cu esenta dumnezeiasca, cu neputinta a +i disociata de aceasta nici in eternitate, nici in
timp]* 6ucrarile lui Dumnezeu nu sunt insa decat atri4utele lui Dumnezeu, care se
mani+esta in diversitatea si unitatea lor treimica* In fie)are din a)este lu)rari sau
ener5ii este4 in a)elasi tim'4 Dumne#eu intre54 lu)rator si mai 'resus de mis)are.
8tri4utele lui Dumnezeu sunt cunoscute in mani+estarea lor dinamica spre +apturi, si in
masura in care ne impartasim de ele* 0nsusirile lui Dumnezeu, asa cum le )unoastem noi4
isi de#volta (o5atia in mod tre'tat4 'e masura )e devenim a'ti sa ne im'artasim de
ele 'rin lu)rarea Darului si osteneala noastra.
>tributele nu tin de fiinta lui Dumnezeu# ci sunt manifestarile puterilor lui
Dumnezeu care sunt in 5urul fiintei Sale# fiindca Dumnezeu ramane apofatic dupa fiinta
lui# dar necreate.
Planul vesni) al lui Dumne#eu si atri(utele Sale
Lu)rarile lui Dumne#eu apar grupate nu numai dupa atri4utele pe care le
activeaza si ni le impartasesc, ci si dupa di+erite sectiuni ale 'lanului urmarit de
Dumne#eu )u )reatia. Prin unele din aceste legaturi se inaugureaza perioade noi, care
3@
sunt anticipate de cele anterioare si continuate de cele urmatoare* !reatia lumii este
urmata de lu)rarile 'rovidentei divine, iar mantuirea, anticipata de proorociile
Vechiului Testament, )ulminea#a )u Intru'area si Invierea *iului lui Dumne#eu si
)u indumne#eirea fa'turii 'rin lu)rarea Darului ne)reat. S+* :a;im :arturisitorul
spune ca. aDumnezeu a impartit veacurile in doua. in veacuri prin care Dumnezeu
co4oara la oameni si veacuri prin care omul se inalta la Dumnezeu]* ,ot dinamismul
sau mis)area )reatiei s're indumne#eire isi are )au#a in dimanismul lu)rarilor
dumne#eiesti4 )a ener5ii ne)reate )are urmares) )ondu)erea )reatiei s're
indumne#eire 'otrivit 'lanului divin vesni)* Dumnezeu este 0zvorul actelor care
pornesc din El si prin care creatia este adusa spre El* /ceste acte %u-0 imbogatesc si
%u-0 sc1imba #e Dum%e$eu, i%trucat .l este mai #resus de toate actele !ale si de toate
atributele #e care le ma%i*esta #ri% ele 2#r. (ro*. D. !ta%iloaie3.
(otri'it #la%ului 'es%ic al lui Dum%e$eu, atributele di'i%e su%t e,#resia
lucrarii !ale *ata de lume, #e%tru ca .l sa o co%duca #ri% ele s#re i%dum%e$eirea ei.
Atri(utele divine si modul lor de eA'unere
0n cele ce urmeaza vom e;pune atri4utele divine in fun)tie de eAistenta de Sine
a lui Dumne#eu4 im'artindu-le in 2
M ' atri(ute care tin de su'raesentialitatea lui Dumne#eu, unde isi au locul asa'zisele
atri(ute divine naturale ` unde tre4uie su4liniat +aptul ca su'raesentialitatea lui
Dumne#eu4 )are ne ramane ne)unos)uta in sine4 se fa)e )unos)uta 'rintr-o serie de
atri(ute naturale dinami)e in relatie )u noi4 )um sunt infinitatea4 sim'litatea4
eternitatea4 su'ras'atialitatea sau omni're#enta si atot'uterni)ia lui Dumne#eu. 0n
comparatie cu aceste atri4ute, lumea si +iinta noastra mani+esta unele atri4ute
corespunzatoare cu caracterul lor )reat si finit, care nu pot +i intelese +ara relatia lor
dinamica cu atri4utele divine necreate* %aci asa cum esenta creata a lumii nu se poate
e;plica +ara supraesentialitatea necreata a lui Dumnezeu, tot ast+el atri4utele create ale
lumii nu se pot e;plica +ara atri4utele dinamice necreate ale lui Dumnezeu* Esenta +init a
lumii si esentele in care se rami+ica ea sunt oranduite sa se ridice spre o participare tot
mai mare la atri4utele divine, prin har $pr* Pro+* D* Staniloaie)*
/<
I ' atri(ute care se re+era la s'iritualitarea lui Dumne#eu, unde se vor4este de
atri(utele de ordin intele)tual si moral al lui Dumne#eu ` care sunt legate de e;istenta
divina, )a eAistenta su'rema )u )ara)ter s'iritual. 8tri4utele spirituale sunt mai greu
de de+init decat cele naturale, +iindca asa cum numai duhul omului cunoaste cele ce sunt
ale omului, tot ast+el numai Duhul lui Dumnezeu cunoaste cele ce sunt ale lui Dumnezeu,
caci aDumnezeu este Duh] $0oan 5,&5)* Esenta lui Dumne#eu este esenta s'irituala si
ea este su'ort 'entru atri(utele s'irituale de )unoastere4 de dre'tate4 de sfintenie si
de iu(ire.
>tributele divine naturale si spirituale sunt mi5loace prin care Dumnezeu
supraesential si e-istential se oglindeste in esenta finita si spirituala a lumii# pentru ca
lumea sa poata participa la aceste atribute# prin har.
Atri(utele divine referitoare la su'raesenta lui Dumne#eu
M. Infinitatea lui Dumne#eu
Sensul in+initatii adevarate l'a lamurit S+* :a;im :arturisitorul cand a spus ca in
ea nu e;ista un interval pe care am nazui sa'l parcurgem pentru a aAunge la granite lui,
dincolo de care sa inceapa un alt interval* S+* >rigore de 9Pssa spune ca +aptura merge
din inceputuri in inceputuri, +ara s+arsit, +iindca tinde spre plenitudine* "nfinitul nu
inseamna o aspiratie catre plenitudine, fiind)a 'lenitudinea este infinitul in mod real*
umai creatia tinde spre plenitudine# fiindca este marginita* Daca in+initatea este
atri4utul lui Dumnezeu, marginirea ramane atri4ut al esentei noastre create* Mar5inirea
noastra insa re#ulta din 'uterea infinitatii divine si este menita sa 'arti)i'le dire)t la
a)easta infinitate. Sau, dupa cum spune S+* :a;im :arturisitorul, a natura celor create,
dupa stra4aterea naturala a timpurilor si a veacurilor, se va salaslui in Dumnezeu %el
Enul dupa +iinta, nemaiavand nici o margine, caci in Dumnezeu nu este nici o distanta
$sau limita)* Infinitatea este trans)endenta mar5inirii noastre4 iar mar5inirea
noastra este )onditionata de ea si de 'arti)i'area la infinitatea lui Dumne#eu 'rin
Dar. "nfinitatea lui Dumnezeu se manifesta in nesfarsitele lucrari ale Sale cu privire la
crearea lumii# la sustinerea# conducerea si desavarsirea ei. &reatia nu are si nu poate
avea caracter autonom# asa cum pretinde marea ma5oritate a teologiei eterodo-e
/,
contemporane# fiindca ar ramane marginita in esenta ei creata si n.ar tinde sa se
odihneasca in infinitatea divina necreata. $ara legatura ei cu infinitatea lui Dumnezeu#
creatia ar ramane lipsita de sens* Dumnezeu nu va inceta niciodata sa indumnezeiasca
lumea invaluita si patrunsa de in+initatea divina* S+* Parinti afirma atat infinitatea lui
Dumne#eu4 )at si mar5inirea )reatiei4 'entru a su(linia destinatia )reatiei2
'arti)i'area dire)ta la infinitatea lui Dumne#eu 'rin Darul indumne#eitor.
"nfinitatea lui Dumnezeu nu este o realitate impersonala care sa se con+unde cu
realitatea creata, in mod panteist, sau sa se separe de ea, in mod deist, ci are )ara)ter
'ersonal, +iindca este atri4utul Persoanei su'reme* Supraesenta divina este izvorul
infinitatii# iar esenta divina este ipostaziata in mod treimic in comuniunea de !ersoane
divine# infinite# care ofera persoanei umane +inite putinta de a se 4ucura de 4ogatia ei
inepuiza4ila* !iinta noastra +inita poate +ace proprie e-perienta infinitatii lui Dumnezeu
numai in comuniune cu Dumnezeu ca !ersoana# fara ca fiinta noastra sa.si piarda
granite ei dupa fire. Ridicarea persoanei umane la infinitatea divina se face prin
coborarea !ersoanei divine catre noi prin energiile necreate. U&aci infinitatea este in
5urul lui Dumnezeu# dar nu este in Dumnezeu# iar Dumnezeu ramane mai presus de
infinitateP <pr. !rof. D. Staniloaie=. Datorita lucrarilor necreate, prin care Dumnezeu
co4oara catre om, omul +ace e;perienta potentiala a in+initatii divine in 7ristos inca din
hotarele vietii pamantesti* %aci umanitatea lui 7ristos dupa 0nvierea Sa de a treia zi, a
+ost ridicata la participarea suprema a in+initatii divine prin energiile divine imprimate
deplin in energiile 6ui umane* De aceea, 8postolul doreste crestinilor. aSa Se
salasluiasca, prin credinta 7ristos in inimile voastreb, ca sa cunoasteti iu4irea
coplesitoare a cunostiintei lui 7ristos sis a va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu]
$E+eseni (,,/',@)* Cmul cauta mereu in+initul in +initudinea lucrurilor create, dar acestea
nu pot satis+ace setea lui de in+init, +iindca sunt 4unuri pamantesti trecatoare* 0n+initul se
descopera in 7ristos, +iindca nu este numai om, ci si Dumnezeu* Persoana lui 7ristos este
Dumnezeu %are co4oara catre noi pe +irul lucrarii necreate pentru ca noi sa +acem
e;perienta in+initatii lui Dumnezeu prin curatia vietii*
I. Sim'litatea sau unitatea lui Dumneeu
/&
S+anta Treime este dogma +undamentala a crestinismului, in care unitatea +iintei
divine se conciliaza cu multitudinea lucrarilor necreate divine indreptate catre fapturi*
Enitatea divina nu este unitate +iloso+ica, care e;clude diversitatea, )i unitate
su'ranaturala4 )u )ara)ter 'aradoAal4 )are tine im'reuna unitatea )u diversitatea.
8sa cum su(ie)tul nostru omenes) este simplu in sine, dar din el rasar la nes+arsit
5anduri4 sentimente si a)te4 intr'un mod asemanator, dar in+init mai inalt, Dumnezeu
%el intreit ramane simplu in +iinta Sa, din care insa rasar la nes+arsit acte prin care se +ac
cunoscute o multime de atri4ute* S+* :a;im :arturisitorul vede intreaga creatie
pre+igurata intr'un ansam4lu de ratiuni eterne ale lui Dumnezeu, care se rami+ica din
unitatea lor in opera de creare a lumii si de desavarsire a ei si care, dupa aceea, se intorc
in unitatea lor si )ondu) lumea intrea5a s're unitatea eterna in Dumne#eu* Prin +aptul
ca Dumne#eu este mai 'resus de toate, El nu 'oate fi inteles4 ni)i eA'rimat4 ni)i
'arti)i'at de )ele )reate. Dar prin +aptul ca din El provin toate ratiunile lucrurilor create,
ca le intoarce si le aduna pe toate in Sine, pe cele multe care sun tuna, Dumnezeu ramane
simplu in unitatea Sa*
%el care a re+acut si a desavarsit unitatea in Sine si intre toate si Dumnezeu a +ost
7ristos, pentru ca este Dumnezeu si om, 6ogosul intrupat al Tatalui si :antuitorul
nostru* %u toate ca omul nu s'a miscat spre desavarsirea unitatii sale cu Dumnezeu,
Dumnezeu s'a +acut om ca sa vindece umanitatea asumata de a s+asierile] ivite prin pacat
si sa recapituleze toate in Sine si pe noi cu Dumnezeu* El a +acut toata creatia una, ca sa
arate la s+arsit ca +irea creata este una cu cea necreata prin iu4ire si aptitudinea cea dupa
har* &eca#itularea lumii i% )ristos este calea #ri% care di'ersitatea lumii isi regaseste
u%itatea i% Dum%e$eu.
Datorita puterii lui 7ristos, si oamenii pot pasi pe calea lucrarii 6ui de uni+icare*
Cmul credincios se uni+ica mai intai pe sine insusi, depasind dez4inarea dintre su+let si
trup si dintre diversele sale tendinte* 8ceasta se realizeaza prin intarirea spiritului care
echivaleaza cu o eli4erare a trupului si a spiritului de patimile care sla4esc pe om si'l
dez4ina in sine insusi si in raporturile lui cu semenii si cu Dumnezeu* Cmul do4andeste
ast+el unitatea sau simplitatea lui in Dumnezeu si invinge +orta descompunerii, a
corupti4ilitatii* E;ista insa si oameni care parcurg drumul invers, spre o tot mai mare
s+asiere launtrica, spre o despartire de Dumnezeu si de semenii lor* Crgoliul, lacomia,
/(
mania, po+ta nemasurata sunt +actorii acestor despartiri si s+asieri in +irea umana, dar si
cauza s+asierilor din cultura umana* Din momentul in care cultura se rupe din legatura ei
interioara cu Dumnezeu, isi pierde unitatea si se trans+orma intr'o avalansa pluralista de
idei, teorii sau ideologii care provoaca con+uzia si dezorientarea omului secularizat*
Revelatia divina insasi a +ost separata de Persoana divino'umana a lui 7ristos si
trans+ormata intr'un amalgam de adevaruri partiale care se o+era consumului pu4lic* 0n
7ristos, ca Dumnezeu si om, pluralitatea se impleteste cu unitatea, +iindca daca oamenii
sunt multi, Dumnezeu intrupat este Enul, si El poate sa ne duca la unitate interioara si
e;terioara* +mul poate invinge sfasierea din firea lui launtrica si dezbinarea dintre el si
semeni# provocate de patimi# de individualism saui de pluralismul debordant al culturii
contemporane# numai in relatia dinamica cu Hristos# &are recapituleaza totul in sine
<Afeseni 4#48=.
P.Eternitatea lui Dumne#eu
Eternitatea lui Dumnezeu constituie +antana inepuiza4ila a e;istentei Sale
personale supreme ca izvor al tuturor actelor in care se mani+esta viata ei*atat eternitatea
unei su4stante neschim4a4ile, cat si aceea a unei deveniri continue este o +alsa eternitate*
Deasupra acestor +alse eternitati de tip parmnidian si 7egelian pe care le descoperim in
manualele scolastice, adevarata eternitate este aceea a S+intei Treimi* 9umai in
comuniunea desavarsita intre intre su4iectele inepuiza4ile si in intrioritatea reciproca a
in+ainitati lor se a+la viata nesecata, nelimitata si eterna a Treimii* Dumnezeu este etern
pentru ca nu e;ista la El o depasire a comuniunii realizare spre o alta mai deplina* C
asemenea depasire este posi4ila numai acolo unde +iinta e limitata si tinde sa creasca
spre o e;istenta cu adevarat in+inita*
9umai pentru ca este prin Sine plenitudine mai presus de orice determinare si
devenire, de orice crestere sau descrestere, Dumnezeu a putut crea o lume destinata
impartasirii de eternitatea Sa* %aci aaceasta este viata vesnica, sa Te cunoasca pe Tine,
singurul Dumnezeu 8devarat, si pe 0isus 7ristos, %are 6'ai trimis a $ 0oan ,/, ( )*Viata
dumnezeiasca este plenitudine in+inita continuu prezenta* 0n viata lui Dumnezeu nu
e;istat un trecut, pentru ca trecutul masoara distanta parcursa spre desavarsire, si nici un
viitor, pentru ca prin viitor se spera intr'o desavarsire care nu este posedata in prezent* 0n
/5
dumnezeiasca este un prezent +ara o re+erinta la trecut si la viitor pentru ca se traieste
pururea in plenitudine* Dumnezeu ramane deasupra timpului, iar eternitatea lui
Dumnezeu este plenitudinea iu4irii vesnic prezente*
Dumnezeu este vesnic prezent in timp si vesnic deasupra timpului. a %el ce este si
%el ce era si %el ce va sa vina*]$ 8pocalipsa ,, 5 )* Relatia dintre eternitate si timp se
rezolva numai lumina relatiilor intrepersonale dintre Dumnezeu si om, asa cum ne aratata
Scriptura si Parintii* Pe de o parte, timpul nu este contrara eternitatii, o cadere din
eternitate , dar nici o eternitate in des+asurare* Eternitatea dumnezeiasca, ca dialog al
iu4irii eterne si desavarsite intre su4iecte care sunt interioare unul altuia, poatra in ea
posi4ilitatea timului, iar timpul are si el posi4ilitatea impartasirii de eternitate in
comuniune cu Dumnezeu prin har. &aci Dumnezeu# fiind comuniune interpersonala
eterna# poate intra in reletii de iubire cu fiintele teporale* 8st+el , S+antul :a;im
marturisitorul spune ca . aRatiuniile timpului sunt in Dumnezeua* Pe de alta parte,
oamenii castiga eternitatea printr'o misare spre Dumnezeu etern, care se realizeaza in
timp* S+antul :a;im :arturisitorul a respins teoria platonic' origenista, care considera
miscarea ca o cardere pacatoasa a +iintelor spirituale din unitatea lui Dumnezeu, motiv
pentru care aceastea au +ost inchise in trupuri, de unde ele cauta sa se eli4ereze cat mai
repede de miscarea temporala din lume pentru a se ridica in eternitatea divina* Sf. MaAim
Marturisitorul )onsidera )a mis)area este im'rimata de Dumne#eu insusi fiintelor
rationale )reate de El4 )a sin5urul miRlo) 'rin )are ele 'ot inainta s're odiDna finala
in eternitatea Lui. 0n comparatie cu teoria origenista, care pornea de la miscare spre
cadere, pentru ca prin creatie sa se aAunga la sta4ilitatea +inala, S+antul :a;im porneste
de la creatie, pentru ca prin miscare +iintele create sa ia odihna +ericita in eternitatea lui
Dumnezeu* Pe acest temei se poate spune ca tim'ul inseamna 'entru Dumne#eu
durata dintre (ataia Sa la 'oarta inimii noastre si )li'a in )are Ii des)Didem4 +iindca
%reatorul nu intra cu sila in viata creaturilor Sale* 0n lumina acestor consideratii putem
spune ca ra'ortul dintre tim' si eternitate )onsta in intervalul dintre )Demarea lui
Dumne#eu si ras'unsul oamenilor.
Dumnezeu nu S'a multumit numai sa ne cheme, ca sa raspundem la apelul Sau, ci
ne o+era permanent in 7ristos raspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu* Vointa
omeneasca a lui 7ristos raspunde deplin vointei Sale dumnezeiesti +ara sa suprime
/-
distanta dintre ele* Vointa dumnezeiasca se arata totdeauna ca una care ofera# iar vointa
omeneasca ramane aceea care raspunde. @ristos de'aseste in El insusi intervalul
dintre )Demarea lui Dumne#eu si ras'unsul omului4 'rin indumne#eirea firii Sale
umane4 pe care ne'o impartaseste si noua* !iul lui Dumnezeu S'a intrupat pentru a ne
aAuta sa depasim intervalul temporar care ne separa de deplina comuniune cu Dumnezeu
prin indumnezeirea noastra in El* 9oi nu do4andim eternitatea si indumnezeirea in a+ara
de timp, ci prin timp, intrucat timpul +ace parte din structura rationala a +iintei noastre si a
intregului univers* Depasirea timpului nu ne scoate din realitatea lumii, ca in Platonism,
+iindca lumea isi are rationalitatea ei in 7ristos, ca 6ogos, %reator si Rascumparator* Din
relatia noastra interpersonala cu 7ristos, primim puterea spirituala ca sa raspundem la
chemarea eternitatii si sa do4andim arvuna indumnezeirii noastre in hotarele trecatoare
ale acestei lumi* Procesul indumnezeirii noastre in 7ristos echivaleaza cu pre+acerea
timpului in eon* Timpul este eonul care se opreste din miscare, iar eonul este timpul
purtat de miscare catre eternitate* Prin curatirea de patimi si printr'o viata virtuoasa in
7ristos pre+acem timpul in eon, ca punte intinsa spre eternitatea lui Dumnezeu*
%u toate acestea, depasirea intervalului dintre noi si Dumnezeu ramane
totdeauna insuficienta in cursul vietii noastre, mereu +ranta de pacat, de egoism, chiar
daca realizam un progres* :ai mult, datorita egoismului multi dintre noi cad din raza
eternitatii in timpul gol si lipsit de sens duhovnicesc. En re+uz continuu de a raspunde la
iu4irea lui Dumnezeu determina creatura sa cada intr'o neputinta totala de comunicare*
SpriAinindu'se pe a+irmatia paulina $Evrei ,,, (@'5<), Crigen a aratat ca 7ristos nu 4ea
vinul 4ucuriei, pentru ca El su+era mereu de amaraciunea pacatelor noastre, care ne
impiedica sa raspundem in El la %hemarea lui Dumnezeu* a%aci acum, pentru ca este
milostiv, plnge cu mai mult comptimire dect 8postolul cu cei ce plng i dorete s
se 4ucure cu cei ce se vor 4ucura] $Romani ,&,,-)* De aceea s'a spus c 7ristos va +i n
agonie pn la s+ritul lumii* !%)i numai la sf.r&it eternitatea va )ov.r&i tim'ul4 aa
cum l'a covrit n 7ristos, i vor aprea cerul i pmntul nou al \mpriei venice a lui
Dumnezeu*8tunci Dumnezeu "va usca lacrimile celor ce vor +i n mod deplin cu El i n
El, n venicie] $c+*8pocalips &,,-)* Vn concluzie am putea spune c eter%itatea
co#le4e4te tim#ul #ri% iubire, 4i la s*5r4it %u 'a mai *i tim# <>pocalips 48#S= pentru c
vom avea n noi numai iubirea lui Dumnezeu.
/3
S. Su'ras'a$ialitatea &i omni're#en$a lui Dumne#eu
Dumne#eu este mai 'resus de s'a$iu4 e su'ras'a$ial4 dar ?n a)ela&i tim' e
're#ent ?n tot s'a$iul4 e omni're#ent. ]%erul este tronul :eu i pmntul aternutul
picioarelor :ele], zice Domnul $0saia 33,,)* Dumnezeu este mai presus de spaiu, +iindc
spaiul ar mrgini nemrginirea lui Dumnezeu, i este prezent n spaiu, cci spaiul si
toate +iinele create i primesc e;istena de la El* ]Ende voi +ugi de la Duhul Tu i de la
+aa Ta unde m voi duceF], spune Psalmistul $Psalm ,(1,/)* %u toate c Dumnezeu
rmne dincolo de spaiu, iar +pturile rmn n spaiu, totui Dumne#eu ?n ,reime
'%strea#% o le5%tur% dinami)% )u toate f%'turile )reate4 'rin s'a$iu4 su( dou%
as'e)te im'ortante. Pe de o parte, spaiul nu e o +orm inteligi4il care nvluie lucrurile
sensi4ile din e;terior, n sens aristotelic, ca un container, sau n sens Iantian $ca +orm a
intuiiei teoretice), )i fa)e 'arte din stru)tura o%tologic interioar% a lumii )reate4
)are $ine ?m'reun% f%'turile ?ntre ele &i f%'turile )u !reatorul lor. Departe de a
nchide +iinele ntre ele nsele, izolndu'le de cosmos, n sens individualist, s'a$iul are
)ara)ter inter'ersonal &i des)Dide omul rela$iei dinami)e )u ?ntre5 )osmosul &i )u
Dumne#eu. !iecare +iin sau lucru 'oart% )osmosul ?n sine, +iindc s'a$iul fa)e 'arte
din stru)tura ontolo5i)% a universului4 att n lumina Revelaiei, ct i a +izicii
+undamentale contemporane* Pe de alt parte, s'a$iul este &i o realitate eAisten$ial%, care
i are e;plicaia n relaiile interpersonale din viaa mai presus de +ire a S+intei Treimi* \n
perspectiv trinitar i etern, s'a$iul ne este dat )a interval &i mi&)are ?n rela$iile
dintre oameni &i Dumne#eu4 sau ?n rela$iile dintre oameni. Dac tim'ul e durata
dintre rspunsul omului i chemarea la iu4ire a lui Dumnezeu, atunci spaiul este dista%6a
dintre apelul lui Dumnezeu i rspunsul omului* Datorit li4ertii noastre putem micora
sau spori intervalul dintre noi i Dumnezeu, dar Dumnezeu st mereu la ua inimii i 4ate
ca s 0 se deschid, prin har* Timpul i spaiul ne sunt date ca drum inevita4il spre
eternitatea i in+initatea vieii mai presus de +irea S+intei Treimi* >stfel# n lumina Sfintei
Treimi# !#a6iul este mediul o%tologic 4i e,iste%6ial 7% care se des*4oar rela6ia
di%amic, ca mi4care 4i dista%6, di%tre c1emarea lui Dum%e$eu 4i rs#u%sul omului.
Cmul a +ost creat ca inel de legtur ntre Dumnezeu i lume, ca s nving spaiul
prin puterea Duhului i s participe la eternitatea %reatorului* Dar unirea aceasta a
//
oamenilor cu lumea i cu Dumnezeu s'a realizat deplin n 7ristos, %are a copleit n Sine,
prin iu4ire, distana spaial care separa pe om de Dumnezeu* Un @ristos este atins%
$inta esDatolo5i)% s're )are este )Demat ori)e om4 )u ?ntrea5a )rea$ie4 )a s%
de'%&eas)% distan$a dintre )Demarea lui Dumne#eu &i r%s'unsul omului. Prin
li4ertatea lui, omul poate mri sau poate micora distana dintre el i Dumnezeu, dup
credina sau necredina lui n 7ristos* Cmul necredincios sporete deprtarea lui de
Dumnezeu prin propriul egoism, rmnnd n singurtatea vieii i n a+ara comuniunii cu
S+nta Treime* Dimpotriv, omul credincios se curete de patimi i sporete n iu4ire,
cu puterea pe care o primete de la 7ristos nsui, i micoreaz distana dintre El i
Dumnezeu* Dar,?nvin5erea final% a distan$ei )are ne se'ar% de Dumne#eu se va
reali#a numai du'% Parusie. %ci dup str4aterea natural a timpului i veacurilor,
]natura celor create se va sllui n Dumnezeu, %el Enul dup +ire, nemaiavnd nici o
margine, cci n Dumnezeu nu e;ist nici un interval]* 8tunci Dumnezeu va +i totul n
toate, copleind durata i intervalul dintre +pturi i %reatorul lor* >stfel# Hristos este
"nelul legturii netrectoare dintre Dumnezeu 'i om# &are ne a5ut s dep'im distana
spaiului ce ne desparte de Al# printr.un proces duhovnicesc care ncepe potenial n
2iseric 'i se va desv%r'i plenar n Vmpria ,ui.
/. Atot'uterni)ia lui Dumne#eu
Dumnezeu este atotputernic fiind)% s%v.r&e&te toate ).te vrea. Dar Dumnezeu
nu acioneaz n mod ar4itrar, ci lucreaz numai ?n dire)$ia (inelui4 fiind)% V(inele
)oin)ide )u fiin$a SaK4 cum spune S+ntul 0oan Damaschin. ]Dumnezeu poate cte vrea,
dar nu vrea cte poate, cci poate pierde lumea, dar nu vrea], adaug acelai printe*
Dumnezeu nu poate svri ceva ru, +iindc ar nsemna s lucreze mpotriva propriei
Sale +iine* Dumnezeu acioneaz permanent numai n direcia 4inelui, +iindc 4inele
+iinial divin se arat n relaia de iu4ire per+ect dintre Persoanele treimice* De aceea,
atunci, ).nd Dumne#eu Dot%r%&te s% lu)re#e ?n afara Sa folose&te 'uterea Sa 'entru a
)reea 'ersoane )are s% se mi&te ?n dire)$ia )omuniunii )u El. \n acest scop, Dumnezeu
sdete i ntrete n persoanele )reate 'uterea mi&)%rii naturale s're El4 ca s se
/1
poat nla la comuniune cu %reatorul lor* Puterea dat nou Dumnezeu urmrete s
susin micarea natural a +iinelor create spre Dumnezeu ca spre 4inele lor propriu*
Sf.ntul MaAim s'une )% fiin$ele ra$ionale au trei moduri ale eAisten$ei lor2 'e )el al
eAisten$ei naturale4 'e )el al eAisten$ei (une &i 'e )el al eAisten$ei eterne. Primul mod
este dat n +aa persoanelor i lucrurilor, cel de'al doilea are caracter deli4erativ, +iindc
ine de voina +pturii, iar cel de'al treilea este captul lor, procurnd e;istena venic i
+ericit n comuniune cu Dumnezeu, a celor ce au pit pe calea 4inelui, i e;istena
venic i ne+ericit, a celor ce au clcat peste voia lui Dumnezeu* !a'odo'era
atot'uterni)iei dumne#eie&ti este )rea$ia. %ci "El a zis i s'au +cut, El a poruncit i s'
au zidit] $Psalm (&,@)* 0ar dup cuvntul 8postolului, creaia aspir s +ie eli4erat de
stricciune, ]ca s +ie prta la li4ertatea mririi +iilor lui Dumnezeu] $Romani 1,&,)*
>stfel# din cauz c binele se identific cu fiina lui Dumnezeu ipostaziat treimic#
Dumnezeu creeaz omul 'i lumea din iubire# ca s le 7m#rt4easc de #uterea !a
%ecreat, 'i pentru ca omul 'i lumea s tind ctre Al# "zvorul comuniunii eterne.
Dumne#eu U&i manifest% atot'uterni)ia Sa ?ns% ?n mod )ulminant ?n Unvierea
lui @ristos )ea de a treia #i. \n timpul activitii Sale pmnteti, :ntuitorul ?i'a
mani+estat puterea divin prin minunile s%v.r&ite asupra naturii i asupra oamenilor i
prin nvierea +iului vduvei din 9ain, a +iicei lui 0air i a dreptului 6azr* Dar aceast
putere s'a mani+estat culminant n actul propriei Sale ?nvieri de a treia zi* Este adevrat
c 7ristos a +ost nviat i de Tatl, cum spune Scriptura, dar nu numai de Tatl, +iindc n
acest caz ar +i rmas un om izolat n hotarele propriei sale imanene* 7ristos a +ost nviat
i de Tatl, dar a nviat i El nsui, +iindc este Dumnezeu i om adevrat, aa cum
mrturisete Biserica rsritean, iar ?nvierea este a)t al iu(irii divine trinitare. Dup
cuvntul Scripturii, 7ristos S'a smerit pe Sine pn la moarte pe cruce $!ilipeni &, -',,),
dar ?n a)east% smerenie a Sa @ristos a '%strat inte5ral% Dumne#eirea Sa4 fiind)%
)Deno#a nu ?nseamn% 'ierdere de 'utere4 )i manifestarea atot'uterni)iei divine )a
iu(ire ne5r%it% a lui Dumne#eu fa$% de om. 7ristos a nviat din mori +iindc n actul
smereniei a pstrat intact atotputernicia divin a iu4irii, pe care o are n comun cu Tatl
i cu Duhul S+nt* %henoza arat c Dumnezeu )o(oar% la )reaturi )a s% le d%ruias)%
tre'tat 'uterea Sa ne)reat%4 din iu(ire4 &i nu )a s% le desfiin$e#e 'rin atot'uterni)ia
Sa. \n 7ristos, !iul lui Dumnezeu Se +ace 'urt%torul iu(irii treimi)e des%v.r&ite fa$%
/@
de oameni &i al iu(irii umane ridi)ate la )a'a)itatea r%s'unsului des%v.r&it la
a)east% iu(ire. Vn stare de Vnviere# )ristos %e comu%ic 4i %ou aceast #utere a
iubirii uma%e *a6 de Dum%e$eu 4i a lui Dum%e$eu *a6 de oame%i, pe care o vom
e-perimenta plenar n starea de nviere# dar pe care o primim ca arvun nc din timpul
vieii noastre pm%nte'ti.
En rol important al chenozei lui 7ristos i al \nvierii Sale este i acela de a arta
c s)o'ul lui Dumne#eu nu este de a domina lumea din eAterior4 )i de a o )onserva &i
transfi5ura din interiorul ei 'rin ener5iile ne)reate. \n cazul n care se pornete de la
autonomia lumii +a de Dumnezeu, care suprim orice legtur interioar ntre
Dumnezeu i creaie, atunci se aAunge la concluzia c atotputernicia lui Dumnezeu
rmne circumscris n hotarele transcendenei divine, iar omul caut s domine lumea n
locul lui Dumnezeu, cu aAutorul tehnicii, +iindc duce lips de putere spiritual din cauza
ndeprtrii lui de Dumnezeu* Dac se pornete ns de la teonomia &i as'ira$ia lumii
)%tre Dumne#eu4 atun)i s)o'ul atot'uterni)iei lui Dumne#eu este a)ela de a sus$ine
)rea$ia &i de a o afirma din interior4 'rin ener5iile ne)reate4 dar &i din eAterior4 'rin
teDni)a folosit% de om ?n )alitatea sa de ?m'reun%-lu)r%tor )u Dumne#eu. 8a se
e;plic i motivul principal pentru care atotputernicia lui Dumnezeu +a de creaie nu a
+ost resimit de Biserica rsritean ca o aprare a lui Dumnezeu n +aa prometeismului
uman, sau ca o a+irmare a e+icienei e;clusive a lui Dumnezeu, mpotriva oricrei
e+iciene umane, ci ca eA'resie a iu(irii atot$iitoare a lui Dumne#eu fa$% de )rea$ie4
dar &i as'ira$ia )rea$iei )%tre Dumne#eu4 n lumina \nvierii lui 7ristos, cum ne
sugereaz imaginea Pantocratorului* Garl Rahner a pus accentul pe "sperana
transcendental a \nvierii lui 7ristos]* Prin \nvierea Sa, 7ristos ne'a artat c Dumnezeu,
n iu4irea Sa atotiitoare, nu caut s micoreze omul, ci s'l ridice treptat la
ndumnezeire, ca s participe la comuniunea de via venic a S+intei Treimi* Vn lumina
lui Hristos 'i a Vnvierii Sale# atot#uter%icia lui Dum%e$eu se ma%i*est ca iubire
atot6iitoare *a6 de om 4i *a6 de crea6ie, #e%tru ca 7%treaga $idire s de'i% cer 4i
#m5%t %ou 7% 8m#r6ia lui Dum%e$eu.
1<

A,RIBU,ELE SPIRI,UALI,"II LUI DUMNEEU
M. Atot&tiin$a &i ?n$ele')iunea lui Dumne#eu
Dumne#eu )unoa&te totul4 dar )uno&tin$a Sa are )ara)ter inefa(il. \nelegerea
sau cunoaterea lui Dumnezeu e mai 'resus de ori)e minte &i ?n$ele5ere. Dionisie
8reopagitul spune c nelegerea lui Dumnezeu este mai presus de toate acestea, +iindc
"Dumnezeu este minte neneleas i cuvnt negrit]* Dumne#eu nu )unoa&te lu)rurile
din afara lor4 )a omul4 )i le )unoa&te din Sine4?n )alitate de !au#% a tuturor
lu)rurilor. Dumnezeu este atottiutor, "cci mintea dumnezeiasc tie despre e;istene
nu a+lnd de la e;istene, ci ea are mai nainte din Sine i n Sine, n calitate de %auz,
tiina i cunotina tuturor n esena lor, +iindc a conceput'o pe aceasta de mai nainte]*
1,
Dar dac Dumnezeu le cunoate pe toate nu ?nseamn% )% 'redetermin% f%'turile s%
lu)re#e ?m'otriva voin$ei lor. S+ntul 0oan Damaschin a lmurit aceast pro4lem
spunnd c "Dumnezeu le pretie pe toate, dar nu le predetermin pe toate]* Dup
cuvntul Scripturii "Dumnezeu vrea ca tot omul s se mntuiasc i la cunotina
adevrului s vin]$0 Timotei &,5)* ]Dac ar +i depins numai de Dumnezeu, spune S+ntul
0oan 7risostom, toi oamenii s'ar +i mntuit i ar +i venit la cunotina adevrului]*
Dum%e$eu cu%oa4te toate lucrurile 7% !i%e, 7% calitate de Cau$ a lor, dar %u
#redesti%ea$ #e %ime%i, *ii%dc 6i%e seama de libertatea omului, $idit du# c1i#ul 4i
asem%area !a, #otri'it #la%ului 'e4%ic al 7%6ele#ciu%ii !ale.
Dumne#eu este at.t atot&tiutor4 ).t &i ?n$ele't. K!.t s-au m%rit lu)rurile ,ale4
Doamne4 toate ?ntru ?n$ele')iune le-ai f%)utK4 s'une Psalmistul $Psalm ,<(,&5)* 0ar
8postolul neamurilor e;clam n +aa mreiei creaiei. ]C, adncul 4ogiei i al
nelepciunii i al tiinei lui Dumnezeuc %t sunt de necercetate Audecile 6ui i ct de
neptrunse cile Salec]LRomani MM4PPQ. Dumnezeu le cunoate pe toate nu numai pentru
c este %auza lucrurilor, ci i pentru +aptul c le'a hotrt pe toate mai dinainte, potrivit
nelepciunii Sale i planului Su venic* S+ntul Pavel are n vedere acest plan al
?n$ele')iunii divine atun)i ).nd vor(e&te des're ?ntru'area *iului lui Dumne#eu )a
,aina )ea din ve)i as)uns% ?n Dumne#eu &i de ?n5eri ne&tiut%.K %ci privind ctre
aceast Tain, Dumnezeu a adus la e;isten +iinele lucrurilorK4 spune S+ntul :a;im
:rturisitorul* Enii teologi, ca S*BulgaIov, 8* Soloviev sau P*!lorensIz, au +ost att de
+ascinai de nelepciunea lui Dumnezeu, nct au trans+ormat'o din atri4ut divin n esen
comun a Treimii +r s in seama de pericolul con+uziei dintre Dumnezeu i 6ume,
care duce la determinism, predestinaie sau negarea li4ertii umane i a 6ogosului
creator* Dar tocmai prin +aptul c Dumnezeu a 'rev%#ut m.ntuirea omului ?n @ristos
din eternitate ?nseamn% )% a $inut seama de li(ertatea omului4 +iindc Dumnezeu nu
este o !iin care se con+und cu lumea4 )i o Persoan% li(er%4 %are rmne dincolo de
lume, dar i n lume prin energiile necreate* Dumnezeu respect li4ertatea omului, pe care
El nsui l'a zidit dup chipul Su, ca s'i hotrasc el nsui destinul etern, cu aAutorul
harului divin* (otri'it 7%6ele#ciu%ii !ale, Dum%e$eu cu%oa4te totul de mai 7%ai%te 4i a
1otr5t di% 'eci m5%tuirea lumii 7% )ristos, #otri'it #la%ului !u 'e4%ic, *ii%c a 6i%ut
seama de libertatea omului.
1&
8tt atottiina, ct i nelepciunea lui Dumnezeu ne arat c )unoa&terea lui
Dumne#eu are )ara)ter 'ersonal. Prinii rsriteni declar c de'lina )unoa&tere este
unirea ?ntre )el )e )unoa&te &i )el )unos)ut &i ea )onst% ?n referirea iu(itoare a unui
su(ie)t la alt su(ie)t4 aa cum se raporteaz Persoanele S+intei Treimi ntre ele* De
alt+el, etimologia cuvntului latin cognosco <cognoscoWcum= arat c oamenii i'au dat
seama din timpuri strvechi de caracterul interpersonal al cunoaterii* Eu cunosc sau sunt
)on&tient de mine ?n rela$ie )u Dumne#eu4 iar )unoa&terea de sine s'ore&te odat% )u
)unoa&terea lui Dumne#eu. Dumnezeu poate +i cunoscut prin analogie cu toate i prin
prezena n toate ca Enul ce este %auza lor, dar cea mai dumnezeiasc cunoatere a 6ui
este V)unoa&terea 'rin unirea )u El mai 'resus de minteK. ]%unoaterea este +actorul
uni+icator al celor ce cunosc i al celor cunoscui, iar ignorarea este cauza schim4rii
continue i a despririi celui ce ignor datorit lui nsui* %unoscnd n viaa viitoare n
mod desvrit pe Dumnezeu, vom +i unii cu El n mod statornic]* Unirea omului )u
Dumne#eu atin5e a'o5eul ei ?n @ristos4 cci n El Dumnezeu cunoate umanul ca pe
Sine nsui,cci acelai e i Dumnezeu* Vn Hristos# care rm%ne Dumnezeu 'i om
nedesprit# avem putina de a ne cunoa'te pe noi n'ine# sporind n cunoa'terea 'i
iubirea fa de Dumnezeu 'i fa de semeni.
I.Dre'tatea lui Dumne#eu
Dre'tatea fa$% de f%'turi ?&i are temeiul ?n e5alitatea Persoanelor treimi)e.
8spiraia noastr spre dreptate nu pornete de la o idee a4stract a dreptii, care urmeaz
s se e;tind practic la toi, )i de la realitatea Persoanelor divine4 )are r%m.n e5ale
?ntre ele f%r% s% se )onfunde una )u alta. De aceea, Dumnezeu refer% dre'tatea la to$i
oamenii ?m'reun% &i la fie)are om ?n 'arte. Dac pcatul nu ar +i acoperit realitatea
noastr uman autentic, omul nu ar +i tre4uit s porneasc de la o idee a4stract de
dreptate, ci de la realitatea dre't%$ii dat% ?n e5alitatea noastr% de fiin$e #idite du'%
)Di'ul lui Dumne#eu. %ci Dumnezeu %el drept n raporturile Persoanelor treimice nu
poate s nu +ie drept i n raport cu creaturile Sale* Dorin$a omului de dre'tate 'entru
sine4 (a#at% 'e )onvin5erea )% Dumne#eu e dre't4 tre(uie s% fie le5at% de dorin$a de
dre'tate e5al% &i 'entru )eilal$i4 neuit.nd )% Dumne#eu4 ?n (un%tatea Sa4 i-a f%)ut &i
1(
'e a)e&tia )a s% se (u)ure de dre'tate &i feri)ire. Bmul 'oate &i este dator s%
revendi)e dre'tatea 'entru sine &i 'entru semenii s%i ?n virtutea fa'tului )%
Dumnezeu i'a +cut pe toi cu dreptul de a se 4ucura de 4unurile pe care le'a dat prin
creaie* :ai mult chiar, n revendicarea dreptii de la semenii si, omul nu tre4uie s
amestece mila, ci dreptatea, +iindc nu semenii si umani l'au creat pe el, )i sunt )reaturi
e5ale )u el &i )omit un a(u# atun)i ).nd re$in 'e nedre't o stare material%
su'erioar% )instirii )uvenite lor. Este drept ca nepartizarea 4unurilor materiale s se
+ac dup o anumit egalitate, dar s se in seama i de e+orturile oamenilor* %el ce nu
?nde'line&te )ondi$ia dre't%$ii )erute de Dumne#eu nu 'oate a&te'ta s% se
?m'%rt%&eas)% de r%s'lata &i feri)irea )are ?i vin de la Dumne#eu. /st*el, se%sul
com#let al dre#t6ii co%st 7% *a#tul c *iecare #rime4te de la Dum%e$eu cel dre#t,
du# dre#tate sau %edre#tatea sa.
Dreptatea e;terioar nu poate +i desprit de dre'tatea interioar% a omului.
0negalitatea n ordinea social se datoreaz unora dintre semenii notri, pe cnd cea din
ordinea spiritual depinde de +iecare dintre noi n parte* De aceea, dac cea dinti poate +i
nvins prin lupta mpotriva altora, cea de a doua nu poate +i nvins dect prin lupta cu
sine nsui. Da)% to$i ar du)e a)east% lu't% )u ei ?n&i&i4'rin de'%&irea e5oismului4 s-ar
reali#a nu numai dre'tatea sau e5alitatea ?n ordinea s'iritual%4 )i &i adev%rata
dre'tate ?n ordinea so)ial%. Dumnezeu susine aceast naintare spre dreptatea
adevrat, dar nu o d de'a gata, pentru c tre4uie s ne apropriem de a prin e+orturile
noastre* De aceea, 7ristos +ericete pe cei +lmnzi i insetai de dreptate* %ei ce se
mprtesc de puterea sau energia dreptii lui Dumnezeu i sunt animai de dorina
dreptii sociale nu caut s impun dreptatea prin violen i agresivitate, ci prin
dreptatea comportrii proprii i prin dialog, aa cum a procedat :ntuitorul cu Raheu*
KS% nu deose(e&ti 'e (o5at de s%ra)4 s'une Sf.ntul Isaa) Sirul4 )i s% fie 'entru tine
to$i e5ali ?n (ine4 )%)i 'rin a)easta vei atra5e &i 'e )ei nevredni)i la (ine.K S'a a+irmat
uneori c apostolatul social al regretatului Patriarh =ustinian ar +i +ost inspirat din
revoluia 4olevic, aa cum s'a ntmplat cu teologia eli4errii sud'americane* Este
adevrat c apostolatul social presupune o revoluie, dar nu este vor4a de revoluia
4olevic sngeroas, ci de o revolu$ie a rena&terii s'irituale &i morale a )re&tinului4
i#vor.t% din Rertfa lui @ristos4 )are a fost urmat% de r%s'lata Unvierii Sale din mor$i
15
&i a slavei ve&ni)e. 7ristos a su+erit pe nedrept pentru pcatele oamenilor, pentru ca prin
mila 6ui s'i iz4veasc pe toi* De aceea 8postolul neamurilor spune c, n El ni s'a
artat dreptatea cea mai nalt, care e totodat mila cea mai mare, mila covritoarec $c+*
E+eseni &,52Romani @,&(2Tit (,-)* Dre#tatea lui Dum%e$eu se 7%t5l%e4te cu mila !a
%egrit, 7% )ristos.
P.Sfin$enia lui Dumne#eu
Sfin$enia este un atri(ut 'ersonal al lui Dumne#eu &i ?&i are i#vorul ultim ?n
tri'ersonalitatea divin%. \nc din vremea Vechiului Testament ngerii laud pe
Dumnezeu n ceruri. ]S+nt, S+nt, S+nt este Domnul Savaot] $0saia 3,,), n+ind prin
aceasta caracterul personal trinitar al s+ineniei* Sfin$enia se reali#ea#% ?n 'uritatea4
deli)ate$ea &i fidelitatea maAim% a rela$iilor intratrinitare4 unde DuDul )el Sf.nt este
)omuni)area sfin$eniei inter'ersonale dintre ,at%l &i *iul. %aracterul interpersonal al
s+ineniei trinitare, n Duhul S+nt, este temeiul relaiilor interpersonale dintre Dumnezeu
i +ptur* \n Duhul S+nt s+inenia Persoanelor Sfintei ,reimi ni se )omuni)% &i nou%
)a realitate des%v.r&it% a rela$iei dintre 'ersoana uman% &i Dumne#eu4 )um tre(uie
s% fie ?ntre 'ersoanele umane. Datorit +aptului c Persoanele treimice se transcend una
+a de alta prin puritatea i +ideliatea s+ineniei, Duhul lui Dumnezeu cel S+nt ne
cheam i pe noi s ne transcendem prin s+inenie n 7ristos* Dac s+inenia nu ar +i
transcendent i Dumnezeu nu ar co4or la om pe +irul scnteietor al energiilor divine, n
7ristos, noi nu ne'am putea ridica ctre s+inenia lui Dumnezeu n Treime* Sfin$enia lui
Dumne#eu 're#ent% ?n lume 'rin @ristos este dovada eAisten$ei unei ordini
trans)endente &i 'oate )% nimi) nu se tr%ie&te at.t de trans)endent ca s+inenia, acest
"misterium tremendum] n care este m4rcat revelarea Sa* Tudor Vianu spune n
"Teoria valorilor] c s+inenia este suma tuturor nsuirilor divine* !*i%6e%ia 74i are
temeiul 7% caracterul i%ter#erso%al al rela6iilor tri%itare 4i %i s-a desco#erit 7% )ristos
ca de#li%a reali$are a uma%ului.
Se susine adesea c noi nu ne putem mprti de s+inenia lui Dumnezeu, iar n
timpul urm aceast opinie s'a dezvoltat ?n teoria se)ularismului4 )are 'retinde )%
)re&tinismul ar fi desfiin$at Vsa)rulK4 )a o )alitate a unor 'ersoane4 lo)uri4 o(ie)te
s'e)iale4 &i ar fi 'rofani#at totul. 6a 4aza secularismului se a+l concepia despre
1-
autonomia lumii +a de Dumnezeu, care nu are nimic comun cu S+nta Scriptur din care
a+lm c "Duhul lui Dumnezeu Se purta peste ape] $!acerea ,,(@)* 8ceast concepie
secularist, mprtit de marea maAoritate a cretintii actuale, consider c lumea ar
+i +ost creat ntr'adevr de Dumnezeu, dar c e;ist ca o realitate autonom, prin ea
nsi, +r relaie interioar cu %reatorul ei* Este vor4a de o concepie a lumii care vine
din nelepciunea omeneasc, com4tut de 8postolul Pavel, +iindc con+und
transcendena lui Dumnezeu cu a4sena Sa din creaie* !osmolo5ia (i(li)% are )ara)ter
teonom4 i nu autonom, adic rmne deschis ctre Dumnezeu, +iindc nu 'oate eAista
f%r% Dumne#eu4 !are o men$ine ?n eAisten$% 'rin 'ronia Sa )ontinu%. \n lumina
acestei cosmologii 4i4lice putem spune c )re&tinismul a desfiin$at4 ?ntr-un anumit
sens4 5rani$a dintre sa)ru &i 'rofan4 dar nu )a s% se)ulari#e#e lumea4)i 'entru )a to$i
s% ai(% 'osi(ilitatea s% devin% sfin$i ?n @ristos. Dac Duhul S+nt se mprtete n
Vechiul Testament numai unor persoane alese de Dumnezeu, n 9oul Testament,
ncepnd de la %incizecime, DuDul Sf.nt )omuni)% sfin$enia4'rin *iul lui Dumne#eu
?ntru'at4 la tot omul )are vrea s% se m.ntuias)% &i la )uno&tin$a adev%rului s% vin%.
8 nega putina accesului tuturor la s+inenie nseamn a nega c !iul lui Dumnezeu,
+cndu'se om, ?i'a pstrat dumnezeirea activ n umanitatea asumat i c Se unete cu
noi n calitate de Dumnezeu ntrupat nu numai ca om pe pmnt i Dumnezeu n cer, aa
cum pretinde teologia secularizat, ci ca Dumnezeu i om att pe pmnt, ct i n cer* 8%
)ristos, ca Dum%e$eu 4i om %edes#r6it, cre4ti%ismul a des*ii%6at 7% #ri%ci#iu gra%i6a
di%tre sacru 4i #ro*a% 4i a desc1is tuturor accesul la s*i%6e%ie.
S+ntul %hiril al 8le;andriei a artat c putem deveni s+ini numai n 7ristos,
+iindc numai n El s-a reali#at sfin$enia de'lin% a omului 'rin via$a Sa de as)ultare
&i 'rin Rertfa Sa de d%ruire total%. Da)% sf.ntul e om 'entru oameni4 fiind)% ?n
'rimul r.nd este om 'entru Dumne#eu4 7ristos e omul pentru oameni n grad suprem,
ca s do4ndim i noi s+inenia sau +idelitatea activ +a de Dumnezeu i +a de semeni*
7ristos ne atra5e &i 'e noi ?n starea Sa de Rertf% adus% lui Dumne#eu &i ne insufl%
a)eea&i stare de Rertf% sau de trans)endere &i fidelitate fa$% de Dumne#eu ?n )are se
5%se&te El. ]Eu : s+inesc pe :ine \nsumi, zece Domnul, ca i ei s +ie s+inii ntru
adevr] $0oan ,/,,@)* Prin 7ristos ni se comunic i nou s+inenia ca sensi4ilitate
desvrit a relaiei dintre persoana uman i Dumnezeu, iar prin aceasta i ntre
13
persoanele umane* Crtodo;ia crede c prin spiritualitate, prin ptrunderea energiilor
necreate n lume, lumea se trans+igureaz datorit e+orturilor morale pe care le +ac
credincioii pe calea virtuilor, ntrii de energiile s+ineniei* %ci n aceste energii, care
devin i ale oamenilor, se +ace transparent Dumnezeu n Treime* 9umai n e;periena
s+ineniei +irea noastr are nu numai o )unoa&tere teoreti)% a lui Dumne#eu4 )i &i o
)unoa&tere 'rin 're#en$%4 a 're#en$ei4 a 'uterii Lui sfin$itoare &i a iu(irii. ]%utai
pacea cu toii i s+inenia, +r de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu] $Evrei ,&,,5)*
S+inenia nu este ceva static i individual, )i un 'ro)es de nesf.r&it% umani#are 'rin
?ndumne#eire4 )e se reali#ea#% ?n rela$iile dintre oameni &i Dumne#eu4 dintre oamenii
nii i dintre ei i cosmosul ntreg, n 7ristos cosmic* Sf%ntul a a5uns n Dumnezeu 'i la
deplintatea esenei umane#'i la identitatea esenei umane cu e-istena cea dup
Dumnezeu.
S. Bun%tatea &i iu(irea lui Dumne#eu
Dumne#eu este o )omuniune de Persoane ?n )are se manifest% iu(irea.
8ceast comuniune se 4azeaz att pe identitatea speci+ic a +iecrei Persoane, ct i pe
micarea iu4irii dintre Persoane*S+ntul :a;im :rturisitorul spune c. ]Dumnezeu nici
nu Se mic ntru totul,nici nu st ntru totulbcci Dumnezeu este mai presus de micare
i de sta4ilitate]* Dumnezeu este mai presus de micare, +iindc Persoanele divine i
pstreaz identitatea neschim4at, dar Dumnezeu este mai presus i de nemicare, +iinc
Persoanele divine Se ntmpin reciproc prin iu4ire* Cri, n aceast ieire iu4itoare i
sta4il a Persoanelor dumnezeieti una +a de alta, este dat i posi4ilitatea micrii 6or
comune spre +pturile personale* Dumne#eu dore&te s% aRun5% la 'ersoana )reat%4 sau
la unirea )u ea4 nu numai 'rin ?nt.m'inarea ei de El4 )i &i 'rin ?ndre'tarea f%'turii
)%tre El. Sunt unii teologi care socotesc c n timp ce erosul ar reprezenta micarea
+pturii ctre Dumnezeu, ]agape] ar reprezenta atitudinea distant a lui Dumnezeu +a de
+pturi* 8ceti teologi rmn prizonierii deismului, teorie care izoleaz pe Dumnezeu n
cer*Dionisie Areo'a5itul ne arat% ?ns% )% f%'tura tinde )%tre Dumne#eu at.t 'entru
fa'tul )% Dumne#eu a s%dit a)east% mi&)are ?n ea4 ).t &i 'rin fa'tul )% Dumne#eu
?nsu&i )o(oar% )%tre )reatur% 'entru a)easta s% se ?nal$e )%tre Dumne#eu. Dionisie
consider c cea mai proprie numire care se cuvine su4zistenei divine, care o i
1/
deose4ete de toate, este aceea de (un%tate4 prin care Dumne#eu le-a adus 'e toate la
eAisten$%4 &i )ea de iu(ire4 prin care mic persoanele ctre Sine* *or$a unifi)atoare a
(inelui &i a iu(irii4 sau erosului4 )onst% ?n fa'tul )% nu las% 'e )ei )e se iu(es) s% fie
ai lor4 )i ai )elor iu(i$i. !ornirea aceasta# fie c e numit bine# agape sau eros#
ndeamn at%t fptura ctre Dumnezeu# dar 'i pe Dumnezeu ctre fptur.
&ea mai deplin ie'ire iubitoare ctre fpturile Sale a fcut.o Dumnezeu prin
ntruparea $iului Su# &are a asumat natura uman. K8m ndrzni s spunem, de dragul
adevrului, scrie Dionisie 8reopagitul, c \nsui %auzatorul tuturor iese din Sine, pentru
supraa4undena 4untii Sale iu4itoare, prin proniile Sale +a de toate cele ce sunt, i
+ermecat oarecum de 4untate, de iu4ire i de eros Se co4oar din starea Sa, care este mai
presus de toate, spre $starea) cea a+lat n toate, printr'o putere e;tatic supra+iinial, care
nu iese din SineK. Prin ieirea Sa iu4itoare ctre +pturi, !iul lui Dumnezeu ntrupat a
umplut natura Sa uman de iu4irea Divin +a de Tatl prin Duhul S+nt* \n virtutea
acestui +apt, El ne mic din interior prin iu4irea Sa pe care o are de la Tatl, sdind n
noi iu4irea Sa +a de Tatl i +a de semeni* Un via$a '%m.nteas)% suntem 'e drumul
)are du)e s're iu(irea des%v.r&it% de Dumne#eu &i de semeni4 dar iu(irea
des%v.r&it% de Dumne#eu &i fa$% de semeni o vom do(.ndi numai ?n via$a viitoate
da)% ne vom str%dui s're a)easta ?n via$a de ai)i. &u toate forele potrivnice pe care le
are de nfruntat#vzute 'i nevzute#creaia se afl pe drumul iubirii#primindu.'i puterea
din iubirea treimic 'i naint%nd spre desv%r'irea ei n unire cu Sf%nta Treime 'i cu toi
oamenii.
Atri(utele divine ?n teolo5ia )ontem'oran%
:odul n care au +ost concepute atri4utele divine n raportul lor cu Dumnezeu a
divizat cretinismul n dou* !re&tinismul a'usean os)ilea#% ?ntre tendin$a de a
identifi)a atributele divine cu substana divin#fiindc d prioritate substanei asupra
persoanei divine#sau refuz s mai vorbeasc de atributele divine# fiindc respinge ideea
de substan divin#n numele persoanei ?i ntr'un caz i n cellalt, Dumnezeu nu
co4oar ctre om prin puterea atri4utelor Sale divine necreate, din )au#% )% su(stan$a
divin% este se'arat% artifi)ial de 'ersoan%. %retinismul rsritean consider c
11
Dumne#eu este i#vorul atri(utelor divine4 +iindc pstreaz legtura interioar sau
relaional dintre su4stan i persoan* Doctrina lui Dionisie 8reopagitul despre
supraesenialitatea tripersonal a lui Dumnezeu depete att su4stanialismul aristotelic,
ct i personalismul e;istenial, i ne arat c atri4utele divine sunt manifest%ri ale
'uterii lui Dumne#eu )%tre om 'entru )a omul s% 'arti)i'e la ele &i s% fa)%
eA'erien$a lor. Da)% se fa)e a(stra)$ie de atri(utele divine4)a 'unte de le5%tur%
dinami)% ?ntre Dumne#eu &i om4 atun)i omul devine ori indi+erent din punct de vedere
religios, ori caut autodei+icarea personal n lipsa adevratei dei+icri n 7ristos* ?i ntr'
un caz i n cellalt, se +avorizeaz procesul de secularizare a lumii* "dentificarea
atributelor cu fiina divin sau respingerea substanei divine a lui Dumnezeu# ca suport
al atributelor divine#a avut ca rezultat izolarea lui Dumnezeu n transcendent 'i apariia
culturii secularizate#care l.a a'ezat pe om n locul lui Dumnezeu.
\n acest caz, atri4utele nu mai sunt nelese ca mani+estri ale puterii personale a
lui Dumnezeu, prin care intr n dialog cu omul, ci ca e;presie a naturii divine
impersonale, n virtutea creia Dumnezeu domin lumea din nlimea transcendenei
Sale divine* Cmul a perceput aceast dominare ca o lips de interes al lui Dumnezeu +a
de su+erinele i durerile lui i, ntr'un acces de revolt interioar, s'a ncumetat s declare
chiar "moartea lui Dumnezeu]* \n al doilea rnd, identi+icarea atri4utelor cu +iina divin
a dezvoltat n om convingerea c poate cunoate pe Dumnezeu chiar i n esena Sa^"in
ea su4stantia, Kuae Deus est]^cu aAutorul harului divin* Este greu de conceput modul n
care omul ar putea s cunoasc pe Dumnezeu n +iina 6ui n mod real, chiar cu aAutorul
harului divin, atunci cnd omul rmne n el nsui o +iin necunoscut* \n realitate, este
vor4a de o cunoatere intelectual a lui Dumnezeu de la distan, care +ace a4stracie de
apo+atism, e;agernd prea mult rolul omului n raport cu Dumnezeu* Vn fine#
identificarea atributelor divine cu fiina lui Dumnezeu a surpat bazele procesului de
ndumnezeire a omului prin energiile necreate# sporind convingerea omului n
posibilitatea utopic a propriei deificri prin puterile naturale.

1@
S*AN,A ,REIME
,reime si Revelatie
:antuitorul a spus ca n'a venit asa strice 6egea, ci s'o implineasca]* Ena dintre
aceste impliniri consta in +aptul ca :antuitorul a completat monoteismul monopersonal
al Vechiului Testament cu monoteismul trinitar al 9oului Testament, cu credinta intr'un
singur Dumnezeu intreit in Persoane, Tatal, !iul si Duhul S+ant* Pre+igurari ale S+intei
Treimi gasim si in Vechiul Testament, atunci cand Dumnezeu vor4este la plural si zice. a
Sa +acem om dupa chipul si asemanarea 9oastra] $!acerea ,, &3), cand a purces la
crearea omului2 a 0ata, 8dam s'a +acut ca unul dintre 9oi] $!acerea (,&&), dupa caderea
primilor oameni in pacat2 sau spunand. a Sa amestecam lim4ile lor] $!acerea ,,, /),
cand oamenii s'au apucat sa cladeasca Turnul Ba4el* Pre+igurari ale Treimii a+lam si in
vedenia lui 8vraam de la steAarul :amvri $!acerea ,1,,,@), unde S+anta Treime Se
descopera su4 chipul a trei ingeri, in pro+etia lui 0saia $3,(), unde ingerii slavesc pe
@<
Dumnezeu rostind de trei ori a S+ant], sau in alte te;te veterotestamentare, in care se
spune ca. aDumnezeu a intemeiat cerurile prin cuvant si prin duh puterea lor] $Psalm
(&,3)* Dar toate acestea sunt valuri su4 care Se ascunde Treimea, +iindca %uvantul si
Duhul erau considerate in 6egea Veche mai mult ca puteri ale lui Dumnezeu decat ca
Persoane ale S+intei Treimi* 8 devarata revelatie a S+intei Treimi ne'o aduce insa
:antuitorul, %are se re+era e;plicit la Tatal, la !iul si la Duhul S+ant ca la Persoane
dumnezeiesti ale S+intei Treimi* 0n 9oul Testament nu e;ista cuvantul de Treime ca
atare, si numai rareori Persoanele Trinitare sunt amintite impreuna, ca in 4inecuvantarea
paulina din a doua Epistola catre %orinteni, unde se vor4este de harul Domnului nostru
0isus 7ristos, de dragostea lui Dumnezeu Ttal si de impartasirea $comuniunea) S+antului
Duh* %u toate acestea, relatia dintre Persoanele trinitare este atat de pro+unda, incat
re+erirea la una dintre ele implica si pe celelalte doua, ast+el ca termenul de Treime este
pe deplin Austi+icat* 8cest termen il descoperim pentru prima data la Tertulian, apologet
crestin din sec* al 00' lea si la S+antul >rigore dde 9azianz, care vor4este de a Triada#*
"nvatatura despre Sfanta Treime isi are fundamentul in Revelatia divina adusa de
?antuitorul Hristos si este evidentiata in tot cuprinsul oului Testament.
S+anta Treime marcheaza trecerea de la dreptatea Vechiului Testament la iu4irea
si comuniunea 9oului Testament, +iindca iu4irea poate e;ista numai acolo unde e;ista o
comuniune de Persoane divine* En Dumnezeu monopersonal nu poate avea in Sine
iu4irea si comuniunea eterna in care sa ne introduca si pe noi* El nu S'ar intrupa din
iu4ire +ata de om, ci ne'ar arata cum se poate trai drept* De aceea, virtutea suprema a
Vechiului Testament a +ost dreptatea, nu iu4irea* Dumnezeu co4oara de la Tatal, prin !iul
in Duhul S+ant, ca sa ne inalte la comuniunea vietii Sale vesnice* %ea mai deplina
mani+estare a iu4irii +ata de +apturile Sale a +acut'o Dumnezeu prin intruparea !iului Sau
cel iu4it* S+anta Evanghelie spune ca. a8tat de mult a iu4it Dumnezeu lumea, incat pe
!iul Sau %el Enul'9ascut 6'a dat, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa ai4a viata
vesnica]$ 0oan (,,3)* Din iu4ire +ata de om, 7ristos ne'a rascumparat de su4 osanda
pacatului si ne'a deschis portile comuniunii cu Dumnezeu* Si tot din iu4ire Dumnezeu
ne'a trimis si Duhul S+ant, ca sa pre+acem egoismul din noi in iu4ire, prin moartea tainica
si invierea cu 7ristos si asa sa putem trai in legatura comuniunii cu Dumnezeu si cu
semenii nostri* 9imeni nu poate iu4i pe Dumnezeu daca nu iu4este pe semenul sau $ c+*0
@,
0oan)* 0u4irea aproapelui este si criteriul Audecatii din urma* Treimea asigura persistenta
si desavarsirea noastra ca persoane in veci si ne indeamna sa +acem e+orturi pentru o
intelegere tot mai pro+unda amisterului comuniunii supreme pe care o reprezinta Ea* %aci
numai in comuniunea per+ecta si vesnica a celor trei Persoane, in care su4zista esenta
unica a Dumnezeirii, este data in+initatea si desavarsirea vietii iu4itoare a S+intei Treimi
si a +iecarei persoane* Sfanta Treime este temelia comuniuni supreme dintre !ersoanele
divine si persoanele umane.
,eolo5ia trinitara
Biserica a de+init dogma S+intei Treimi in lupta cu ereziile aparute in primele
secole ale istoriei ei su4 in+luenta monoteismului iudaic sau a dualismului din +iloso+ia
antica* %ele mai importante erezii antitrinitare pe care Biserica le'a com4atut in cadrul
primelor doua Sinoade ecumenice au +ost cele mai virulente* 6a primul Sinod ecumenic
de la 9iceea $(&-), Biserica a respins arianismul, care nega dumnezeirea :antuitorului
7ristos, socotindu'6 un simplu om si a decretat consu4stantialitatea $ omousios) !iului cu
Tatal, aratand ca 7ristos este Dumnezeu adevarat si Cm adevarat* 6a al doilea Sinod
ecumenic de la %onstantinopol $(1,), Biserica universala a condamnat erezia lui
:acedonie si a pnevmatomahilor, care socoteau ca Duhul S+ant este o creatura si a
hotarat ca Duhul S+ant este impreuna inchinat si marit cu Tatal si cu !iul, deci este
Dumnezeu adevarat, asa cum se desprinde din Sim4olul de credinta niceo'
constantinopolitan ela4orat de aceste sinoade* 8+irmand unitatea lui Dumnezeu in
Treime, S+antul >rigorie de 9azianz spune. a Dar pentru noi Dumnezeu este Enul,
pentru ca una este Dumnezeirea, si toate cele din El se re+era la aceasta unitate, chiar daca
e crezuta intreita* %aci nu e Enul mai mult Dumnezeu si 8ltul mai putin* 9ici Enul mai
intai si 8ltul mai tarziu* 9ici nu se taie prin vointa, nici nu se divizeaza in putere, nici nu
e ceva in Dumnezeu din cele proprii celor divizate, ci Dumnezeirea este neimpartita in
cele deose4ite, daca vrem sa graim pe scurt* E ca o unica si indistincta lumina in trei sori,
intr'o interioritate reciproca* %and privim spre Dumnezeire si spre prima cauza si spre
unicul principiu, cugetam pe Enul* Daca ne atintim privirea spre %el in %are este
Dumnezeirea si spre %ei ce sunt din prima cauza in mod netemporal si de slava egala, trei
@&
sunt %ei inchinati]* Sau cum spune S+antul 0oan Damaschin. a%ei trei sori care se
compenetreaza sunt o singura lumina]* "n Sfanta Treime unitatea naturii divine se
impleteste atat de profund cu Treimea ipostaselor# incat apare ca Uo Dumnezeire in trei
straluciriP.
Tot sun impactul gandirii su4stantialiste antice, care nu cunostea notiunea de
persoana, Biserica a tre4uit sa depaseasca opozitia dintre unitatea naturii si Treimea
persoanelor* a:are este primeAdia in lupta cu ereticiic, spune S+antul 0oan >ura de 8ur*
Te temi ca nu cumva lovind pe unul, sa +ii ranit de celalalt* Daca spui ca este o singura
Dumnezeire, Sa4elie raspunde indata ca totast+el o margineste si el2 daca o desparti,
spunand ca Enul este Tatal, Enul este !iul si 8ltul este Duhul S+ant, se in+atiseaza 8rie,
care de la deose4irea dintre Persoanele Dumnezeirii te duce la deose4irea de +iinta* De
aceea, in lupta pe care o ai de dus cu acesti eretici tre4uie sa stii sa te +eresti de nelegiuitul
amestec +acut de Sa4elie intre Persoanele Dumnezeirii, dar sa +ugi si de ne4uneasca
deose4ire +acuta de 8rie in +iinta dumnezeirii, si sa marturisesti ca una este Dumnezeirea
Tatalui, !iului si S+antului Duh, dar adaugand totodata ca aceasta unica Dumnezeire are
trei ipostase* Pentru a depasi opozitia dintre natura divina si ipostasele treimice, care a
generat erezia lui Sa4elie si cea a lui 8rie, teologia patristica a +ost o4ligata sa arate, prin
gura S+antului Vasile cel :are, ca unitatea naturii divine nu are caracter omogen, ci
relational, +iindca doar ast+el nu se mai e;clude persoana din continutul ei, ci o implica ca
atare* a 9ici unitatea nu tre4uie s+aramata in +avoarea relatiei, nici relatia anulata in
+avoarea unitatii, spune parintele Staniloae* Persoana nu aduce caracterul de su4iect ca si
ceva nou in natura divina, +iindca persoana nu e decat modul de su4zistenta reala a
naturii* Este necesar sa vedem +iinta divina simultan, ca unitate'relatie, ca relatie in sanul
unitatii]* Datorita caracterului relational al naturii divine, pe acre S+antul Vasile cel :are
l'a pus in evidenta la vremea sa, teologia patristica a depasit opozitia dintre natura divina
si persoanele trinitare si a inradacinat ipostasele trinitare in natura divina* !rin cuvantul
inspirat al parintelui Staniloae# teologoa patristica infatiseaza Sfanta Treime ca
U structura a iubirii supremeP sau ca U ontologia iubiriiP.
Din 9oul Testament rezulta ca :antuitorul 0isus hristos +oloseste adesea ver4ul a a
ramane] pentru a pune in evidenta prezenta unei persoane in alta persoane* a %ine
mananca Trupul :eu si 4ea Sangele :eu, spune Domnul, ramane intru :ine si eu
@(
raman intru El a $ 0oan 3,-3)* %u toate ca acest ver4 poate +i a+lat de ,& ori in
Evangheliile sinoptice, de ,/ ori in Epistolelel S+antului 8postol Pavel si de 3o de ori in
Evanghelia si epistolele S+antului 0oan, a totusi a gasit putina atentie in campul
cercetarilor e;egetice moderne* 9u are nimic comun cu Vechiul Testament, cu
gnosticismul sau elenismu* 0nsistenta asupra dimensiunii de interioritate implicata in
ver4ul a a ramane] e cu adevarat si in chip propiu ioaneica* S+antul 0oan Evanghelistul
pune ast+el in relie+ imanenta $ae;istenta ianuntru]) persoanelor, +ie pe plan trinitar, +ie la
nivelul iconomiei divine, in credinciosi]* Pornind de al cuvintele mantuitorului adresate
Tatalui cu lacrimi de sange. aPrecum Tu Parinte intru :ine si Eu intru Tine] $ 0oan
,/,&<), parintele Sataniloae de+ineste acesata prezenta reciproca a persoanelor una in alta
ca intersu4iectivitate divina si o comenteaza ast+el. a %ele trei su4iecte sunt atat de
interioare in unitatea lor de +iinta, ca nu pot +i in nici un +el despartite, ca sa poata +i
numarate ca trei entitati separate intre ele]* a 8ceste Persoane nu se intampina din
e;terior, cum se intampian persoanele omenesti, ci Ele isi sunt din veci interioare, +ara a
inceta sa'si pastreze modul ipostatic al e;istentei 6or]* Pacatul individualismului ne
impiedica sa intelegem deplinatatea iu4irii si a unitatii S+intei Treimi, intemeiate pe
intersu4iectivitatea sau prezenta interioara a unei Persoane in alta Persoana* a Daca
zicem ca !iul este si e;ista de Sine asemenea Tatalui, spune S+antul 8tanasie cel :are,
prin aceasta nu'6 despartim de Tatal cugetand unele spatii si distante prin care ar +i
despartiti trupeste* %aci credem ca Ei sunt uniti in chip nemiAlocit si nedistanta si sunt
nedespartiti intre Ei* 0ntreg Tatal 0l are pe !iul intreg in sanul Sau si intreg !iul este
impreuna concrescut cu Tatal si se odihneste neincetat in Sanurile Parintesti]*
0ntersu4iectivitatea divina, ca prezenta a Enei Persoane divine in 8lta, constitue e;presia
adevaratei comuniuni dumnezeiesti supreme, care ramane +undamental opusa oricarei
+orme de egoism sau individualism uman* !rin intermediul intersubiectivitatii divine
?antuitorul ne.a aratat ca unitatea la care ne cheama Al nu este unitate monolitica si
nici unitate pluralista# ci unitate soborniceasca# bazata pe caracterul prihoretic al
comuniunii si iubirii trinitare.
Pur)ederea Sfantului DuD
@5
Biserica rasariteana a sustinut permanent purcederea S+antului Duh numai de la
Tatal, pe temeiul cuvintelor rostite de :antuitorul, ca :angaietorul este Duhul
8devarului, %are de la Tatal purcede $ 0oan ,-,&3)* Su4 aspectul Dumnezeirii lor, cele
trei persoane ale S+intei Treimi sunt consu4stantiale si egale intre ele, dar su4 aspectul lor
personal, +iul si Duhul S+ant isi au originea in Tatal, Enul prin nastere, 8ltul prin
purcedere, +iindca Tatal este 0zvorul unitatii personale a S+intei Treimi* 0n masura in care
naste pe !iul, Tatal purcede si pe Duhul S+ant, ca sa'Si reverse iu4irea Sa parinteasca
asupra !iului prin Duhul S+ant* Duhul S+ant purcede numai de la Tatal si ramane in !iul,
+iindca scopul iu4irii Tatalui este !iul * Duhul nu trece dincolo de !iul, +iindca nu e;ista o
alta persoana trinitara +ata de care Tatal sa'Si mani+este iu4irea Sa, in a+ara !iului* Duhul
S+ant este legatura interioara dintre Tatal si !iul, %are mani+esta iu4irea Tatalui +ata de
!iul, dar si iu4irea !iului +ata de Tatal, +iindca purcede din Tatal si ramane in !iul*
S+antul >rigore de Palama spune ca. a Duhul S+ant este acea 4ucurie dinainte de veci a
Tatalui si a !iului, +iind comun lor in ce priveste +olosirea***, dar este numaial Tatalui in
ce priveste e;istenta $ sau purcederea)]* De aceea, Dhul S+ant este Duhul comuniunii sau
:angaietorul, %are ne +ereste de invidualism sau panteism* Persoanele divine nu se
separa intre Ele in sens individualist, dar nici nu se con+unda intre ele in sens panteist,
+iindca Duhul S+ant a impreuna marit cu Tatal si cu !iul] a+irma atat identitatea
persoanelor, cat si comuniunea dinte ele* !rin purcederea Sa de la Tata si ramanerea Sa
in $iul# Duhul Sfant asigura atat identitatea neconfundabila a !ersoanelor# cat si
deplinatatea comuniunii dintre Tatal si $iul in cadrul Sfaintei Treimi# &are ramane
deschisa fata de creatie.
0ncepand din sec* al V0'lea cand s'au tinut sinoadele de la 8Kuinsgranum $-@3) si
Toledo $1</), Biserica Romano' catolica a inceput sa sustina ca Duhul S+ant purcede nu
numai de la Tatal, ci si de la !iul* 8ceasta invatatura, lipsita de orice 4aza 4i4lica si
cunoscuta su4 numele de a!ilioKue], nu mai porneste de la monarhia Tatalui, ca izvor al
!iului si Duhului S+ant, ci de la unitatea de natura a Tatalui si a !iului, pe care o
considera ca +iind anterioara ipostaselor divine* De aceea in virtutea unitatilor de natura,
Duhul S+ant nu purcede numai de al Tatal, ci si de la !iul* Duhul S+ant inceteaza ast+el sa
mai +ie legatura interioara dintre Tatal si !iul si se trans+orma in legatura e;terioara dintre
Ei $ne;us amoris), legatura in care Tatal si !iul se con+unda in mod impersonal* 9e a+lam
@-
in prezenta unei conceptii trinitare substantialiste# inspirat din aritotelism, in care Duhul
S+ant, ca ane;us amoris], constitue miAlocul prin care natura divina se intoarce asupra ei
insesi* Toma dd8Kuino spune ca. aprin iu4ire $Dumnezeirea) revine la su4stanta de unde
incepuse prin cunoastere]* Se recunoaste deschis ca aesenta este aceea din care si prin
care este totul in Dumnezeu, inclusiv Persoanele care sunt Dumnezeu]* 0n ultima vreme
s'a dat pu4licitatii un document o+icial al Vaticanului, din partea %omisiei pentru
doctrina si credinta, care muta accentul de la natura divina la Persoana Tatalui* Este vor4a
numai de o declaratie +ormaal, care nu se opune purcederii Duhului S+ant si de la !iul*
Cr, aceasta purcedere contrazice mentinerea distincta a !ersoanelor in comuniune si
esueaza intr.o conceptie substantialista care izoleaza pe Dumnezeu in transcendent si
inchide Treimea fata de lume.
Biserica rasariteana a considerat ca Tatal naste pe !iul si purcede totodat pe Duhul S+ant
este e;presia iu4irii pe care Tatal o mani+esta si o revarsa asupra !iului* Duhul S+ant nu
purcede si nu trece dincolo de !iul, pentru ca dupa !iul nu mai e;ista vreo alta Persoana
divina +ara de care Tatal sa'si mani+este iu4irea Sa divina* Duhul S+ant purcede de la
Tatal si ramane in !iul, pentru ca este legatura interioara dintre Tatal si !iul, prin care
Tatal ramane in !iul si !iul in Tatal, asa cum spune si mantuitorul 0isus 7ristos. aPrecum
tu Parinte in :ine si Eu in Tine, sa +ie si ei in 9oi, ca toti sa +ie una, ca lumea sa creada
ca Tu :'ai trimis] $0oan ,/,&<'&,)* 8ceasta ainha4itare] reciproca a Persoanelor divine
una in alta, pe care Parintele Staniloae o prezinta su4 +orma intersu4iectivitatii divine,
constitue e;presia adevaratei comuniuni trinitare, care depaseste orice tendinta
individualista, colectivista sau panteista care 4antuie societatea contemporana* >stfel# ca
legatura interioara intre Tatal si $iul# Duhul Sfant depaseste atat confuzia dintre
persoanele divine# cat si separatia dinter Ale# provocate de U$ilioXueP# si pune in
evidenta caracterul unic si inegalabil al comuniunii trinitare.
,eolo5ie si i)onomie
0n sensul ei primar, teologia are in vedere viata aad intra] a S+intei Treimi, pe
cand iconomia se re+era la lucrarea aad e;tra] a Treimii* 0ntre Treimea aad intra] a
teologiei si Treimea aad e;tra] a iconomiei e;ista atat identitate, cat si distinctie*
@3
0dentitatea consta ca pe aceleasi Persoane divine care apartin Treimii aad intra] si cea aad
e;tra] e;ista identitate personala* Distinctia provine din +aptul ca in timp ce Treimea aad
intra] are in centrul ei esenat divina, Treimea aad e;tra] apartine energiilor necreate,
+iindca esenat dumnezeiasca, care ramane neimpartasi4ila in ea insasi, se impartaseste
+apturii prin energiile Sale necreate. aRasaritul cel de Aos] Energiile necreate sunt razele
divine prin care S+anta Treime co4oara catre om si creatie de la Tatal, prin !iul, in duhul
s+ant, pentru ca omul impreuna cu creatia sa se inalte la comuniunea de viata vesnica a
S+intei Treimi* Treimea aad intra] si Treimea aad e;tra] sunt Ena si 8ceeasi Treime,
%are co4oara de pe planul neimpartasi4il al esentei divine pe planul energiilor divine, ca
sa comunice creaturii nemurirea sa* Energiile divine nu contrazic simplitatea naturii
divine, asa cum nici Persoanele trinitare nu contrazic unitatea numerica a Dumnezeirii*
Persoana, care dechide natura dumnezeiasca spre comunicare prin energiile necreate,
reconciliaza in Dumnezeu unul cu multiplul, dupa o logica transcendenta* a%rede in
8celasi Dumnezeu, spune S+antul >rigore Palama, impartit si neimpartit, unit in
impartasire si distinct in unire, neiesind din Sine in iesiri si pururea miscandu'Se
nemiscat, impartasindu'Se neimpartit si impartasindu'Se intreg, dupa chipul razei solare]*
Desi Tatal a avut rolul principal in crearea lumii, iar Duhul S+ant in s+intirea omului si a
creatiei prin Biserica, totusi Persoanele S+intei Treimi lucreaza nedespartit Ena +ata de
alta, atat pe planul vietii lor aad intra], care apartine teologiei, cat si pe cel al lucrarii lor
aad e;tra], care apartine iconomiei divine* Este adevarat ca la nivel iconomic se vor4este
despre Duhul S+ant care vine aprin +iul], dar tocmai pentru +aptul ca Duhul nu purcede si
de la !iul, ci ramane in !iul, El co4oara pe plan iconomic cu !iul, constituin comunicarea
!iului nedespartit de Tatal* 0n conte;tul in care vor4este despre :angaietorul, Duhul
S+ant, %are Se co4oara peste S+intii 8postoli la %incizecime, :antuitorul spune. aDaca
:a iu4este cineva va pazi cuvantul :eu, si Tatal :eu il va iu4i si vom veni la el si vom
+ace locas la el] $0oan ,5,&5)* Datorita energiilor necreate, lucrarea S+intei Treimi este
nedespartiat, desi +iecare Persoana are rolul ei propiu in aceasta lucrare* Tatal este %auza,
!iul este :iAlocul, iar Duhul S+ant, capatul lucrarii treimice prin care harul necreat se
comunica +apturii, pentru ca +aptura sa +aca e;perienta vietii celei noi si indumnezeite in
7ristos* "n gandirea ortodo-a# energiile necreate sunt razele divine ale legaturii
@/
indisolubile dintre teologie si iconomie# prin care Dumnezeu comunica fapturii harul
necreat spre indumnezeire si participare la viata vesnica a Sfintei Treimi.
Daca doctrina trinitara a patruns in cultura 4izantina asa cum a +ost inteleasa de cele doua
Sinoade ecumenice care s'au tinut in acea vreme, acesta se datoreaza reconstructiei
teologice inttreprinse de S+antul 8tanasie cel :are, care a convertit dualismul
cosmologiei antice intr'o cosmologie unitara cu centrul de gravitatie in 6ogosul divin,
prin %are Tatal a creat toate cele vazute si nevazute, in Duhul S+ant* Datorita acestei
reconstructii cosmologice, teologia patristica rasariteana a a+irmat transcendenta treimii
+ata de creatie, +iindca natura divina necreata nu se con+unda cu natura +apturilor create,
dar si prezenta S+intei Treimi in creatie prin Duhul S+ant, capatul lucrarii treimice intors
catre lume* De aceea, S+anta Scriptura ne spune, din primele randuri ale cartii !acerea, ca
Duhul lui Dumnezeu Se plim4a peste ape $,,(), sau, potrivit Evangheliei dupa 0oan, ca
6ogosul divin lumineaza pe orice om care vine in lume $0oan ,,,<)* :area maAoritate a
teologiei crestine a ramas insa tri4utara dualismului +iloso+iei antice si a promovat
autonomia lumii sensi4ile +ata de lumea inteligi4ila, izoland ast+el Treimea in lumea
realitatilor pur spirituale* Din aceasta cauza, 0isus 7ristos, spre e;emplu, Se naste doar ca
om pe pamant si devine Dumnezeu numai in cer, iar Duhul lui Dumnezeu nu mai co4oara
in realitatea lumii sensi4ile, +iindca lumea sensi4ila are un caracter autonom* %u alte
cuvinte, dualismul dintre lumea sensi4ila si lumea inteligi4ila a promovat deismul in
campul gandirii crestine eterodo;e* Teologia ortodo;a accepta autonomia omului +ata de
Dumnezeu din cauza li4ertatii lui de vointa, dar nu poate accepta autonomia creatiei +ata
de %reatorul ei, atat pentru +aptul ca creatia nu dispune de li4ertate de vointa, cat si pentru
+aptul ca intreaga creatie are la 4aza ei ordinea rationala a 6ogosului, %are a+irma
impreuna transcendenta lui Dumnezeu +ata de lume, din cauza +irii Sale necreate, si
imanenta lui Dumnezeu in lume prin energiile Sale necreate* Este imposi4il ca
Dumnezeu, din iu4ire negraita +ata de om, sa nu +ie prezent in lumea pe care a creat'o*
Teologia rasariteana ne arata# in lumina Revelatiei divine si a ordinii rationale a
cosmosului# ca Sfanta Treime ramane atat transcendenta fata de creatie dupa firea Sa
divina# dar ramane prezenta in creatie prin energiile divine impartasite de la Tatal prin
fiul in Duhul Sfant.
@1
RefleAele ,reimii in )reatie
8 +ost o vreme cand coincidenta celor opuse era socotita incompati4ila cu
ratiunea* 8stazi stiinta a descoperit ca nu e;ista nimic in sine, ci totul se a+la in relatie
reciproca, iar modul antinomic al realitatii a devenit o realitate recunoscuta de savanti si
+iloso+i de marca* aC ordine implicita, +oarte pro+unda si invizi4ila lucreaza dedesu4tul
dezordinei e;plicite, spun unii dintre ei* 6a originea creatiei nu e;ista evenimente
intamplatoare, nu e;ista hazard, ci o ordine cu mult superioara celor pe care putem
imagina, ordinea suprema care regleaza constantele +izice, conditiile initiale,
comportamentul atomilor si viata stelelelor* Puternica, li4era, e;istenta in in+init tainica,
invizi4ila, sensi4ila, ordinea se a+la acolo, eterna necesara, in spatele +enomenelor, +oarte
sus, deasupra universului, dar prezenta in +iecare particula]* Despre aceasta prezenta a
0ntregului in parte ca mopd de a +i al realitatii vor4este si S+antul 8tanasie cel :are
atunci cand spune ca 6ogosul Tatalui, %are salasluieste in toate, 0si intinde pretutindeni
puterile Sale, da viata tututror si ale pazeste impreuna si pe fiecare in parteP, alcatuind o
singura lume si o aordine frumoasa si armonioasa a eiP, aEl insusi ramanand nemiscat,
dar miscandu'le pe toate prin crearea si oranduirea lor dupa 4unavointa Tatalui]* Stiinta
si teologia se intalnesc pentru a a+irma impreuna caracterul antinomic al realitatii ca
unitate in diversitate, care isi are ultimul temei a+oarte sus, deasupra universului], in
S+anta Treime* Enul dintre marii telologi ai Bisericii Rasaritene, care a pus in evidenta
+rumusetae plina de starlucire negraita a S+intei Treimi, a +ost S+antul >rigorie de
9azianz* 0ntr'unul din poemele sale, S+antul >rigorie de 9azianz +ace o marturisire
impresionanta, izvorata din e;perienta duhovniceasca a intalnirii lui cu S+anta Treime.
aDin ziua in care am renuntat la cele lumesti ca sa'mi consacru su+letul contemplarii
ceresti, prea luminoase, cand intelepciunea suprema m'a indepartat de cele trecatoare, din
acea zi ochii mei au +ost or4iti de lumina Treimii, a %arei stralucire depaseste tot ce poate
concepe mintea omului, iar de pe inaltimea tronului slavei Sale Treimea revarsa peste toti
si peste toate razele Sale de lumina negraita comuna %elor trei* 8cesta este izvorul a toate
cate e;ista aici Aos, separate prin timp de cele de sus* Din ziua aceea am murit +ata de
lume si lumea a murit +ata de mine si astept sa +iu acolo unde este Treimea mea, in
stalucirea splendorii Sale]* !entru !arintii 2isericii Sfanta Treime nu a fost obiect de
@@
speculatie filosofica# ci Subiect personal de dialog si intensa traire duhovniceasca# care
le.a permis sa descopere focul iubirii pe care ,umina cu trei straluciri o revarsa peste
2iserica si peste intreaga zidire.

Sfanta ,reime4 s'e)ifi) al )redintei )restine des're Dumne#eu
Dupa invatatura Bisericii, Dumnezeu cel unul in +iinta este intreit in persoana.
Tatal, !iul si S+antul Duh* 8ceste trei Persoane nu sunt aspecte sau mani+estari ale unicei
+iinte dumnezeiesti, cum socotea sa4elianismul, erezie antitrinitara, ci moduri de
e;istenta eterna ale unicului Dumnezeu, adica trei su4iecte care detin +iecare aceeasi
+iinta dumnezeiasca una, in intregime si in mod propriu* %ele trei Persoane se deose4esc,
intrucat, desii +iecare dintre ele este Dumnezeu integ din toate insusirile dumnezeiesti,
adica atri4utele, pe care le'am vazut mai inainte, sunt comune lui Dumnezeu'Tatal, si lui
Dumnezeu'!iul, si lui Dumnezeu'Duhul S+ant, nu sunt totusi trei Dumnezei, nici nu Se
amesteca sau Se contopesc laolalta* Tatal Se deose4este de celelalte Persoane, intrucat
naste din vecie pe !iul si purcede pe Duhul S+ant, !iul, 0ntrucat Se naste din Tatal si
Duhul S+ant, intrucat purcede din Tatal* 0n acelasi timp, cele trei Persoane sunt unite,
intrucat Se inconAoara reciproc si locuiesc una in alta, neamestecandu'Se, Tatal in !iul si
in Duhul S+ant, !iul in Tatal si in Duhul S+ant si Duhul in Tatal si in !iul* 8cesta este, pe
scurt, invatatura Bisericeasac despre Dumnezeu in Treime* Ea este cuprinsas in vechile
Sim4oluri de credinta ale Bisericii care marturisecsc credinta a in Dumnezeu Tatal, in
7ristos 0isus si in Duhul S+ant]* Ea reprezinta cuprinsul esential al Evangheliei si
evidentiaza speci+icul credintei crestine despre Dumnezeu*
%redinta in S+anta Treime delimiteza invatatuta crestina despre Dumnezeu de
invataturi si conceptii, in sensul ca numai o ast+el de dumnezeire este singura
mantuitoare, ca 4aza a comuniunii de iu4ire cu noi in vesnicie* Ea ne +ereste de a
con+unda pe Dumnezeu cu lumea, cum o +ace panteismul, sau de a'6 considera ca
neavand , dupa creare, nici un raport cu creatia in general si cu omul in special, cum
gresit sustine deismul* Ba mai mult, credinta crestina in S+anta Treime ne arata ca
Dumnezeu este transcedent si imanent, in acelasi timp, ca este mai presus de lume, dar
este in lume* Si mai mult* El co4oara la noi cu una dintre Persoanlele Sale* Se apropie la
,<<
ma;imum de oameni, pentru a le da posi4ilitatea de a se urca la cer, adica in comuniune
cu El*
Des)o'erirea Sfintei ,reimi
0nvatatura despre S+anta Treime, asa cum o avem in crestinism preinchipuita
numai in unele religii pagane, este doar indicaata in Vechiul Testament, iar descoperirea
ei avea sa vinta prin :antuitorul 7ristos, !iul lui Dumnezeu intrupat* Descoperirea ei
e;presa n'a putut avea loc in Vechiu Testament deoarece evreii care erau inconAutari de
popoare popliteiste, s'ar +i a4atut usor de la monoteism si ar +i cazut in politeism, data
+iind inclinarea lor, in unele momente grele din istoria lor, spre idolatrie $ 0es*(&, ,@'&5 2
Deut* @,,3',/, &,), daca s'ar +i revelat ca in Dumnezeu sunt trei Persoane* 8ceasta i'ar +i
putut determina sa creada ca sunt trei Dumnezei, 0n acest sens se pronunta multi dinte
S+intii parinti*
a* In Ve)Diul ,estament, misterul S+intei Treimi se a+la indicat in linii
generale, prin e;presii um4rite si enigmatice chiar, pe care , +ara lumina ce o
arunca asupra lor 9oul Testament nu le'am +i putut intelege ca re+erindu'se la
S+anta Treime * 0n unele locuri se +ace aluzie la o pluralitate in Dumnezeu, in
altele este vor4a de teofanii in care Dumnezeu Se arata invaluit ca +iind trei
Persoane2 in altele, Persoanlele S+intei Treimi sunt numite cu nume di+erite,
iar in altele se vor4este despre ?esia ca despre o Persoan Divina*
E;istenta mai multor Persoane in Dumnezeu %el Enul a +ost indicata in
urmatoarele te;te. a si a zis Dumnezeu. Sa +acem pe om dupa chipul si asemanarea
9oastra*** Si'a +acut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau Si'a +acut Dumnezeu2 dupa chipul
Sau l'a +acut Dumnezeu, 4ar4at si +emeie] $!ac*,, &3 si &/)* Te;tul indica atat pluraritate
de Persoane cat si unitatea in Dumnezeu* En alt te;t . a Si'a zis Domnul Dumnezeu. a
0ata 8dam s'a +acut ca unul dintre 9oi*** a $!ac*(, &&)* Si. Venit, dar, sa 9e pogoram si sa
amestecam lim4ile lor]$ !ac*,,, /)* 0n toate aceste locuri, Dumnezeu Se s+atuieste cu
cineva* Din conte;t rezulta ca cei ce vor4esc intre ei sau se s+atuiesc si hotarasc sunt egali
dupa +iinta* Scriitorul s+ant nu s'a putut gandi la ingeri caci, dupa ce scrie ca a zis
Dumnezeu.] Sa +acem pe om dupa chipul si asemanarea 9oastra], continua.] Si'a +acut
,<,
Dumnezeu, Si'a +acut Dumnezeu] $!ac*,, &3 si &/)* 8ceeasi e;plicatie a pluralului o au
si celelalte te;te*
C aluzie la taina S+intei Treimi au vazut'o unii dinte S+intii parinti in
4inecuvantarea levitica din Vechiul Testament in care numele lui Dumnezeu este invocat
de trei ori, anticipand 4inecuvantarea apostolica din 9oul Testament in acre sunt amintite
Personaele S+intei Treimi cu numele 6or. a 7arul Domnului nostru 0isus 7ristos si
dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Duhului S+ant sa +ie cu voi cu toti]$& %orinteni
,(, ,()*
!orma e4raica de pluralui pentru Dumnezeu. Alohim, chiar din !ac* ,,,, indica
mistrterul S+intei Treimi*
%antarea intreita S+anta a Sera+imilor, de la 0saia $3, (). a S+ant, S+ant, S+ant, este
Domnul Savaot] indica de asemenea S+anta Treime, prin repetarea de trei ori a cuvantului
s+ant, iar prin singularului . Domnul Savaot, unitatea +iintei dumnezeiesti, adica pe
Dumnezeu %el Enul*
C indicatie mai directa a S+intei Treimi o avem in teo+ania de la steAarul :amvri
$ !ac*,1, ,'(, 3, @, ,(, ,/)* 8vraam vede trei 4ar4ati carora el se inchina si li se
adreseazea ca si cum ar +i +ost unul sigur* Prin aceasta el marturisea un Dumnezeu in trei
Persoane* Teo+ania aceasta a intrat in iconogra+ia 4isericeasca $ %ele4ra Troita a lui
Ru4liov)*
0ndicii sigure despre Persoanele S+intei Treimi in Vechiul Testament sunt e;presiile
despre %uvantul prin care cerurile s'au intarit $Ps*(&,3), despre Duhul, ca principiu al
vietii, %are se purta pe deasupra apelor la creare $!ac*,,&), aparand alaturi de %uvantul
Domnului $Ps*(&,3)* Desigur prin Duhul se intelege, in multe locuri ale Vechiului
Testament, calitatea +iintei dumnezeiesti de a +i spirituala si rationala, precum si ca putere
dumnezeiasca ce se mani+esta in lume ca o putere harismatica ce se va revarsa in viitor
asupra oamenilor $0oel*(,,)* Dar sunt locuri care indica pe Duhul ca persoana $ Rah*/,,&)*
0n alte locuri se vor4este despre intelepciunea care e;ista in Dumnezeu inainte de a +i
lumea si lucreaza in toate $ Pilde 1,&()*
?esia despre care se vor4este Vechiul Testament este o persoana, numita uneori
Dumnezeu sau !iul lui Dumnezeu* 8cest :esia Se va naste dintr'o +ecioara $0saia /, ,5)*
9umele 6ui va +i. Dumnezeu tare, 4iruitor, Domn al Pacii, Parinte al Veacului $0saia @,
,<&
-)* 8cestuia Dumnezeu 0 se adreseaza ca unui !iu. a!iul :eu esti Tu, Eu astazi Te'am
nascutc] $Ps*&, /)*
En alt te;t concludent privind cele trei Persoane divine este. a Duhul Domnului este peste
:ine, ca Domnul :'a uns sa 4inevestesc saracilor, :'a trimis sa vindec pe cei cu inima
zdro4ita, sa propovaduiesc celor ro4iti slo4ozire si celor prinsi in raz4oi, li4ertate] $0saia
3,,,)* Te;tul vor4este despre Dumnezeu $0ahve), despre un tirmis al Sau, purtator de
mantuire $:antuitor) si despre Duhul care Se odihneste peste :antuitorul*
0ntuitii despre S+anta Treime gasim la o serie de reprezentanti ilustri ai +iloso+iei vechi*
De pilda, Platon vor4este despre o trinitate care are o oarecare analogie cu S+anta Treime
din invatatura crestina* El pune in +runte tuturor lucrurilor "ntelligenta superioara, care
este cauza lumii2 in randul al doilea pune Spiritul care este tipul primordial al tuturor
ideilor lui Dumnezeu, sau &uvantul divin, iar in randul al treilea, un suflet imens care
insu+leteste lumea si este o parte din Dumnezeu*
4* In Noul ,estament, adevarul despre S+anta Treime este descoperit prin insusi
!iul lui Dumnezeu intrupat, 7ristos in mod clar si nuantat pentru mantuirea
omului* Este e;primata, in general, atat Treimea ipostasurilor divine cat si
unitatea dumnezeirii2 alteori, relatiile celor trei Persoane divine intre Ele $ad
intra) si +ata de lume $ad e;tra)*
0isus 7ristos, !iul lui Dumnezeu intrupat, Se prezinta pe Sine ca !iul lui Dumnezeu,
trimis in lume s'o mantuiasca. a%aci Dumnezeu asa a iu4it lumea, incat pe !iul Sau cel
Enul'9ascut 6'a dat, ca cel ce crede in El sa nu piara, ci sa ai4a viata vesnica* %aci n'a
trimis Dumnezeu pe !iul Sau in lume ca sa Audece lumea, ci ca sa mantuiasca prin El
lumea]* $0oan (,,3 si ,/)* 7ristos vor4este despre relatiile Sale cu Tatal. aTot ce':i da
Tatal va veni la :ine2 si pe cel ce vine la :ine nu'l voi scoate a+ara, pentru ca :'am
pogorat din cer nu ca sa +ac voia :ea, ci voia %elui care :'a trimis] $0oan 3,(/'(1)2 a
%redeti :ie ca Eu sunt in Tatal si Tatal in :ine] $0oan ,5,,,)2 a0esit'am de la Tatal si am
venit in lume, iarasi las lumea si :a duc la Tatal] $0oan ,3,&1)* Dar tot El vor4este si
despre o a treia Persoana, %are este Duhul S+ant. a0ar cand va veni :angaietorul, pe %are
Eu 0l voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, %are de la Tatal purcede, 8cela va
marturisi despre :ine] $0oan ,-,&3)2 a0ar :angaietorul, Duhul S+ant, pe %are'6 va
trimite Tatal in numele :eu, 8cela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate
,<(
ce v'am spus] $0oan ,5,&3)* 8cesta va calauzi la tot adevarul si nu va vor4i de la Sine, ci
va +ace prezent si va marturisi pe 7ristos, luand din ceea ce are !iul, iar !iul are toate
cate le are Tatal $0oan ,3,/,,(,,-)*
Te;tele trinitare ale 9oului Testament e;prima.
,) Trinitatea !ersoanelor si unitatea fiintei ,or * En te;t clasic e;primand acestea
este cel care cuprinde mesaAul :antuitorului dat apostolilor cand ii trimite la
propovaduire. a:ergand, invatati toate neamurile, 4otezandu'le in numele Tatalui
si al !iului si al S+antului Duh, invatan'du'i sa pazeasca toate cate v'am poruncit
voua* Si iata Eu sunt cu voi in toatele zilele, pana la s+arsitul veacului] $:atei &1,
,@'&<)* 0n acest te;t sunt amintite de 7ristos insusi, cu numele, toate cele trei
Persoane ale S+intei Treimi* %uvantul Tatal si $iul inseamna totdeauna persoane*
%uvantul Sfantul Duh pus alaturi de cele doua indica, de asemenea, o persoana*
E;presia in numele ... nu se +oloseste decat pe langa persoane* Deci, inca o
dovada ca este vor4a de cele trei persoane* Botezul, savarsindu'se in numele lor si
avand ca e+ect iertarea pacatelor si renasterea spirituala, pe care numai Dumnezeu
le poate savarsi, inseamna ca cele trei Persoane sunt Dumnezeu insusi* 0ar e;preia
in numele singular arata ca cele trei Persoane divine au o singura autoritate
precum si o singura +iinta*
8lte te;te care e;prima trinitatea Persoanelor si unitatea 6or sunt.
00 %or* ,(,,(. a7arul Domnului nostru 0isus 7ristos si dragostea lui Dumnezeu si
inpartasirea Duhului S+ant sa +ie cu voi cu toti], si
0 Petru ,,&. a 8lesi dupa cea mai dinainte stiinta a lui Dumnezeu Tatal, intru s+intirea
Duhului, spre ascultare si stropirea cu sangele lui 0isus 7ristos***]* 8ceste te;te arata
impreuna'lucrarea celor trei Persoane divine pentru mantuirea si s+intirea omului*
&) A-istenta a trei !ersoane , reale si deose4ite intre Ele* Este relie+ata, in primul
rand, prin cuvintele ingerului rostite catre S+anta !ecioara la Buna Vestire. a
Duhul S+ant Se va pogori peste tine si puterea %elui Preainalt te va um4ri, pentru
aceea si S+antul care Se va naste din tine, !iul lui Dumnezeu se va chema] $6uca
,,(-)* Te;tul indica, in mod distinct, pe cele trei Persoane, precum si iconomia
+iecarei Persoane*
,<5
Botezul Domnului in 0ordan de la 0oan prileAuieste aratarea Persoanelor distincte ale
S+intei Treimi. !iul care Se 4oteaza in 0ordan, Duhul S+ant care Se pogoara in chip de
porum4el si Se odihneste peste El si Tatal care da marturie despre !iul Sau intrupat lumii,
care reiese din te;tul. a0ar 4otezandu'Se 0isus, indata ce a iesit din apa, iata ceruriel 0 s'au
deschis si a vazut Duhul lui Dumnezeu, pogorandu'Se ca un porum4el si venind peste
El* Si, iata, glas din ceruri care a zis. 8cesta este !iul :eu cel iu4it intru %are am
4inevoit] $:atei (, ,3',/2 :arcu ,, ,<',,)*
0n cuvantarea de ramas 4un catre apostoli $0oan ,5, ,5',3), 7ristos vor4este despre Tatal,
despre !iul si despre un alt :angaietor, Duhul 8devarului, %are purcede de la Tatal,
trimis in lume de Tatal si de !iul si %are in numele !iului va invata toate $0oan ,5, ,5'
,/,&32 ,-,&32 ,3,/,,-)*
0n a+ara acestor locuri scripturistice care vor4esc deodata despre cele trei Persoane ale
S+intei Treimi, sunt altele multe in care este amintita +iecare Persoana in parte*
(ersoa%a Tatalui este evidentiata prin cuvintele. a8sa sa lumineze lumina voastra
inaintea oamneilor incat sa vada +aptele voastre cele 4une si sa slaveasca pe Tatal vostru
%el din ceruri] $:atei -,,3)* Persoanei Tatalui 0 se atri4uie ratiune $:atei 3,(&), vointa
$0oan -,(<), iu4ire $0oan -,&<) etc*
(ersoa%a 9iului i%tru#at este indicata prin insasi numirea de !iu nascut din Tatal, avand
aceeasi +ire dumnezeiasca $0oan ,, ,52 (, ,3), precum si prin proprietatile care i se
atri4uie* 8st+el, se spune ca are ratiune intrucat cunoaste desavarsit pe Tatal $:atei ,,,
&/), are vointa $0oan ,/, &5), iu4este pe oameni $0oan ,-, ,&) si lucreaza mantuirea lor,
Aert+indu'Si chiar viata pentru ei $:atei ,3, &,2 ,/, ,&2 0 %or* ,, (<2 >al* (, ,(2 E+es* ,, /)*
(ersoa%a !*a%tului Du1 este amintita de :antuitorul 7ristos insusi care ne arata ca
Duhul S+ant purcede din Tatal si este trimis de Tatal si de El in lume in numele 6ui ca sa
marturiseasca despre El si sa calauzeasca la tot adevarul, +iind Duhul 8devarului $0oan
,5, &32 ,-, &32 6uca ,&, ,&)*
() Jnitatea in Trinitate . %ele trei Persoane au unitate de fiinta, de atri4ute si de
activitate* !iinta lor este unica, neimpartita sau nemultiplicata in Persoanele
S+intei Treimi* De aceea, cele trei Persoane sunt un singur Dumnezeu* Dar +iecare
dintre Ele este Dumnezeu adevarat, +iindca ipostaziaza aceeasi unica +iinta
dumnezeiasca, +ara s'o imparta cumva* Toate cele trei au acelasi atribute
,<-
$ naturale, intelectuale si morale), intrucat atri4utele tin de +iiinta si toate trei au o
activitate e;terna comuna, in sensul ca la activitatea e;terna a unei persoane
divine $crearea, mantuirea, etc) participa si celelalte doua persoane, pentru ca
orice lucrare e;terna a lui Dumnezeu porneste dintr'un singur principiu si este
mani+estarea unicei vointe a lui Dumnezeu* Desigur persoanele participa in mod
+elurit si anume dupa ordinea si succesiunea proprie, in virtutea careia Tatal +ace
toate prin !iul in Duhul S+ant $S+* 8tanasie cel :are, &atre Serapion ,, &1)*
Enitatea +iintei !iului si a Tatalui o arata 7ristos insusi, cand a+irma. a0ar Eu si Tatal
:eu una suntem] $0oan ,<, (<), sau. aTatal este in :ine si Eu in Tatal] $0oan ,<, (1)*
0ar unitatea +iintei S+antului Duh cu a Tatalui se vede din cuvintele. a%aci cine dintre
oameni stie cele ale omului +ara numai duhul omului care este in elF 8sa si cele ale lui
Dumnezeu nimeni nu le'a cunoscut decat Duhul lui Dumnezeu] $0 %or* &, ,,)*
*ormularea do5mei Sfintei ,reimi
0nvatatura S+intei Scripturi despre S+anta Treime a +ost apro+undata, aparat si
+ormulata de Biserica impotriva celor care, interpretand tendentios te;tele scripturistice
trinitare, o intelegeau gresit, dez4inand pe credinciosi* Deci, ereziile antitrinitare.
monarhismul $sec 00'000), su4 ordinatialismul, cu cele doua e;treme ale lui. arianismul si
macedonismul sec 0V au determinat Biserica sa apere si sa +ormuleze, intr'o +orma
precisa, adevarul despre Dumnezeu unul in +iinta si intreit in persoane* 6a acest +actor
e;tern se adauga si un +actor intern. asigurarea unitatii de credinta# S+anta Treime +iind
adevarul dumnezeiesc atotcuprinzator si 4aza mantuirii noastre*
9u a +ost insa si nu este usor sa lamuresti misterul ca Dumnezeu este unul in +iinta, dar
intreit in persoane2 ca este unul, e unic2 ca este o unitate +ara egal si +ara asemanare, dar
ca aceasta unitate e;ista in trei Persoane intr'un mod mai presus de posi4ilitatea de
intelegere a mintii omenesti*
a) 8vand in vedere cavintele :antuitorului de la :atei, &1, ,@, prin care porunceste
ca cei ce cred sa +ie 4otezati in numele S+intei Treimi, Biserica a alcatuit chiar din
timpul s+intilor apostoli scurte marturisiri de credinta, numite sim4oluri* 8cestea
,<3
tre4uiau cunoscute si rostite de toti cei care doreau sa devina crestini, deci la
4otez, sau de cei care, intr'o +orma sau alta, doreau sau tre4uiau sa'si mani+este
dorinta crestina* 0n Biserica primara e;ista mai multe sim4oluri de credinta care
aveau ca continut invatatura despre S+anta Treime si mantuirea in 7ristos,
deose4indu'se ca +orma, prin mici di+ente intre ele* 0n toate aceste sim4oluri se
arata egalitatea consu4stantialitatea sau deo+iintimea celor trei Persoane divine,
iar unitatea +iintei se e;prima prin aceea ca numele Dumnezeu se pune numai o
data, la inceput, si El se re+era la Tatal, !iul, si S+antul Duh*
%el mai vechi sim4ol de credinta crestina este Sim4olul apostolic in care se spune. a%red
in Dumnezeu, Tatal atotputernic*** si in 0isus 7ristos, unicul, !iul 6ui, Domnul nostru*
%red si in Duhul S+ant]* Si mai precis si +oarte clar, credinta in S+anta Treime este
marturisita in sim4olul atanasian. a Tre4uie sa adoram pe un Dumnezeu in Treime si
Treimea in uniune, nici con+undand Persoanele, nici impartind !iinta $impotriva
monarhianismului si triteismului) alta este persoana Tatalui, alta a !iului si alta a Duhului
S+ant, totusi una este dumnezeirea Tatalui, a !iului si a S+antului Duh, egala in slava si
vesnica maAestate*]
4) Paralele cu sim4olurile de credinta sunt marturisirile do;ologice ale S+intei Treimi
+olosite de Biserica* 8mintim +ormula Botezului, intre4uintata in Biserica de la
inceput pana astazi, care este o scurta marturisire a credintei trinitare, cat si un act
de cult prin care se e;prima adevarul S+intei Treimi* 8ceasta +ormula are la 4aza
insesi cuvintele :antuitorului spuse apostolilor cu ocazia trimiterii lor la
propovaduire dupa 0nviere $:atei &1, ,@'&<)* Despre aceasta +ormula se a+ace
amintire in Didahie $ cap* /)* Dar Biserica a e;primat credinta in S+anta Treime
nu numai prin +ormula 4otezului, ci si modul savarsirii acestei Taine, prin intreita
cu+undare in apa si pronuntarea distincta a numelor Persoanelor S+intei Treimi*
0ntreita cu+undare era considera ca sim4ol a S+intei Treimi*
S+anta Treime este martutirsita si preamarita prin +ormula do;ologica2 a:arire Tatalui si
!iului si S+antului Duh] care insoteste rugaciunile si cantarile, precum si prin cunoscuta
cantare de seara din sluA4a vecerniei, 6umina lina, in care a laudam pe Tatal, pe !iul si pe
S+antul Duh]*
,</
c) :arturiile martirilor care si'au Aert+it viata slavind pe Dumnezeu in Treime sunt
ale marturisirii scurte ale credintei in S+inta Treime*
d) C e;punere a invataturii Bisericii despre S+anta Treime o a+lam la parintii
apostolici, la apologetic si la s+intii parinti*
!arintii apostolici e;prima simplu aceasta credinta* Ei repeta, de alt+el, cu mici
modi+icari, e;presiile scripturistice* De e;emplu# &lement Romanul scrie corintenilor.
a9u avem noi oare un singur Dumnezeu, un singur 7ristos si un singur Duh al harului,
revarsat peste noiF] $Epistola 00 catre %orinteni, cap*53)*
>pologetii si sfintii parinti au e;pus invatatura despre S+anta Treime odata cu com4aterea
ereziilor sa4eliana si su4ordinaian, apro+undand relatiile dintre Persoanele divine si
relatia lui Dumnezeu cu lumea* Sa4elienii considerau persoanele divine ca trei moduri de
mani+estare a lui Dumnezeu in istoria lumii* 8cestia alterau notiunea Dumnezeului
crestin in indoit chip. pe de o parte tagaduiau ca iu4irea dumnezeiasca este motiv si
premise principala a mantuirii lumii prin 7ristos, iar pe de alta, negau calitatea de
persoana sau mai e;act Treimea de Persoane a4solute in Dumnezeu, amestecandu'6 cu
lumea in chip panteist, ca paganii* Su4ordinaianistii, dimpotriva, accentuau numai
transcendenta lui Dumnezeu* El nu vine in atingere cu lumea deoarece, cand a voit sa o
creeze, a creat mai intai 6ogosul, caruia i'a lasat sarcina s'o creeze* 0ar acesta este aAutata
de Duhul S+ant, 6ogosul si Duhul S+ant nu sunt ` spun acestia ` decat niste puteri
dumnezeiesti prin care isi des+asoara Dumnezeu activitatea in lume* 8ceasta inseamna
ca Dumnezeu nu se descopera in lume si ca 0isus 7rstos nu este o revelatie a lui
Dumnezeu, nu este !iul adevarat a lui Dumnezeu*
8ceste conceptii gresite, eretice, despre Dumnezeu, care revin la unele secte si
denominatiuni crestine din timpul nostru, au o4ligat Biserica sa apro+undeze de aproape
adevarul dumnezeiesc despre S+anta Treime, cuprins in S+anta Scriptura, si s'l
+ormuleze o+icial si solemn pentru a +eri pe credinciosi de erezie si de rastalmaciri eretice,
in invttura despre Dumnezeu, Enul in +iin si intreit in Persoane* 8ceast +ormulare
autoritara si de+initive a adevarului despre S+anta Treime, pe 4aza S+intei Scripturi si a
Tradiiei apostolice, a avut loc la Sinoadele 0 si 00 ecumenice*
,<1
e) %om4atand pe 8rie, care nega dumnezeirea :antuitorului 7ristos susinand ca a
+ost un timp cand !iul n'a e;istat si ca El a +ost creat din nimic sau dintr'o
su4stan strain de cea a Tatalui, Sinodul 0 ecumenic de la 9iceea $(&-) a+irma
ca Tatal si !iul sunt de o +iin* Si anume, dup ce +ormuleaz invtura despre
Dumnezeu in general si despre Dumnezeu Tatal in special $art*,), Sinodul
+ormuleaza in continuare, in Sim4olul credinei, invtura despre Dumnezeu !iul
intrupat, nscut din veci din Tatal, de o +iin cu El. aSi intr'u unul Domn 0isus
7ristos, !iul lui Dumnezeu, Enul 9scut, %are din Tatal S'a nscut mai inainte de
toi vecii2 lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nscut
iar nu +cut %el de o +iin cu Tatal prin care toate s'au +acut] $art 00)* 0n articolul
urmator $art 000) este +ormulat adevarul intruparii !iului lui Dumnezeu cu puterea
Duhului S+ant din !ecioara :aria, la plinirea vremii, adica in timp. a %are pentru
noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S'a pogorat din ceruri si S'a intrupat de
la Duhul S+ant si din !ecioara :aria si S'a +acut om a* 8devarul despre Patimile,
moartea de pe cruce, invierea din morti, inaltarea la ceruri, parusia $a doua venire)
si Audecata universala, adic despre intreaga lucrare mantuitoare a lui 7ristos, este
+ormulat in alte patru articole $art 0V' V00 inclusiv)*
Dup condamnarea lor la Sinodul 0 ecumenic, arienii si'au indreptata atacul impotriva
Duhului S+ant, negandu'i dumnezeirea si sustinand c El este o creatur a !iului, mai mic
decat !iul si supus !iului, iar ca aDuh] sau aSpirit] este superior naturii spirituale a
ingerilor, avand o pozitie intermediara intre Dumnezeu si creatura* 8cestia au constituit
erezia pnevmatomahilor, adic a lupttorilor impotriva Duhului S+ant* Pnevmatomahii s'
au mai numit macedonieni sau maratonieni* Denumirea de macedonieni li s'a dat dup
numele episcopului semiarian :acedoniu, depus din scaun in anul (3< de Sinodul din
%onstantinopol, ca eretic* Dup moartea lui :acedoniu, conducerea pnevmatomahilor a
preluat'o diaconul ?aratoniu, hirotonit de :acedoniu ca episcope de 9icomidia, de la
care au primit si nulmele de maratonieni*
Dumnezeirea, egalitatea si deo+iinimea sau consu4stantialitatea Duhului S+ant cu
Tatl, precum si cu !iul, au +ost apro+undate si aparate, impotriva pnevmatomahilor, de
marii prini si teologi ai secolului al 0V' lea, ca. %hiril al 0erusalimului, s+antul 8tanasie
cel :are, de parinii %apadociei. s+antul Vasile cel :are, s+antul >rigore de 9azianz sau
,<@
Teologul , sa+ntul >rigore de 9Pssa2 de Didim cel Cr4, de s+antul 8m4rozie al :ilanului
si alii*
Bene+iciind de intreaga apro+undare teologica de pan atunci, privind S+anta Treime in
general si Persoana si lucrarea Duhului S+ant in special, Prinii Sinodului 00 ecumenic de
la %onstantinopol $(1,), dup ce pstreaz si con+irm maiu pe larg invtura ortodo;
de la 9iceea e;primat in Sim4ol, despre Dumnezeu Tatl, creator si proniator a tot ceea
ce e;ista, despre Dumnezeu !iul intrupat, Domnul de via !ctorul, care din Tatl
purcede, %el ce vimpreun cu Tatl si cu !iul este inchinat si slvit, %are a grait prin
prooroci] $art V000)*
0n marturisirea credintei in Duhul S+ant, parinii de la Sinodul 00 ecumenic nu au introdus
termenii Dumnezeu si de o fiin# ca in art 00, dedicat dumnezeirii Domnului nostru 0isus
7ristos, pentru a menaAa pe crestinii care se temeau de orice +ormul nou, chiar
invatura ortodo; a Bisericii si Prudenta prinilor sinodali s'a dovedit e+icace, cci
erezia lui :acedoniu a +ost prsit, iar +ormularea invaturii ortodo;e despre S+antul
Duh, +i;at in Sim4olul constantino'politan, a rmas neschim4at +iind con+irmata de
catre celelalte Sinoade ecumenice in hotararile lor $in special de Sinoadele 000 si 0v
ecumenice) impreuna cu intregul te;t al Sim4olului niceo'constantinopolitan pe care il
+oloseste peste tot in sluA4ele si rugaciunile sale, Biserica Crtodo;a* Dumnezeirea
Duhului S+ant este e;primata in marturisirea Sinodului 00 ecumenic, adica in art V000 al
Sim4olului, prin atri4utele aDomnul de viata !acatoruld care implica, pentru Duhul S+ant,
plenitudinea dumnezeirii* Domn, %reator si Proniator a toate este Dumneze'Tatal, cum
marturisim in art* 0 al Sim4olului. Domn este Dumnezeu'Cmul, 0isus 7ristos.] $%red) si
intr'unul Domn 0isus 7ristos, !iul lui Dumnezeu, Enul 9ascut, %are din Tatal S'a nascut
mai inainte de toi veciib] $art* 00) si Domn este Duhul S+ant. a Domnul este Duh, si
unde Duhul Domnului, acolo este li4ertate] $ 00 %or* (, ,/)* Duhul S+ant este a Duhul
Domnului] $ 00 %or* (, ,/',1)* Duhul este impreun cu %uvantul Domnului. a Duhul
Domunului este peste mine, ca Domnul :'a uns sa 4inevestesc saracilor] $0saia 3,, ,2
6uca 5, ,1)* Duhul S+ant este in relatie si cu Tatal si cu !iul, +iind numit si Duhul Tatalui,
dar si Duhul !iului, sau Duhul lui 7ristos2 aDar voi nu sunteti in carne, ci in Duh daca
Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi* 0ar daca cineva nu are Duhul lui 7ristos, acela nu
este al 6ui] $ Rom* 1, @)* Dumnezeirea si deo+iinimea Duhului S+ant cu Tatal si, prin
,,<
aceasta cu !iul, este aratata prin purcederea Duhului S+ant de la Tatal. a0ar cand va veni
:angaietorul, pe care Eu 0l voi trimite vou de la Tatl, Duhul 8devrului, care de la
Tatl purcede, 8cela va marturisi despre :ine] $0oan ,-, &3)*
Si mai direct deo+iinimea sau consu4stantialitatea si deci egalitatea Duhului S+ant cu
Tatl si cu !iul este indicat si su4liniat in marturisirea Sinodului 00 ecumenic indat
dup ce se arat modul provenirii 6ui din Tatl $purcederea), prin cuvintele. a%el ce
impreun cu Tatal si cu !iul, este inchinat si slvitb], care e;prim in ali termini
deo+iinimea si egalitatea celor Trei Persoane divine* :ai departe, la acelasi articol al
Sim4olului, Duhului S+ant este artat ca agrind prin prooroci], descoperind, deci, pe
Dumnezeu, oamenilor, cum ne incredineaz, de alt+el, S+* 8p* Pavel prin cuvintele.
a%ele ce ochiul n'a vzut si urechea n'a auzit si la inima omului nu s'au suit, pe acestea
le'a gatit Dumnezeu celor ce'6 iu4esc pe El* 0ar nou mi le'a descoperit Dumnezeu prin
Duhul S+ant, +iindc Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu $0 %or*
&, @',<2 0saia 35, ()*
Duhul S+ant are un rol deose4it in Revelaie* Descopera patriarhilor, dreptilor si tuturor
proorocilor, Vechiul Testament voia si cuvantul lui Dumnezeu* Proorocii sunt purtattorii
privilegiati ai Duhului S+ant* Prin puterea Duhului S+ant asupra lor, ei primesc
capacitatea deose4ita de percepere a prezentei lui Dumnezeu, a voii 6ui2 ei stau intr'o
relatie vie cu Dumnezeu, in sluA4a poporului 0srael* Prin aceasta ei primesc de la
Dumnezeu si comunicarea unor intentii de viitor ale 6ui cu privire la poporul 0srael si cu
privire la mantuirea intregului neam omenesc*
Spre deose4ire de +alsii prooroci care in ei o pretinsa su+lare a Duhului, neputand
cunoaste voia lui Dumnezeu cu privire la viitor, proorocul adevarat are pe Duhul lui
Dumnezeu, prin %are se a+la in relaie intim cu Dumnezeu si %are, pentru aceea, este un
Duh al adevaratei puteri si cunoasteri, mai e;act Duhul 8devarului* Proorocul 0saia, de
pild, are constiina este trimis de catre insusi Duhul lui Dumnezeu $0saia 51, ,3)* 8cest
Duh +ace din gura lui a sa4ie ascuit] $0saia 5@,&)* Din cuvantul lui Dumnezeu iradiaz
Duhul ca o mare putere de chemare ctre prooroc si catre cei crora le vor4este acesta
$0ona ,, &2 0ez &, ,,&)* Si prin puterea Duhului care este in ei, proorocii triesc o adevrat
raspundere ctre Dumnezeu pentru popor si, de aceea, Dumnezeu le d lor rspuns cand
vor sa cunoasc voia lui Dumnezeu cu privire la popor* Cr, proorocii mincinosi neavand
,,,
nici o sensi4ilitate pentru Dumnezeu si netraind nici o raspundere pentru popor, ci
urmarind interese egoiste, nu se 4ucura nici de o transparen si luminare a Duhului S+ant
si nici de un raspuns din partea lui Dumnezeu privitor la popor $Pr* Pro+ D* Staniloae,
S+antul Duh in Revelatie si in Biserica, in aCrtodo;ia], ,@/5, nr*&)*
Dar Duhul S+ant este si su+letul si viata Bisericii, este plenitudinea vietii dumnezeiesti
revarsate in Biserica, prin capul ei, 7ristos* Prin Duhul S+ant, 7ristos se prelungeste in
oameni incorporandu'i in Sine ca madulare ale Trupului Sau, Biserica* Si anume prin
S+intele Taine care sunt lucrrile lui 7ristos in Duhul S+ant* Biserica insasi, ca
comuniune si comunitate concret a oamenilor cu Dumnezeu, intra in istorie la
%incizecime, odat cu venirea personal a Duhului in lume im4racandu'0 cu toat puterea
Sa in chip distinct pe apostolii a+lai impreuna in acelasi loc $!apte &, ,'() si patrunzand
la inim pe cei care ascultau cuvintele apostolilor $!apte &, 5, (/)*
0at aici si ratiunile pentru care, in continuare +ormulrii si e;primrii credinei ortodo;e
in Duhul S+ant, Sim4olul %onstantinopolitan +ormuleaz succint invtura despre
Biserica, indicandu'0 notele ei speci+ice. unitatea, s+inenia, catolicitatea sau
so4ornicitatea si apostolicitatea $art 0D), invtura despre 4otez si prin aceasta, despre
toate Tainele Bisericii $art D) si invtura despre invierea mortilor $ art D00) si viaa
vesnic*
%u mrturisirea credinei n Duhul S+nt la Sinodul 00 ecumenic, se ncheia n toate
elementele ei dogma S+intei Treimi ca 4az a mntuirii noastre n 7ristos* 0ar Simbolul
niceoconstantinopolitan sau, simplu, Simbolul constantinopolitan# este sinteza cea mai
concis dar cuprinztoare a nvturii Bisericii, 4azat pe Revelaia dumnezeiasc, care
e;plic apartenena noastr eclezial i de care este dependent nsi mntuirea noastr*
%ci n Sim4olul constantinopolitan se cuprind implicit, ntr'o +orm +oarte concentrat,
toate hotrrile dogmatice ulterioare ale Sinoadelor ecumenice, deci nu numai dogma
hristologic +ormulat i apro+undat la sinoadele 000, 0V i V0 ecumenice, ci i cea
mariologic $Sinodul V ecumenic) i cultul s+inilor i al icoanelor, ntemeiate pe
\ntruparea !iului lui Dumnezeu $Sinodul V00 ecumenic)*
Dat +iind cuprinsul su doctrinar atotcuprinztor, Sim4olul constntinopolitan a
nlocuit toate celelalte +orme de mrturisire a credinei de pn aici, adic toate
,,&
Sim4olurile de credin, generalizndu'se ntr'un scurt timp n cultul ntregii Biserici
Crtodo;e de pretutindeni*
Sf.nta ,reime4 taina des%v.r&itei unit%$i a Peroanelor distin)te
\nvnd c Dumnezeu este ntreit n Persoane, Biserica nva prin aceasta c n
Dumnezeu e;ist anumite distincii sau deose4iri reale* %ele trei Persoane sunt deose4ite
una de alta, ntr'o unitate desvrit* Prin aceast a+irmaie se respinge att modalismul
$sa4elianismul) dup care cele trei Persoane n'ar +i dect trei moduri de mani+estare a lui
Dumnezeu n lume, ct i concepia eretic dup care n Dumnezeu ar +i trei Dumnezei
$triteismul), prin separarea persoanelor i conceperea +iinei divine ca repetndu'se n
cele trei Persoane, precum i concepia susinut de alii dup care att cele trei Persoane
ct i +iina divin i au e;isten proprie $tetrateism)*
%ele trei Persoane divine se disting prin modul de a poseda +iina divin* Prima
Persoan, Dumnezeu Tatl, posed +iina divin n Sine, nu de la altcineva, este +r
principiu din a+ar* 8 doua Persoan, !iul, i primete +iina prin natere, de la prima
Persoan, adic de la Tatl, iar a treia Persoan, Duhul S+nt, i'o primete prin purcedere
tot din prima, adic de la Tatl*De aceea, prima Persoan se numete Tatl, a doua !iul i
a treia, Duhul S+nt*
Deci cele trei Persoane divine se deose4esc ntre ele prin anumite caractere proprii
sau nsuiri personale. Tatl este nepricinuit, adic +r principiu, nenscut2 !iul este
nscut din veci din Tatl, iar Duhul S+nt purcede din veci din Tatl* 8ceste nsuiri
personale su4liniaz c n Dumnezeu este vor4a de o Trinitate real, de trei Persoane
reale, distincte, i nu de simple numiri sau simple mani+estri succesive ale lui Dumnezeu
n lume, ca i cnd n acelai Dumnezeu, aceeai Persoan divin s'ar +i descoperit o dat
ca Tatl, apoi ca !iul i apoi ca Duh S+nt* %ele trei Persoane posed +iecare n parte, n
mod real i distinct, aceeai +iin divin ntreag, care este deci unic i nu se mparte
sau desparte ntre Persoanele divine*!iul i Duhul o dein de la Tatl, !iul prin natere iar
Duhul S+nt prin purcedere*
,,(
Revelaia divin, adic Snta Scriptur i S+nta Tradiie, ne prezint n mod clar
i e;pres proprietile sau nsuirile personale interne prin care cele trei Persoane se
disting una de alta i sunt ntr'o unitate desvrit, n mai multe locuri* 8st+el.
Despre Dumnezeu Tatl# S+nta Scriptur ne spune c este nepricinuit, adic +r
cauz, i c are viaa n Sine nsui. ]Precum Tatl are via n Sine, aa l'a dat i !iului
s ai4 via n Sine] $0oan -,&3)* 0ar s+inii prini \l numesc pe Tatl fr nceput, fr
principiu sau fr cauz# iar nsuirea prin care El se distinge de celelalte dou Persoane
o numesc nena'terea* S+ntul >rigorie Teologul n cuv*(& spune. ]Deoarece Tatl ca
persoan nu are originea Sa n altul, pentru aceasta El i este Siei principiul Su i
pentru aceasta El nu este nici nscut i nici purces* 8cesta a +ost i motivul pentru care
unii dintre s+inii prini au numit pe Tatl Deos, etc*]
Dumnezeu $iul are ca proprietate sau nsuire personal naterea Sa din veci din
Tatl* ?i El este "Enul 9scut care din Tatl S'a nscut mai nainte de toi vecii] $c+* 0oan
,,,5)* El i'a primit +iina de la Tatl prin natere. ]Din pntece mai nainte de lucea+r
Te'am nscut] $Ps*,<@,()* Dar El nu primete numai o parte din +iina Tatlui, cum este
cazul la oameni, ci o primete ntreag, +r a pierde Tatl ceva din +iina Sa prin aceast
comunicare* 0ar aceast comunicare are loc din veci* Deci din veci Tatl are pe !iul Su,
cum spune S+ntul 0oan Damaschin, cci n'a +ost un timp ca s +i +ost Tatl +r !iu,
]cci Dumnezeu nu s'ar putea numi Tat +r !iu, iar dac ar +i +r s ai4 !iu, n'ar +i
Tat] $0,1,trad rom* p* (@), dup cum nu este un interval de timp n care +ocul s +ie +r
lumin, cum spune iari S+ntul 0oan Damaschin n Dogmatica sa. ]Dup cum +ocul
e;ist deodat cu lumina din el i nu este mai nti +ocul i apoi lumina, ci deodat, i
dup cum lumina se nate totdeauna din +oc i este totdeauna n el +r s se despart
deloc de el, tot ast+el i !iul se nate din Tatl +r s se despart deloc de El, ci este
pururi cu El* Dar cu toate c lumina se nate n chip nedesprit din +oc i rmne
totdeauna cu el, totui nu are un ipostas propriu deose4it de ipostasul +ocului, deoarece
lumina este o calitate natural a +ocului* !iul, Enul 9scut al lui Dumnezeu, ns dei este
nscut din Tatl n chip nedesprit i nendeprtat i rmne pururi cu El, totui El are un
ipostas propriu deose4it de ipostasul Tatlui]*
Dumnezeu Duhul Sf%nt are, ca nsuire personal sau proprietate, purcederea prin
care se deose4ete de Tatl, precum i de !iul* Despre aceast proprietate a Duhului S+nt
,,5
vor4ete Sinodul 00 ecumenic n mrturisirea nvturii despre Duhul S+nt n Sim4olul
constantinopolitan $art*V000), com4tnd pe :acedoniu i erezia lui care nega divinitatea,
deo+iinimea i egalitatea Duhului S+nt cu Tatl i cu !iul* 8ceast proprietate sau
nsuire personal a Duhului este e;primat de :ntuitorul 7ristos, vor4ind de trimiterea
Duhului S+nt n lume. ]0ar cnd va veni :ngietorul pe care Eu \l voi trimite vou de
la Tatl, Duhul 8devrului care de la Tatl purcede, 8cel va mrturisi despre :ine]
$0oan ,-,&3)* Purcederea e;prim deci, att originea Duhului S+nt din veci din Tatl, ct
i deo+iinimea 6ui cu El, precum i relaia personal cu Tatl* ]El este i se numete
Dumnezeu mpreun cu Tatl i cu !iul2 nezidit, desvrit, creator, atotstpnitor,
atoatelucrtor, atotputernic, nemrginit n putere2 El stpnete ntreaga zidire, dar nu este
stpnit2 dumnezeiete, dar nu Se ndumnezeiete2 desvrete, dar nu Se desvrete2
mprtete, dar nu Se mprteete2 s+inete, dar nu Se s+inete2 mngietor, deoarece
primete rugciunile tuturor2 n toate asemenea Tatlui i !iului2 purces din Tatl i dat
prin !iul, este primit de toat zidirea* Ridete prin El nsui, d +iin universului, s+inete
i ineb E;ist n propriul lui ipostas, nedesprit i neseparat de Tatl i !iul, avnd
toate cte are Tatl i !iul a+ar de nenatere i natereb]*
!iul i Duhul S+nt i au originea n Tatl mai nainte de toi vecii, !iul prin
natere, iar Duhul S+nt,prin purcedere* ]9oi cunoatem c e;ist deose4ire ntre natere
i purcedere, dar care este +elul deose4irii nu tim deloc *9aterea !iului din Tatl i
purcederea S+ntului Duh sunt simultane* 8adar, toate cte le are !iul i Duhul le are de
la Tatl i nsi e;istena* Dac nu este Tatl nu este nici !iul i nici Duhul S+nt* ?i
dac Tatl nu are ceva nu are nici !iul, nici Duhul* ?i din cauza Tatlui, adic din cauz
c e;ist Tatl, e;ist i !iul i Duhul* ?i din cauza Tatlui, i !iul i Duhul au pe toate
cte le au, adic pricin c Tatl le are pe acestea, a+ar de nenatere, de natere i de
purcedere* %ci cele trei s+inte ipostasuri se deose4esc unele de altele numai n aceste
nsuiri ipostatice* Ele nu se deose4esc prin +iin ci se deose4esc +r desprire prin
caracteristica proprie ipostasului]$sau persoanei)* $S+ntul 0oan Damaschin)*
Deofiinimea 'i nsu'irile lor personale e-plic comuniunea 'i unitatea lor
desv%r'it. !rincipiul comuniunii 'i unitii depline l constituie Tatl. Al mprt'e'te
fiina divin $iului 'i Sf%ntului Duh 'i anume# $iului prin na'tere iar Duhului Sf%nt# prin
purcedere# Tatl comunic $iului 'i Duhului Sf%nt ntreaga fiin divin# pe care ns o
,,-
pstreaz 'i Al ntreag. Deci# n fiina Sa# Tatl nu se schimb cu nimic prin aceast
comunicare. Dar nici $iul 'i Duhul# prin faptul c primesc fiina divin ntreag de la
Tatl# nu sufer cu nimic ipostasurile lor# Al pstr%ndu.'i nsu'irile lor personale. Deci#
fiecare !ersoan divin cuprinde ntreaga fiin divin unic# 'i pentru a fi desv%r'it
nu are nevoie s fie completat prin alta. Dar de aici nu urmeaz c una dintre aceste
!ersoane ar fi alturi sau n afar de alta#sau mai e-act alturi sau n afar de celelalte
dou.
Dimpotriv# !ersoanele Sfintei Treimi se ntreptrund 'i se ncon5oar reciproc#
se cuprind una n alta 'i locuiesc una n alta# 'i fiecare este ntreag n celelalte dou
!ersoane# 'i celelalte dou !ersoane sunt prezente 'i locuiesc n prima. >supra acestui
adevr struie pe larg sfinii prini. >stfel# sf%ntul "oan Damaschin spuneD P"postasurile
locuiesc 'i stau unele n altele# cci ele sunt nedeprtate 'i nedesprite unele de altele 'i
au neamestecat ntreptrunderea uneia n alta# nu n sensul c ele se contracteaz sau
se amestec# ci n sensul c ele sunt unite ntre eleD $iul este n Tatl 'i n DuhulH Duhul#
n Tatl 'i n $iul# iar Tatl n $iul 'i n Duhul fr ca s Se contrag# s Se confunde
sau s Se amestece. E;ist la ele unitate i identitate de micare cci cele trei ipostasuri
au un singur impuls i o singur micare, lucru cu neputin de vzut la +irea creatK.
A)est mod de eAisten$% al Persoanelor divine se nume&te #eri1ore$. La (a#a
'eriDore#ei st% deofiin$imea Persoanelor divine. Prin 'eriDore#% se eA'rim% at.t
unitatea4 ).t &i trinitatea Persoanelor distin)te ?n Dumne#eu. :%itatea4 'rin a)eea )%
,at%l4 *iul &i Sf.ntul DuD au a)eea&i fiin$% divin% ?ntrea5%4 f%r% s-o ?m'art%4 fie)are
av.nd-o ?ns% ?ntr-un mod 'ro'riu4 iar Tri%itatea4 'rin a)eea )% uni)a fiin$% divin%
su(#ist% ?n trei Persoane4 )are ni)i nu o ?m'art dar ni)i o re'et%4 )i o de$in fie)are
?ntrea5% dar ?n unitate des%v.r&it% )u )elelalte dou%.
8vnd identitate de +iin, Persoanele S+intei Treimi nu pot +i concepute alt+el
dect ca locuind una n alta, sau mai e;act n celelalte dou, ca ntreptrunnzndu'Se* ?i
la oamenii care se iu4esc are loc o ntreptrundere i o locuire reciproc, dar nu total, ci
parial, cci la oameni, cum spune s+ntul Vasile cel :are, +iina este disperat n
ipostasurile omeneti, este mprit* De aceea, oamenii nu se pot cuprinde reciproc total,
ci rmn mai mult alturi unii de alii, unii cu alii i mai puin su+letete unii n alii*
Deo+iinimea lor este mai su4ire, mai +irav, iar ei par mai mult asemntori unii altora
,,3
dect o +iin* ?i aceasta din cauza pcatului, '' cum spune s+ntul :a;im :rturisitorul
^care a a+iat unitatea +irii umane i a dez4inat, deci, pe oameni ntre ei*
\n Persoanele S+intei Treimi ns "se vede o continu i in+init comunitate]* Sau.
]%ugetarea nu red nici o gradaie care s +ie ca un spaiu ntre Tatl i !iul i Duhul
S+nt* Pentru c nu este nimic care s se intercaleze n miAlocul 6or, nici vreun alt lucru
su4zistent, a+ar de +irea dumnezeiasc, nct s o poat mpri prin nserarea a ceva
strin, nici golul vreunei e;istene +r su4zisten, care ar produce o +isur n ntregul
+iinei divine, ntrerupnd continuitatea prin intercalarea golului]*%nd cugetm pe Tatl
ca necuprins, ca necreat, \l cugetm pe i pe !iul i pe Duhul S+nt, pentru c in+initatea,
slava, nelepciunea Tatlui nu e desprit de a !iului i a S+ntului Duh, ]ci se
contempl n 8cetia comunul nentrerupt i nedesprit]* \n acetia este o negrit i
neneleas comunitate i distincie, deose4irea ipostasurilor netind continuitatea, iar
unitatea +irii necon+undnd particularitile semnelor $ipostatice)*
Deinnd +iecare Persoan, n mod comun cu celelalte dou, +iina dumnezeiasc
cea una n ntregime, +r repetare i mprire sau separare, Persoanele S+intei Treimi se
cuprind i se ntreptrund reciproc deplin i, prin aceasta, se iu4esc reciproc desvrit,
cum nu se pot iu4i oamenii orict de asemntori ar +i ntre ei* 6a Dumnezeu ns,
]+iecare Persoan a S+intei Treimi, revelndu'se n lume i lucrnd n oameni i ntre
oameni, mani+est unitatea desvrit +a de celelalte dou Persoane prin +iina i prin
iu4irea desvrit +a de Ele* Dar n acelai timp aduce i oamenilor iu4irea Sa, din
iu4irea ce o are +a de celelalte Persoane* 0u4irea noastr ntre noi nu e desvrit
pentru c nici unitatea de +iin ntre noi nu e desvrit* 9oi suntem chemai s cretem
n iu4irea desvrit ntre noi i +a de Dumnezeu, prin energiile dumnezeieti necreate,
care reprezint unitatea de +iin a lui Dumnezeu adus ntre noi i mrind unitatea +iinei
noastre umane*]$Pr*Pro+*dr*D*Stniloae)*
Prin urmare, Treimea Persoanelor divine ine de esena divin cea una, +r ca
cele Trei Persoane s se con+unde n unitatea esenei* S+ntul 8tanasie cel :are zice. ]8
spune de !iul c putea i s nu +ie, este o impietate i o ndrzneal ce atinge +iina
Tatlui2 cci putea ea s nu +ie ceea ce e propriu eiF 8ceasta e asemenea cu a zice. a
putea s nu +ie 4un Tatl* Dar precum Tatl e 4un venic prin +ire, aa e nsctor venic
prin +ire* 0ar a zice. Tatl voiete pe !iul i %uvntul voiete pe Tatl nu arat o voin
,,/
antecedent $naterii), ci indic autenticitatea aceleai +iri i calitatea i identitatea
+iinei]* $%ontra 8rianos, Cr*0 P*>*&3, col*51*)*
*ie)%rui Su(ie)t treimi) sau Persoane ?i sunt interioare !elelalte dou% &i
a)estora din urm% le este interior !el%lalt. *ie)%rui Su(ie)t treimi) Ui sunt4 ?n a)ela&i
tim'4 des%v.r&it trans'arente !elelalte4 )a alte eu-uri ale Sale. *iul a'are ?n
)on&tiin$a ,at%lui4 'rin a)tul na&terii4 )a o alt% Sine. La fel &i DuDul Sf.nt a'are ?n
)on&tiin$a ,at%lui 'rin a)tul 'ur)ederii4 )a o alt% Sine. Iar *iul &i DuDul Sf.nt se
simt &i se )unos) )a 'rovenind din ,at%l &i se (u)ur% ?m'reun% de ,at%l.
Dumne#eu este o treime de su(ie)te 'ure4 ?n )are ni)i unul din )ele trei
Su(ie)te nu vede )eva )a o(ie)t ?n Persoanele )elorlalte &i ni)i ?n Sine &i4 de a)eea4 Le
tr%ie&te 'e A)elea )a su(ie)te 'ure &i 'e Sine ?nsu&i )a su(ie)t 'ur.
!ara)terul 'ur al Su(ie)telor divine im'li)% o de'lin% intersu(ie)tivitate a
A)estora. De a)eea se vor(e&te de un uni) Dumne#eu &i de trei Persoane &i
i'ostasuri. !ele trei Su(ie)te sau i'ostasuri nu se des'rind Unul din Altul4 Unul din
)on&tiin$a !elorlalte )a s% arate dumne#eirea su(#ist.nd se'arat. Prin a)east%
su(ie)tivitatea ni)i un Eu sau i'ostas divin nu se ?n5ustea#%4 )i se
l%r5e&te4)u'rin#.nd4 ?ntr-un anumit fel4 &i 'e !elelalte. *ie)are tr%ie&te &i modurile
lor de tr%ire a fiin$ei divine4dar nu )a ale Sale4 )i )a ale Lor.
Tatl nscnd din veci pe !iul nu'6 +ace, prin aceasta, ntr'oarecare privin
o4iectul Su* De aceea, nvtura cretin, urmnd S+intei Scripturi, +olosete i e;presia
"!iul Se nate din Tatl] i nu numai e;primarea "Tatl \l nate pe !iul]* 0ar naterea este
etern, indicnd, prin aceasta, acelai caracter de su4iect pur i pentru !iul* 9aterea
!iului din Tatl e;prim numai poziia neschim4at a Tatlui ca dttor i a !iului ca
primitor al e;istenei i legtura dintre Ei prin actul naterii* 8mndoi triesc acest act
etern ca su4iecte, dar l triesc n comun sau ntr'o intersu4iectivitate care nu'i con+und,
cci !iecare \l triete pe %ellalt din poziia Sa proprie*
9ici n cazul Duhului S+nt nu se poate vor4i de o pasivitate a Sa n actul
purcederii din Tatl, sau de o pasivitate a Tatlui*Duhul purcede $0oan ,-,&3), dar i Tatl
\l purcede* Purcederea Duhului S+nt din Tatl este i ea un act de pur intersu4iectivitate
a Tatlui i a Duhului, +r ca Tatl i Duhul s se con+unde ntre Ei*
,,1
\ntr'un +el, Tatl +iind att izvorul !iului ct i a S+ntului Duh, !iecare dintre
acetia triete mpreun cu Tatl nu numai actul provenirii Sale din Tatl, ci particip i
se 4ucur mpreun cu %ellalt la trirea actului de provenire a 8celuia, dar din poziia Sa
proprie* Toi trei triesc ntr'o inter su4iectivitate actul naterii !iului i al purcederii
Duhului S+nt, dar !iecare din poziia Sa proprie, ntre cele trei ipostasuri +iind i
rmnnd acea comunitate desvrit, adic acea unitate desvrit a Persoanelor
distincte*
%omuniunea i unitatea desvrit a Persoanelor treimice se arat, deci, nu
numai prin +iin ci i prin proprietile personale nsele* ]Cpoziia] ntre Ele este de +apt
o speci+icare adus de !iecare n aceast comuniune, este modul prin care o Persoan
divin comunic cu 8lta n actul provenirii Sale, dnd i primind, iar, prin aceasta,
susinndu'se n ceea ce sunt*
Pur)ederea DuDului Sf.nt de la ,at%l &i rela$ia Lui )u *iul
Duhul S+nt, cea de a treia Persoan a S+intei Treimi, \i are originea n Tatl i
numai din Tatl* 8cest lucru l spune n mod clar 7ristos nsui. ]0ar cnd va veni
:ngietorul, pe care Eu \l voi trimite vou de la Tatl, Duhul 8devrului, %are din
Tatl purcede, 8cela va mrturisi despre :ine]$0oan ,-,&3)* Este locul clasic cunoscut,
privind originea 6ui din Tatl i trimiterea 6ui n lume de ctre !iul ntrupat, sau de ctre
Tatl n numele !iului $0oan ,5,&3)* \n te;tul din 0oan ,-,&3 se +ace deose4ire net ntre
e;istena etern a Duhului S+nt i trimiterea sau artarea 6ui n lume* Prima este
prezentat ca avnd'o de la Tatl, iar trimiterea n timp se atri4uie lui 7ristos, adic
!iului ntrupat, de care sau n numele cruia este trimis Duhul S+nt de la Tatl, celor
credincioi, pentru care se numete Duhul !iului sau Duhul lui 7ristos $>al 5,32Rom
1,@2!ilip ,,,@20 Petru ,,,,)* Trimiterea S+ntului Duh n lume prin !iul sau n numele
!iului, precum i trimiterea !iului prin Duhul S+nt la plinirea vremii, este e;plicat de
s+inii prini prin unitatea +iinei dumnezeieti* !iina lor este aceeai, ntreag n +iecare
ipostas* De aceea, unde lucreaz o Persoan dumnezeiasc, acolo sunt active i celelalte
Persoane dumnezeieti* 6ucrarea n a+ar este comun tuturor Persoanelor S+intei Treimi*
,,@
Prinii spun c !iul este trimis n lume de Tatl i de Duhul S+nt, spre a arta c Tatl i
Duhul S+nt nu sunt strini de activitatea mntuitoare a !iului, ci particip la aceasta* ?i
spun, de asemenea, c Duhul S+nt este trimis n lume de Tatl i !iul, ca s arate c
Tatl i !iul particip la activitatea s+initoare a Duhului S+nt* Dar Tatl i !iul particip
la aceast lucrare de pe poziiile 6or de persoane distincte i dup locul 6or n S+nta
Treime*
Dar ct privete purcederea, nu numai S+nta Scriptur ci toi s+inii prini ai
Bisericii nva purcederea Duhului S+nt numai de la Tatl i nu i de la !iul $$ilioXue),
cum nva doctrina catolic i concepiile protestante*
Singurul principiu n Treime este Tatl*!iina divin este ipostaziat n al doilea
0postas prin naterea 8cestuia din Primul i al treilea 0postas, prin purcederea din Primul*
9ici un 0postas din Treime nu provine din dou 0postasuri* 8 susine !ilioKue nseamn a
a+irma nedeplintatea Tatlui n a purcede pe Duhul*Dar dac este nedeplin n a purcede
pe Duhul, nseamn c a +ost nedeplin i n a nate pe !iul*
!ilioKue sparge unitatea i comuniunea desvrit a Persoanelor S+intei Treimi*
\nvnd c Duhul S+nt purcede de la Tatl i de la !iul, nseamn c Tatl i !iul
+ormeaz un principiu impersonal purceznd pe Duhul, adic o Persoan, ceea ce este
inadmisi4il* %ci Tatl i !iul, +ormeaz mpreun un principiu ca s purcead pe Duhul
S+nt, i pierd proprietile personale, adic nu se mai arat ca Persoane distincte* 0ar
aceasta +ace imposi4il chiar iu4irea dintre Ele* ]%ci nemaie;istnd ca dou Persoane
distincte n actul purcederii Duhului S+nt, Tatl i !iul nu se mai pot iu4i propriu'zis*
E;istena Duhului ca al treilea, sau rolul 6ui de a arta mrimea iu4irii, dintre Tatl i
!iul i de a'0 pstra ca Persoane distincte, devine +r o4iect* El nu mai e propriu'zis al
treilea, ci al doilea* Duhul este vzut mai degra4 ca %el ce'0 scu+und pe %ei doi ntr'o
unitate distinct* 0ar dac cei doi, pentru a purcede n comun pe Duhul, se scu+und, ntr'
un tot indistinct, Duhul ca rezultatul acestui tot indistinct nu mai poate +i nici El
persoan] $ Pr*Pro+*dr*D*Stniloae)*
Teologia catolic contemporan a cutat s apere !ilioKue prin noi e;primri i
apro+undri, ns +r succes* %ci e;presiile unor teologi catolici contemporani nou
sunt tot aa de am4igui i contradictorii ca i apro+undrile mai vechi, nct este greu s
constai la acetia dac \l consider pe Duhul S+nt persoan sau nu* 0ar alii \l declar
,&<
persoan, dar din speculaiile lor rezult mai degra4 concluzia c nu este persoan* Toi
aAung la aceast concluzie tocmai datorit speculaiilor prin care identi+ic naterea !iului
i purcederea Duhului S+nt cu actele psihice i ndeose4i datorit necesitii de a
ntemeia prin aceste acte purcederea Duhului S+nt de la Tatl i de la !iul, ca de la un
singur principiu* 9ecesitatea aceasta "a ndemnat teologia catolic s identi+ice pe !iul cu
imaginea ce ?i'o +ace Tatl despre Sine nsui prin cunoatere, iar purcederea Duhului
S+nt cu iu4irea dintre Tatl i !iul* Dar iu4irea aceasta nemaiinnd n e;isten dou
persoane deose4ite este ea nsi persoana comun a Tatlui i a !iului* \n acest +el, Tatl
i !iul sunt contopii, n acest act, ntr'o persoan dual, ntr'un "noi], adic nceteaz de
a mai +i dou persoane]*
Treimea Persoanelor divine distincte se opune ea nsi lui !ilioKue* %ci 4ucuria
Tatlui i a !iului este deplin numai ntruct !iecare dintre 8cetia o poate comunica
unui al treilea* Tatl Se 4ucur de !iul, dar 4ucuria aceasta vrea s'o comunice unui al
treilea ca s +ie deplin*Dar aceasta nu nseamn c !iul tre4uie s dea i El o e;isten
unei alte persoane deose4ite de Tatl, creia s'i comunice 4ucuria Sa* %ci n cazul
acesta !iul s'ar nchide +a de Tatl n comuniunea 6ui cu o alt persoan deose4it* Dar
Tatl purcede pe al treilea Su4iect sau Persoan, %are este ndreptat mpreun cu Tatl n
ntregime spre !iul* Bucuria mprtit a Tatlui de !iul umple pe !iul de o sporit
4ucurie de Tatl, ntruct Tatl i'o comunic unui al treilea, adic Duhului S+nt pe care
6'a purces* 0ar !iul mprtete i El 4ucuria Sa de Tatl acestui al treilea 0postas sau
Su4iect +r s tre4uiasc s'6 purcead i El, odat ce e;ist prin purcedere de la Tatl*
Duhul particip la 4ucuria Tatlui de !iul ntruct purcede de la Tatl, i particip la
4ucuria !iului de Tatl i prin aceasta strlucete din !iul* 8cest adevr l su4liniaz
s+ntul >rigorie Palama prin cuvintele. ]Pe 8cesta $Duhul) !iul \l cere de la Tatl ca Duh
al 8devrului i al \nelepciunii i al %uvntuluibi prin El se 4ucur mpreun cu Tatl
care se 4ucur de El $!iul)b%ci Duhul S+nt este aceast 4ucurie dinainte de veci a
Tatlui i a !iului, +iind comun 6or n ce privete +olosirea, pentru care +apt este trimis de
amndoi la cei vrednici, dar este numai al Tatlui n ce privete e;istena, de aceea numai
din El purcede]*
\n sensul acesta, Duhul S+nt +ace legtura ntre Tatl i !iul, +r s nceteze a +i
Persoan distinct i +r s purcead i de la !iul* \n sensul acesta, Duhul S+nt este i
,&,
"Duhul !iului], dar !iul rmne !iu n strlucirea Duhului din El, dar nu devine Tat al
Duhului*
\nvtura ortodo; despre purcederea Duhului S+nt din Tatl spre !iul i despre
odihnirea i strlucirea 6ui din !iul spre Tatl, innd pe !iul n lumin n +aa Tatlui,
implic +aptul c !iul i Tatl nici nu se con+und i nici nu se separ*
Deci Duhul S+nt este al treilea nu n sensul rigid al cuvntului* Este al treilea n
relaia celorlalte dou Persoane, +iind purces n scopul de a +ace ca 4ucuria +iecrei
Persoane de 8lta s +ie o 4ucurie participat de %ealalt* %ci alt+el, tot aa de 4ine poate
+i numit al doilea ca i !iul sau toi mpreun primul, ]cci cei Trei n Dumnezeu
transcend orice numr matematic*]
Duhul S+nt este cu adevrat ?%ng%ietorul trimis nou de 7ristos, !iul ntrupat,
sau de Tatl n numele !iului* %ci n Duhul cunoatem i slvim pe Dumnezeu i ne
4ucurm de El $S+ntul Vasile %el :are)* El d mrturie contiinei noastre despre
Dumnezeu *$0 %or &,,<,urm)* Prin Duhul, Dumnezeu Se slluiete n noi $0 %or ,&,('@)*
?i, cum spune s+ntul 8tanasie cel :are. ]9oi +r Duhul suntem strini i deprtai de
Dumnezeu* 0ar prin mprtirea de Duhul ne unim cu dumnezeirea* Deci a +i n
Dumnezeu nu este un lucru al nostru, ci al Duhului care este n noi i rmne n noi, att
timp ct \l pstrm n noi prin mrturisire]*
S+nta Treime, +iind 8devrul atotcuprinztor al credinei cretine, este 4aza
mntuirii noastre n 7ristos* %ci un Dumnezeu monopersonal nu ar avea n Sine iu4irea
sau comuniunea venic n care s voiasc a ne introduce i pe noi*El nu S'ar ntrupa ci
ne'ar trimite o nvtur cum s trim n mod drept sau, dac S'ar ntrupa, nu S'ar aeza
i ca om ntr'o relaie cu Dumnezeu, ca i cu o persoan deose4it, ci ?i'ar da i ca om
contiina c este o suprem realitate, iar aceast contiin sau ar da'o tuturor oamenilor
sau S'ar n+ia pe Sine i n calitate de om, dar lipsit de smerenia omului n relaia cu
Dumnezeu*
Deci, numai +aptul c Dumnezeu cel Enul este o Treime de Persoane supreme
+ace posi4il revrsarea vieii dumnezeieti n umanitate i ridicarea oamenilor la
comuniunea cu Dumnezeu, cci relaiile intratrinitare ale Persoanelor divine sunt nu
numai model, ci i izvor de putere pentru comuniunea oamenilor cu Dumnezeu i ntre ei
n 7ristos, prin lucrarea Duhului S+nt*
,&&
,&(