2.

Exceptii de la indatorirea de a fi martor

Nu pot fi ascultate ca martor, intr-un proces penal, urmatoarele doua categorii de persoane:
a. persoanele pentru care este interzisa ascultarea ca martori;
Potrivit art.79 alin. 1 C.proc.pen,, persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi
ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei,
fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligat a pastra secretul.
Interdictia priveste medicii, avocatii, notarii, preotii, precum si alte persoane care, prin
divulgarea secretelor pe care le-au cunoscut in exercitarea profesiei, ar putea aduce atingere unor valori
sociale importante. De aceea, legea a incriminat fapta de divulgare a secretului profesional (art. 196 C.
pen.). Interdictia de ascultare a acestor persoane priveste numai faptele si imprejurarile de care au luat
cunostinta in exercitiul profesiei, dobandirea acestor cunostinte din alte surse nu impiedica ascultarea.
Aceasta interdictie nu este insa absoluta. Exista doua situatii in care obligatia legala privind pastrarea
secretului profesional nu opereaza:
- atunci cand persoana fizica sau organizatia fata de care exista obligatia pastrarii secretului,
incuviinteaza divulgarea acestuia (art. 79 alin. 1 C.pr.pen.);
- daca este vorba de unele cauze care privesc savarsirea unei infractiuni contra statului sau contra pacii
si omenirii. In acest caz, fiind vorba de interese superioare, ce depasesc pe cel al pastrarii secretului
profesional, legea nu numai ca inlatura obligatia de pastrare a secretului, dar prevede indatorirea de a
aduce secretul la cunostinta organelor competente.
Legea acorda intaietate calitatii de martor fata de calitatea de aparator, cu privire la faptele si
imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi aparator sau reprezentant al vreuneia dintre
parti (art. 79 alin. 2 C.pr.pen.). Persoana vatamata care se constituie parte civila sau participa in proces
ca parte vatamata nu poate fi ascultata ca martor art. 82 C.proc.pen.
Aceasta interdictie este determinata de pozitia procesuala pe care o au aceste persoane
interesate in solutionarea procesului in favoarea lor, intrucat nimeni nu poate depune ca martor in
propria sa cauza.

b. persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martor
A doua exceptie de la indatorirea de a fi martor se refera la persoanele care nu sunt obligate sa
depuna ca marturie.
Astfel, potrivit art. 80 alin. 1 C.proc.pen., sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau
inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori in procesul penal. Rude apropiate sunt, conform art.
149 Cod penal, ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele
devenite astfel de rude prin infiere. Legiuitorul a instituit, din ratiuni de profund umanism o exceptie
relativa de la indatorirea generala de a fi martor, lasand la latitudinea sotului si rudei apropiate de a
decide daca vrea sa depuna ca martor sau daca se abtine. In acest sens, organele judiciare sunt obligate
sa le aduca la cunostinta dreptui de a se abtine (art. 80 alin. 2 C.proc.pen.). In situatia in care sotul sau
rudele apropiate consimt sa fie audiate ca martor si fac declaratii mincinoase, vor raspunde pentru
savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
3. Obligatiile si drepturile procesuale ale martorilor
Persoana chemata in calitate de martor in fata unui organ judiciar are anumite obligatii
procesuale:
- sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie (art. 83 C.proc.pen.). Lipsa nejustificata a
martorului de la chermarea in fata organelor judiciare se sanctioneaza cu amenda judiciara intre 250 lei
si 3000lei (art. 198 , alin 2 C.proc.pen.), iar in caz de repetare, se va recurge la aducerea sa silita, pe baza
unui mandat de aducere (art. 183 alin. 1 si 327 alin. 5 C.proc.pen.). Daca neprezentarea este justificata
de imposibilitatea de deplasare (infirmitate, stare de arest etc.), organeie judiciare il vor audia pe martor
la locul unde se afla;
- sa declare tot ce stie cu privire la faptele si imprejurarile asupra carora este intrebat.
Daca martorul refuza sa faca declaratii pe motiv ca nu stie nimic in cauza, desi cunoaste imprejurari
esentiale, savarveste infractiunea de marturie mincinoasa (art. 260 C. pen.).
- sa declare adevarul cu privire la faptele si imprejurarile esentiale ale cauzei. Aceasta obligatie
decurge si din incriminarea in Codul penal a faptei rnartorului de a face afirmatii mincinoase (art. 260 C.
pen,).
Inainte de a declara - atat in faza de urmarire penala, cat si in cea de judecata- martorul trebuie
sa depuna un juramant, conform art. 85 C.proc.pen., iar daca declararile sale nu corespund adevarului,
savarseste infractiunea de marturie mincinoasa. Daca martorul are cunostinte despre faptele si
imprejurarile cauzei, dar refuza sa fie ascultat ca martor, savarseste infractiunea de omisiune a
incunostiintarii organelor judiciare (art. 265 C. pen.) sau cea de favorizare a infractorului (art. 264 C.
pen.), dupa cum imprejurarile pe care le cunoaste, dar refuza sa le declare, sunt in favoarea sau in
defavoarea inculpatului.
Drepturile procesuale ale martorilor constau in urmatoarele:
- dreptul de a fi protejat impotriva violentelor sau amenintarilor care s-ar putea exercita asupra
sa in vederea obtinerii de declaratii (art. 68 C.proc.pen.);
- dreptul de a refuza sa raspunda la intrebarile care nu au legatura cu cauza;
- dreptul de a solicita consemnarea exacta si completa a declaratiei facute, asa cum crede ca
este reala ( art. 86 raportat la art. 73 C.proc.pen.);
- drepturi patrimoniale, vizand restituirea cheltuielior efectuate cu deplasarea, intretinerea si
cazarea sa, precum si plata unei sume corespunzatoare venitului pe timpul cat a lipsit de la serviciu
pentru a-si indeplini obligatia de rnartor (art. 190 C.proc.pen.);
- un alt drept al rnartorului, introdus in urma modificarilor C.proc.pen. prin Legea nr. 281/2003,
se refera la protectia datelor sale de identificare, atunci cand exista probe sau indicii temeinice ca prin
declararea identitatii sale reale sau a localitatii de domiciliu ori resedinta, iar fi periclitata viata,
integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane (art. 86^1 alin. 1 C.proc.pen.).
In aceste situatii, rnartorului i se atribuie o alta identitate sub care sa apara in fata organului
judiciar. Aceasta masura poate fi dispusa de catre procuror, in cursul urmaririi penale, iar, in cursul
judecatii, de instanta, la cererea motivata a procurorului, rnartorului sau a oricarei alte persoane
indreptatite. Datele despre identitatea reala a rmartorului se consemneaza intr-un proces-verbal, care
va fi pastrat, la sediul parchetului sau la sediul instantei, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de
maxima siguranta.

4. Procedura de ascultare a martorilor
Activitatea procesuala de ascultare a martorilor este reglementata, diferit, pentru faza de urmarire
penala si pentru faza de judecata.
In cursul urmaririi penale organele de urmarire penala sunt obligate sa asculte ca martor
persoanele aratate prin plangere sau denunt ori determinate prin investigatiile facute de aceste organe.
Martorii ascultati in cursul urmaririi penale si indicati in rechizitoriul procurorului sunt reaudiati in faza
de judecata. La propunerea procurorului sau a partilor, instanta poate dispune ascultarea si a altor
martori.
Procedura de ascultare a martorilor cuprinde trei etape:
1. In prima etapa, se desfasoara procedura prealabila de stabilire a identitatii martorului, acesta
fiind intrebat despre nurne, prenume, varsta, adresa si ocupatie. In caz de indoiala cu privire la
identitatea martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba (acte de identitate, martori etc.)
Se verifica apoi daca martorul are vreun interes in cauza, organul judiciar avand obligatia de a
intreba pe martor daca este sot sau ruda a vreunei parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si
daca a suferit vreo paguba prin infractiune (art. 84 C.prcc.pen.). In ipoteza in care martorul este sot sau
ruda apropiata a invinuitului sau inculpatului, organul judiciar trebuie sa-i aduca la cunostinta faptul ca
nu este obligat sa depuna marturie.
2. A doua etapa, anterioara ascuitarii propriu-zise priveste formalitatea depunerii juramantului
prevazut in art. 85 C.proc.pen. - ,,Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa
sa-mi ajute Dumnezeu!" , tinand mana pe cruce sau pe Biblie. Referirea la divinitate din formula
juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martoruiui. Martorul fara confesiune va jura ,,pe
onoare si pe constiinta" ca va spune adevarul si nu va ascunde nimic din ceea ce stie. Martorii care nu
depun juramantul din motive de constiinta sau confesiune, vor rosti urmatoarea formula: ,,Ma oblig ca
voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". Situatiile mentionate se retin de organul
judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.
Dupa depunerea juramantului sau a rostirii formulei prevazute de lege, martorului i se atrage
atentia ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa. Declaratia in
care se consemneaza depozitia martorului trebuie sa cuprinda si mentiunea referitoare la depunerea
juramantuiui. Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant, insa i se atrage atentia asupra
obligatiei de a spune adevarul.