CALITATEA DEMOCRATIEI DUPA ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANA

Aderarea la Uniunea Europeana (UE) a schimbat natura democratiei in noile state membre.
Odata cu aderarea la Uniunea europeana s-a complicat structura decizionala democratica, fcnd-
o mai multistratificat i multicentrata. Aderarea la UE a sporit puterile institutiilor
nonmajoritare precum Comisia Europeana, Curtea Europeana de Justitie, i a diverselor agenii
de reglementare. Parlamentele nationale tind s fie niste jucatori democratici mai putin puternici
dupa ce o tara se alatura Uniunii Europene i chiar nainte, iar procesul de aderare la UE a
demonstrat asta. UE a extins de asemenea spaiul public democratic. Ca o consecinta, luarea de
decizii democratice n cadrul Uniunii Europene a fost de a stabili un set mai diversificat de
interese si orientari culturale. Oferind cetatenilor un acces mai mare la procesul de luare a
deciziilor pare a fi cea mai urgent metoda din cadrul noilor state membre din Europa Central i
de Est, ai caror cetateni par desprinsi de acest proces. Articolul ncearc s sugereze unele
modaliti pentru realizarea acestuia.

Scepticii adesea descriu istoria recenta din Europa Centrala si de Est ca acestia mutandu-se de la
o uniune la alta. Cea dintai este desigur Uniunea Sovietica i acesta din urm este Uniunea
Europeana (UE). Asta pare putin nedrept pentru ca cea din urma este un simbol al libertatii si
democratiei in timp ce cea dintai era despre presiunea unui singur partid. Intr-adevar, procesul de
aderare la UE a fost adesea menajat ntr-un mod dictatorial: candidatilor le-au fost prezentate o
lung list de condiii pentru aderare, i acestia se aflau ntr-o poziie in care cu greu puteau
negocia aceste condiii .Totusi, una din conditiile Uniunii Europene pentru aderare a fost
stabilirea unei democratiei functionale. Odata cu summit-ul de la Copenhaga din 1993, statele
candidate trebuiau s aib o "stabilitate a institutiilor care garantau democratia, statul de drept,
drepturile omului i respectarea i protecia minoritilor."2
In plus, aderarea la uniune insemna crearea unor conditii economice politice, instituionale unde
o nou democratie ar putea persista. Acest lucru a fost dovedit in cazurile Greciei, Spaniei,
Portugaliei, iar ideea era de a se repeta aceeasi poveste de succes si n Europa Central i de Est.
Acest lucru este adevarat, conform criticilor, dar tot ce fac e sa promoveze literatura , ce descrie
deficitul democratic al uniunii. Unii merg atat de departe pe ct s susina c uniunea nu
ndeplineste standardele democratiei cerute de aderanti pentru a fi respectate. Prezentul articol e
menit sa rezolve acest puzzle. Poate aderarea la Uniunea Europeana sa mbunteasca sau sa
afecteze democratia in noile state membre din Europa Central i de Est? Ar trebui membrii noi
s adopte sau sa reziste guvernantei democratice europene ?
Voi prezenta trei cruciale implicatii cu privire la aderare. Prima, i cea mai evidenta, UE va
complica structura de decizie democratica fcnd-o mult mai stratificata si centrata. (Trebuie sa
adaug ca competentele diferetelor structuri, centre sunt in prezent subdezvoltate i suprapuse
dac nu total neclare.) A doua, aderarea la UE va mbunti competenele unor institutii
nonmajoritare precum Comisia Europeana, Curtea Europeana de Justitie i diverse agenii de
reglementare. Parlamentele nationale tind s fie niste jucatori democratici mai puin puternici
dup ce o tara adera la Uniunea Europeana (sau chiar inainte, cum procesul de aderare la UE a
demonstrat). A treia, aderarea la UE va largi spatiul public democratic. Ca o consecinta, luarea
de decizii democratice n cadrul Uniunii Europene va trebui sa se confrunte cu un set mai
diversificat de interese si orientari culturale.
Eu susin c tradiionala forma de democratie parlamentara va avea de suferit, drept consecinta a
aderarii. Cu toate acestea, se sper ca uniunea va reusi sa gaseasca noi moduri de a asigura
transparenta, receptivitate, responsabilite instituiilor sale. Furniznd acces cetateanului
European la procesul de luare a deciziilor pare a fi cea mai urgent chestiune i voi ncerca s
sugerez unele modaliti pentru aceasta. Se spera ,de asemenea c aceast unitate democratica
imperfecta va putea reusi
sa asigure mai multa eficacitate sistemului pentru a compensa astfel
incapacitatea sporirii participarii autentica a cetenilor . De altfel cred c noile state membre din
Europa Central i de Est nu vor vedea slabiciunea guvernantei democratice a uniunii, drept
tulburtoare. Toti valoreaza suveranitatea lor recent recastigata, i prin urmare prefera un tip
policentric european de guvernare mai degrab dect una ierarhica. De asemenea, valoreaza
propria lor identitate culturala nationala si nu vor sa vada uniunea creand un nou om european:
un fel de homo euro- peanus in opozitie cu homo sovieticus.
Aceste atitudini est-europene au meritele lor, dar principiul suveranitatii i diferentele culturale
nu trebuie interpretate ca o carte alba pentru guvernele din noile state membre ca sa faca ce
doresc. Uniunea ar trebui sa continue sa monitorizeze inregistrarea democratica a tuturor statelor
membre (noua si veche), si ar trebui sa-i descurajeze pe cei de la putere ,care sunt tentati sa se
foloseasca de autoritate .



Complexitatea structurii de guvernare

Democratia intr-un stat natiune are in mod evident un centru guvernamental i o alocare clara a
competentelor.4 Sistemul este destul de ierarhic, dei unele ri permit un transfer substantial de
putere catre unitatile locale. n plus, limitele funcionale de obicei corespund cu cele
teritoriale.5 Guvernul se bucura de puterile sale juridice, economice i administrative pe intregul
teritoriu al statului. Structura de guvernare europeana, cu toate acestea, este mult mai complicata,
cu numeroase implicatii pentru democratie. Guvernanta UE funcioneaz la mai multe nivele:
european, naional i regional <Ar trebui s adaug c n Europa Central i de Est procesul de
integrare european a fost cel care a condus la crearea de regiuni independente,Comisia
Europeana insistand ca institutiile regionale trebuie infiintate pentru a gestiona fondurile
structurale.)
In plus, autoritatea n Uniunea European este impartita i dis- persata intre diferite centre
guvernamentale. Aceste centre sunt dispersate in diferite locuri, zona geografic variaz, i
acestea funcioneaz n diferite domenii.7 De exemplu, Banca Centrala Europeana nu este la
Bruxelles ci in Frankfurt iar puterile ei formale se aplic numai pentru rile care aparin zonei
euro. Sistemul nu este doar stratificat,centrat, i eterogen dar acestuia ii lipseste o alocare clar
si directa a competenelor ierarhice. Competentele diferitelor agentii guvernamentale se suprapun
i sunt neclare. Jurisdictia a fost dispersata n diferite nivele i luarea deciziilor are loc n mai
multe arene.8
Exist diferite moduri de a vedea aceste evoluii. Expertii in administratia publica adesea susin
c aranjamentele guvernantei i jurisdictiile de guvernanta suprapuse, policentrate promoveaza
att eficiena cat si redistributia.9 Le permite factorilor de decizie sa regleze scala guverantei
pentru a reflecta eterogenitate vastului spaiu European. Acestea ofer informaii mai complete
cu privire la preferinele elementelor constitutive i sunt mai adaptive ca rspuns la preferinele
n schimbare. Ele sunt, de asemenea, mult mai deschise catre experimentare i inovaie i
faciliteaza angajamente mai credibile.
Totusi, expertii in democratie sunt mult mai putin multumiti de aceste masuri complexe si
flexibile de guvernanta . Poate democratia functiona intr-un complicat daca nu impenetrabil
sistem de masuri structurate ce opereaza la diferite viteze ,dezvoltate de grupuri de persoane
neidentificate i foarte ciudate ? Este clar ca modul complex de guvernare european este mai
puin transparent i responsabil dect alte structuri mai simple din statele-natiune .
Guvernantei Europene ii lipsesc unele mecanisme de baza care impiedica abuzul de putere i
asigura controlul democratic. De exemplu, asa cum Yves Mny a observat, "principiul de
separare a puterilor nu a fost niciodat implementat n UE n acelai mod n care a fost n
sistemele democratice nationale. De fapt, puterile UE erau adesea distribuite ntr-un mod ad-
hoc, caracterizate mai degraba prin suprapuneri i amestecuri dect separate. Organismele
executive si legislative erau neclare i confuze."12
Guvernanta multistratificata europeana este clar problematica din punct de vedere democratic.
Dar soluiile federale prezentate pentru abordarea acestui deficit pare a fi chiar mult mai
problematic n ceea ce privete eficiena i democratia. Este probabil ca indrumarea federala
centralizata la Bruxelles s fie indiferenta la cerinele locale i rau adaptata la diversitatea
serviciilor.
Puterile concurente permit statelor membre individuale s opteze pentru politicile cele mai
potrivite pentru nevoile i caracteristicile lor.Guvernanta multinivelata nseamn c nu toate
deciziile sunt luate ntr-un centru European tot mai puternic care este probabil mai detaat de
problemele locale decit sunt guvernele nationale sau regionale. Flexibilitatea i subsidiaritatea ar
putea sa aiba un efect negativ asupra transparenei, dar lasa spaiu si pentru soluii creative
orchestrate de la niveluri de baza.
Conform Eurobarometrului din 2006, n majoritatea noilor state membre marea majoritate a
cetatenilor cred ca vocea lor nu conteaza in Uniunea Europeana. n Letonia, doar 18% din cei
chestionati cred ca vocea lor conteaz; n Republica Ceh era 20 la sut; i n Estonia i Slovacia,
21%. (Media UE este de 36 procente.)13
Toate argumentele de mai sus ne ajuta n a explica de ce noile state membre din Europa
Central i de Est rezista cu inversunare contra deciziilor decisive luate de centrul European.
Lucrul acesta a fost destul de evident n procesul de elaborare a Constitutiei Europene. Noile
state membre s-au opus din a face din Comisia Europeana un centru mai eficient de guvernare
insistand ca fiecare stat membru ar trebui sa continue s aib propriul su comisar cu drept de
vot. De asemenea, au insistat ca sistemul de rotatie la presedintia UE sa rmna in vigoare ntr-o
form sau alta. Acest sistem presupune ca principalul centru de guvernare din Uniunea
European se se deplaseze de la o capitala europeana la alta in mod regulat, prevenind astfel
aparitia unui singur centru European la Bruxelles.
Noile state membre evident ca-si amintesc de fostul sistem centralizat de guvernare din
regimurile comuniste. Cu toate acestea, principala lor preocupare are mai mult de a face decat cu
politica europeana de astazi. Ele se tem ca acest centru puternic de la Bruxelles ar omogeniza
tendintele i c ar ignora sau chiar respinge diverse preocupri i prioriti locale. n ciuda
procesului intens de regulamentare convergenta care a avut loc n perioada lunga de preaderare ,
noile state membre nc au caracteristici structurale diferite fata de cele vechi. Asta nseamn c
solutile de tip "mrime universale impuse de un puternic centru European ar afecta interesele
lor. Membrii noi sunt nc mult mai saraci decat cei vechi, i capacitatea lor de a scapa de
decalajul bunastarii necesit impozit fiscal diferentiat, forta de munca, precum si o politica de
mediu .1
Instituiile lor legale si administrative sunt inca relativ instabile i chiar fragile. De exemplu, n
nici una din tarile vest-europene nu este "de-comunizarea" o problema politica atat de centrala
aa cum este in tarile membre est-europene iar acest lucru necesit un set diferit de reguli
europene pentru serviciul civil i sectorul judiciar. Spre deosebire de Europa de Vest, Europa de
Est nc mai are cativa imigranti din rile lumii a treia, dar lupta pentru a se mpca cu propriile
lor diversitati i adesea cu minoritatile nationale precum Rusii din Letonia i Estonia sau
maghiarii din Romania si Slovacia. Asta nseamn c acquis-ul Schengen abia poate fi aplicat
n acelai mod de catre statele membre vechi si noi. Acestea i alte exemple similare de
divergen persista sa explice de ce noile state membre din Europa de Est se opun puternic unei
guvernante centralizate europene si prefer o structura mai flexibila, multicentrata,
multistratificat . Asa cum presedintele leton, Vaira Vike- Freiberga, a spus, "Letonia vede UE
ca o uniune de state suverane. . . . Noi nu vedem necesitatea ca in acest moment sa se creeze un
stat european federal . . . . Diversitatea Europei este unul dintre punctele forte ale sale. n timp ce
aceast diversitate poate prezenta provocari in cladirea unui consens, este o sursa care trebuie
alimentata si impartasita. Fiecare stat membru al Uniunii Europene, indiferent de dimensiune, are
potenialul de a face o contributie semnificativa la organizarea ca un intreg."15 i ministrul de
Externe al Sloveniei, Dimitrij Rupel, a adugat: "Temeiul de gestionare al diversitatii este
principiul subsidiaritii. Subsidiaritatea poate fi un mijloc eficient de evitarea a conflictelor
inutile."16
Pe scurt, simplificand i centralizand sistemul European de guvernare s-ar lasa mai puin spaiu
pentru initiative locale i ar aparea neintelegeri. Trebuie sa abordam problemele care ies din sfera
de complexitate i flexibilitate a sistemului curent, in special in ceea ce priveste transparena i
responsabilitatea, dar simulnd un sistem ca cel al statelor extinse i foarte diversificate ale UE
probabil nu va imbunatati calitatea democratiei.
Deosebita reprezentare parlamentara

Asa cum stim ,factorul-cheie al democratiei este sistemul de reprezentare parlamentara. Oamenii
isi aleg reprezentantii din parlament, de obicei prin partidele politice care sunt n principal
organizate cu scopul de a castiga alegerile. Parlamentul adopta legi si de obicei hotrte, de
asemenea structura executivului.Totusi o majoritate parlamentara nu este n ntregime libera sa
aiba acces la toate chestiunile .Trebuie sa se supuna constitutiei si sa respecte proiectul de lege al
drepturilor si a independentei puterii judecatoresti si alte institutii cum ar fi bancile centrale.
Electoratul rmne o referin absolut in democratia statelor natiune iar parlamentul este
institutia lor centrala . Dac dorii s tii cine deine majoritatea puterilor intr-un anumit stat,
trebuie s cutai la alcatuirea majoritatii parlamentare.17
In UE situatia este foarte diferita. Aici, poziia Parlamentului este mult mai slaba. Problema nu e
n catalogul de competenele oficiale acordate de Parlamentul European ci mai degrab n natura
special a jocului parlamentar european.
Parlamentul European nu are o guvernare majoritara ca n sistemele naionale; nu are nici un
cabinet de guvernare nici un program de guvernare pentru a susine sau opune. Mai mult decat
atat, parlamentul, comisia i consiliul au fost create mai mult sau mai puin independente; prin
urmare, elementul de "fuziune" care este de obicei observat ntre cabinete i mare lor majoritate
parlamentara nu exist. Clivajele din cadrul Parlamentului European rup mai degrab granitele
nationale dect o fac alipirea la partide sau ideologii . Dei membrii Parlamentului European
(eurodeputatilor) sunt acum alesi direct odata la cinci ani, aceste alegeri au tendina de a servi
drept concursuri de popularitate pentru guvernele nationale.
Dei puterile formale a Parlamentului European au crescut treptat, parlamentul nu este
principalul legiuitor, i se spune ca selectarea executivului i judiciarului european este foarte
limitata. n UE, puterea este mai mult n minile institutiilor nonmajoritare precum Comisia,
Curtea Europeana de Justitie, Bncile Centrale Europene, i Consiliul European dect in ale
statele membre.21 Compoziia Consiliului este doar indirect legata de rezultatele electorale din
anumite tari, i modul complex de ponderare a voturilor (care nc evolueaz) din Consiliu lasa
mai puin spaiu pentru afirmarea politicilor majoritare. (ar trebui sa adaug ca guvernele
nationale pot sa evite parlamentelor lor atunci cand vine vorba de luarea deciziilor n Consiliul
European.) In acelasi timp, tot mai multe puteri sunt transferate catre o lista tot mai mare de
agentii europene de reglementare.
Desigur, o guvernare efecienta necesit aptitudini speciale i cunotine, precum i angajament
pe termen lung iar aceste lucruri se gasesc de obicei rar printre membrii Parlamentului European.
Problema este c institutiile nonmajoritare sunt adesea mai receptive la dorintele nguste i
impartiale ale lobby-urilor decat cele largi ale electoratelor. In plus, nu este uor s faci aceste
agenii de reglementare transparente i responsabile.
Intrebarea este, "poate uniunea sa dezvolte un sistem de democratie parlamentara?" Acest lucru
ar putea fi realizat fie facand Parlamentul European adevaratul centru de putere european sau
oferind mai multe puteri parlamentelor nationale. Populatiile din noile state membre din Europa
de Est par a fi neintuziasmate dac nu negative in ceea ce priveste prima soluie. Doar o
minoritate din electoratul respectiv in aceste state s-a deranjat sa voteze la ultimele alegeri pentru
Parlamentul European.
(Cu cteva luni mai devreme, aceste electorate s-au grabit la urne pentru a sprijini aderarea
rilor lor n unine). Guvernele din noile state membre sunt, de asemenea, mai dornice de
intarirea rolului parlamentului naional dect al parlamentul European in ceea ce priveste
procesul de luare a deciziilor in UE.25 Dar nici lucrul acesta nu pare sa fie o solutie plauzibila.
Pentru nceput, parlamentele din noile state membre sunt foarte slabe, i acest lucru a fost cauzat,
partial prin procesul de aderare la UE. De-a lungul ultimilor ani pentru a se ajunge la aderarea la
UE, parlamentele din Europa de Est au trebuit sa adopte in graba un vast corp de legi europene
putin discutate despre posibilitatea de modificare netinandu-se tine cont de anumite preocupari
locale si particularitati. Camera lor de manevr era practic inexistenta deoarece statele candidate
din Europa de Est nu au avut dreptul sa ia vreo decizie cu privire la acquis-ul comunitar UE (
merita retinut ca acquis-ului este alcatuit din vreo douzeci de mii de legi, din cele aproape
optzeci de mii de pagini.) Stephen Holmes Stephen Holmes a observat ulterior c "prestigiul
funciei de legiferare interne a sczut datorit extinderii obligatorie a acquis-ului comunitar, un
cod de legi octroy (conferite) din strainatate, fara aportul serios de circumscriptii interne .
Acest lucru a fost confirmat de sondajele de opinie. De exemplu, ncrederea opiniei publice n
parlamentul din Polonia(Sejm) a scazut de la aprox 44 % n 1998 la 20% n 2002 (patru ani
cruciali pentru adoptarea legislaiei UE).27
Si prin urmare este puin probabil ca un sistem cu drepturi depline si cu reprezentare
parlamentara ca al Pan-Europei sa aiba loc. Ar trebui sa regret acest lucru? Rspunsul este din
nou negativ. Renauld Dehousse a afirmat pe buna dreptate, "sistemul parlamentar cu aspectele
sale majoritare este prost adaptat la nevoile unei fiinte hibride precum UE, caracterizata prin
diversitate foarte mare si prin sentimente nationale puternice."28
i, n orice caz, putem vorbi despre un sistem european de reprezintare fara un popor European
adevarat? UE are in prezent douazeci si cinci de populatii distincte, i mpreun ele nu formeaza
un singur spaiu public European. Asta ne duce la urmtoarea dilema democratica pentru
extinderea UE : problema identitatii europene.

Identitate culturala slaba si diversificata

Democraia nu inseamna doar instituii, aceasta este, ci si despre cultura neleas n termeni
politici, legali, economici .
Instituiile democratice pot sa reziste n cazul n care se bucura de o politica culturala care este
congruenta si sustine structurile sale democratice. Termenii cheie folositi de obicei n acest
context sunt popor, moralitate si identitate. Statele-natiune de obicei se bucura de toate acestea
,dar la diferite grade. Poporul este format de o natiune care reprezint o legatura stransa dac
nu o comunitate culturala omogena ce imparte o istorie comuna, obiceiuri si limba . Discursul
politic apare ntr-un spaiu public clar definit in care este relativ uor s comunice i sa identifice
bunurile publice comune . Partidele si organizatiile societatii civile sunt vibrante. Sistemul media
este diversificat i sofisticat.
Cu toate acestea, Uniunea Europeana poseda doar cateva dintre aceste atribute, i ne intreabam
cum democratia poate funciona n aceasta situatie . Nu exist nici un demos european simplu i
uor de identificat pentru care i prin care politicile europene se fac. Cel mai bine, putem vorbi
despre o pluralitate tot mai mare de demoi.
Discursurile politice sunt n mare msur limitate la spatiile publice naionale cu putine semne de
un spaiu cu adevrat public european emergent cu procesul de integrare european.32 Partidele
politice sunt, de asemenea, active n principal n cadrul granitelor statului i aliantele lor la nivel
european sunt nc foarte artificial construite. Unele organizatii ale societatii civile au fost
capabile sa traverseze granitele statului-natiune, dar ele se vad de obicei la nivel global mai
degraba decat European .

Valurile succesive de extindere a UNIUNII EUROPENE au crescut in mod evident diversitatea
culturala si politica din cadrul uniunii europene. Anul 2004 a marcat cea mai mare extindere ,
aderand zece noi membri cu caracteristici culturale distincte.. Studii atente precum cele efectuate
de World survey values nu dezvluie un clivaj cultural brusc intre membrii vechi din Europa de
Vest i cei noi din Europa de Est. Totui, acestea nu arata ca harta culturala a Europei este acum
mult mai diversificata i complexa dect era nainte de acest ultim val de extindere.
Desigur, demos-ul , etosul, i identitatea nu sunt niste categorii primordiale si stabile. Ele
evolueaz n timp prin experiene i discursuri ntr-un anumit spaiu public. Rolul diferitilor
ageni politici nu poate fi subestimat. De fapt, Uniunea Europeana promoveaza diverse simboluri
Europene cum ar fi drapelul European ce vizeaza consolidarea identitatii europene. Cetatenia
Europeana face parte , de asemenea, din acest efort, aa cum sunt diferitele programe de
schimburi culturale i educationale. n mod similar, asta ar trebui s recunoasc rolul fondurilor
structurale sau a euro-lui n mbuntirea identitatii europene. Intrebarea este, totui, dac toate
acestea sunt suficiente in crearea unei baze culturale pentru o mai buna functionarea a
democratiei la nivel European. De asemenea, ntrebarea este dac eforturile de construire a unei
identitati europene sunt plauzibile din punct de vedere politic sau cultural. Actualul preedinte
ceh, Vclav Klaus, a exprimat nelinitea milioanelor de colegi est-europeni intreband : S lsm
identitatea noastr ", sa se dizolve n Europa ca o bucat de zahr ntr-o ceac de cafea?" De
fapt, n timpul procesului de aderare, candidatii din Europa de Est au luptat pentru a pstra
propria identitate cultural. De exemplu, toate guvernele Est Europene insistau ca limba lor sa
devina una din limbile oficiale ale UE, subminand astfel eforturile celor care au vrut sa fie mai
puine limbi decat mai multe limbi ca mijloace de comunicare pan-europeana
Este posibil ca toate acestea sa se modifice in urmatorii cativa ani? Vor imbratisa membrii est
europeni dezvoltarea unui spatiu public European distinct si a unei identitati culturale? Pina
acum, dovezile nu sugereaza o astfel de modificare. Luai drept exemplu recentele sondaje de
opinie . Conform eurobarometrului din 2004, majoritatea celor intervievai din noile state
membre se considerau ei insasi "numai nationalisti " mai degraba "Europeni intr-o oarecare
masura." (n vechile statele membre, rezultatul este invers) Chiar mai surprinztor este faptul ca
europenii din noile state membre au scazut dramatic cnd au aderat la uniune. ntre toamna
anului 2003 si primavara anului 2004, numarul celor care considerau "numai nationalisti" a
crescut cu 12 la suta, in timp ce numarul celor care se considerau a fi "European intr-o oarecare
masura" a scazut cu 7 procente. (i ar trebuie sa se tina cont ca in acelai sondaj, nivelul de
cunostinte despre UNIUNEA EUROPEANA este mai mare n noile state membre decat in cele
vechi.)
Mai mult dect att, n noile state membre exist foarte puine pan-Agenii europene capabile de
a promova o mai mare omogenitate cultural n cadrul Uniunii Europene extinse. Organizaiile
societii civile, mai ales cele interesate de problemele UE, sunt clar subdezvoltate n cele mai
multe dintre state membre. Partidele sunt mai dezvoltate iar unii s-au alaturat federatiilor de
partide existente n Parlamentul European. Cu toate acestea, este incert daca acestia vor actiona
ca agenti de omogenizare culturala in cadrul uniunii.
Alegerile europene din 2004 observ o cretere a numrului de eurosceptici in randul deputatilor,
multi dintre ei provenind din noile state membre din Europa de Est. Nu exista nici o dovada care
sa sugereze ca extinderea va stimula cresterea mediatizarii subiectului de Pan-Europa. Desi
multe ziare din noile state membre sunt acum n minile presei internationale ,televiziunea
nationala este inca foarte mult sub controlul guvernelor nationale si actioneaza mai mult ca un
motor de diversificare culturala decat de convergenta . Situatia pare destul de sumbra. Fr o
convergen a culturii democratice, ar fi dificil sa redactam i sa agregam preferinele publicului,
sa nu mai vorbim de stabilirea unui singur scop sau interes European autentic. Totui, aceast
convergen a culturilor este extrem de dificil de realizat, si este vazuta ca nedorita, in special de
noile state membre din Europa Central i de Est. Cu toate acestea, situatia pare mult mai putin
neputincioasa daca am renunta la analogia statului-natiune , atunci cand vorbim de Uniunea
Europeana .Decat sa incercam sa construim un popor european, ne putem gndi la consolidarea
unui sentiment de patriotism constitutional pe intregul continent ,care sa reflecte drepturile si
atributiile tuturor cetatenilor europeni .Exist o multime de intelepciune in sloganul Comisiei
Europene in promovarea "diversitatii in unitate." La urma urmei, identitatea care nu recunoate
pluralismul, individualismul, multiculturalismul cu greu pot conduce la un sistem democratic.