Nr.

Tipuri de
handicap
Caracteristica proceselor cognitive
1. Handicapul de
intelect
B. Inhelder, introducnd termenul de vscozitate genetica, a studiat particularitatile procesului dezvoltarii la deficientul
mintal si a ajuns la concluzia ca, n timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizeaza prin fluenta si dinamism sustinut n
procesul de maturizare intelectuala, la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasa si neterminata. Daca la normal, mai
devreme sau mai trziu, constructia mintala se desavrseste la nivelul operatiilor formale, la deficientul mintal - ndeosebi
debilul mintal - aceasta constructie se mpotmoleste, stagneaza, se opreste undeva n zona operatiilor concrete. Inhelder
considera ca deficientul mintal - n speta debilul mintal - regreseaza adesea de pe pozitia stadiului atins la un moment dat n
dezvoltare, alunecnd napoi spre reactii proprii stadiilor anterioare. Acest fenomen lasa impresia unei "fugi de efort" n fata
solicitarilor intelectuale mai intense, echivalenta mai degraba cu un reflex de aparare al debilului mintal dect cu o
eschivare intentionata a acestuia.
Exist o serie de caracteristici care privesc activitatea psihic de ansamblu. Ne referim n primul rind la evoluia acestor
particulariti n cazul debilitii mintale pentu c n handicapul sever i mai ales n cazul cel profund ele snt att de
diminuate nct e greu s se poat vorbi de existent lor n aciunea strict psihologic. n planul senzorial-perceptiv se
remarc dificulti de analiz ceea ce determin perceerea global a obiectului sau imaginii acestuia n detrimental sesizrii
elementelor componente. Avnd n vedere c c i sinteza e deficitar reconstruirea perceptive se realizeaz incomplete, iar
n situaiile mai complexe devine imposibil. Cu toat durata analizei i sintezei e mai mare dect la normal, se remarcp
ngustarea cmpului perceptive prin perceperea limitat a numrului de elemente a locului ocupat de obiecte, a raportului
dintre ele, a distanei, a poziiei lor. Percepia la debilii mintali la fel e distorsionat i aici putem depista dou situaii mai
importante:
1) ori acest fenomen e absent acolo unde situaia determin o iluzie
2) ori apare o labilitate exagerat n realizarea percepiei de la o situaie la alta.
Perceptia debililor mintal se caracterizeaza prin inexactitate si lipsa de precizie, fiind o perceptie nediferentiata,
lacunara si cu frecvente tulburari, n timp ce n perceptia imbecilului nu se discrimineaza esentialul de secundar, ea
limitndu-se la enumerarea rara logica a elementelor percepute.
Perceptia imbecilului are un caracter nediferentiat mai pronuntat, obiectele uzuale fiind cu greu identificate, continutul tematic
al imaginilor nefiind perceput. Ceea ce realizeaza n plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente, fara o logica
nsa si fara o discriminare a esentialului de secundar (particular).
n cazul idiotului, perceptia este extrem de saraca n continut senzorial, neclara, fara semnificatie biologica si cu
nenumarate si pronuntate perturbari.
n ceea ce priveste planul reprezentarii, se constata imposibilitatea deficientului mintal de a structura un cmp de
reprezentare pe baza de simboluri, fapt ce dovedeste functionalitatea slaba a structurii semiotice si absenta, aproape totala, a
limbajului interior. n plus, organizarea mintala a deficientului mintal se caracterizeaza printr-o tulburare multidimensionala
la nivelul releului de reprezentare.

Gndirea reprezint cea mai izbitoare caracteristic pentru evaluarea gradului handicapului de intellect i a posibilitilor
de efectuare a unor activiti. Handicapul de intellect se constat n toate operaiile gndirii fiind deosebit de evident n
generalizare i abstractizare sau n nelegerea i rezolvarea unor problem cu un caracter mai complex. Handicapailor de
nivel inferior le este characteristic stadiul de nceput al operaiilor mintale. Sa constatat c stabilirea deosebirilor dintre
obiecte se face mai uor dect stabilirea asemnrilor.
Gndirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitara la nivelul proceselor superioare ale gndirii,
putndu-se evidentia anumite trasaturi definitorii:
- gndire concreta, situativa, bazata pe clisee verbale, pe imitarea
mecanica a actiunilor si a limbajului celor din jur;
- lacune majore n achizitia conceptelor abstracte si o slaba
capacitate de discernamnt;
- dezordini intelectuale;
- imposibilitatea de realizare de conexiuni, similitudini, opozitii, succesiuni, incluziuni, operatii de reversibilitate sau
ireversibilitate;
- incapacitate de sinteza, de structurare a formelor si a structurilor
partiale n ansambluri;

- rationamente incomplete, care pleaca de la date partiale, subiective, fara semnificatie.
Gndirea deficientului mintal sever (imbecil) are cteva trasaturi distincte. Imbecilii pot ajunge la nivelul
"neointelectului", care le pemiite folosirea experientei anterioare n vederea adaptarii la o noua situatie, nsa au o gndire
fragmentara, labila, lipsita de functia de elaborare si generalizare, fiind incapabili de a vedea ansamblul, de a se ridica la
notiunea generala. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare, desi este incapabil sa le verbalizeze.
n cazul deficientei mintale profunde (idiotia), gndirea are la dispozitie doar "paleointelectul", care permite
exclusiv utilizarea reflexelor conditionate. Pe fondul inexistentei relatiilor psihice, activitatea sa se reduce la "viata pur
vegetativa", ntre gesturi si senzatii dezvoltndu-se o "activitate circulara", nsotita de activitatea n "echo"(reproducerea
imediata a gestului sau a sunetului). Stereotipiile sunt o alta trasatura definitorie a gndirii idiotului.
Imaginatia la toate formele de nedezvoltare cognitiva este saraca, neproductiva, intensitatea ei fiind invers
proportionala cu gradul de gravitate a handicapului, mergnd pna la absenta ei. La toate formele de deficienta mintala apar
frecvent tulburari ale imaginatiei, sub forma minciunii si a confabulatiei. Minciuna, sub forma ei patologica (mitomanie),
se prezinta n trei variante: mitomanie vanitoasa, maligna si perversa, fiind ntlnita la tipurile de deficienta mintala situate la
limita superioara.Confabulatia ("delirul de imaginatie" - Dupre sau "delirul de confabulare" - Neisser) reprezinta o traire a
unor stari apartinnd fanteziei subiectului, cu convingerea subiectiva a acestuia ca ele sunt reale si caracterizeaza debilul
vanitos, care, fiind lipsit de judecata si de spirit autentic, se hazardeaza n afirmatii puerile, extravagante cu scopul de a atrage
atentia celorlalti asupra sa.
Limbajul deficientului mintal poarta amprenta caracteristicilor de concretism, rigiditate si inertie specifice nivelului
gndirii. Se poate vorbi despre aparitia ntrziata a vorbirii si despre dificultatile pe care le ntmpina copilul cu deficienta
mintala n folosirea propozitiilor. Dezvoltarea ntrziata a limbajului priveste toate aspectele sale: fonetic, lexical, semantic,
gramatical si atrage dupa sine frecventa mare a tulburarilor limbajului la aceasta categorie de deficienta.
Tulburarile limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibitia nivelurilor de organizare a limbajului
(periferic - instrumental, cortical si gnozic - de recunoastere auditiva si vizuala) sunt:
- sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia, audimutitatea etc);
- dizartria (pe fondul handicapului de intelect usor sau sever);
- disfonia;
- tulburarile gnozo-praxice (tulburari de perceptie auditiva si vizuala si tulburari praxice ale organelor
fonoarticulatorii).
Primele trei categorii dintre tulburarile mentionate anterior apar evidente n comportamentul de comunicare a copilului, n timp
ce ultima categorie se manifesta disimulat.
Dezvoltarea ntrziat a limbajului privete toate aspectele sale fonetice, lexicale, semantice i gramaticale la care se
adaug i marea fregven a tulburrilor de limbaj. Snt unele elemente care se pstreaz mai bine, astfel unele
caracteristici ale memoriei de scurt durat ale stocrii mecanice a informaiei, aspect ce in de potenialul activitilor
practice manual i interese pentru activitile concret-intuitive pot devein prghii ale aciunilor de corectare-compensare, de
stimulare a psihicului n general. Totui, eficiena sczut a memoriei voluntare, lipsa de fidelitate i rigiditatea fixrii i
reproducerii ngreuneaz transferal de cunotine i evocare activ a informaiilor.
Particularitile activitii psihice se coreleaz cu tulburri din planul psihomotricitii. n acest sens snt edificatoare
aspect ce privesc timpul de reactive sczut, viteza diminuat a micrilor, imitarea diminuat a micrilor, imitarea
dificitar a micrilor, capacitatea redus a ateniei. n planul emoional-afectiv snt uor de surprins fenomene de
emotivitate crescut, puerilism i infantilitilism afectiv, sentimente de inferioritate i anxietate accentuate, caracterul
exploziv i haotic, controlul limitat al strilor affective.
Atentia deficientului mintal difera de cea a normalului nu att sub aspectul performantelor, ct prin modalitatea organizarii.C.
Paunescu analiza atentia ca rezultat al organizarii sistemului neuro-vegetativ si distingea doua trasaturi esentiale ale acesteia:
capacitatea sistemului de filtrare a mesajului si starea afectogena - motivationala. Prima este alterata la deficientul mintal
printr-un element intrisec (structura morfofunctionala) si printr-o organizare aleatorie, ntruct exista o puternica influenta
afectogena n orientarea setului operational. Atentia se manifesta diferit n functie de gravitatea deficientei. Debilul mintal se
caracterizeaza printr-o atentie sporita, lipsita de tenacitate, forma voluntara fiind instabila si cu aparenta de normalitate, fiind
evidente tulburari cantitative ale atentiei precum si incapacitatea de concentrare a atentiei sub forma fenomenelor de neatentie,
inertie, de indiferenta sau falsa uitare.Imbecilul prezinta fenomene de hipoproxie, care la idiot se transforma
n aprosexie. Chiar n conditiile unei atentii spontane, acestia nu sunt capabili de perseverenta, neputnd urmari obiectele care
se deplaseaza n fata lor. Aceasta stare i conduce la izolare, absenta totala si nimic nu-i poate sustrage din aceasta
autoizolare. Inactivitatea globala a acestora poate fi ntrerupta uneori de accente de impulsivitate violenta sau de crize de tip
coleric.
Din punctul de vedere al afectivitatii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale,
fiind usor de depistat fenomene de emotivitate crescuta, de puerilism si infantilism afectiv, sentimente de inferioritate si
anxietate accentuate, caracterul exploziv si haotic al reactiilor n plan afectiv, controlul limitat al
acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizeaza printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. n starile
conflicruale, debilul reactioneaza diferit, fie prin opozitie exprimata prin descarcari afective violente, fie prin demisie sau
dezinteres, fie prin inhibitie, negativism sauncapatnare. Deficitul de autonomie afectiva este marcat de nevoia evidenta a
debilului de dependenta, de protectie. Este prezenta, de asemenea, si situatia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrari afective
de ordin familial sau scolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reactiona la stimuli
care, n mod normal, trebuie sa declanseze actiunea.
2. Handicapul de
auz
Unele forme ale handicapailor de auz pot determina o ntrziere intelectual ca o consecin a destructurrii raporturilor
dintre gndire i limbaj. Prin demutizare handicapul de auz parcurge drumul de la limbajul mimicpo-gesticular la cel verbal
i de la gndirea n imagini la cea national-verbal. Limba capt noi valori prin trecerea de la folosirea semnelor la
folosirea cuvintelor care generalizeaz i contribuie la achiziia de informaii astfel informaiile senzoriale fiind completate
de cele intelectuale.
Gndirea handicapatului de auz trece prin faze diferite:
-gndirea vehiculeaz situaii concrete cu obiecte i iamgini
- gndirea ncepe s se foloseasc de noiuni verbale concrete
-gndirea atinge stadiu de folosire a noiunilor i sentimentelor de relatii abstracte care permit elaborarea de idei.
Prin demutizarea surdomutului i dezvoltarea vorbirii, vocabularul se mbogete continuu i se perfecioneaz pronunia
astfel nct cuvintele nvate nlocuiesc tot mai fregvent exprimarea prin gesturi.
Cnd se atinge stadia de trecere de la limbajul mimico-gesticular la cel verbal la surdomutul n curs de demutizare se
creaz condiii pe plan mintal pentru trecerea de la gndirea n imagini la gndirea national-conceptual.
Ca urmare, gandirea deficientului de auz se evidentiaza prin concretism, rigiditate, sablonism, ingustime si
inertie, deosebindu-se astfel de gandirea persoanei auzitoare - care este predominant verbala.
La copiii surzi din nastere, insusirea comunicarii verbale este blocata, la fel si achizitia de experiente sociale, fapt ce
limiteaza dezvoltarea capacitatilor intelectuale, a gandirii si a personalitatii copilului. Pe fondul surditatii contractate
(dobandite) dupa achizitionarea limbajului, apare diminuarea capacitatilor intelectuale ale copilului, daca nu se intervine
compensator in mod sistematic si organizat in directia stimularii proceselor psihice.
Chiar si in hipoacuzie pot aparea fenomene de regres sau de stagnare, in lipsa unor factori stimulatori pentru
comunicare.
Limbajul handicapatilor de auz este puternic influentat de deficienta senzoriala existenta, fiind afectate in planul vorbirii
modul de exprimare si calitatea discursului, neexistand feedback-ul sonor de corectie sau fiind diminuat. Limbajul oral al
deficientului de auz este, asadar, deficitar pe linia exprimarii (nearmonioase), a intonatiei (stridenta sau monotona), a ritmului,
a calitatii articularii, fapt ce perturba inteligibilitatea vorbirii.
Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazai non-verbal -mimico-gestual,centrat pe utilizarea gesturilor ca
mijloace de comunicare, codificand in ele cuvinte, expresii, stari, propozitii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea
gandurilor, ideilor prin imagini in actiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imita o actiune sau o
caracteristica existenta in realitate), artificiale (fiind simbol - sinteza a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arata spre
ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc, intre gesturi si mimica existand o concordanta puternica.
Personalitatea deficientilor de auz poarta amprenta handicapului existent, desi si aici vorbim de diferente
comportamentale. Astfel, sunt copii deficienti de auz (mai multi ca numar), timizi, neincrezatori, dependenti de anturaj,
anxiosi, negativisti, cu teama crescuta de esec, lipsiti de initiativa, fara interese, cu frica de respingere, asa cum exista
sideficienti de auz sociabili, degajati, optimisti.

3. Handicapul de
vedere
Graviditatea handicapului de vedere vrsta la care se instaleaz aceasta i nivelul de dezvoltare psihic a persoanei
influeneaz evoluia psihic ulterioar a handicapului. Dar pe lng aceste caracteristici de ordin psihologic, handicapul de
vedere determin o serie de tulburri de ordin somatic. Pentru psihopedagogia special snt mai semnificative
caracteristicile funciilor i proceselor psihice. Componenta vizat nemijlocit e cea a percepiei vizuale. Ea prezint o serie
de caracteristici care depend de gradul i forma hanidcapului, vrsta i dezvoltarea psihic a subiectului. Chiar atunci cnd
se pstreaz unele percepii imaginile snt lipsite de precizie, snt neclare, fragmentate i fregvent distorsionate. O anumit
scdere a analizei i sintezei optice se coreleaz cu existent unor retarduri i planul gndirii i al achiziiei operaiilor
instrumentale.
Reprezentrile snt dependetne de nregistrarea analizatorilor. Dac la nevztorii congenitali imaginile mintale snt legate
de componentele auditive la nevaztorii tardive se iau n consideraie i urmele pstrate stimulndu-se verbal imaginile
mintale existente.
Dat fiind faptul c atenia e relative bine dezvoltat la handicapaii de vedere, activitatea mental se poate orienta spre
acele paliere ce privesc audiia i acordarea de seminificaie extins a limbajului.
n cadru activitii psihice memoria handicapul de vedere se poate bucura de caliti superioare celor ale vztorului.
4. Handicapul de
limbaj
Exista o relatie evidenta intre tulburarile de limbaj si comunicare , pe de o parte , si dificultatile de invatare ,pe de
alta parte . Frecventa elevilor cu dificultati de invatare , mai ales in domeniul limbajului , fie el oral sau aferent lexiei sau
grafismului este destul de mare si in scoala de masa . Aceasta situatie exista din cauza numarului mare de tipuri si grade
de handicap, mergand de la deficiente severe , profunde , asociate pana la deficiente de intelect usoare.









5. Handicapul de
motricitate