Modul de recoltare, prelucrare, transport si

stocare a probelor de sange

Pregatirea pacientului
Este foarte important ca pacientului sa i se explice procedura la care va fi supus si sa se obtina intreaga lui complianta.
1. Recoltarea probelor se face cu pacientul in conditii bazale, inaintea oricarei proceduri diagnostice sau terapeutice (ideal intre
orele 7 si 9 dimineata, in conditii eun! pe nemancate"# pentru evaluarea metabolismului lipidic se recomanda ca recoltarea
sa se efectueze dupa 1$ ore de la ultima masa.
$. %and probele de sange nu sunt recoltate in conditii bazale, trebuie tinut seama de efectele aditionale pe care le pot produce
efortul fizic (c&iar si efortul fizic moderat poate determina o crestere a glucozei, acidului lactic, proteinelor serice, %'", precum si
a starii emotionale sau ritmului circadian care poate afecta anumiti parametri.
(. Recoltarea probelor biologice se poate face sub forma unei probe unice (de exemplu, pentru determinarea glicemiei bazale"
sau sub forma probelor multiple (de exemplu, testul de toleranta la glucoza sau recoltarea urinii din $) ore".
). *sigurati!va ca pacientul sta intr!o pozitie comoda (in pozitie sezanda sau in decubit dorsal".
+. ,erificati cu mare atentie ca toate datele demografice ale pacientului sa fie corect scrise pe formularul cu care este insotit
acesta la punctul de recoltare a sangelui si etic&etati corect recipientul de recoltare.
,om descrie in continuare procedurile de recoltare a sangelui venos si a celui capilar.
Flebotomia
pentru recoltarea sangelui venos se folosesc $ sisteme inc&ise de tip vacutainer-
*. .!/onovette, .arsted#
0. cu &older, 0ecton!1ic2inson.
*. 3entru sistemul .!/onovette exista $ te&nici diferite de recoltare-
1. sistem seringa- prin controlul vitezei de recoltare nu exista riscul de colabare a venei#
$. sistem vacuum- tubul este vidat in momentul imediat anterior recoltarii, eliminandu!se riscul pierderii de vid# proportia de
sange recoltat!aditiv ramane constanta, fapt ce conduce la rezultate corecte.
1
1. Instructiuni (sistem seringa):
! 4nainte de punctionarea venei, introduceti acul in tubul de recoltare, fixati!l prin rotire usoara in sensul acelor de ceasornic.
! 3unctionati vena, slabiti garoul si trageti incet pistonul, pana la oprirea fluxului sanguin.
! .coateti tubul din ac rotindu!l in sens invers acelor de ceas# acul ramane in vena5
! 3entru recoltarea mai multor probe, fixati tubul urmator in ac si procedati conform instructiunilor de mai sus.
! *6E764E- 4ntai se scoate tubul din ac, apoi acul din vena5

$. Instructiuni (sistem vacuum):
! 8ixati pistonul la baza tubului, apoi indepartati!l.
! 4naintea inceperii recoltarii, acul trebuie sa fie in vena.
! .labiti garoul si fixati tubul in acul aflat dea in vena, rotindu!l in sensul acelor de ceasornic.
! *steptati oprirea fluxului sanguin.
! .coateti tubul din ac rotindu!l in sens invers acelor de ceasornic# acul ramane in vena.
! 3entru recoltarea mai multor probe, fixati tubul urmator in ac si procedati conform instructiunilor de mai sus.
! *6E764E- 4ntai se scoate tubul din ac, apoi acul din vena5

2
0. 3robele de sange sunt recoltate cu sistemul &older!vacutainer-

4naintea recoltarii sangelui, desfaceti acul prin rasucirea capacului sigilat. 4nlaturati capacul si expuneti partea filetata (1", avand
gria sa nu indepartati teaca sterila in care se gaseste acul ($". *samblati acul la &older ((". 6oate tuburile ()" pot fi acum
umplute unul dupa altul in concordanta cu instructiunile de mai os-
a. *plicati un garou pe antebratul pacientului si intepati pielea din plica cotului, autandu!va de degetul mare si indexul mainii
drepte.
b. 4nversati pozitia mainilor cat mai curand posibil dupa ce acul a penetrat vena# apasati vacutainerul cu degetul mare al mainii
drepte, indexul si degetele milocii sustinandu!l.
c. .angele este atras de vacuumul din vacutainer si curge in tub cu viteza proprie# eliberati garoul din urul bratului pacientului
imediat ce sangele a aparut in vacutainer, autandu!va cu mana stanga, sustinand in continuare &olderul.
d. Retrageti vacutainerul cu mana dreapta, apasand usor cu degetul mare pe una dintre marginile &olderului.
e. 3entru a asigura optima omogenizare a sangelui cu anticoagulantul, efectuati 9!1: miscari de inversiune a tubului.
f. 1aca se recolteaza mai mult de un vacutainer, inserati cel de!al doilea tub si repetati pasii descrisi mai sus (a!e".

3

4ndiferent de sistemul de recoltare folosit, respectati urmatoarele manevre-
! utilizati manusi sterile, de unica folosinta pentru fiecare pacient caruia i se recolteaza probe#
! evitati punctionarea in zonele in care exista leziuni cutanate#
! dezinfectati zona aleasa pentru punctionare cu autorul unui tampon steril imbibat in solutie apoasa de izopropanol 7:;, prin
miscari circulare, din interior spre exterior, pentru a indeparta contaminantii#
! dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la punctionare (daca zona este umeda, poate fi indusa &emoliza
probei"#
! la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon compresiv pentru a asigura &emostaza si a evita formarea &ematomului
(durata recomandata a compresiei + mininute"# la sfarsit acoperiti zona cu un pansament steril#
! acul de punctie nu va fi reintrodus in teaca (pentru a evita inteparea", indoit sau taiat, ci va fi depus intr!un container de plastic
rezistent la reziduuri intepatoare sau taietoare.
Aditivi
3entru a impiedica procesul de coagulare a sangelui integral, unele vacutainere contin substante anticoagulante#
anticoagularea se produce fie prin legarea %a$< (E16*, citrat", fie prin in&ibarea trombinei (&eparinat de litiu sau sodiu,
&irudina".
3entru a nu exista nici o confuzie in identificarea tubului de recoltare, capacele vacutainerelor sunt colorate diferit, in functie de
aditivul folosit.
%odurile de culoare pentru substantele anticoagulante sunt descrise in 4.=>14. ?71:-
1. %apac mov>roz ! foloseste ca anticoagulant E16*!ul si are utilitate in &ematologie, biologie moleculara, unele teste
imunoc&imice (ex. *%6@".
$. %apac bleu>verde ! contine %itrat 9<1 si se foloseste pentru analiza coagularii.
(. %apac negru>mov ! contine %itrat )<1 si se foloseste pentru ,.@.
). %apac verde>portocaliu ! contine @eparinat si se utilizeaza plasma pentru testele de c&imie.
+. %apac rosu>incolor ! este un tub fara anticoagulant. .erul este folosit pentru testele de c&imie, imunologie si serologie.
4
Anele vacutainere destinate obtinerii serului contin un activator de coagulare (care accelereaza formarea c&eagului" si un gel
separator, care permite mentinerea serului dupa centrifugare in tuburile primare, in cursul fazei preanalitice (transport catre
laborator", analitice si postanalitice (stocarea probelor in laborator".
6uburile de recoltare folosite in laboratoarele .Bnevo sunt-
1. 6uburi 0ec2ton! 1ic2inson-
! capac mov ! E16*#
! capac rosu ! tub simplu, fara anticoagulant sau gel separator#
! capac incolor ! tub fara anticoagulant, cu gel separator#
! capac bleumarin ! E16* (pentru metale"#
! capac negru ! citrat )<1#
! capac bleu ! citrat 9<1.
$. 6uburi .arsted-
! capac roz ! E16*#
! capac incolor ! tub simplu, fara anticoagulant sau gel separator#
! capac maron ! tub fara anticoagulant, cu gel separator#
! capac portocaliu ! &eparinat de litiu (pentru metale"#
! capac mov ! citrat )<1#
! capac verde ! citrat 9<1.
5
Ordinea recoltarii tuburilor
4n cazul in care este nevoie sa se obtina mai multe probe dintr!o singura flebotomie, se recomanda sa se respecte urmatoarea
ordine de recoltare a tuburilor-
1. recipientele pentru &emocultura#
$. tuburile fara aditivi#
(. tuburile ce contin citrat#
). tuburile ce contin &eparina#
+. tuburile ce contin E16*.
Volumul optim de proba
Ana din erorile cel mai des intalnite este trimiterea la laborator a unei cantitati insuficiente de proba. 3entru a va asigura ca
exista un volum adecvat de proba, recoltati intotdeauna sange intr!o cantitate de $ ori si umatate mai mare decat volumul
necesar efectuarii unui anumit test (la fiecare test este precizat volumul minim de ser sau plasma necesar procesului analitic".
4n acelasi timp, trebuie sa se evite recoltarea excesiva de sange, in special la varstnici, copii mici, pacienti internati in sectiile de
terapie intensiva.
4n cazurile frecvente, in care pacientilor le sunt indicate mai multe teste, tineti cont de urmatoarele volume de sange
recomandate in cazul folosirii analizoarelor automate actuale-
! )!+ mC sange pentru efectuarea unui profil de investigatii bioc&imice uzuale#
! 1 mC sange pentru efectuarea a (!) teste de imunoc&imie.
Recoltarea sangelui capilar
Este utila in special in cazul pacientilor pediatrici si pentru efectuarea frotiurilor de sange. %ele doua locuri de electie pentru
recoltare sunt suprafata palmara a falangei distale a degetului si suprafata plantara laterala sau mediala a calcaiului. .e obtine
un amestec de sange provenit din arteriole, venule si capilare care la randul sau poate fi diluat cu lic&id interstitial si intracelular.
%ompozitia relativa a sangelui depinde de fluxul sanguin existent in patul vascular cutanat in momentul recoltarii# astfel,
incalzirea locului de punctionare inaintea recoltarii faciliteaza arterializarea sangelui din teritoriul cutanat respectiv.
6
57u se va recolta niciodata din pulpa degetului la nou!nascuti deoarece exista riscul de a leza osul falangei.
Exista o relatie direct proportionala intre volumul de sange recoltat si adancimea incizei efectuate. *stfel tipul lantetei trebuie
ales in functie de locul punctionarii si cantitatea de sange necesara.
*dancimea inciziei constituie un element critic la nou!nascuti# daca aceasta depaseste $,) mm exista riscul de a leza osul
calcaneu.
Riscul de a efectua o incizie prea adanca poate fi evitat prin utilizarea unor lantete semiautomate de unica folosinta.
4nstructiuni-
! dezinfectati locul punctionarii cu autorul unui tampon steril imbibat in solutie de alcool si asteptati sa se usuce zona inainte de
a efectua incizia (trebuie evitata folosirea altor dezinfectanti deoarece acestia pot induce valori fals crescute pentru acid uric,
fosfor sau potasiu"#
! prindeti ferm zona adiacenta locului punctionarii si efectuati rapid incizia, apasand pe butonul lantetei#
! indepartati prima picatura de sange cu autorul unei mese de tifon, deoarece aceasta poate contine lic&id interstitial#
! prin miscari de apasare usoara, fara a masa zona din ur, colectati picaturile de sange care curg liber intr!un microtainer
etic&etat#
! daca picaturile nu curg liber in microtainer, percutati usor tubul#
! in cazul microtainerelor care contin anticoagulant, efectuati 9!1: miscari usoare de inversiune a tubului pentru a asigura
amestecul optim al sangelui cu anticoagulantul#
! la sfarsitul recoltarii aplicati un tampon steril compresiv care va fi mentinut pana la oprirea sangerarii# nu aplicati bandae
adezive la copii, deoarece pe langa faptul ca pot produce iritatii, exista riscul de a fi ing&itite atunci cand se largesc#
! depuneti lanteta intr!un container rezistent la punctionare.
Prelucrarea probelor de sange dupa recoltare
Componentele sangelui:
4n medie, un adult de 7: 2g are aproximativ ),7+ ! +,? C sange, din care aproximativ ?:; sunt plasma si ):; celule sanguine.
7
%elulele sanguine (&ematii, leucocite si trombocite" sunt suspendate in plasma (formata din apa si constituenti dizolvati-
&ormoni, anticorpi, enzime, ce sunt transportate catre tesuturi, iar produsii lor de excretie sunt transferati apoi catre plamani si
rinic&i".
3rin centrifugare se pot separa atat plasma, cat si ser. 1iferenta dintre plasma si ser este ca plasma retine fibrinogenul, care
este inlaturat din ser.
.angele pacientului, recoltat intr!un tub fara substante anticoagulante, cu sau fara gel separator, este lasat sa sedimenteze>sa
coaguleze, dupa care va fi centrifugat si se separa serul, care contine $ tipuri de proteine- albumina si globuline.
3lasma este obtinuta din sangele recoltat intr!un tub cu anticoagulant si apoi centrifugat. *nticoagulantul in&iba formarea
coagulului. 3lasma contine trei tipuri de proteine- albumina, globuline si fibrinogen.
3entru anumiti analiti exista diferente semnificative intre rezultatele obtinute la testarea din ser si cea din plasma- potasiu,
magneziu, fosfor, proteine totale, lactat etc.
1iferentele dintre valorile obtinute din ser si din plasma se datoreaza unor factori ca-
! analitul poate fi consumat in timpul procesului de coagulare- fibrinogen, trombocite, glucoza#
! analitul poate fi eliberat din celule in timpul coagularii- potasiu, C1@, fosfor, lactat#
! anticoagulantul poate interfera cu metoda de determinare in cazul DD6, Ci.
Plasma Versus Ser
1. *vantae-
! 3rocesare accelerata- etapa formarii coagulului este eliminata# timpul de centrifugare se poate scurta prin cresterea vitezei de
rotatie.
! %antitate mai mare- dintr!o proba de sange se obtine aprox.1+!$:; mai multa plasma decat ser.
! Cipsa interferentelor legate de coagularea post!centrifugare- in ser se mai pot produce coaguli dupa o centrifugare precoce#
acest lucru nu apare niciodata in plasma.
! Rezultatele obtinute la testarea analitilor din plasma exprima mai fidel statusul in vivo al pacientului comparativ cu cele din ser.
! Risc mai mic de aparitie in plasma a &emolizei si trombocitolizei decat in ser.
$. 1ezavantae-
! Electroforeza proteinelor este alterata in plasma de prezenta fibrinogenului (pseudo!pea2 in regiunea g, ce poate mima un
component /".
! *nticoagulantul poate interfera cu metoda de determinare.
! 4nterferenta cationica- cand se foloseste plasma &eparinizata, litiul sau amoniul din anticoagulant pot interfera cu metodele de
determinare a acestora.
Faza precentrifugare
.erul sau plasma trebuie separate fizic de celulele sanguine cat mai repede posibil, pentru a nu exista riscul producerii unor
rezultate eronate# se recomanda astfel o limita maxima de $ ore din momentul recoltarii probei.
8
An contact mai redus cu celulele sanguine (E$ ore" este recomandat pentru potasiu, *%6@, cortizol, catecolamine, acid lactic si
&omocisteina.
.tudiul efectuat de Caessig si colaboratorii sai a indicat faptul ca 17 analiti nu au fost afectati de un contact prelungit al serului
cu celulele sanguine (timp de )9 ore la temperatura camerei"- albumina, fosfataza alcalina, *C6, bilirubina, calciu, colesterol,
%', creatinina, magneziu, fosfor, proteine totale, trigliceride, 6(, 6), uree, acid uric. 3e de alta parte, rezultatele au fost
semnificativ alterate in cazul urmatorilor analiti-
! timp de contact F $ ore- glucoza (scade", potasiu (creste", C1@ (creste"#
! timp de contact F 9 ore- sideremie (creste".
4ntr!un studiu mai recent, G&ang si colaboratorii sai au evaluat stabilitatea a ?( analiti in serul care a ramas timp de $) ore in
contact cu celulele sanguine. .!a stabilit ca serul trebuie separat in ( ore pentru glucoza, potasiu si fosfor si in ? ore pentru
albumina, bicarbonat, clor, peptid %, @1C colesterol, sideremie si proteine totale. %eilalti analiti au fost stabili timp de $) ore in
serul separat. *cest studiu demonstreaza faptul ca laboratoarele trebuie sa revizuiasca stabilitatea analitilor testati, pentru a
reduce numarul respingerilor nenecesare de probe, in cazurile in care transportul de la punctele de recoltare este prelungit.
Refrigerarea probelor de sange in&iba metabolismul celulelor sanguine si stabilizeaza anumiti constituenti termolabili. 7u se
recomada ca probele de sange integral sa fie refrigerate decat daca exista recomandari specifice in acest sens. *stfel, este
contraindicata refrigerarea in cazul probelor pentru determinarea potasiului, deoarece temperatura scazuta in&iba glicoliza si
favorizeaza eliberarea potasiului din celule, obtinandu!se astfel rezultate fals crescute. 3e de alta parte, probele din care se vor
testa *%6@, 36@, acid lactic, catecolamine si gastrina vor fi racite prin plasarea intr!un recipient ce contine un amestec de apa
cu g&eata.
Centrifugarea
%entrifugarea probei in vederea obtinerii serului trebuie efectuata numai dupa ce se constata ca sangele a coagulat complet. 4n
mod normal coagularea se produce dupa cca. (: minute, insa in cazul pacientilor care primesc tratament anticoagulant sau
prezinta defecte de coagulare aceasta se produce cu intarziere.
%entrifugarea probelor pentru obtinerea de ser sau plasma se efectueaza in general la (::: g timp de + minute. 3entru
obtinerea unei plasme deplac&etate este nevoie ca proba sa fie centrifugata timp de 1+!(: minute la $:::!(::: g.
1upa separarea serului sau plasmei, probele nu vor mai fi recentrifugate (pentru a obtine un volum suplimentar de proba"# de
asemenea este contraindicata recentrifugarea in cazul probelor recoltate in vacutainere cu gel separator.
6ransferul probelor in tuburi secundare trebuie efectuat cu mare atentie, pentru a evita contactul cu un material potential
infectant.
3rogramul de intretinere al centrifugilor include verificarea periodica, cu autorul unui ta&ometru, a vitezei de centrifugare
obtinute in urma unei setari specifice.
9
4n cazul tuburilor cu gel se va verifica obligatoriu integritatea acestuia la sfarsitul centrifugarii. *numite teste (ex.- &emoglobina
glicozilata, plumb" necesita o proba de sange anticoagulat si neseparat# in aceste cazuri probele nu vor fi centrifugate.
Transportul probelor
6impul de transfer al probelor catre laborator poate fi-
! scurt, cand locul de recoltare>clinica este in acelasi loc cu laboratorul#
! mediu, cand locul de recoltare>clinica este in aceeasi localitate cu laboratorul, dar nu in acelasi loc#
! lung ($) ore sau mai mult", cand locul de recoltare>clinica este in alta localitate decat laboratorul si se trimit probele prin posta
sau curieri. *ceasta situatie se intalneste mai des in cazul trimiterii probelor pacientilor de la studiile clinice, cand toate probele
se colecteaza intr!un laborator de la pacientii situati in centre diferite, localizate geografic diferit.
Exista mai multe tipuri de transport al probelor, in functie de natura produsului si de stabilitatea analitilor care trebuie testati-
! transport in conditii ambientale#
! transport la rece (probe refrigerate"#
! transport in g&eata carbonica (probe congelate".
Reguli generale-
! in cazul unui timp de transfer scurt sau mediu, toate probele de sange vor fi transportate ambiental in containere sau pungi
speciale (daca nu exista recomandari specifice de refrigerare a probelor"#
! in cazul transferului la distanta, in special prin curieri sau posta, trebuie evitat a fi transportat sange integral#
! probele transportate ambiental trebuie proteate de temperaturi extreme, prin ambalarea in materiale izolante (containere de
polistiren"#
! probele refrigerate trebuie plasate in apropierea pungilor cu g&eata si nu direct pe acestea#
! in cazul probelor congelate se va verifica daca dimensiunile containerului permit sa fie introdusa o cantitate suficienta de
g&eata carbonica care sa reziste pe durata transportului#
! vor fi folosite dispozitive de monitorizare a temperaturii pe durata transportului.
.!a demonstrat ca anumiti parametri bioc&imici, ca electrolitii sau enzimele, nu sunt afectati de transportul prin posta sau curier,
care poate dura de la $) ore la ) zile. Este valabil si pentru concentratia &emoglobinei sau numarul eritrocitelor. 1iferente
maore se observa insa in cazul &ematocritului, volumului eritrocitar mediu (,E/" sau bilirubinei. 8oarte important este ca
prepararea frotiului de sange venos sa fie facuta in maximum ( ore de la recoltarea sangelui. 1e asemenea sangele recoltat pe
citrat (pentru testele de coagulare" la pacientii care nu sunt &eparinizati este stabil timp de 9 ore la temperatura camerei pentru
determinarea timpului de protrombina, timpului de trombina, *366, proteinei % si factorului , al coagularii. 7u este valabil insa
pentru determinarea factorului ,444 si proteinei . care au o stabilitate mult mai redusa.
4n cazul pacientilor &eparinizati sangele poate fi pastrat la temperatura camerei sau la frigider timp de ) ore din momentul
recoltarii probelor.
10
1aca acest lucru nu este posibil, probele se stoc&eaza la H$:I%.
6ransportul la distanta al plasmei, in vederea efectuarii testelor de coagulare, se va face numai in g&eata carbonica#
decongelarea probelor in cursul transportului genereaza rezultate eronate.
Stocarea probelor in laborator
1upa inc&eierea procesului analitic, o parte din probe vor fi pastrate o anumita perioada de timp, in conditii bine stabilite, astfel
incat sa permita confirmarea rezultatelor, verificarea identitatii probelor sau efectuarea unor teste suplimentare.
Reguli generale-
! procedura de stocare a probelor trebuie sa tina cont de stabilitatea analitilor#
! probele trebuie intotdeauna sa fie pastrate in tuburi inc&ise (pentru a evita evaporarea acestora"#
! probele pot fi ar&ivate in frigidere in tuburile primare, cu conditia ca acestea sa contina gel separator#
! in congelatoare probele sunt pastrate de obicei in tuburi secundare# este posibila ar&ivarea si in tuburile primare care contin
gel, daca producatorul specifica acest lucru#
! se va evita pe cat posibil stocarea sangelui integral# oricum sangele integral destinat obtinerii serului>plasmei nu trebuie
pastrat in frigider#
! intervalul de pastrare a probelor este cu atat mai mare cu cat temperatura de ar&ivare este mai scazuta (exceptii- probele
pentru electroforeza lipoproteinelor si determinarea de apolipoproteine *1 si 0 nu trebuie pastrate la congelator"#
! dupa decongelare proba trebuie omogenizata prin miscari de inversiune a tubului, fara a se produce spuma# evitati
decongelarea H recongelarea.
exista urmatoarea procedura de ar&ivare a probelor-
1. 3robele pentru &ematologie contin sange pe E16*, pot fi ar&ivate $) ore la $!)I %#
$. 3robele pentru bioc&imie si imunoc&imie (exceptie fac probele mentionate mai os" contin ser, se pastreaza 1 saptamana la
$!)I %#
(. 3robele pentru determinarea 3.* contin ser si se pastreaza $ saptamani la !$:I %#
). 3robele pentru screeningul prenatal al anomaliilor fetale, profil 6=R%@, serologie sifilis la care s!au obtinut rezultate pozitive
contin ser si se pastreaza 1 luna la !$:I %#
+. 3robele alergologice si cele pentru boli autoimune contin ser si se pastreaza $ saptamani la !$:I %.
3robele de plasma destinate determinarii incarcaturii virale 0 si %, precum si probele de toxicologie (metale" sunt consumate
de obicei aproape integral in procesul analitic, de aceea nu vor mai putea fi disponibile pentru retestari (se va solicita repetarea
recoltarii".
11