Management Risc Modul 1

Eugen Avram. 2012. Sntate. Risc. Siguran.
Capitolul 1.
Conceptul de sntate
OMS (Organiza|ia Mondial a Snt|ii) deIineste sntatea ca o stare complet de
bine la nivel Iizic, mental si social si nu numai simpla absen| a bolii sau a inIirmit|ii.
Aceast deIini|ie exist din 1946, acceptat oIicial ca punct de vedere al OMS n 1948 si
neschimbat pn n prezent. Cu toate acestea, practica medical curent nu se ghideaz
ntotdeauna pe precept ideal vis-a-vis de starea de sntate. Multe alte aspecte sunt luate
n calcul de OMS, atunci cnd se evaluaz nivelul Iunc|ionalit|ii sau disIunc|ionalit|ii
umane.
Sntatea este perceput de multi dintre noi doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni:
NEGATIV vs. POZITIV
! Sntatea ca absen| a bolii si dizabilit|ii
! Sntatea ca stare de bine Iizic, psihic si social.
FUNC|IONAL vs. EXPERIEN|IAL
! Sntatea ca adaptare si rezultat al unor procese de reglare optim (Annandale, 1999)
! Sntatea ca msur n care individul este capabil, pe de o parte, s si realizeze
aspira|iile si nevoile proprii, iar pe de alt parte, s rspund adecvat mediului social,
Iizic si biologic (StarIield, 2001)
Cercetrile realizate de Blaxter (1990) si Staiton-Rogers (1991) pe loturi popula|ionale largi,
identiIicat urmtoarele percep|ii laice (de sim| comun) asupra snt|ii:
! Sntatea ca un dat natural
! Sntatea ca o valoare
! Sntatea ca dar divin
! Sntatea ca responsabilitate individual
! Sntatea ca voin|
! Sntatea ca drept Iundamental
! Sntatea ca lips a bolii
! Sntatea ca resurs (de a muncii, de a te bucura de via|)
! Sntatea ca produs
n Iapt, sntatea este o:
stare complex si multidimensional
stare relativ si variabil
stare procesual-dinamic
Organiza|ia Mondial a Snt|ii (OMS) deIiniste sntatea ca "integritate anatomic i
funcjional, capacitate de confruntare cu stresul fi:ic, biologic, psihic i social, capacitate de
protecjie impotriva imbolnvirilor i morjii premature, comfort fi:ic, psihic, social i spiritual,
ca stare de bine".
Sntatea nu este o stare pe care o ai n ntregime sau o pierzi n ntregime. Starea de sntate
complet este aproape la Iel de iluzorie ca si cea a Iericirii. Complexitatea strii de sntate este
dat de dimensiunile, componentele si gradele diIerite pe care le presupune:
I. Dimensiunile sntjii.
biologic (anatomic, Iiziologic si biochimic);
psihologic (cognitiv, emo|ional, comportamental);
1
socio-proIesional (roluri, rela|ii, aspira|ii);
spiritual (valori, religie, experien|e non-cotidiene)
II. Componentele sntjii .
absen|a bolii, disIunc|iei si dizabilit|ii
rezisten| Iizic si Iiziologic
atitudinea pozitiv Ia| de via| (a percepe scopul si semniIica|ia vie|ii)
asumarea controlului propriei vie|ii
acceptarea de sine
rela|ionare social pozitiv
stare subiectiv de bine
III. Grade ale sntjii.
sntate optim
sntate
sntate aparent
sntate precar
sntate Ioarte precar
Asa cum reise din deIini|ia OMS, modelul de abordare a snta|ii este unul holistic, ecologic,
care are n vedere att dimensiunile sale multiple ct si determinismul complex. Factorii care
inIluen|eaz starea de sntate pot Ii grupa|i n patru mari categori:
Iactori de mediu (ap, aer, sol, Iizici, chimici, biologici, sociali)
stilul de via| (comportament alimentar, sexual, abuz de substan|e, exerci|iu Iizic)
Iactori psihici (cogni|ii, emo|ii, percep|ia si rspunsul la stres)
Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de ngrijire medical
si politicile sanitare)
Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)
Alte concepte importante
Conceptul de normalitate este Irecvent Iolosit ca sinonim cu cel de sntate, ns
are o arie mai larg dect aceasta, nglobndu-l. Distinc|ia este necesar att sub aspect
teoretic, ct si opera|ional, mai ales n epoca noastr cnd n plan social se militeaz nu
numai pentru evitarea bolii si implicit men|inerea snt|ii, ci si pentru asigurarea unui
nalt nivel calitativ al acesteia. AstIel, normalitatea psihic nseamn negarea bolii,
sntatea se instituie ca victorie asupra acesteia (Godeanu, 2009).
Conceptul de normalitate se reIer la integrarea, coresponden|a caracteristicilor
structurale si Iunc|ionale ale unui sistem n tiparele si cadrele de reIerin| unanim
acceptate (anormalitate nseamn iesirea din tipare). Corespunde capacit|ii de adaptare si
readaptare creatoare constant a unui individ, este neutru din punct de vedere cultural
(Devereux, 1984, apud. Enchescu, 1984). n contrast, sntatea reIlect mai degrab un
sistem de valori pe care un individ, o societate le ia n considerare la un moment dat,
dect o normalitate biologic. Sntatea unui individ este legat de ideea pe care o are
apriori despre acest concept. Aceasta depinde, n parte, de inIluen|e culturale, de
reprezentarea propriului corp si a Iunc|ionrii sale, adic de imaginea ideal pe care o are
despre el nsusi (Godeanu, 2009).
2
Conceptul de echilibru se aplic la nivel Iizologic, mintal si social semniIicnd n
mare men|inerea parametrilor care caracterizeaz un sistem n limitele cantative si
calitative ce traduc Iunc|ionarea lui optim.
Echilibrul (mintal) este deIinit n Dic|ionarul Larousse ca Iiind capacitatea de a
rezolva conIlicte n exterior, ct si n interior si de a rezista Irustrilor inevitabile care
apar n existen|a Iamilial si social (ibidem.).
Conceptul de boal. Boala, ca si sntatea, este deIinit n mai multe moduri, n
Iunc|ie de perspectiva din care este privit:
Iorm particular de existen| a materiei vii
abatere de la norm
consecin| a unor agen|i patogeni sau traumatici
semne, simptome, disIunc|ii
maniIestarea esecului n adaptare
Grani|a dintre starea de sntate si cea de boal nu este att de distinct precum s-ar crede.
SaraIino descrie procesul sntate-boal ca si un continuum, n care la un pol se situeaz sntate
optim, respectiv starea de bine iar la cellat dizabilitatea creat de boal, respectiv uneori
moartea prematur (Iigura 2.1).
Moartea Stare de
prematur bine
D5 D4 D3 D2 D1 C1 C2 C3 C4 C5
Figura 2.1. Rela|ia de continuum sntate-boal
Agend:
D1 disatisIac|ie C1 constientizare
D2 distres C2 cunostin|e
D3 disIunc|ii C3 convingeri
D4 disease/boala C4 comportament
D5 dizabilitate C5 sntate optim
D6 death/moarte C6 calitatea vie|ii
Una dintre problemele semniIicative ridicate n ultimii ani n literatura de
specialitate a Iost cea reIeritoare la terminologia acceptat, Iapt ce permite astzi
vehicularea mai multor termeni si/ sau sintagme, aparent identice: deficienj, handicap,
incapacitate, di:abilitate, cerinje educative speciale (C.E.S.). O deIinire succint a
acestora este n msur s contureze principalele delimitri la nivel conceptual:
deficienja - reprezint orice perturbare a structurii si Iunc|iilor normale ale
organismului, orice pierdere sau anomalie a structurii sau Iunc|iei psihice, Iiziologice sau
anatomice;
incapacitatea - reprezint reducerea par|ial sau total a posibilit|ii de a executa
o activitate (motric sau cognitiv) n condi|ii considerate normale, datorit unei
deIicien|e;
3
handicapul - reprezint un dezavantaj social, rezultat dintr-o deIicien| sau
incapacitate, care aIecteaz si limiteaz sansele individului de a-si exercita rolul su
normal, n conIormitate cu vrsta, sexul, mediul social si cultural; el limiteaz sau
mpiedic o persoan s-si asume rolul social, ca urmare a unei boli organice, deIicien|e
Iizice, intelectuale sau senzoriale.
Starea de handicap este ,un dezavantaj social, rezultat dintr-o deIicien| sau
incapacitate, care limiteaz sau mpiedic ndeplinirea unui rol ntr-un context social,
cultural, n Iunc|ie de vrsta, sexul sau proIesia persoanei respective. Acest lan| cauzal
are ca premis maladia (invalidan|a), se continu cu deficienja, apoi cu incapacitatea, ele
provocnd starea de handicap (Popovici, 2007, p.15).
n rezolu|ia ONU 48/1996 (apud. SteIan, 2006) handicapul se deIineste ca
,pierderea sau limitarea sanselor de a lua parte la via|a comunit|ii la un nivel echivalent
cu ceilal|i membri ai si. Ambian|a social ostil sau indiIerent produce starea de
handicap. Putem s prevenim handicapul, ,asigurnd sanse egale, prin condi|ii speciale
(SteIan, 2006, p.149).
Cu alte cuvinte, dac deficienja se prezint in plan organic si incapacitatea in plan
funcjional, starea de handicap aIecteaz planul social, mutilnd dreptul si posibilitatea
individului de a rspunde cerin|elor minime impuse de societate si conducnd la
inadaptare.
Date recente, Iurnizate de World Health Organisation (WHO), estimeaz c, la
nivel global, exist un numr de 650 milioane de persoane cu dizabilit|i.
Dup WHO, di:abilitatea este un concept-umbrel ce acoper o sIer larg,
incluznd deficienjele de orice Iel, limitrile in activitate, restricjiile de participare.
Deficienja implic o problem n structura sau Iunc|ionarea corpului (situat la nivel
organic sau Iunc|ional). Limitarea in activitate e o diIicultate ntlnit de un individ n
executarea unei sarcini sau ac|iuni, n timp ce restricjia de participare este o problem
experimentat de un individ n rezolvarea unor situa|ii de via|.
Di:abilitatea este un Ienomen complex, reIlectnd o interac|iune ntre trsturile
corpului persoanei si trsturile societ|ii n care aceasta trieste.
Principiile nscrise n Conven|ia ONU a drepturilor persoanelor cu handicap care
impun crearea de servicii de sprijin prntru persoanele cu handicap sunt:
a) Respectarea demnit|ii inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a libert|ii
de a Iace propriile alegeri, si a independen|ei persoanelor;
b) Nediscriminarea;
c) Participarea si integrarea deplin si eIectiv n societate;
d) Respectul pentru diversitate si acceptarea persoanelor cu dizabilit|i ca parte a
diversit|ii umane si a umanit|ii;
e) Egalitatea de sanse;
I) Accesibilitatea;
g) Egalitatea drepturilor ntre brba|i si Iemei;
h) Respectul pentru capacit|ile n evolu|ie ale copiilor cu dizabilit|i si respectul
pentru dreptul copiilor cu dizabilit|i de a-si pstra propria identitate.
Conceptul de pacient se reIer la solicitantul serviciilor de sntate (somatic sau
psihic). Este un termen generic, recomandat n raport cu termenul de 'bolnav. Desi este
are limite, nu poate Ii abandonat, Iiind uneori nlocuit cu no|iunile de 'client,
'beneIiciar.
4
Legea nr. 46 din 21. 01. 2003 publicat in Monitorul Oficial nr. 51 din 29 ianuarie
2003. Art. 1.
a) Prin pacient se n|elege persoana sntoas sau bolnav care utilizeaz serviciile
de sntate
b) Prin discriminare se n|elege distinc|ia care se Iace ntre persoane aIlate n situa|ii
similare pe baza rasei, sexului, vrstei, apartenen|ei etnice, originii na|ionale sau
sociale, religiei, op|iunilor politice sau antipatiei personale
c) Prin ngrijiri de sntate se n|elege serviciile medicale, serviciile comunitare si
serviciile conexe actului medical
d) Prin interven|ie medical se n|elege orice examinare, tratament sau alt act
medical n scop diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare
e) Prin ngrijiri terminale se n|elege ngrijirile acordate unui pacient cu mijloace de
tratament disponibile atunci cnd nu mai este posibili mbunt|irea prognozei
Iatale a strii de boal, precum si ngrijirile acordate n apropierea decesului.
Drepturile pacientului
- dreptul la inIormare: pacientul are dreptul s primeasc inIorma|ii clare despre
actul medical n sine cu posibilele complica|ii si/sau beneIicii pe care le presupune
acesta;
- accesul liber la asisten| medical precum si dreptul de a alege liber serviciul
Iurnizor de ngrijiri medicale pe care-l doreste;
- dreptul de a solicita o alte opinii, op|iuni n condi|iile n care nu este satisIcut de
caltatea sau rezultatele actului sau a serviciilor medicale prestate;
- dreptul la intimitate care presupune posibilitatea desIsurrii consulta|iei sau a
consilierii sale, ntr-un spa|iu separat.
- dreptul la conIiden|ialitate: inIorma|iile pe care le Iurnizeaz s nu Iie Icute
publice;
- dreptul la demnitate: pe tot parcursul procesului de ngrijire medical pacientu
trebuie tratat cu respect;
- dreptul la opinie: poate s-si prezinte opinia cu acceptarea sau nu a ngrijirilor
medicale si/sau a medicului curant.
Exerci|ii!
1. Un tnr a Icut accident la locul de munc. Com 2 sptmni. Operat: ortopedie (tij la
picior), chirurgie intern (coaste rupte), neurochirurgie (plac). Fizic: cicatricii (discrete).
Func|ional: schimbarea ritmului somn veghe. Psihic: scderea perIorman|elor cognitive, gnduri
negative/ disIunc|ionale, Irustrare, pierderea sensului existen|ial, neacceptarea sinelui. Social:
ntreruperea Iacult|ii, serviciului, pierderea prietenilor. !!!Opera|ionaliza|i conceptele/ deIini|iile.
2. Studia|i Clasificarea Internajional a Funcjionalitjii, Di:abilitjii i Sntjii (CIF)!
3. Realiza|i planuri de consiliere pentru o pacient pensionat pe caz de boal care are
gnduri de inutilitate, insatisIac|ie de via|, sentimentul lipsei de sens/ perspectiv!
5
Capitolul 2.
Calitatea vieii
No|iunea de calitatea vie|ii este complex si multidimensional. Calitatea vie|ii este deIinit
ca: percepjia subiectiv a po:ijiei in lume in relajie cu standardele i ateptrile personale
(WHO, 1993).
Calitatea vie|ii a devenit un concept Ioarte important n studiile despre dizabilitate
si reabilitare. Termenul ,calitate a vie|ii (engl. qualitv of life - QoL) a Iost opera|ionalizat
si deIinit n mai multe Ieluri. Calitatea vie|ii include percep|iile oamenilor despre
planurile social, psihologic, Iizic, percep|ia snt|ii si a oportunit|ilor (Patrick si
Erickson, 1993). Medicii au Iolosit des termenul de calitate a vie|ii pentru a msura
eIectele bolilor cronice la pacien|ii lor si pentru a n|elege mai bine cum intervine boala
n via|a de zi cu zi a unei persoane. Specialistii n Sntate Public evalueaz calitatea
vie|ii pentru a estima eIectele numeroaselor anormalit|i, dizabilit|i si boli n cadrul unor
popula|ii diIerite pe termen scurt si lung (Chandrashekar, BenshoII, 2007).
Calitatea vie|ii poate Ii conceptualizat ca sentiment al strii de bine n plan Iizic,
psihic, social (Haas, 1999a,b). n literatur apar si termenii de ,health related quality oI
liIe (HRQoL), care pune accentul pe sntatea somatic si termenul de ,subjective
quality oI liIe (SQoL), care se reIer la autoevaluarea calit|ii vie|ii (spre deosebire de
heteroevaluare, care ar Ii mai obiectiv).
Exist 4 atribute critice pentru calitatea vie|ii:
(a) sentimentul general de satisIac|ie a vie|ii,
(b) capacitatea mental de a evalua dac via|a este sau satisIctoare,
(c) o stare acceptabil de sntate Iizic, mental, social si emo|ional,
(d) o evaluare obiectiv cu privire la condi|iile adecvate de via| (Meeberg, 1993).
Calitatea vie|ii poate Ii evaluat n 5 aspecte principale (care includ 15 categorii):
1. bunstarea Iizic si material;
2. rela|iile cu celelalte persoane;
3. activit|i sociale, comunitare si civice;
4. dezvoltare personal;
5. recreere (Flanagan, 1978).
Calitatea vie|ii poate Ii evaluat n diverse domenii, si anume:
Ecologic
Economic
Cultural
Fizic
Social
Psihic
Dimensiunile calitjii vie|ii relevante pentru starea de sntate sau boal sunt:
Iizic (mobilitate, ngrijire personal, controlul reIlexelor, absen|a durerii, vitalitate,
energie)
psihic ( reac|ii emo|ionale, Iunc|ionare cognitiv)
social (rela|ii interpersonale, comunicare, roluri)
comportamental (somn, alimentatiei, recreere, hobiuri)
economic (Iinanciar)
independent (sexualitate).
6
Kolakowsky-Hayner et al. (2001) au gsit c 25,9 dintre pacien|i sunt ,Ioarte
memul|umi|i, 22,2 erau ,oarecum mul|umi|i de calitatea vie|ii lor.
Calitatea vie|ii este perceput diIerit - au un nivel mai sczut al QoL:
- Indivizii bolnavi sntosi
- Femei brba|i (?!, literatura arat date controversate)
- Peste 40 de ani sub 40 de ani
- Nivel socio-economic redus optim
- Probleme, antecedente psihice
- Concedii medicale
- Pensiona|i pe caz de boal
- Predispusi la ac|iuni n instan|
Exist cel pu|in trei ci diIerite prin care calitatea vie|ii poate Ii msurat n raport
cu obiectivele men|inerii snt|ii:
(i) msuri obiective, precum indicatorii clinici pe care pacien|ii nu i iau n calcul
sau de care nu se tem (ex. nivelul glicemiei);
(ii) perIorman|a Iunc|ional (abilitatea de a perIorma activit|i zilnice; de exemplu:
urcatul scrilor);
(iii) auto-evaluarea experien|ei subiective (Gill si Feinstein, 1994).
!"#$%&'# )#*"+,-"" ."/-"" se Iace aplicnd mai multe abordri: obictiv, subiectiv,
global, multidimensional.
Abordarea obiectiv pentru msurarea calit|ii vie|ii implic un evaluator extern
care si exprim opinia cu privire la calitatea vie|ii pacientului n raport cu aspectele vie|ii
cum ar Ii sntatea, munca, activitatea de recreere, resedin|a, statutul Iinanciar, rela|iile,
etc.
Abordarea subiectiv cere persoanelor s si evalueze rata de satisIac|ie proprie n
legtura cu aspectele vietii lor (Dijkers, 2004). Fiecare dintre aceste abordri are puncte
Iorte, ct si limitri. De exemplu, rigoarea unei abordri obiective pentru evaluarea
calit|ii vie|ii este apreciat, ns se solicit criterii speciIice privind dezvoltarea si
administrarea instrumentelor si, mai ales, se ridic problema criteriilor msurate n
contextul unor boli particulare sau n zona de reabilitare (Von Steinbuechel, 2005).
Abordarea subiectiv oIer un reper important cu privire la percep|ia personal rezultat
dintr-o analiz introspectiv privind obiectivelor, asteptrilor, nevoilor si dorintelor
persoanei (Kalpakjian, 2004), ns pot ap rea limite privind capacitatea de autoevaluare a ! !
indivizilor.
Abordrile globale pentru msurarea calit|ii vie|ii cer individului s oIere o evaluare
general a satisIac|iei n via|a de zi cu zi (Steadman-Pare, 2001). Se pot folosi scri
Likert aplicnd numere sau descrieri. Aceste abordri au o problem legat de
ambiguitatea n deIinirea calit|ii vie|ii pentru responden|i, ambiguitate ce rezult din
raspunsurile care nu au luat n considerare aspectele deIinitorii ale conceptului. De
asemenea, pentru c abordrile globale sunt relativ usor de administrat si pot reprezenta o
parte dintr-un sondaj mai amplu, e posibil ca unii responden|i s oIere similare rspunsuri
scurte care s nu oloseasc cercetrii.
Abordarea multidimensional vizeaz experien|a de via| irect n raport cu o serie
de Iactori cum ar Ii munca, rela|iile, Iinan|ele si petrecerea timpului liber. Aceast
7
abordare recunoaste anumite semniIica|ii mai detaliate ale percep|iei calit|ii vie|ii si este
mai indicat n cercetrile pacien|ilor cu TCC si n procesele de reabilitare (Thomas et al.,
2009).
n cercetri si aplica|ii clinice calitatea vie|ii este evaluat cu instrumente care
vizeaz auto-evaluarea sau hetero-evaluarea. Unele sunt destinate evalurii calit|ii vie|ii
adul|ilor, altele copiilor. Vom prezenta succind cteva astIel de instrumente.
The Pediatric Qualitv of Life Inventorv (PedsQL,version 4.0) (Varni, 2005) este un inventar
care evalueaz calitatea vie|ii copiilor si include scale care analizeaz Iunc|ionarea Iizic, emo|ional,
social si scolar, oboseala general, somnul si oboseala cognitiv a copiilor. Un scor de 100 indic
Iaptul c nu exist diIicult|i n zonele msurate, iar scorurile mai mici indic diIicult|i. Scalele de
baz si scalele de oboseal au Iost utilizate cu succes la copiii cu leziuni traumatice cerebrale
(McCarthy et al, 2005). Datele esantionului curent supus cercetrii sunt comparate cu datele normative
publicate pentru scalele de baz (Varni et al, 2002).
Clasificarea fi:ic-funcjional a copilului i adolescentului SARAH grupeaz copii n patru
grupe n Iunc|ie de alterarea tonusului, tipul de locomo|ie, activit|ile zilnice (ex. abilit|i de hrnire,
mbrcare, igien, control sIincterian):
- nicio di:abilitate: Ir alterarea tonusului, mers indepedendent (n comunitate) si independen|
n activit|ile zilnice;
- di:abilitate redus/ slab: alterarea redus a tonusului, miscri involuntare sau semne de
ataxie, independen| n mers (n comunitate) si independen|a n trei categorii de activit|i zilnice;
- di:abilitate moderat: alterarea tonusului, miscri involuntare sau semne de ataxie, mersul n
ncperi nchise sau cu ajutorul celortal|i, nevoia de ajutor n activit|ile zilnice;
- di:abilitate sever: alterarea tonusului, miscri involuntare sau semne de ataxie, inabilitatea de
a merge, dependen| n activit|ile zilnice.
n studii si aplica|ii clinice se Ioloseste si interviul structurat cu prinjii, care poate avea
ntrebri deschise si nchise cu scopul colectrii inIorma|iilor despre aspecte social-democratice,
evolu|ia scolar, tulburri comportamentale, probleme cu aten|ia, dormitul, obiceiuri alimentare si
limbaj (Souza et al., 2007).
Short Form - SF-36 este un chestionar general asupra strii de snatate ce evalueaz calitatea
vie|ii adul|ilor pe 8 scale: Iunc|ionarea Iizic, durerea corporal, sntatea general, vitalitatea,
Iunc|ionarea social, rolul emo|ional si sntatea mental. Pe Iiecare scal, scorurile itemilor sunt
coda|i si tranIorma|i ntr-o scal cu valori de la 0 la 100, unde scorul cel mai mare indic un nivel mai
mare de Iunc|ionare. Cele 8 dimensiuni sunt ponderate si agregate n dou scoruri sumative: sumarul
componentelor Iizice (physical component summary - PCS) si sumarul componentelor mentale
(mental component summary - MCS). Scorurile PCS si MCS sunt raportate comparativ la popula|ia
general a Statelor Unite ce are ca medie scorul 50 (SD10).
The General Health Questionnaire (GHQ) este un instrument general pentru a evalua starea de
sntate si tulburrile psihice minore. GHQ-30 are 30 de itemi, Iiecare item este evaluat pe o scal de
la 0 la 3, unde 3 reprezint prezen|a celor mai multe simptome, prin urmare cel mai sczut nivel
calit|ii vie|ii. GHQ-30 are 5 dimensiuni: anxietatea, sentimentul de incompeten|, depresiea,
diIicult|i ale mecanismelor de coping, disIunc|ii sociale si un scor total. Scorul total este utilizat ca
msur a strii de bine generale, calit|ii vie|ii si Iunc|ionrii.
Qualitv of Life Inventorv (QOLI) este o msur generic a calit|ii vie|ii din perspectiva srii de
bine, avnd la baz teoria lui Frisch (1998). ReIlect gradul n care cele mai importante nevoi, scopuri
si dorinte ale unui individ au Iost ndeplinite. QOLI s-a dovedit a Ii o masur sensibil si util ntr-o
gam de aplica|ii terapeutice, inclusiv evaluarea rezultatelor reabilitrii. Acesta a Iost proiectat pentru
utilizarea la scar larg n domeniul snt|ii mentale si cuprinde 16 domenii relevante si bine deIinite:
sntate, stim de sine, obiective si valori, bani, munc, distractie, nv|are, creativitate, ajutor,
dragoste, prieteni, copii, rude, cas/ cmin, vecintate si comunitate. Responden|ii sunt ruga|i s
evalueze importanta pe o scara de trei puncte: 'Nu este important 0, Important 1, Foarte
important 2) si satisIactia pe o scala de sase puncte (de la 'Foarte nemultumit -3 la 'Foarte
multumit 3) pentru Iiecare domeniu. Combinarea criteriului legat de important cu cel legat de
8
satisIactie produce scoruri ponderate pentru Iiecare domeniu. Punctajele totale pot Ii convertite n
scoruri T, iar prcentilarea permite compararrea cu datele normative.
Wisconsin HSS Qualitv of Life Inventorv evalueaz nivelul calit|ii vie|ii la persoanele cu
dizabilit|i |innd cont de Ierarhia Nevoilor stabilit de Maslow. Subiec|ii se autoevalueaz la 60 de
itemi grupa|i n cinci subscale a cte 12 itemi Iiecare. Aceste subscale reprezint domeniile: Iiziologic
(physiological - PHY), siguran| si securitate (saIety and security - SS), dragoste si apartenen| (love
and belongingness - LB), stima de sine (selI-esteem - SE), realizarea/actualizarea de sine (selI-
actualization - SA).
The Strengths and Difficulties Questionnaire (SDQ) (Goodman, 1999) este un instrument cu
mai multe subscale, care evalueaz simptomele emo|ionale, problemele de comportament,
hiperactivitate si alte probleme de rela|ionare cu al|i ,egali. Un scor total este derivat din suma
acestor patru sub-scale. Scorurile mai mari indic diIicult|i mai mari.
Awareness Questionnaire este o msur a constientizrii de sine dup un eveniment traumatic.
Are 17 itemi bine calibra|i metodologic (Sherer et al., 1998).
Calitatea vieii la locul de munc (Quality oI working liIe/ QoWL)
- has to do with satisIaction, health, and well-being oI the worker and also with
everything related with the work environment.
- explains the way that work is experienced both objectively (saIety, hygiene, and salary,
etc.) and subjectively (the way it is lived by the worker).
QoWL determinants:
- work environment - saIety, Ilexibility
- good balance between tasks and abilities
- the job content
- job demands (work load)
- leadership/ management (objectives, control)
- task perIormance
- psychosocial health (support)
- available resources.
!"#
%&'()%*
+&*",+-&*
./01234567
318549:5;934562<
=*>-?"*"-@(A
+@*B*
.C3D 2;10227 DE143E;<
F"+B
&)G(G&'&)H
-")*&I,&)-&*
!"#$%&'()
!"%$'#*)*+&'()
!,*'&()
!-.+(/&0(1&*/()
I,(A@H> "J F"+B@)G
A@J&
!
!
I,(A@H> "J F"+B@)G
A@J&
!
!
"
"
9
Psihologia Sntii Ocupaionale (PSO) vizeaz:
- mbunt|irea calit|ii vie|ii n munc.
- protejarea si promovarea securit|ii, snt|ii si bunstrii psihologice a
angaja|ilor.
- termenul de sntate este Iolosit de POS ca un concept pozitiv ce include resurse
sociale si personale, precum si abilit|i Iizice.
- se ocup de angaja|i, dar analizeaz si problematica somerilor, aspecte ce |in de
interIa|a munc-Iamilie.
PSO ia n considerare patru nivele de anali:.
1) nivelul individual: mecanisme de aprare la stres, diIerite simptome, s.a.,
2) postul de lucru: suprancrcarea muncii, lipsa controlului, s.a.
3) nivelul organiza|ional: conIlictul de rol, injusti|ia organiza|ional, s.a.
4) nivelul extern: evenimente de via|, stresul generat de via|a privat.
n Legea Securitatii si Sanatatii n Munca Nr. 319/2006, Art. 5. deIineste:
! securitatea i sntate in munc ca ansamblul de activit|i institu|ionalizate avnd
ca scop asigurarea celor mai bune condi|ii n desIsurarea procesului de munc, aprarea
vie|ii, integrit|ii Iizice si psihice, snt|ii lucrtorilor si a altor persoane participante la
procesul de munc.
Echipament de munc este orice masin, aparat, unealt sau instala|ie Iolosit n
munc.
Echipamentul individual de protecjie este orice echipament destinat a Ii purtat sau
mnuit de un lucrtor pentru a-l proteja mpotriva unuia ori mai multor riscuri care ar
putea s i pun n pericol securitatea si sntatea la locul de munc, precum si orice
supliment sau accesoriu proiectat pentru a ndeplini acest obiectiv.
Locul de munc este locul destinat s cuprind posturi de lucru, situat n cldirile
ntreprinderii si/sau unit|ii, inclusiv orice alt loc din aria ntreprinderii si/sau unit|ii la
care lucrtorul are acces n cadrul desIsurrii activit|ii;
01 234 *# %"./* "%5"."56#*
- studiul problemelor de sntate psihic, medicale si de comportament,
vulnerabilit|ii la Iactorii de risc pentru sntate.
- posibilitjile de schimbare a individului.
- individul si comportamentul su constituie principala surs pentru explicarea
distresului si bolilor, la nivel individual si organiza|ional.
I.A) Sarcina 1: identiIicarea variabilelor cu risc poten|ial la nivel de individ. De
exemplu, workaholismul, ostilitatea deIensiv, predispozi|ia pentru stresul cognitiv-
aIectiv, vulnerabilitatea indivizilor Ia| de responsabilit|ile locului de munc, stresori
si Iactori de risc pentru sntate.
IB) Sarcina 2: identiIicarea strategiilor secundare de prevenire:
- pregtirea indivizilor pentru a putea Iace Ia| inevitabilelor responsabilit|i,
agen|i stresori si riscuri de sntate (ex, abuzul de droguri si alcool)
- training,
- suport social,
- exerci|ii Iizice,
10
001 2&7+6* 5/ *6)86 9" 8/*#-""*/
- mediul de lucru fi:ic i psihosocial: solicitrile postului si recompensele
asociate acestuia, nesiguran|a din mediul de lucru, controlul postului, condi|ii de
munc igienice, conIlict, violen|;
- constructe ce jin de persoan: emo|iile, abilit|ile, evalurile cognitive,
reactivitatea la stres, dependen|a Ia| de munc, aspectele etnice si cele legate de gen;
- constructe legate de interfaja munc-familie. conIlictul munc-Iamilie,
ngrijirea copiilor sau persoanelor n vrst, politici publice sau organiza|ionale
orientate spre Iamilie.
0001 234 *# %"./* &8$#%"'#-"&%#* (tabelul 1).
Tabelul 1. PSO la nivel organiza|ional.
MEDII SNTOASE
- atributele mediului de lucru (Iizic,
psihosocial)
- controlul asupra muncii depuse
- auto-determinarea/ autonomia
- Decizia
(a) siguran|a
(b) ergonomia timpurie,
(c) starea de bine Iizic si psihic,
(d) medical,
(e) sisteme interven|ii (primar,
secundar, ter|iar)
MEDII NESNTOASE
- rigiditatea structurilor
- control redus ( Iactor de risc
mortalitate - boli cardiovasculare)
- lipsa unor direc|ii clare si participare
- izolare, tensiune, Irustrare, depresie,
anxietate,
- tulburri Iizice, rniri repetate si
dureri cronice de spate
:;"7+, < %"./*68" 5/ "%+/8./%-"/ =8/./%+".,
- primar (preIerat n medicina preventiv) - identiIicarea, eliminarea sau
diminuarea riscurilor de sntate.
- secundar - oprirea tulburrilor sau bolilor n etapa asimptomatic.
- terjiar - n cazul n care prevenirea primar sau secundar au esuat: oIer
indivizilor ajutor terapeutic.
Aceste trei strategii de prevenire alctuiesc o baz pentru interven|ie n contextul
snt|ii organiza|ionale.
Psihologia ocupa|ional promoveaz sntatea angaja|ilor, iar managementul
resurselor umane promoveaz sntatea organiza|iei (SchauIeli & Salanova, 2007). Se
discut actual integrarea noii pozi|ii a psihologiei ocupa|ionale si a managementului
capitalului uman.
Studiu de ca: (Jirg et al., 2010. Psihologia sntjii ocupajionale. In Ciurea AJ.,
Cooper, CL., Avram E. Managementul sistemelor si organi:ajiilor sntjii. Ed Universitar
Carol Davila, Bucureti).
Optimi:area calitjii viejii la indivizii bolnavi/ accidenta|i:
- InIorma|ii
- Cresterea constientizrii dizabilit|ilor
- Relevarea structurilor si Iunc|iilor sntoase
11
- Rela|iile strnse: Iamilie, prieteni
- mbunt|irea cunostin|elor despre capacitatea de a Iace Ia| situa|iei
- Optimizarea abilit|ilor de coping (consiliere, psihoterapie)
- Munca
- Educa|ia sntoas
- Supervizarea si sporirea ngrijirii
- Training, Recuperare, Reabilitare, Integrare.
! Un brbat a Iost accidentat la munc. A|i Iost desemnat consilier. Explica|i cum
se aplic remediile de mai sus!
! Aplica|i SF 36, o scal de evaluare a satisIac|iei de via|, o scal de evaluare a
dizabilit|ii!!
Concluzie. Sarcinile psihologului n psihologia snt|ii (Tabel 2).
Tabel 2. Sarcinile psihologului n psihologia sntii yi PSO.
PSIHOLOGIA SNT|II PSIHOLOGIA SNT|II OCUPA|IONALE
Cunoasterea strii de sntate a solicitantului
serviciilor de sntate (pacient)
Studiul comportamentului sanogen
Studiul Iactorilor de mediu si risc
Analiza abaterilor
A sistarea psihologic : consiliere, terapie,
suport, constientizare.
Preven|ie

Cunoasterea strii de sntate a lucrtorului
a. n condi|ia normalit|ii screening
b. sau accidentrii - evaluare
Studiul comportamentului de siguran|
Studiul Iactorilor de mediu si risc
Analiza abaterilor (erori, accidente)
A sistarea psihologic : consiliere, terapie,
suport, training de constientizare.
Preven|ie
12
Capitolul 3.
EVENIMENTE $I FACTORI DE RISC PENTRU SNTATE
Risc: combina|ie a probabilit|ii de apari|ie a unui eveniment periculos sau
expunerii(lor) la acesta si a severit|ii rnirii sau mbolnvirii (proIesionale) care poat Ii
cauzat de eveniment sau de expunerea(rile) la acesta.
Risc acceptabil: risc care a Iost redus la un nivel care poate Ii acceptat de o entitate
(de ctre individ, organiza|ie) n raport cu obliga|iile sale si propria sa politic de sntate
si siguran|.
Pericol: surs, situa|ie sau ac|iune cu un poten|ial de a produce o vtmare, n
termeni de rnire sau mbolnvire (proIesional) sau o ombina|ie a acestora.
Riscul genetic: 5-10 din populatie este probabil s aib o predispozitie genetic la
una din Iormele de cancer. Serviciile specializate de genetic au constatat n ultimii 10
ani o crestere dramatic a numrului de pacienti ce au dorit consultatie n privinta
estimrii riscului pentru cancerul mamar, cancerul ovarian si cancerul de colon.
Consultanta genetic n privinta cancerului sau, cum este uneori numit, evaluarea
riscului Iamilial n privinta cancerului urmreste s-i Iurnizeze clientului o estimare a
riscului de a avea o predispozitie genetic Iat de o anumit Iorm de cancer.
Indivizii apeleaz adesea la aceste servicii cnd riscul a Iost identiIicat, ca rezultat
al diagnosticrii cu cancer a unui membru apropiat din Iamilie.
Nemul|umiri: inIormatiile despre risc sunt srccios si inadecvat evocate.
Deciziile nu sunt concordant cu nivelul de risc.
Instrumente:
- ,Family History Assesment Tool (FHAT)
- Gilpin CA, Carson N, Hunter AG. A preliminary validation oI a Iamily history
assessment Iorm to select women at risk Ior breast or ovarian cancer Ior reIerral to a
genetics center. Clin Genet 2000;58:299308.
- Harvard Cancer Risk Index aplicabil pe web pentru riscul aparitiei cancerului.
Tema: pregatirea unui plan de consiliere genetica (inIormare, cunoasterea stiluuli
decisional si consiliere).
Ali factorii de risc
1. Consumul necontrolat de alcool
2. Hipertensiunea arterial
3. Colesterolemia
4. Consum insuIicient de Iructe si legume
5. Supraponderabilitatea
6. Tabagism
7. Activitatea Iizic redus
8. Fum n ncperi din cauza arderii carburan|ilor tari
9. Sex neprotejat
10. Plumbul
Tema. Plan de preventie pentru un comportament nesanatos (tutun, alcool, etc.)
13
Riscuri n munc
LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC
A. EXECUTANT
1. ACTIUNI GRESITE
1. 1. Executarea deIectuoasa de operatii:
- comenzi
- manevre
- pozitionari
- Iixari
- ansamblari
- reglaje
- utilizare gresita a mijloacelor de protectie
1.2. Nesincronizari de operatii
- intarzieri
- devansari
1.3. EIectuare de operatii neprevazute prin sarcina de munca
- pornirea echipamentelor tehnice
- intreruperea Iunctionarii echipamentelor tehnice
- alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie (curent electric, Iluide energetice)
- deplasari, stationari in zone periculoase
- deplasari cu pericol de cadere:
a) de la acelasi nivel, prin:
" dezechilibrare
" alunecare
" impiedicare
b) de la inaltime, prin:
" pasire in gol
" dezechilibrare
" alunecare
1.4. Comunicari accidentogene
2. OMISIUNI
2.1. Omiterea unor operatii
2.2. Neutilizarea mijloacele de protectie

B. SARCINA DE MUNCA
1. Continut necorespunzator al sarcinii de munca in raport cu cerintele de securitate
! 1.1. operatii, reguli, procedee gresite
! 1.2. absenta unor operatii
! 1.3. metode de munca necorespunzatoare (succesiune gresita a operatiilor)
2. Sarcina subdimensionata sau supradimensionata in raport cu capacitatea executantului
- 2.1. solicitare Iizica:
" eIort static
" pozitii de lucru Iortate sau vicioase
" eIort dinamic
- 2.2. solicitare psihica:
14
" ritm de munca sporit
" decizii diIicile in scurt timp
" operatii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complexe
" monotonia muncii
C. MI1LOACE DE MUNCA
! 1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1. Miscari periculoase
1.1.1. miscari Iunctionale ale echipamentelor tehnice :
" organe de masini in miscare
" curgeri de Iluide
" deplasari ale mijloacelor de transport
1.1.2. autodeclansari sau autoblocari contraindicate ale miscarilor Iunctionale ale
echipamentelor tehnice sau ale Iluidelor
1.1.3. deplasari sub eIectul gravitatiei: alunecare, rostogolire, rulare pe roti, rasturnare, cadere
libera, scurgere libera, deversare, surpare, prabusire, scuIundare
1.1.3. deplasari sub eIectul propulsiei: poiectare de corpuri sau particule, deviere de la
traiectoria normala, balans, recul, socuri excesive, jet, eruptie
1.2. Suprafete sau contururi periculoase:
intepatoare
taioase
alunecoase
abrasive
adezive
1.3. Recipiente sub presiune
! 1.4. Vibratii excesive ale echipamentelor tehnice
2. FACTORI DE RISC TERMIC:
2.1. temperatura ridicata a obiectelor
2.2. temperatura coborata a obiectelor sau supraIetelor
2.3. Ilacari , Ilame
! 3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1. curentul electric:
- atingere directa
- atingere indirecta
- tensiune de pas
4. FACTOR DE RISC CHIMIC:
4.1. subtante toxice
4.2. substante caustice
4.3. substante inIlamabile
4.4. substante explozive
4.5. substante cancerigene
4.6 substante radioactive
4.7. substante mutagene
! 5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1. culturi sau preparate cu microorganisme :
- bacterii
15
- virusuri
- richeti
- spirochete
- ciuperci
- protozoare
5.2. plante periculoase (exemplu : ciuperci otravitoare)
5.3. animale periculoase (exemplu: serpi veninosi)
D. MEDIUL DE MUNCA
! 1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1. temperatura aerului
- ridicata
- scazuta
1.2. umiditatea aerului
- ridicata
- scazuta
1.3. curenti de aer
1.4. presiunea aerului
- ridicata
- scazuta
1.5. ionizarea aerului
1.6. suprapresiunea in adancimea apelor
1.7. zgomot
1.8. ultrasunete
1.8. vibratii
1.9. lumina
- nivel de iluminare scazut
- stralucire
- palpaire
1.11. radiatii
- 1.11.1. electromagnetice: inIrarosii, ultraviolete, microunde, de Irecventa inalta, de
Irecventa medie, de Irecventa joasa, laser
- 1.11.2. ionizante (alIa, beta, gamma)
1.12. potential electrostatic
1.13. calamitati naturale (trasnet, inundatie, vant, grindina, viscol, alunecari, surpari, prabusiri
de teren sau copaci, avalanse, seism)
1.14. pulberi pneuconiogene
! 2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1. gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2. pulberi in suspensie in aer, gaze sau vapori inIlamabili sau explozivi
! 3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1. microorganisme in suspensie in aer (bacterii, virusuri, richeti, spirochete, protozoare,
ciuperci)
! 4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
subteran
acvatic
subacvatic
16
mlastinos
aerian
cosmic
Personalitatea, comportamentul organizaional yi riscul n munc
Angajamentul managerial n siguran|a la locul de munc, trainingul si cunostin|ele
despre siguran| au o inIleun| semniIicativ statistic asupra comportamentelor legate de
siguran|. Angaja|ii tind s imite atitudinile managementului pe care ei le percep. AstIel
dac angajamentul managementului n asigurarea siguran|ei la locul de munc nu este
evident pentru angaja|i, cel mai probabil comportamentul acestora va reIelecta acest
lucru.
Exist o gam larg de Iactori individuali si de mediu care pot aIecta
comportamentul legat de munc, printre acestia numrndu-se abilit|ile, personalitatea si
climatul organiza|ional (Neal & GriIIin, 2002).
Al|i Iactori care aIecteaz semnIicativ comportamentul legat de munc sunt
leadershipul suportiv si constiinciozitatea.
Leadershipul suportiv exercit un impact semniIicativ asupra climatului de
siguran|. Leaderii dau o anumit Iorm climatului de securitate n cadrul organiza|iei si
motivnd angaja|ii s si ndeplineasc sarcinile n acord cu siguran|a lor personal.
Constiinciozitatea - predictor important al unei game largi de comportamente ale
angaja|ilor, incluznd perIorman|a n sarcin si perIorman|a contextual (Barrick, Stewart
& Piotrowski 2002). Constiinciozitatea are un impact semniIicativ asupra motiva|iei de a
men|ine securitatea la locul de munc, al complian|ei la regulile de securitate si
participrii la activit|ile ce implic mbunt|irea siguran|ei la locul de munc (GriIIin &
Neal, 2000).
Complian|a la regulile de siguran| si participarea la activit|ile ce implic
ameliorarea siguran|ei la locul de munc sunt semniIicativ asociate cu o rat redus a
accidentelor la nivel de grup (GriIIin & Neal, 2000).
Percep|ia expunerii la un accident si percep|ia asupra atitudinii altora cu privire la
siguran|a la locul de munc sunt predictori ai maniereri n care este perceput riscul la
locul de munc. Implicarea n men|inerea siguran|ei la locul de munc si
comportamentele de siguran| pe care le adopt angaja|ii sunt predictori ai accidentelor la
locul de munc.
SatisIac|ia n munc poate inIluen|a motiva|ia individului de a respecta regulile de
siguran| la locul de munc si de a depunde un extra eIort pentru a se angaja n activit|i
de men|inere a siguran|ei la locul de munc (Clarke, 2010).
Studiul lui Clarke (2010) aIirm c percep|ia angaja|ilor asupra politicilor si
practicilor de siguran| ale organiza|iei (climatul de siguran| perceput) sunt inIluen|ate
n cea mai mare parte de experien|a lor cu climatul organiza|ional mai larg n termenii
structurilor si proceselor organiza|ionale (comunicarea, suportul organiza|ional, etc.).
Aceste rezultate subliniaz necesitatea unei interven|ii la nivel organiza|ional larg
mai degrab dect interven|ia asupra comportamentului si atitudinilor la nivel individual.
Exist o asociere puternic ntre:
- climatul de siguran| si comportamentele de siguran|, dar si ntre
17
- climatul de siguran| si starea de bine psihologic (Oliver, Cheyne, Tomas, &
Cox, 2002, apud. Clarke, 2010). Aceste rezultate eviden|iaz rolul climatului de siguran|
n asigurarea condi|iilor necesare strii de sntate si siguran|ei angaja|ilor.
Rela|ia dintre Iactorii de stres la locul de munc si accidente. Studiile realizate pe
diverse grupe proIesionale precum angaja|ii la birou, (Marcus & Gerr, 1996, apud.
Goldenhar et al., 2003), angaja|ii n sistemul de sntate, (Ahlberg-Hulten et al., 1995;
Bigos et al., 1991, apud. ibid.), personalul din Armata Statelor Unite (Feuerstein et al.,
1997, apud. ibid.), muncitori din domeniul petrolier (Rundmo, 1992, apud. ibid.),
dansatori proIesionisti (Hamilton et al., 1989; Liederbach et al., 1994; Mainwaring et al.,
1993, apud. ibid.) si gimnaste (Kolt & Kirkby, 1994, apud. ibid.) au artat c exist un
risc crescut pentru accidente n prezen|a Iactorilor de stres la locul de munc.
n domeniul construc|iilor studiile arat c angajamentul managerial n asigurarea
unui mediu de munc securizant si sntos este principalul indicator al climatului de
siguran| n explicarea comportamentelor de siguran| ale muncitorilor (Matillia,
Hyttinen, & Rantanen, 1994).
n domeniul construc|iilor studiile aIirm c muncitorii cu un grad ridicat de
gravitate al simptomelor Iizice (vtmri corporale) prezint un risc crescut de a suIeri
accidente la locul de munc iar muncitorii cu o intensitate ridicat a simptomelor
psihologice prezint un risc mai mare de a experien|ia situa|ia de a se aIla la un pas de a
suIeri un accident. Aceste rela|ii directe pot Ii explicate, n parte, prin Teoria Adaptrii la
Stres (Kerr, 1957, apud. ibid.).
Hinze (1997, apud. ibid.) a aplicat teoria lui Kerr n domeniul industriei
construc|iilor n scopul descrierii condi|iilor care pot avea un impact semniIicativ asupra
producerii accidentelor la locul de munc. ConIorm acestei teorii, aspecte psihologice ale
muncitorului precum ngrijorare, anxietate, depresie, pot induce o diversiune mental
care preocup mintea muncitorului n timpul exercitrii activit|ii de munc crescnd
astIel probabilitatea ca acesta s suIere un accident sau s experien|ieze situa|ia n care
este Ioarte aproape de producerea unui accident. Oboseala si durerea corporal sunt de
asemenea incluse n teoria lui Kerr ca Iactori ce pot compromite abilitatea muncitorului
de a-si pstra siguran|a la locul de munc.
De asemenea, studiile aIirm c supervizarea n munc si suportul primit din partea
colegilor de munc sunt predictori ai accidentelor ocupa|ionale pentru muncitorii care si
desIsoar activitatea n grupuri de munc (Iverson & Ervin, 1997).
Studiile arat c muncitorii care au avut mai multe oportunit|i de a participa la
traininguri de crestere a siguran|ei ocupa|ionale au raportat mai pu|ine accidente si situa|ii
n care au experien|iat iminen|a unui accident (Goldenhar, Williams, & Swanson, 2003).
Colegii de munc reprezint un element important n rspndirea inIorma|iilor cu
privire la siguran|a locului de munc si implementarea unor noi reguli inIormale de
siguran| n grup, aceste aspecte aIectnd comportamentele de securitate (Westaby &
Lowe, 2005).
Perceperea riscului
? perceperea riscului motiveaz schimbri comportamentale ?
Programele de educatie pentru sntate oIer oamenilor inIormatii despre risc cu
scopul de a-i motiva s adopte atitudini precaute. The Risk Perception Attitude
18
Framework clasiIic oamenii n Iunc|ie de maniera de percepere a riscului si oIer un
reper n consilierea clien|ilor n raport cu problematica percep|iei riscului.
1. atitudine responsiv (responsive attitude) - cei care percep un risc crescut si au
credin|a eIicacit|ii. Ei percep riscul si consider c posed abilit|ile de a Iace Ia|
amenin|rii sporesc conduitele auto-pretective.
2. atitudine evitant (avoidance attitude) - cei care percep un risc crescut si au
credin|a eIicacit|ii reduse. Ei au motiva|ii conIlictuale: din cauza riscului perceput sunt
preocupa|i de starea lor de sntate, dar datorit eIicacit|ii reduse percepute, motiva|ia
lor scade.
3. atitudine proactiv - cei care percep riscul redus, dar au credin|a eIicacit|ii de
sine. Ei nu sunt motiva|i de situa|ia riscului probabil, dar doresc s nu Iie aIecta|i.
4. atitudine indiIerent - cei care percep riscul sczut si au credin|a c eIicacitatea
lor e redus. Ei cred c nu sunt vulnerabili, dar chiar dac sunt nu pot Iace ceva.
Rezult c eIectul consilierii sau sesiunilor de preven|ie nu se poate reduce doar la
expunerea pericolelor, ci e necesar abordarea mai proIund a modelului speciIic
cognitiv-aIectiv-comportamantal al clientului pentru a putea produce schimbrile dorite.
1. Evenimente
Evenimente de via: Ienomene care pot avea loc n via|a cuiva, producnd
modiIicri ale strii sale psihice sau snt|ii. Pot Ii analizate dup parametrii:
- Probabilitate de apari|ie: previzibil-surpriz.
- Intensitate Severitate
- Frecven|
- Impact consecin|e
- Victime
Incident: eveniment(e) (legat(e) de munc) care a generat sau ar Ii putut s
genereze o rnire sau mbolnvire (proIesional, indiIerent de gradul de severitate) sau
deces.
Instrument: Social Readfustment Rating Scale (SRRS).
Teoria general despre evenimentele de via|: n studii se Iolosesc liste de
evenimente. Tipuri de evenimente listate n cercetri (vezi tabelele de mai jos).
19
Accidentul - este un eveniment. Tipuri de accidente:
- accidentele de autovehicule, de munc.
- atacuri,
- leziuni sportive (la adolescen|i si adul|i tineri),
- czturi (la adul|ii mai n vrst) (PonsIord, 1995).
Traumatismele cranio-cerebrale (TCC):
- 2,5 mil.- 6,5 mil., reprezentnd 2 din popula|ia Statelor Unite.
- cei mai predispusi: adolescen|ii si tinerii 15-24 ani.
- Marea Britanie (UK) n Iiecare an, 280 de copii din 100.000. Aproximativ dou
treimi dintre acesti copii (63) au ntre 5-15 ani.
Hazarde
A) Natural disasters occur primarily without human inIluence.
Typical examples are hurricanes, tornadoes, earthquakes, and Iloods, but also
drought and Iamine.
20
Humans may havecontributed to the likelihood oI certain cataclysmic events by
changing the course oI nature, Ior example by cutting down Iorests and allowing
landscapes to erode.
However, natural Iorces crop up suddenly and uncontrolled, take lives, and alter the
environment dramatically.
'Natural disasters vary widely in predictability and impact.
B) Technological disasters can also be sudden and intense, creating havoc in the
community.
Devastating industrial, maritime, and aviation accidents may take place without
warning.
Examples include leaking toxic waste dumps, collapsing bridges, and dam Iailures,
but also industrial accidents involving chemical spills or discharge oI radiation.
'With increasingly widespread prevalence oI technological systems there will
inevitably be an increase in the potential Ior loss oI control over these systems
Controllabilitv
- Perceived controllabilitv is considered to be an important dimension when it
comes to categorizing the characteristics oI stressIul liIe events.
- The Ieeling oI being in control oI something that happens to oneselI has been
shown to be important Ior coping with that event.
- A sudden versus a slow onset, its duration, and its intensity are major determinants
in evaluating the stress impact.
Natural disasters point toward a lack oI control over the environment,
Technological disasters indicate a loss oI control oI what has been once under
control.
Green (1998) pointed the role oI perceived intent.
1. Natural disasters represent the low end oI a continuum oI intent,
2. Technological disasters the middle position,
3. Robbery, terrorist attacks, and other acts oI violence the high end.
Impact of Disasters - five criteria Ior the determination oI a disaster's impact:
(a) knowledge about the magnitude oI loss,
(b) knowledge oI the hazard,
(c) knowledge oI recurring risk, degree oI warning and preparedness at the
individual as well as at the community level,
(d) scope oI impact to community Iunctioning,
(e) chance oI escaping during or immediately aIter the disaster strikes.
Figley, Giel, Borgo, Briggs, and Haritos-Fatouros (1995)
Jictims of disasters. Considerable diIIerences in the exposure to the eventdetermine
the individuals' responses (e.g., severity oI symptoms postevent):
- long- or short-term,
- Iirst- or secondhand,
- having experienced the event themselves instead oI through close Iriends and
Iamily.
21
Some victims are involved directly because the critical event happened to them, and
they have suIIered harm or loss.
Others are involved indirectly; Ior example, observing a train collision or losing
Iamily members in an earthquake or plane crash.
A third kind oI victims are proIessional helpers, such as rescue workers who are
involved in the cleanup and body handling aIter a disastrous event.
Mediators between stressIul liIe events and ill health (excluding other major
mediators such as personality, appraisals, coping, and social support).
Process Model oI the Stress/Health Relationship, based on the Transactional
Stress Theory by Lazarus (1991).
22
Riscurile, evenimentele aIecteaz sntatea, ns ele sunt moderate de variabile
intermediare. Comorbiditatea rezult din suma Iactorilor de vulnerabilitate asocia|i. Se
calculeaz cu indicatori speciali.
Evenimente
Riscuri
Sntate
Variabile
intermediare
Comorbidit|i
Comorbiditatea este un Iactor de excludere a subiec|ilor n diverse cercetri. Iat un
exemplu de comentariu privind ,Criteriile de excludere pentru intervenia chirurgical
a pacien|ilor cu Parkinson. Parkinson-plus syndromes, dementia, and depression are
23
exclusion criteria Ior neurosurgery. The cognitive pattern oI multiple system atrophy is
very similar to that oI PD, but other Parkinson-plus syndromes can be distinguished
either on the basis oI dementia or at least oI a severe dysexecutive syndrome or oI
instrumental disorders. A loss oI general intellectual ability is one oI the cardinal signs oI
dementia. It may be estimated by comparing premorbid intellectual ability to current
ability. A diIIerence oI two standard deviations between the two evaluations (30 points oI
IQ) psychometrically deIines dementia. A diIIerence higher than one standard deviation
suggests the risk oI a dementing process and Iurther deterioration aIter surgery. Quick
tools Ior the evaluation oI premorbid abilities such as the NART in English do not always
exist in other languages, and the evaluation oI current abilities by the WAIS-III verbal
subtests is time consuming. It must be underlined that PD patients who are candidates Ior
surgery have a long evolution oI the disease and severe complications oI dopaminergic
therapy. The neuropsychological assessment must not exceed their physical and
motivational capabilities, and according to the recommendations oI the CAPSIT-PD,
completion oI the overall test battery should not require more than 90 minutes. ThereIore,
global scales may be more suitable and can help identiIy patients at obvious risk Ior a
dementing condition. The Mattis Dementia Rating Scale is more appropriate than the
Mini-Mental State Examination oI Folstein and colleagues14 in degenerative diseases
involving subcortical structures, given the inclusion oI tests evaluating attention and
executive Iunctions. A cutoII score oI 130 (oI 144) usually allows distinguishing
demented Irom nondemented patients. To investigate verbal memory, the Grober and
Buschke test is a very appropriate procedure, because it permits one to distinguish the
executive component oI memory (Iree recall) Irom the hippocampal consolidation
component (cued recall and recognition). The executive component is usually impaired in
nondemented PD patients, but the hippocampal component is preserved. ThereIore, total
recall (sum oI Iree and cued recall) must not be lower than 40/48 or the sensitivity to
semantic cueing lower than 75. A diIIerence oI approximately two standard deviations
between presumed level and obtained level in acquisition, Iree recall or recognition on
the CaliIornia Verbal Learning Test18 also indicates memory disorders abnormally
severe Ior nondemented PD patients. Instrumental Iunctions are only mildly impaired in
nondemented PD patients. They may be investigated with a complete19 or a short Iorm
oI the Boston Naming Test, apraxia examination, and the Rey-Osterrieth complex Iigure.
Depression is important to diagnose, because it induces attention and memory disorders
and may impair cognitive Iunctions, especially those oI the executive domain in relation
with a signiIicant decrease in Irontal metabolism evidenced on positron emission
tomography(PET) scan studies. However, a signiIicant cognitive impairment is only
observed beyond a certain threshold oI depression. Depressive symptoms have been
shown to interact with recovery aIter surgical therapy in PD.24 ThereIore, depression
must be quantiIied. The Montgomery and sberg Depression Rating Scale (MADRS)25
avoids major emphasis on somatic symptoms, and a cutoII score oI 20 allows one to
distinguish patients with normal mood or dysthymic symptoms Irom those with overt
depression. To exclude patients with a high risk oI psychiatric complications aIter
surgery, the presence oI other psychiatric maniIestations can be assessed with the
Neuropsychiatric Inventory, which requires the presence oI a caregiver Iamiliar with the
patients behaviour. Aninterview by a psychiatrist may also be useIul, because any
disorder may decompensate aIter neurosurgery.
24
Evenimente yi factori de risc la locul de munc
n Legea Securitatii si Sanatatii n Munca Nr. 319/2006, Art. 5. se oIer urmtoarele
deIini|ii cu relevan| pentru discu|ia actual.
- eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vtmri ale organismului,
produs n timpul procesului de munc ori n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu, situa|ia
de persoan dat disprut sau accidentul de traseu ori de circula|ie, n condi|iile n care
au Iost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de
boal proIesional sau legat de proIesiune;
- accident de munc - vtmarea violent a organismului, precum si intoxica|ia
acut proIesional, care au loc n timpul procesului de munc sau n ndeplinirea
ndatoririlor de serviciu si care provoac incapacitate temporar de munc de cel pu|in 3
zile calendaristice, invaliditate ori deces;
- pericol grav si iminent de accidentare - situa|ia concret, real si actual creia i
lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident n orice moment;
- incident periculos - evenimentul identiIicabil, cum ar Ii explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disIunc|ionalitatea unei activit|i
sau a unui echipament de munc sau/si din comportamentul neadecvat al Iactorului uman
care nu a aIectat lucrtorii, dar ar Ii Iost posibil s aib asemenea urmri si/sau a cauzat
ori ar Ii Iost posibil s produc pagube materiale;
- accident usor - eveniment care are drept consecin| leziuni superIiciale care
necesit numai acordarea primelor ngrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munc
cu o durat mai mic de 3 zile;
- boal proIesional - aIec|iunea care se produce ca urmare a exercitrii unei meserii
sau proIesii, cauzat de agen|i nocivi Iizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
munc, precum si de suprasolicitarea diIeritelor organe sau sisteme ale organismului, n
procesul de munc;
- boal legat de proIesiune - boala cu determinare multiIactorial, la care unii
Iactori determinan|i sunt de natur proIesional.
Evaluarea riscului n munc
Ariile primare de risc
S-au stabilit 4 arii primare, Iiecare avnd la baz un model explicativ al siguran|ei
(SM - safetv management). SemniIicatia lor depinde de domeniu.
1. Riscuri de vtmare la nivel personal
n activittile n care Iorta de munc lucreaz n apropierea surselor de hazard.
Rezultatul nedorit: vtmri ale lucrtorului sau deIectri limitate ale unor bunuri
(nu e vorba de deIectri masive ale instala|iilor sau sistemului ca ntreg).
Sunt accidente individuale pentru c aIecteaz lucrtori individuali sau elemente
individuale ale echipamentului.
Au la baz modelul personal al SM (saIety management) omul este sursa
principal pentru producerea accidentelor.
25
Date comparative privind accidentele de munc yi mbolnvirile profesionale
n rile UE
ConIorm statisticilor publicate n 2009, ce au ca surs Eurostat, n privin|a
accidentelor la locul de munc n anul 2007 (Eurostat, 2009a, pp. 2, 3), 3,2 din angaja|ii
din EU-27 au avut un accident de munc n anul anterior, ceea ce corespunde la 7
milioane de angaja|i. Aproximativ 10 dintre aceste accidente au Iost accidente rutiere
petrecute n timpul de lucru. Brba|ii au avut o pondere mai mare dect Iemeile printre
cei accidenta|i, iar accidentele s-au ntmplat cel mai adesea la grupele de vrst mai
tinere.
Per ansamblu, accidentele au Iost mai des ntlnite n sectoarele agricultur,
industria prelucrtoare si construc|ii, remarcndu-se o clar diIeren|iere de gen: printre
brba|i, riscul cel mai ridicat este regsit n sectoarele construc|ii, industrie prelucrtoare
si agricultur, pe cnd cel mai mare risc la Iemei l regsim n sectoarele sntate si
asisten| social si hoteluri si restaurante. n privin|a tipului de ocupa|ie, muncitorii
manuali caliIica|i au avut o probabilitate mai mare de a suIeri accidente; n plus,
caracteristici legate de munc ce au crescut probabilitatea unui accident au Iost lucrul n
schimburi (inclusiv noaptea) si programul atipic (n weekend). DiIeren|ele pe |ri ale
Uniunii Europene le regsim n Tabelul 1.
Din acelasi studiu reiese (Eurostat, 2009a, pp. 4, 5), n privin|a problemelor de
sntate legate de locul de munc, Iaptul c 8,6 dintre angaja|ii din UE-27 (adic 20 de
milioane de persoane) au avut probleme de sntate din cauza locului de munc, n
ultimele 12 luni. Problemele legate de sistemul osos si muscular, precum si stresul,
anxietatea si depresia au Iost cele mai des ntlnite: 28 au men|ionat probleme legate de
dureri de spate, al|ii de gt, umr, bra| sau mini - 19, stresul, depresia si anxietatea
Iiind incriminate de 14 dintre angaja|ii europeni.
Propor|ia angaja|ilor cu probleme de sntate datorate locului de munc creste odat
cu vrsta, la grupele de vrst tinere Iemeile men|ioneaz mai des astIel de aIec|iuni, n
timp ce la vrstele mai naintate, problemele se regsesc mai mult la brba|i. Aceste
aIec|iuni apar mai des n sectoarele agricultur, minerit si sntate si asisten| social. Pe
lng acestea, stresul, anxietatea si depresia joac un rol important si alte cteva sectoare
economice, precum intermedierile Iinanciare si educa|ia.
Tabelul 1. Accidente la locul de munc ce au dus la concedii medicale,
n |rile UE-27
din
angajai ce au
suferit un
accident
din angajaii ce au
suferit un accident,
ce au necesitat
concediu medical
din angajaii ce au
suferit un accident, ce au
necesitat concediu medical
mai mare de 1 lun
UE-15 3,6 72,1 21,1
UE-27 3,2 73,4 22,0
Austria 5,1 77,8 23,1
Belgia 3,2 82,6 31,8
Bulgaria 0,6 56,8 -
Cehia 2,6 94,2 44,4
Cipru 3,0 70,7 19,8
Danemarca 4,9 68,6 15,8
Estonia 2,3 69,4 21,5
26
Finlanda 6,3 59,6 12,1
Frana 5,4 65,8 20,0
Germania 2,9 83,2 12,9
Grecia 1,9 75,6 8,8
Irlanda 1,5 - 25,0
Italia 2,7 85,2 28,6
Letonia 2,2 67,8 26,8
Lituania 1,0 74,3 -
Luxemburg 3,4 80,4 18,0
Malta 3,4 73,6 -
Marea Britanie 3,2 61,5 11,5
Olanda 2,5 61,7 14,8
Polonia 1,1 94,1 56,2
Portugalia 3,0 86,0 38,0
Romnia 2,3 75,4 5,4
Slovacia 1,6 79,9 23,9
Slovenia 3,9 87,9 33,7
Spania 3,9 81,7 28,5
Suedia 5,1 34,2 8,6
Ungaria 1,0 85,4 20,1
Sursa: Eurostat (2009a), '8.6 oI workers in the EU experienced work-related health problems. Results
Irom the Labour Force Survey 2007 ad hoc module on accidents at work and work-related health
problems, in Statistics in focus, no. 63, p. 8.
n ceea ce priveste expunerea la Iactori de risc, 41 din angaja|ii europeni (adic 81
de milioane de persoane) sunt expusi la Iactori care le pot aIecta n mod negativ sntatea
Iizic, iar 28 dintre angaja|i (adic 56 de milioane de persoane) au Iost expusi la Iactori
ce le pot amenin|a sntatea mental (Eurostat, 2009a, pp. 6, 7). Dintre cei expusi la
probleme Iizice, brba|ii ce lucreaz n sectoarele minerit, pescuit si construc|ii sunt
considera|i cei mai expusi, iar dintre Iemei, cele care lucreaz n agricultur, precum si
sntate si asisten| social. Expunerea la presiunea timpului si suprancrcarea cu sarcini
la locul de munc (ce aIecteaz sntatea mental) a Iost raportat de lucrtorii din cadrul
ocupa|iilor non-manuale nalt caliIicate, din sectoare precum educa|ia, sntatea si
asisten|a social. Pentru o viziune n detaliu asupra situa|iei comparative ntre |rile UE-
27, datele sunt cuprinse n Tabelul 2.
Tabelul 2. Expunerea la unul sau mai mul|i Iactori ce aIecteaz sntatea Iizic si mental, n
|rile UE-27
din angajai expuyi la factori
ce afecteaz sntatea mental
din angajai expuyi la factori ce
afecteaz sntatea fizic
Brbai Femei Total Brbai Femei Total
UE-15 30,2 30,0 30,1 47,3 33,4 41,1
UE-27 28,1 27,6 27,9 47,5 32,4 40,7
Austria 36,4 27,8 32,5 48,8 35,3 42,8
Belgia 14,7 14,4 14,6 23,5 14,2 19,4
Bulgaria 13,3 12,1 12,8 55,3 32,8 44,5
Cehia 15,8 12,9 14,5 39,6 19,3 30,8
Cipru 45,1 40,7 43,1 59,1 34,1 47,8
Danemarca 19,1 23,9 21,3 26,0 28,3 27,1
Estonia 16,0 18,8 17,4 53,7 32,7 43,3
Finlanda 34,1 46,8 40,3 54,6 46,7 50,8
27
Frana 48,5 49,7 49,0 76,7 62,3 70,0
Germania 17,1 14,2 15,8 16,7 10,9 14,0
Grecia 15,7 13,7 14,9 50,7 26,9 41,4
Irlanda 13,3 13,4 13,4 30,6 13,7 23,2
Italia 18,2 17,1 17,7 45,6 27,3 38,3
Letonia - - 0,9 29,0 10,5 19,8
Lituania 18,3 20,0 19,1 38,9 18,9 29,0
Luxemburg 6,0 6,0 6,0 9,1 5,1 7,3
Malta 28,2 26,9 27,8 48,9 27,8 42,1
Marea
Britanie
37,6 38,5 38,0 50,9 32,3 42,2
Olanda 65,7 60,3 63.3 58,2 49,0 54,0
Polonia 26,3 23,3 24,9 56,6 33,7 46,3
Portugalia 20,7 17,4 18,9 50,2 33,5 40,8
Romnia 18,2 18,4 18,3 47,5 34,5 41,6
Slovacia 15,6 11,3 13,7 35,8 13,8 26,1
Slovenia 39,8 40,7 40,2 59,8 42,1 51,8
Spania 26,7 24,0 25,6 56,7 35,2 47,8
Suedia 37,9 42,7 40,2 50,4 45,0 47,8
Ungaria 13,9 14,6 14,3 36,7 18,2 28,3
Sursa: Eurostat (2009a), '8.6 oI workers in the EU experienced work-related health problems. Results
Irom the Labour Force Survey 2007 ad hoc module on accidents at work and work-related health
problems, in Statistics in focus, no. 63, p. 10.
Faptul c sectorul construc|iilor este unul cu grad ridicat de risc asupra snt|ii este
dovedit si de un studiu realizat de R. Lakhani (2003) asupra lucrtoarelor din domeniul
construc|iilor, conIorm cruia cea mai mare parte aveau probleme oculare, respiratorii, de
piele si auditive datorate zgomotului Ioarte puternic, expunerii la praI, ciment, adeziv si
vopseluri, peste trei sIerturi raportnd Iactori de stres precum discriminare pe criterii de
gen, program prelungit (12 ore/zi).
Situa|ia opus este de asemenea valabil: n sectoarele unde riscurile Iizice sunt
diminuate, au Iost raportate niveluri ridicate de expunere la Iactori de risc de tip
psihosocial, angaja|ii din domeniul educa|iei, snt|ii, servicii sociale, hoteluri si
restaurante raportnd inciden|e peste medie (este de opt ori mai probabil ca angaja|ii din
domeniul snt|ii s se conIrunte cu amenin|ri de violen| Iizic dect cei din industria
prelucrtoare).
La nivelul UE s-au realizat mai multe studii privind condi|iile de munc, mai ales
de ctre Funda|ia European pentru mbunt|irea Condi|iilor de Munc si de Via|
(European Foundation Ior the Improvement oI Living and Working Conditions), cea de a
patra cercetare privind condi|iile de munc n cadrul UE (Fourth European Working
Conditions Survev) publicat n anul 2007 oIerind numeroase date privitoare la situa|ia
snt|ii si siguran|ei la locul de munc n cadrul diIeritelor |ri UE. Datele din aceasta
cercetare (EuroIound, 2007, pp. 35-37) arata c unul din 20 de angaja|i (5) a declarat c
a Iost terorizat sau hr|uit la locul de munc n ultimele 12 luni, valorile indicatorului
variind n Iunc|ie de |ar de la 17 n Finlanda si 12 n Olanda la 2 n Italia si n
Bulgaria. Asemenea diIeren|e nu provin neaprat din existen|a unei inciden|e sporite,
respectiv sczute a maniIestrilor respective, ci pot reIlecta o sensibilitate diIerit la
asemenea maniIestri n Iunc|ie de constientizarea Ienomenului sau de anumi|i Iactori
culturali. Femeile sunt mai des terorizate sau hr|uite (6) dect brba|ii (4), iar
28
Iemeile tinere prezint cel mai ridicat risc (8 dintre cele cu vrsta sub 30 de ani). Si n
Iunc|ie de mrimea Iirmei exist diIeren|e semniIicative n ceea ce priveste apari|ia unor
asemenea maniIestri: cei care lucreaz n companii cu peste 250 de angaja|i au declarat
cele mai ridicate niveluri (8). Sectorul de activitate este, de asemenea, o variabil
important. S-a constatat c n multe domenii unde riscurile Iizice sunt majore
agricultur, construc|ii, industria prelucrtoare violen|a si hr|uirea sunt rar raportate.
n plus, 6 dintre angaja|ii din sectorul public au declarat c s-au conIruntat cu
terorizare sau cu hr|uire la locul de munc, comparativ cu 4 n sectorul privat. O
explica|ie ar putea consta n existen|a mai multor interac|iuni cu persoane din aIar dect
cu colegii, aproximativ 50 dintre lucrtorii din sectorul public intervieva|i declarnd c
munca lor presupune cel pu|in trei sIerturi din timp rela|ii directe cu alte persoane dect
proprii colegi (clien|i, studen|i, pacien|i etc.), comparativ cu doar 38 dintre lucrtorii
din domeniul privat.
Existen|a hr|uirii sexuale a Iost raportat de mai pu|in de 2 dintre intervieva|i,
dar de trei ori mai mult de Iemei dect de brba|i. Cele mai aIectate sunt Iemeile din
Republica Ceh (10), Norvegia (7), Danemarca, Suedia, Lituania si Marea Britanie
(cte 5), n timp ce n unele |ri din sudul Europei Ienomenul este Ioarte rar raportat: n
Italia, Spania, Malta si Cipru valorile indicatorului sunt mai mici de 1.
Dac ne reIerim la impactul negativ pe care l au hr|uirea si violen|a la locul de
munc asupra snt|ii, trebuie precizat c nu este vorba doar de eIecte psihologice sau
mentale (probleme cu somnul, anxietate, iritabilitate), ci si de simptome Iiziologice (de
exemplu, dureri stomacale). n plus, 23 dintre angaja|i au declarat c au lipsit de la
lucru n anumite perioade n ultimele 12 luni din cauza problemelor de sntate
(EuroIound, 2007, p. 40).
Condi|iile diIicile de munc au eIecte si asupra pensionarii timpurii, un studiu
realizat de Morten Blekesaune si Per Erik Solem (2005) indicand Iaptul c multe din
pensionrile timpurii se datoreaz stresului psihologic ct si aIec|iunilor Iizice dobndite
din cauza condi|iilor de munc.
Problemele de sntate puse n rela|ie cu munca cel mai des ntlnite sunt durerile
de spate si cele musculare, urmate de oboseal, stres, dureri de cap si iritabilitate. Alte
simptome, precum aIec|iuni ale ochilor, urechilor, ale pielii sau respiratorii, sunt toate
raportate de mai pu|in de 10 dintre lucrtori, conIorm aceluiasi studiu realizat de
EuroIound (2007). DiIeren|e substan|iale apar n Iunc|ie de ce tipuri de probleme de
sntate cauzate de munc sunt mai des declarate n diIerite |ri. Grecia nregistreaz
niveluri Ioarte ridicate n ceea ce priveste att problemele de tip Iizic, ct si cele
psihologice, urmat de Estonia si de Lituania. Responden|ii din Polonia, Slovenia si
Slovacia declar niveluri ridicate ale riscurilor Iizice, dar relativ sczute pentru cele
psihologice. Cazul Suediei este opus: responden|ii de aici declar niveluri relativ ridicate
ale problemelor psihologice de sntate, dar niveluri sczute ale celor Iizice. n unele |ri
intervieva|ii au raportat niveluri sub medie pentru ambii Iactori: Marea Britanie (n
particular niveluri sczute ale Iactorilor de la locul de munc care inIluen|eaz sntatea
Iizic), Germania, Olanda, Irlanda si Austria (EuroIound, 2007, pp. 63, 64).
Apelarea la concediul medical este un Ienomen complex care depinde de mul|i
Iactori, precum condi|iile de munc, starea de sntate individual a lucrtorilor si diIerite
norme care reglementeaz aceast situa|ie n Iunc|ie de |ara si uneori chiar de sectorul de
activitate. n ceea ce priveste numrul mediu de zile de concediu medical raportat la
29
numrul total al angaja|ilor n cadrul UE-27, acesta era de 4,6 zile iar numrul mediu de
zile de concediu medical raportat la totalul angaja|ilor care au Iost n concediu medical
era de 20,2 zile, ambii indicatori variind n Iunc|ie de genul si statutul ocupa|ional al
angajatului, dar si de mrimea companiei: mai multe zile pentru Iemei dect pentru
brba|i, mai multe zile pentru angaja|ii pe perioad nedeterminat, mai mult n
ntreprinderile mari cu peste 250 de angaja|i (EuroIound, 2007, p. 66). n ceea ce priveste
ponderea lucrtorilor care si-au luat concediu medical o anumit perioad n cadrul
ultimelor 12 luni n Iunc|ie de sectorul de activitate, agricultura (14,2) si domeniul
administra|iei publice si aprrii (30,7) reprezint cei doi poli extremi, multe alte
domenii apropiindu-se de media UE-27, ce ia n calcul toate sectoarele de activitate
(22,9).
Cercetarea din 2007, realizat de EuroIound, a Iost continuat n 2010 de o alt
edi|ie a studiului, Fifth European Working Conditions Survev, cea mai recent pe aceast
tem: studiul s-a desIsurat n perioada ianuarie-iunie 2010, iar primele rezultate generale
au Iost publicate n noiembrie 2010 (EuroIound, 2010); n plus, aceast ultim edi|ie Iace
o analiz comparativ a rezultatelor studiului din ultimii zece ani. ConIorm cercetrii,
lucrtorii europeni rmn expusi riscurilor Iizice ca si cu 10 de ani n urm, de exemplu
33 din lucrtori car obiecte grele n cel pu|in un sIert din timpul de lucru, n timp ce
23 sunt expusi vibra|iilor, ciIre neschimbate din anul 2000. Aproape jumtate din
salaria|i (46) lucreaz n pozi|ii obositoare sau care provoac dureri n cel pu|in un sIert
din timp, iar miscrile repetitive ale minii sau bra|ului sunt o trstur a muncii pentru
mai mul|i europeni dect n urm cu 10 ani. Munca unora dintre lucrtori poate prezenta
si alte tipuri de riscuri: mediul de lucru poate Ii zgomotos, prea cald sau prea rece, sau s
con|in materiale care sunt patogenice n 2010 aproape 30 din lucrtorii din UE-27 au
Iost expusi la zgomote puternice pentru cel pu|in un sIert din timpul de lucru, ciIr
neschimbat din anul 2000; 15 dintre lucrtori respir n Ium de |igar sau praI sau
gestioneaz produse chimice periculoase, din nou n aceeasi propor|ie ca si n urm cu 10
ani (EuroIound, 2010, pp. 6-7).
De asemenea, experimentarea unei intensit|i mari a muncii (de exemplu, lucrul n
vitez Ioarte mare pentru a respecta termene limit Ioarte scurte) are un puternic eIect
negativ asupra salaria|ilor. Intensitatea muncii a crescut n majoritatea |rilor europene n
ultimele dou decade, de la 50 din angaja|i care declarau c au deadline-uri Ioarte
scurte n cel pu|in un sIert din timpul de lucru n 1991, la 59 n 2000, la 63 n 2010
(EuroIound, 2010, p. 6).
Stresul la locul de munc, Ienomen determinat att de cresterea numrului de ore
petrecute la locul de munc, precum si de intensiIicarea muncii (presiune datorat
impunerii unor termene Ioarte stricte), este asociat cu boli cardiovasculare, musculare,
probleme de imunitate, dar mai ales probleme mentale (anxietate si depresii). Cele mai
ridicate niveluri de stres ale angaja|ilor au Iost raportate n Grecia (55), Slovenia
(38), Letonia (37), Romnia si Bulgaria - 31 (European Agency..., 2009a, p. 9).
Cele mai ridicate niveluri de stres se remarc la angaja|ii de vrst mijlocie, si mai pu|in
printre cei de vrst mai ridicat sau tineri. Cea mai mare pondere a angaja|ilor care
suIer de anxietate datorat stresului la locul de munc o regsim n domeniul educa|iei si
al snt|ii, precum si n administra|ie public. Stresul la locul de munc poate avea
eIecte negative nu doar la nivel individual, asupra perIorman|ei Iiecrei persoane, ci si la
30
nivel colectiv, aIectnd cadrul psihosocial al muncii si chiar perIorman|a economic
global.
Cele mai semniIicative ciIre privind sntatea la locul de munc, n cadrul
sectoarelor cele mai riscante, sunt sintetizate mai jos (European Agency, 2009d):
- Rata accidentelor Iatale pentru vechile state membre (UE-15) este de 12,6 la
100.000 de lucrtori; pentru accidente cu mai mult de 3 zile absen|, rata este mai mare
de 6000 de lucrtori la 100.000 de angaja|i. Acestea sunt unele dintre cele mai mari rate,
dintre toate sectoarele economice. In vechile state membre doar 4 din popula|ia activ
lucreaz n agricultur, pe cnd n noile state membre - 13,4.
- n sectorul construc|ii, n jur de 1300 de muncitori si pierd via|a n Iiecare an,
echivalent cu 13 angaja|i la 100.000 lucrtori, mai mult de ct dublul mediei celorlalte
sectoare economice.
- Circa 15 din angaja|ii europeni din sectorul educa|ie, de la proIesori la buctari
si personal administrativ, au suIerit abuzuri Iizice sau psihice la locul de munc.
- Aproximativ o treime din angaja|ii europeni peste 60 de milioane de oameni
sunt expusi la niveluri ridicate de zgomot n mai mult de un sIert din timpul de lucru.
Bolile legate de partea inIerioar a spatelui aIecteaz 60-90 din oameni la un anumit
moment n via|a lor.
- Exist n UE-27 circa 19 miloane de IMM-uri, care oIer locuri de munc la
aproape 75 de miloane de oameni: din pcate, IMM-urile nregistreaz o rat de 82 din
totalul accidentelor ocupa|ionale si 90 din accidentele mortale.
- Mai mult de unul din cinci angaja|i sunt aIecta|i de stresul al locul de munc n
Unounea European.
- Tinerii angaja|i de 18-24 de ani au un risc cu 50 mai mare dect angaja|ii mai n
vrst de a Ii rni|i la locul de munc.
n Iunc|ie de calitatea locurilor de munc, |rile membre UE au Iost clasiIicate, ntr-
o cercetare din 2008, n cadrul unei analize de tip cluster, n patru grupe, Iiecare dintre
acestea avnd caracteristici speciIice (European Commission, 2008, p. 159).
AstIel, clusterul nordic, care include Danemarca, Finlanda, Suedia, Marea Britanie
si Olanda, are drept trsturi principale: salarii si securitate socio-economic ridicate,
condi|ii de munca bune, nivel superior de participare la cursuri de instruire, o larg
disponibilitate n ceea ce priveste Iacilit|ile pentru ngrijirea copiilor, la care se adaug
satisIac|ia sporit a muncii, rate de angajare si de productivitate relativ mari, ca si media
nivelului educa|ional si o diIeren|iere destul de scazut a angajrii n Iunc|ie de gen.
Clusterul continental, din care Iac parte Belgia, Germania, Austria, Luxemburg,
Franta, Irlanda, Cipru si Slovenia, este caracterizat de o situa|ie apropiat de media la
nivelul UE a majorit|ii indicatorilor: securitate socio-economica bun, condi|ii de munc
destul de Iavorabile, dar un nivel intermediar spre ridicat n ceea ce priveste diIeren|ierile
n Iunc|ie de gen n domeniul angajarii, un nivel intermediar spre sczut al educa|iei
Ior|ei de munc si un dezavantaj destul de ridicat dac ne reIerim la angajarea
persoanelor vrstnice.
Clusterul sudic, cuprinznd Grecia, Portugalia, Italia, Malta si Spania, poate Ii
deIinit n termeni de perIorman| neIavorabil n ceea ce priveste calitatea muncii, |rile
din acest grup nregistrnd niveluri sczute la securitatea socio-economic, nivelul
educa|ional, participarea la cursuri de instruire, condi|iile de munc, precum si o
diIeren|iere major a angajrii n Iunctie de gen si o lips a dialogului social. Clusterul
31
noilor state membre, care include Polonia, Romnia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia,
Republica Ceh, Letonia, Lituania si Estonia, este caracterizat (mai ales n Polonia,
Slovacia si Romania) de o securitate socio-economica sczut, condi|ii de munc
neIavorabile (riscuri ridicate legate de sntate), valori sczute ale productivit|ii muncii,
dar de un nivel relativ ridicat al educa|iei ini|iale de|inute de Ior|a de munc.
Date privind situaia mbolnvirilor profesionale n ara noastr
n |ara noastr, n perioada 1992-2007, conIorm datelor disponibile de la Institutul
Na|ional de Statistic (INS, 2010a), numrul accidenta|ilor n munc a sczut de la 9808
n 1992 (9309 rmnnd cu incapacitate temporar de munc si 499 decednd n urma
accidentului) la 4601 n 2007 (4213 rmnnd cu incapacitate temporar de munc, iar
388 pierzndu-si via|a), cele mai multe nregistrndu-se n sectorul extrac|iei si preparrii
crbunelui (minerit). n acelasi timp, numrul accidentelor colective de munc a crescut,
de la 24 n 1992, la 39 n 2007 (INS, 2010a).
n 2008, rata accidentelor de munc era n |ara noastr de 0,86, din care cea mai
ridicat se nregistra n industria extractiv 2,99 (INS, 2010b: tabelul 3.23). Rata
accidentelor de munc pe ansamblul economiei a cunoscut o usoar scdere n |ara
noastr n perioada 2004-2008, sectorul cu cel mai mare risc de accidente de munc
pentru angaja|i rmnnd industria extractiv (minerit), la distan| mare de urmtorul
sector cu rate mari de accidente, construc|iile (Tabelul 3). Tendin|a de scdere a ratei
accidentelor de munc nu se nregistreaz n toate sectoarele de activitate, n unele
valorile indicatorului men|inndu-se relativ constante n timp, n timp ce n altele chiar au
crescut usor.
Pe lng accidentele de munc, un indicator semniIicativ pentru problema
condi|iilor de munc l reprezint mbolnvirile proIesionale, existnd diIicult|i mari de
a cunoaste cu exactitate numrul lucrtorilor expusi la diIerite mbolnviri la locul de
munc, din cauza: schimbrii Irecvente a proIilurilor societ|ilor economice, existen|ei
Ior|ei de munc la negru, neraportrii cazurilor de boli proIesionale (din motive precum
nerecunoasterea acestora n mod voit de ctre unii angajatori, teama bolnavilor c si vor
pierde locul de munc, neeIectuarea examenului medical periodic la un numr mare de
lucrtori expusi la boli proIesionale).
n |ara noastr, conIorm raportrilor anuale eIectuate de medicii de medicina
muncii din Autorit|ile de Sntate Public, un procent de 45,6 din numrul scriptic de
lucrtori au Iost expusi uneia sau mai multor noxe la locul de munc n 2007; pe primul
loc n cadrul expunerii se claseaz suprasolicitarea aparatului locomotor (14 din totalul
lucrtorilor expusi la noxe), urmat de zgomot (11), iar ca domenii construc|iile,
industria conIec|iilor textile si agricultura. Expunerea la noxe Iizice, biologice si
suprasolicitarea aIecteaz dou treimi din totalul lucrtorilor expusi la noxe, urmnd apoi,
ca pondere, cei expusi la noxe chimice sau pulberi (ISP, 2008, pp. 31-33).
Tabelul 3. Rata accidentelor de munc pe activit|i ale economiei na|ionale
la nivel de sec|iune CAEN, n perioada 2004-2008()
Rata accidentelor de munc () 2004 2005 2006 2007 2008
Total 0,96 0,85 0,81 0,80 0,86
Agricultur, vntoare si silvicultur 0,54 0,38 0,35 0,44 0,54
Industrie extractiv 4,91 3,48 3,17 2,92 2,99
32
Industrie prelucrtoare 1,26 1,15 1,09 0,95 0,96
Energie electric si termic, gaze si ap 0,78 3,37 0,77 0,92 0,90
Construc|ii 1,82 1,93 1,78 1,89 2,01
Comer|ul cu ridicata si cu amnuntul, repararea
si ntre|inerea autovehiculelor si motocicletelor
si a bunurilor personale si casnice
0,34 0,36 0,39 0,45 0,76
Hoteluri si restaurante 0,53 0,41 0,40 0,38 0,49
Transport, depozitare si comunica|ii 0,90 0,77 0,63 0,81 1,01
Intermedieri Iinanciare 0,16 0,09 0,14 0,20 0,22
Tranzac|ii imobiliare, nchirieri si activit|i de
servicii prestate n principal ntreprinderilor
0,68 0,62 0,73 0,96 0,28
Administra|ie public si aprare; asigurri
sociale din sistemul public
0,37 0,29 0,43 0,46 0,51
nv|mnt 0,05 0,07 0,07 0,08 0,08
Sntate si asisten| social 0,23 0,21 0,27 0,28 0,26
Alte activit|i de servicii colective, sociale si
personale
0,48 0,44 0,49 0,48 0,19
Sursa: Institutul Na|ional de Statistic, Anuarul Statistic al Romaniei 2009, tabelul 3.23; Anuarul
Statistic al Romaniei 2008, pp. 145-148; Anuarul Statistic al Romaniei 2007, pp. 144-146.
Datele disponibile privind stresul la locul de munc n Romnia au ca surs doar
studiile europene, n cercetrile romnesti privind Ior|a de munc existnd Ioarte rar
aceast preocupare. AstIel, n anul 2005, 22 din angaja|ii europeni declarau c se
conIrunt cu stresul la locul de munc (European Agency..., 2009a, p. 120); n anii
urmtori, media se pstreaz constant pe baza scderii ponderii angaja|ilor ce se
consider stresa|i din UE-15 si a cresterii ponderii celor ce se declar stresa|i n |rile nou
aderate (UE12), printre care si Romnia.
O analiz a revendicrilor care au declansat conIlicte de interese poate creiona o
imagine asupra problemelor pe care le consider importante angaja|ii din Romnia n ce
priveste condi|iile de munc si ob|inerea satisIac|iei muncii. Pe primul loc ca importan|
se situeaz diIicult|ile legate de remunerarea muncii (neacordarea compensrilor,
indexrilor, neplata salariilor la termen, neacordarea unor prime de vacan| etc.),
ponderea revendicrilor care au avut drept scop ob|inerea de avantaje n acest domeniu
crescnd n aceast perioad (de la 50,9 n 2003 la 78,4 n 2008). O explica|ie ar Ii
aceea c neIiind asigurat un venit minim decent, scad asteptrile si implicit preocuprile
angaja|ilor vis-a-vis de probleme considerate din pcate 'soIt n domeniul muncii: de
organizare a muncii, de condi|ii de munc (n 2008 doar 0,9 din totalul revendicrilor
care au declansat conIlicte de interese vizau condi|iile inadecvate de munc, Ia| de 5,4
n 2003) (INS, 2010b, tabelul 3.24).
ConIorm ultimului studiu realizat de Agen|ia European pentru Sntate si
Securitate n munc, n perioada martie-mai 2009, pe un esantion de 27.000 de
responden|i din cele 27 state membre UE, condi|iile de siguran| si sntate la locul de
munc conteaz cel mai pu|in pentru angaja|ii romni atunci cnd si aleg locul de munc
(doar 16 dintre responden|ii romni le consider importante), Iiind mai importante
salariul si siguran|a locului de munc (70 consider important salariul, 37 siguran|a
locului de munc si 23 programul de lucru), spre deosebire de angaja|ii din Suedia,
Malta sau Italia (50-53 dintre subiec|ii din aceste |ri considernd importante condi|iile
de munc), desi aproape trei sIerturi (72) din subiec|ii romni au aIirmat c unele
probleme de sntate pe care le-au avut au Iost cauzate de locul de munc (European
33
Agency Ior SaIety and Health at Work, 2009c). n plus, peste jumtate dintre intervieva|ii
romni consider c n ultimii 5 ani riscurile privind sntatea si siguran|a la locul de
munc n Romnia au crescut, iar peste 40 aIirm c se simt neinIorma|i n ce priveste
riscurile de sntate si siguran| la locul de munc.
Preocupri pentru reducerea riscurilor yi pentru sntatea n munc
nc de la lansarea sa n 1997, ,Strategia european privind ocuparea Ior|ei de
munc (European Employment Strategy - EES) a jucat un rol central n coordonarea
politicilor UE pentru a crea locuri de munc ,mai bune pentru to|i (Comisia European,
2007, p. 9). La Consiliul European de la Lisabona din martie 2000, Uniunea European a
stabilit un nou obiectiv strategic pentru deceniul urmtor: s devin cea mai competitiv
si mai dinamic economie bazat pe cunoastere din lume, capabil de crestere economic
durabil, care s oIere locuri de munc mai numeroase si mai bune ('more and better
jobs) si o mai mare coeziune social. Preocuprile UE pentru asigurarea unor condi|ii de
munc decente pentru angaja|i nu se opresc la momentul Lisabona 2000, ci se regsesc si
ulterior, de exemplu n documentul ,Green Paper. Promoting a European Framework Ior
Corporate Social Responsibility (European Commission, 2001, pp. 8, 18) elaborat n
2001, care men|ioneaz sntatea si siguran|a la locul de munc ca dimensiune intern a
responsabilit|ii sociale corporative, aIirmnd necesitatea respectrii drepturilor
angaja|ilor, prin numirea unor reprezentan|i ai acestora n conducerea organiza|iilor.
Calitatea condi|iilor de munc devine punctul central al modelului social european,
cresterea acesteia viznd mai multe dimensiuni, care s conduc la un echilibru ntre
Ilexibilitate si securitate, n particular la satisIac|ia muncii generat de nivelul salariului,
de siguran|a la locul de munc, de organizare Ilexibil a muncii, de aranjamente Ilexibile
n ce priveste timpul de lucru (European Commission, 2003a, p. 3).
Cercetrile realizate de Funda|ia European pentru mbunt|irea Condi|iilor de
Via| si de Munc (European Foundation Ior the Improvement oI Living and Working
Conditions - EuroIound) au artat ca majoritatea europenilor, indiIerent de |rile din care
provin, au idei asemntoare cu privire la ceea ce contribuie la calitatea vie|ii lor, unul
dintre cei mai importan|i Iactori Iiind asigurarea snt|ii si siguran|ei la locul lor de
munc (EuroIound, 2004).
Nivelul ridicat al absenteismului, datorat accidentelor si mbolnvirilor la locul de
munc, precum si bolilor proIesionale, dar si numrul ridicat al dizabilit|ilor cu caracter
permanent de origine ocupa|ional ilustreaz modul n care sntatea precar din cauza
locului de munc poate avea consecin|e vizibile la nivelul pie|ei muncii. CiIra de
aproximativ 5 milioane de accidente de munc din anul 2000 a Iost considerat de
Comisia European prea mare, chiar dac rata acestor incidente (deIinit ca numr de
accidente la munc la 100.000 de persoane angajate) a sczut de la 4539 n anul 1994 la
4016 n anul 2000 (European Commission, 2003a, pp. 4, 12). Exist diIeren|e
semniIicative n distribu|ia numrului de accidente n Iunc|ie de sectorul de activitate,
cele mai ridicate rate nregistrndu-se n construc|ii, agricultur, pescuit si servicii
(hoteluri si restaurante), acele sectoare cu un numr ridicat de muncitori cu contracte de
munc pe perioade determinate sau Ir contracte de munc.
n acest context, la nivelul Uniunii Europene strategia privind sntatea si siguran|a
la locul de munc s-a concentrat pe necesitatea consolidrii unei culturi de prevenire a
34
riscului, de a combina o varietate de instrumente de ac|iune (legisla|ie, dialog social, cele
mai bune practici, responsabilitate social corporativ etc.) si de a dezvolta parteneriate
ntre to|i actorii implica|i (European Commission, 2003a, p.13). Dialogul social este un
Iactor esen|ial pentru mbunt|irea calit|ii muncii, mai ales prin redactarea contractelor
colective de munc: n anul 2000, la nivel european partenerii sociali au semnat contracte
colective a cror rat de acoperire n ceea ce priveste numrul de angaja|i care beneIiciau
de asemenea contracte din totalul angaja|ilor era de aproximativ 80. Cu excep|ia Marii
Britanii, unde rata era sub 30, valoarea acesteia era relativ ridicat n celelalte state
membre, cel mai sus (cu peste 90) situndu-se Austria, Belgia, Suedia, Franta si Grecia
(European Commission, 2003a, p. 17). n contextul necesit|ii introducerii unei culturi a
preven|iei si a pstrrii strii de sntate a angaja|ilor, A. Scriven si S. Smith Ferrier
(2003) propun chiar realizarea unor cercetri periodice (longitudinale), online, asupra
strii de sntate a angaja|ilor.
Preocuprile legate de calitatea muncii au cstigat vizibilitate n cadrul dezbaterilor
politice privind Ior|a de munc n UE, n prima jumtate a anului 2007, dup ce a avut loc
n luna ianuarie a aceluiasi an un Consiliu pe probleme viznd angajarea, politicile
sociale, sntatea etc. Au Iost Iormulate o serie de principii legate de domeniul muncii,
avnd ca scop Iormularea unor msuri de protec|ie mpotriva riscurilor privind sntatea,
pe care le implic ocuparea unui anumit loc de munc.
n iulie 2008, Consiliul European recomand statelor membre o serie de linii
directoare privind politicile de ocupare a Ior|ei de munc (Consiliul European, 2008, p.
3), dintre care men|ionm, reIeritor la problematica siguran|ei la locul de munc,
recomandarea de a Iormula politici bazate pe Ilexicuritate, care s vizeze simultan
Ilexibilitatea pie|elor muncii, organizarea activi|ii si rela|iile de munc, armonizarea
vie|ii proIesionale cu cea privat, precum si siguran|a locului de munc si protec|ia
social.
Si n ,Europa 2020. O strategie european pentru o crestere inteligent, ecologic si
Iavorabil incluziunii (Comisia European, 2010, p. 21) este men|ionat, indirect, rolul
important al mbunt|irii condi|iilor de munc, n scopul cresterii incluziunii sociale: ,o
crestere Iavorabil incluziunii presupune asigurarea autonomiei cet|enilor prin rate
ridicate ale ocuprii Ior|ei de munc, investirea n dezvoltarea competen|elor, combaterea
srciei si modernizarea pie|elor muncii si a sistemelor de Iormare si de protec|ie social
pentru a ajuta cet|enii s anticipeze si s gestioneze schimbrile, precum si pentru a
construi o societate solidar.
Politicile privind sntatea si siguran|a la locul de munc trebuie s se adapteze la
noile tendin|e ale mediului de lucru din |rile Uniunii Europene, ca rezultat al introducerii
de noi tehnologii, ca urmare a schimbrilor economice, sociale si demograIice. AstIel, n
prezent, Ior|a de munc a Uniunii Europene este: mbtrnit, devine preponderent
Ieminin, cuprinde o pondere n crestere de muncitori emigran|i, att legali ct si ilegali,
utilizeaz din ce n ce mai mult noile tehnologii.
35
Capitolul 4
Consecinele evenimentelor yi factorilor de risc asupra sntii
! Alterarea snt|ii/ Probleme somatice/ Boli proIesionale
! Reac|ii cognitive, emo|ionale, comportamentale.
! Stres
! Stres posttraumatic (PTSD) (vezi cap. PTSD psihologia snt|ii vol. 5)
! Depresie (vezi de ex. Depresia postpartum psihologia snt|ii vol. 3)
! AIectarea Iamiliei, integrrii social-proIesionale.
Boal proIesional - aIec|iunea care se produce ca urmare a exercitrii unei meserii
sau proIesii, cauzat de agen|i nocivi Iizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
munc, precum si de suprasolicitarea diIeritelor organe sau sisteme ale organismului, n
procesul de munc;
Boal legat de proIesiune - boala cu determinare multiIactorial, la care unii
Iactori determinan|i sunt de natur proIesional.
Reac|ii cognitive si emo|ionale la victimile accidentelor auto.
36
Modificri de personalitate
1
:
iritabilitate, labilitate, apatie, insensibilitate,
dezinhibi|ie, nestpnire, lipsa ini|iativei, inIlexibilitate, perseverare,
lipsa persisten|ei,
slab judecat, incapacitate de decizie, slab planiIicare,
vigoare redus, vulnerabilitate la stres,
retragere social, dependen|, etc. (Barrash et al., 1997, apud. ibid.);
Stresul este unul dintre cele mai cunoscute concepte ale medicinei psihosomatice.
Se vorbeste de stres att la nivel empiric, ct si stiin|iIic. Stresul este descris ca o situa|ie
care tulbur sau este posibil s tulbure Iunc|ionarea Iiziologic sau psihologic a unei
persoane. Apare atunci cnd 'tranzac|ia persoan-mediu Iace ca individul s perceap o
discrepan|, real sau nu, ntre solicitrile unei conjuncturi si resursele biologice,
psihologice si sociale ale persoanei. n termeni medicali, stresul produce o dezechilibrare
a homeostaziei, prin stimuli Iizici sau psihologici.
Conceptul de ,stres si are originea n cercetrile de Iiziologie ntreprinse pe
animale de Hans Selye (1950), care descrie asa-numitul ,sindrom general de adaptare,
ce caracterizeaz reactivitatea organismelor biologice la stres (apud. Holdevici, 1995).
Stresul se produce ori de cte ori are loc un dezechilibru marcat ntre solicitri si
posibilit|ile de rspuns ale organismului (Mc.Grath, 1970, apud. ibid.).
Stresul psihic apare atunci cnd exist un dezechilibru ntre solicitrile obiective ale
organismului si posibilit|ile pe care subiectul consider c le are spre a le Iace Ia|
(Lazarus, 1966, apud. Miclea, 1997).
Pornind de la diIeren|ierea agen|ilor stresori de stresul propriu-zis (considerat ca ,o
stare a ntregului organism aIlat n condi|ii de extenuare si nu ,un eveniment al
ambian|ei), se eviden|iaz urmtoarele:
1
termen codiIicat in ICD, are statut aparte, diIerit de categoria tulburri de personalitate.
37
a) stresul psihic este mai bine n|eles ca interac|iune a subiectului cu situa|ia
stresant; n evaluarea acestei interac|iuni trebuie avute n vedere si ,condi|iile interne
ale subiectului (stri de motiva|ie: trebuin|e, dorin|e aspira|ii, oboseal etc.)
b) ,contextul social are un rol Iundamental n generarea stresului.
c) exist ,mari diIeren|e individuale n reac|iile la situa|iile stresante.
d) nu se pot corela criteriile psihologice de msurare a stresului cu diversi indicatori
Iiziologici ai stresului.
e) existen|a unor deosebiri nete n snul condi|iilor naturale si cele de laborator de
producere a stresului;
I) un rol important n producerea stresului l are ,caracterul subiectiv al perceperii
de ctre individ a unor solicitri, evaluate de el ca depsindu-i posibilit|ile (chiar dac
uneori realitatea este alta) psihic (ibidem.).
Conceptul de stres cuprinde dou aspecte:
1. Situa|ia stresant care se reIer la un stimul Iizic nociv sau la un eveniment cu
semniIica|ie puternic aIectogen;
2. Starea organismului, caracterizat printr-o tensiune acut, printr-o suprancordare
ce impune mobilizarea tuturor resurselor Iizice si psihice ale organismului pentru a Iace
Ia| amenin|rii (Holdevici, 1995).
Dup Selye, sindromul general de adaptare cuprinde 3 Iaze:
A. Faza de alarm, deIinit printr-o mobilizare general a organismului pentru a
Iace Ia| agresiunii. Faza de alarm cuprinde la rndul ei, o Iaz de ,soc (scderea
tensiunii arteriale si a temperaturii corpului, depresie a sistemului nervos si o vtmare
sistemic general) si o Iaz de ,contrasoc (n care ncep s se maniIeste Ienomene de
aprare ale organismului: hiperactivitate a glandelor cortico-suprarenale, involu|ia
aparatului timico-limIatic etc.). ,Fazei de alarm i corespunde o ,etap de investigare
caracterizat printr-un conIlict ntre subiect si ambian|.
B. Faza de rezisten|, care cuprinde ansamblul reac|iilor sistemice provocate de o
ac|iune prelungit la stimuli nocivi Ia| de care organismul a elaborat mijloace de
adaptare. Fazei de rezisten| i corespunde pe plan psihic o trire intens a Irustrrii si
amenin|rii.
C. Faza de epuizare, n care adaptarea nu mai poate Ii men|inut. Reapar acum
semnele reac|iei de alarm care, de aceast dat, sunt ireversibile. Fazei de epuizare i
corespunde instalarea tuturor consecin|elor negative ale stresului: reac|ii agresive, trirea
anxiet|ii, depresiei, a strii de panic, comportamentul nevrotic cu eIectele sale
dezadaptative (ibidem.).
Stresul este att un stimul, ct si un rspuns, o cauz si un rezultat (Kasl, 1984,
North, 1999). Stresul poate Ii un stimul n bolile de inim, cancerul, hipertensiunea,
migrena, ulcerul, alergiile si astmul, artrita reumatoid, starea pielii. Poate Ii stimul
pentru problemele de adaptare/acomodare si pentru tulburarea de stres post-traumatic
(Butt, Lanig, 1996). Si, de asemenea, poate Ii rezultatul unor Iactori Iizici, psihologici si
de mediu si a unor evenimente precum boala, accidentarea sau dizabilitatea, grijile zilnice
si preocuprile Iinanciare, zgomotul, aglomera|ia sau situa|iile inadecvate de via|.
Evolu|ia snt|ii dup un eveniment stresant este determinat, n mare parte, de
impactul pe care acesta l-a avut. Evenimentele stresante pot prezice anumite boli
cardiovasculare si tipul II de diabet. Stresul a Iost de asemenea asociat cu sindromul
metabolic. Sindromul metabolic se reIer la o serie de simptome de origine metabolic
38
care cresc riscul mortali|ii din cauza bolilor cardiovasculare (CVD), a celor dou tipuri
de diabet si a altor cauze care duc la mortalitate. Stresul provocat de slujb poate prezice
nrut|irea strii de sntate (Clark & Watson, 1988).
Cercetrile nu pot trage concluzia clar conIorm creia stresul poate duce la apar|ia
unor boli. Acest lucru se ntmpl mai probabil dac organismul prezint unele
vulnerabilit|i. Mul|i oameni expusi la stres nu dezvolt vreo boal. Evenimentele
stresante sunt de obicei temporare, n timp ce al|i Iactori care Iavorizeaz apari|ia unei
boli sunt pe termen nedeterminat: Iumatul, alocoolismul, obezitatea sau un stil de via|
riscant (Kasl, 1984).
Cum putem explica totusi mecanismul prin care stresul este asociat cu apari|ia
bolilor? Exist 3 explica|ii principale pentru aceast problem:
Prima plaseaz n centrul studiului modiIicrile Iiziologice, n particular,
schimbrile imunologice, slbirea sistemului endocrin si cardiovascular. Reactivitatea
sistemului endocrin si cardiovascular, exprimat n tenisune sau ritmul cardiac, este
considerat un codeterminant bazat pe stres a bolilor cardiovasculare, inclusiv a
inIarctului miocardic. Cantitatea de reactivitate nu este guvernat n exclusivitate de
experien|ele stresante. Ea poate Ii inIluen|at de bagajul genetic, personalitate, vrst sau
sex.
O alt explica|ie este reprezentat de comportamentele duntoare snt|ii. Sub
inIluen|a stresului se consum mai mult alcool, se Iumeaz mai mult, etc., oamenii
absorbi|i de stres pot mai pu|in s monitorizeze eIicient dietele sau obiceiurile
duntoare. n cazul Iumtorilor, numrul de |igarete Iumate poate creste propor|ional cu
nivelul de stres. Cnd se aIl n condi|ii stresante, Iemeile tind s dezvolte sisteme de
alimenta|ie nesntoase, n timp ce brba|ii si gsesc reIugiul n alcool sau droguri.
Cea de-a treia explica|ie cuprinde toate eIectele negative asociate cu stresul. Grijile,
anxietatea, pesimismul, depresia si mania sunt cele mai periculoase elemente pe termen
lung. Pacien|ii care suIer de depresie n timpul unei internri n spital, mor mai repede
dect cei care suIer de boli de inim, dar nu au semne depresive (ibidem.).
Pentru evaluarea stresului se Ioloseste metoda anchetei pe baz de chestionar si pe
baz de interviu. n clinic pacien|ii sunt ntreba|i despre experien|ele stresante din
ultimele sase luni (dar si n ntreaga via|): evenimente majore, moartea unei persoane
dragi, vtmare corporal sau de boal, probleme Iinanciare, de ntre|inere, transport,
singurtate. n clinic observm c unii pacien|i leag debutul bolii de evenimente
stresante sau socuri emo|ionale. Situa|ia de criz economic adaug un plus stresului
zilnic al oamenilor cu probleme de sntate, unii chiar amn drumul ctre o clinic
dintr-un centru recunoscut pentru c nu au bani de transport.
Principala problem a teoriilor cu privire la stres este c acestea nu pot msura sigur
stresul ca proces. Prin urmare, singura procedur valid este cea bazat pe stimuli pentru
a dezvlui simptomele si emo|iile trite. Unele proceduri msoar Irecven|a sau
intensitatea stimulilor, iar altele msoar rspunsul la acesti stimuli. Procedura bazat pe
stimuli relev si simptomele, emo|iile si schimbrile psihologice si de comportament.
Btiile inimii, tensiunea, sistemul imunitar, statisticile cu privire la absenteismul
de la locul de munc sunt cele mai comune metode de a ob|ine un indicator al stresului.
Folosind acesti indicatori exist totusi riscul de a nu ob|ine date relevante pentru c
Iiecare individ are propriul sistem n lupta cu stresul, unele simptome putnd s nu se
maniIeste (Kaplan, Sadock & Sadock, 2007).
39
Exist dovezi privind diIeren|ele dintre brba|i si Iemei n conIruntarea cu strsorii.
De exemplu, s-a descoperit c Iemeile au avut un nivel al stresului si negativit|ii mai
mare dect brba|ii dup cutremul din 1995 n Dinal, Turcia. n timpul rzboiului din
GolI, Iemeile au eviden|iat o anxietate mai crescut dect brba|ii si de asemenea
tensiune mrit, Iric si depresie. Nu trebuie s tragem concluzia c Iemeile nu stiu s
Iac Iat evenimentelor stresante. De exemplu, n cazul mor|ii unuia dintre so|i, Iemeile
trec mai repede peste suIerin| dect brba|ii. Se poate presupune c Iemeile accept mai
usor durerea, depresia sau negativismul (vezi si Aldwin, 1990).
ConIorm multor studii, odat cu naintarea n vrst se diminueaz si resursele
necesare adaptrii la condi|iile de stres. S-a descoperit c procesul de recuperare a
indivizilor de peste 55 de ani este mult mai lung dect cel al tinerilor. Alte date arat c
tinerii pot Ii mai vulnerabili n cazul unor dezastre (la Cernobl, tinerii au artat temeri
mai mari dect cei n vrst).
Structurile societ|ii si valorile culturale inIluen|eaz modul n care Iiecare
reactioneaz la stresori. n comunit|ile vestice, brba|ii trebuie s arate o rezisten| mai
mare la schimbrile psihologice si Iiziologice dect Iemeile. Acceptarea durerii sau
depresiei contravine modelului masculin. Cercetrile n domeniul decesului, n cazul
brba|ilor, arat c obiceiuri periculoase pentru sntate ca alcoolismul, Iumatul sau
viteza excesiv la volan, sunt mult mai Irecvente la brba|i. Alt Iactor este solidaritatea
social. Femeile au o re|ea de suport mai consistent pe care se pot baza pentru sIaturi
sau suport moral, n timp ce brba|ii sunt solitari sau se bazeaz doar pe so|ie pentru
suport moral (Folkman et al., 1987).
Stresul n munc (vezi cap. Laszlo n Avram, Cooper, 2008)
Prejul stresului
Presiunile excesive de la locul de munc sunt Ioarte costisitoare pentru o aIacere.
De exemplu, costul colectiv al stresului pentru organiza|iile din Statele Unite a Iost
estimat la 150 de miliarde de dolari pe an. n Regatul Unit al Marii Britanii, stresul
aIecteaz produsul na|ional brut cu 5-10 pe an. n 2004, Chartered Institute oI
Personnel and Development din Regatul Unit (asocia|ia proIesional a specialistilor n
resurse umane) a descoperit c stresul de la locul de munc era responsabil pentru cele
mai multe absen|e pe termen lung de la serviciu, pe caz de boal. Dac se adaug si alte
probleme rela|ionate cu stresul (moral slab la locul de munc, eIectul lucrului peste
program si problemele personale), se ob|ine un cost imens al companiilor publice din
Marea Britanie. Acelasi cost a Iost identiIicat n multe alte |ri europene, mai ales n cele
ce trec prin schimbri economice structurale majore (apud Levi si Lunde-ensen, 1997;
Kompier si Cooper, 1999).
ncepnd cu revolu|ia industrial, Iiecare deceniu a avut propriile caracteristici
deIinitorii. Inova|ia si provocarea normelor stabile ale societ|ii au Iost simbolurile anilor
60, conIlictele industriale si cele dintre angajat si angajator au dominat anii 70, anii 80
au avut drept caracteristici ,cultura ntreprinderii si implica|iile sale: asocieri strategice,
privatizri etc., iar anii 90 si 2000 sunt reprezenta|i de cultura contractului pe termen
scurt, de outsourcing si downsi:ing si de ,moda lucrului peste program.
40
Procesul de americanizare a Europei se rspndeste din ce n ce mai mult pe
continent. Acest curent, numit euIemistic al Ior|ei de munc ,Ilexibile, si are originea n
Regatul Unit. Marea Britanie este cea care a demarat procesul privatizrii sectorului
public n Europa n anii 80. For|a de lucru britanic a Iost redus substan|ial n timpul
recesiunii de la sIrsitul anilor 80 si nceputul anilor 90. Faptul c multe Iunc|ii
corporatiste au Iost ndeplinite prin subcontractare a permis |rii s ias din recesiune mai
repede dect partenerii europeni. Cu toate acestea, scenariul unor organiza|ii mai
,usoare, nesiguran|a intrinsec a locului de munc si ,moda unui program lung de
lucru au nceput s aib eIecte adverse n ce priveste atitudinea si comportamentul
angaja|ilor.
Un important sondaj pe tema ,Quality oI Working LiIe din 1997 si 2001 (Worrall
si Cooper, 2001), pe un esantion de 5 000 de manageri britanici, a artat c aceste
schimbri reducerea personalului, subcontractarea, simpliIicarea structurii
organiza|ionale si alte Ienomene asemntoare au determinat substa|ial cresterea
nesiguran|ei locului de munc, scderea moralului si, cel mai important, erodarea
loialit|ii si a motiva|iei. Aceste schimbri au Iost percepute ca mijloace de crestere a
proIitului si productivit|ii, dar procesul de luare a deciziilor a Iost ncetinit si s-a
demonstrat c organiza|iile au perturbat echilibrul abilit|i/experien| la nivelul resurselor
umane.
Mai ngrijortoare n privin|a acestei tendin|e sunt cresterea semniIicativ a
numrului orelor de lucru si impactul lor asupra snt|ii si bunstrii managerilor si ale
Iamiliilor lor. Sondajul a artat c 81 dintre directori lucrau mai mult de 40 de ore pe
sptmn, 32 mai mult de 50 de ore si 10 mai mult de 60 de ore pe sptmn. De
asemenea, o minoritate substan|ial lucra Irecvent si n weekenduri. Aceste tendin|e s-au
men|inut si n ultimii cinci ani, cel mai recent sondaj ,Quality oI Working LiIe (Worrall
si Cooper, 2006) artnd o deteriorare continu a bunstrii angajatului, chiar si n
condi|iile (sau probabil ca o consecin| a) cresterii economice continue.
ngrijortoare reIeritor la aceast trecere la o cultur a programului lung de lucru
este percep|ia managerilor despre eIectul asupra lor si a Iamiliilor lor. Desi s-au
nregistrat anumite mbunt|iri n ultimii cinci ani, cel mai recent sondaj ,Quality oI
Working LiIe, realizat pe un nou esantion de 10 000 de manageri (Worrall si Cooper,
2006), a artat c 56 dintre ei (indiIerent de nivel) au considerat c programul lung de
lucru le-a aIectat grav sntatea, pentru 54 a aIectat rela|ia cu copiii lor, pentru 60 a
avut un impact negativ asupra rela|iei cu partenerul de via|, iar pentru 46 orele
suplimentare au condus la scderea dramatic a productivit|ii lor. Mai mult, atunci cnd
mangerii se sim|eau ,mai pu|in productivi, s-a descoperit c si luau n medie zece zile
de concediu medical pe an, spre deosebire de media de 2,5 zile pe an a celor productivi si
care lucrau mai pu|ine ore pe zi.
Alt maniIestare este cresterea nivelului de nesiguran| a locului de munc. n mod
obisnuit, n Europa, Ioarte pu|ini angaja|i cu ,guler alb, manageri si specialisti au avut
de-a Iace cu un nivel crescut al nesiguran|ei locului de munc. Chiar si muncitorii cu
,guler albastru, care erau Irecvent concedia|i, erau reangaja|i atunci cnd condi|iile se
mbunt|eau. ntrebarea pe care trebuie s o punem este: pot angaja|ii s Iac Ia| unei
nesiguran|e permanente a locului de munc?
n trecut, securitatea si continuitatea oIerite de structurile organiza|ionale asigurau,
de asemenea, training, dezvoltare si locuri de munc. Acest declin substan|ial ce se
41
nregistreaz n ceea ce priveste siguran|a locului de munc a Iost asociat cu o urias
scdere a satisIac|iei angajatului reIeritor la securitatea oIerit de slujba de|inut
rezultate Iurnizate de sondajul Tracking European Trands (ISR, 2000).
>#)+&8" $/%/8#+&8" 5/ 7+8/7 =8&?/7"&%#*
Putem distinge urmtoarele categorii de stresori:
- agenjii fi:ici ai muncii - spre deosebire de Iactorii psihosociali, pot Ii msura|i
obiectiv si din acest motiv monitorizarea si acceptarea eIectului lor nociv sunt mai
probabile. Factorii Iizici care pot provoca stres la locul de munc |in de temperatura si
umiditatea ambiental, presiunea atmosIeric, zgomot, iluminat, rezonan|, cromatic si
materiale Iizico-chimice (Klein, 2004; Sava, 2004). (Exist standarde precise cu privire la
cota maxim de periculozitate a diIeri|ilor agen|i Iizici si sunt precis stabilite msurile de
protec|ie mpotriva eIectului lor duntor).
- munca repetitiv i monoton - este adesea asociat cu sentimetul de plictiseal,
cu anxietatea si cu depresia (Cox, 1993).
- necesitatea de a avea vigilenja ridicat pentru a evita posibilele consecin|e
dezastruoase ale unui moment de neaten|ie - creste riscurile de boli cardiovasculare
(Belkic et al., 2004).
- volumul i ritmul de munc - suprasolicitarea, ct si subsolicitarea pot Ii
problematice. Se Iace adesea diIeren|a ntre suprasolicitarea cantitativ (volumul eIectiv
de munc) si cea calitativ (diIicultatea sarcinii), exist posibilitatea ca o munc s
presupun att suprasolicitare cantitativ, ct si calitativ. Studiile arat c cerin|ele
ridicate sunt direct asociate cu extenuarea emo|ional, depersonalizarea, problemele
somatice si corelate negativ cu sentimentul de mplinire personal si satisIac|ia n munc
(Verhoeven et al., 2003; Kittel si Leynen, 2003). Suprasolicitarea calitativ creste riscul
apari|iei problemelor de somn, a durerilor de cap si de stomac, a nervozit|ii, a depresiei
si a oboselii (Waldenstrm et al., 2002).
- ritmul de munc alert - viteza cu care munca trebuie realizat si controlul pe care
angajatul l are asupra acestui tempo: dac ritmul poate Ii stabilit de el nsusi. Presiunea
n munc prezice satisIac|ia sczut n munc si extenuarea emo|ional (van Emmerik,
2002).
- munca sub presiunea timpului - este ncadrat ca Iactor poten|ial stresogen n
mediile organiza|ionale. Presiunea timpului rezult din apropierea sau iminen|a
termenelor limit impuse, din valoarea mai mare a rezultatelor imediate Ia| de cele mai
distan|ate n timp, din importan|a mai mare a altor activit|i ce urmeaz a Ii desIsurate,
din interven|ia unor penalit|i n cazul nencardrii n timp sau a unor recompense n
cazul Iinalizrii sarcinii naintea termenului limit. Caracterizndu-se prin impunerea
unor termene limit de Iinalizare a sarcinii, asociate cu recompense n cazul reusitei si
sanc|iuni n caz de esec, munca sub presiunea timpului poate da nastere unor stri de
Irustrare, tensiune, agita|ie, la stri conIlictuale n grupurile de munc, la luarea unor
decizii pripite, gresite, deci la scderea general a calit|ii produc|iei si chiar la reac|ii
Iiziologice, precum oboseala sau boala (Nicolau, 2007).
- munca in schimburi - mai ales dac implic si schimbul de noapte, este un Iactor
de stres la locul de munc si cauzeaz o modiIicare a ritmului circadian si a obiceiurilor
de somn, ceea ce poate determina o stare de oboseal permanent si disIunc|ii ale
42
aparatului digestiv (Lovallo si Thomas, 2004). Subiec|ii cu ocupa|ii care presupun munca
n schimbul de noapte se conIrunt cu un risc mai mare de a Iace inIarct miocardic
comparativ cu subiec|i care lucreaz n timpul zilei (Knutsson et al., 1986).
- programul de lucru prelungit (12-16 ore) presupune un timp mai scurt acordat
somnului, precum si cu sentimentul de extenuare si oboseal (Hrm, 2006). Via|a de
Iamilie este, de asemenea, aIectat. Munca peste program creste semniIicativ insatisIac|ia
n munc si extenuarea emo|ional (van Emmerik, 2002). n cazul unui esantion de
medici, Stavem et al. (2003) au observat c persoanele ce lucrau sptmnal peste 50 de
ore se conIruntau cu un risc mai mare de a se mbolnvi comparativ cu cei ce lucrau 44
de ore sau mai pu|in. Al|i autori au observat c angaja|ii unei companii ce urmau cursuri
universitare dup programul de munc de opt ore prezentau un risc mai ridicat n ceea ce
priveste mortalitatea cauzat de boli cardiovasculare (Hinkle et al., 1968).
- resurse psihice insuficiente pentru a Iace Ia| solicitrilor si exigen|elor
proIesionale (Bogthy, 2004) atunci cnd programele de integrare si pregtire
proIesional lipsesc sau sunt slab coordonate, salaria|ii se simt depsi|i de anumite
sarcini;
- ambiguitatea de rol - apare n cazul n care salariatul nu are inIorma|ii adecvate
sau suIiciente cu privire la rolul su n procesul muncii si n organiza|ie. Lipsa unui
sistem de recompense motivant sau necunoasterea de ctre angajat a acestuia, precum si a
obiectivelor si scopului responsabilit|ilor proprii poate crea, de asemenea, ambiguitate
de rol (Cox, 1993).
- conflictul de rol - apare atunci cnd indivizilor li se cere s se comporte ntr-un
mod ce este n conIlict cu valorile lor sau cnd diIeritele roluri pe care joac se aIl n
contradic|ie (Cox, 1993). Ambiguitatea si conIlictul de rol, ca surse de stres, sunt asociate
cu insatisIac|ia n munc si Iluctua|ia personalului (Price, 2003). Lipsa expectan|elor
congruente la locul de munc este asociat cu probleme psihosomatice, precum si cu
extenuarea emo|ional si depersonalizarea, dou componente ale sindromului burnout
(Piko, 2006). Exist o rela|ie pozitiv ntre acesta, pe de o parte, si insatisIac|ia n munc
si depersonalizarea, pe de alt parte (immieson, 2000).
- distanja dintre aspirajii i realitatea postului - ,distan|a (discrepan|a) dintre
imaginea dorit a postului i imaginea perceput a postului actual - constituie o surs de
insatisIac|ie, de tensiune emo|ional. Mecanismul care st la baz este reprezentat de
,disonan|a cognitiv creat (Corsini, 1987). ,Existen|a simultan a unor cunostin|e care
nu se potrivesc unele cu altele, ntr-un Iel sau altul (disonan|) duce la un eIort din partea
persoanei care ncearc s le pun ct mai mult n concordan| (reducerea disonan|ei).
Cei care au un loc de munc ce nu corespunde cu aspira|iile lor se simt mult mai
intoleran|i la stresorii si problemele muncii.
- responsabilitatea pentru oameni - este un Iactor de stres legat de rolul individului
ntr-un context dat. Aceast problem apare pregnant n cazul celor cu proIesii care
asigur ajutorul si contactul permanent cu oamenii (medici, asisten|i medical, pedagogi,
manageri etc.) se maniIest adesea simptomul burnout (Maslach si SchauIeli, 1993).
Conceptul de burnout desemneaz un sindrom ce const ntr-o stare de extenuarea
emo|ional, sentimente de depersonalizare si reducere a perIorman|ei personale (ibidem.).
- lipsa suportului social este asociat cu un nivel crescut al extenurii emo|ionale
(Kittel si Leynen, 2003;), cu insatisIac|ia n munc (Bellman et al., 2003;), cu problemele
somatice (Verhoeven et al., 2003), cu probleme de somn (Waldenstrm et al., 2002) si cu
43
nervozitatea (ibidem.). De asemenea, suportul social este considerat a Ii un Iactor
moderator al rela|iei dintre stresul n munc si sntate. Cei ce lucreaz n condi|ii cu
stres ridicat, dar au parte de suport social din partea colegilor si a managerilor sunt mai
pu|in susceptibili Ia| de diIerite simptome psihice si somatice dect cei cu rela|ii
interpersonale precare la locul de munc (Sargent si Terry, 2000; Peeters si Le Blanc,
2001).
- competijia profesional - Firth-Cozens a cercetat cauzalitatea stresului datorat
rivalit|ii proIesionale (ntre medici) si a subliniat corela|ia ntre inciden|a sentimentelor
de rivalitate/ competi|ie/ Irustrare (ca studen|i) si Irecven|a simptomelor depresive de mai
trziu, ca proIesionisti (Firth-Cozens, 1998). La chirurgi cantitatea de stres este mai mare
dect la internisti, stresul psihic chirurgical Iiind maxim n cadrul corpului medical.
Susceptibilitatea la stres, la chirurgii studia|i, s-a dovedit legat de comportamentul de
implicare excesiv n proIesiune, de impulsivitate, introversie, ambele mai accentuate ca
la internisti (Iamandescu et al., 2000, p. 43).
- agresivitatea clienjilor este o tem de cercetare relativ recent. Pe scena vie|ii
medicale a aprut un Ienomen inedit: agresiunea la adresa medicilor. Rela|ia cu pacientul
s-a dovedit problematic, constituind n anumite cazuri o surs de stres proIesional,
agresiunile suIerite de medici din partea pacien|ilor sau nso|itorilor au ngrijorat lumea
medical (Scunas, 2005, a). n contextul realit|ii sociale si a diversit|ii att a grupurilor
sociale, ct si a celor proIesionale, s-au constatat diIerite situa|ii conIlictuale n unit|ile
medico-sanitare, conIlicte care s-au caracterizat printr-o exacerbare a comportamentului
agresiv al unor pacien|i sau apar|intori ai acestora dincolo de limitele legii. Agresivitatea
a socat lumea medical constatndu-se c, n mod real, exist riscul expunerii permanente
a personalului medical la situa|ii neplcute: injurii, amenin|ri si chiar vtmri
corporale. S-a constatat c cele mai ntlnite inIrac|iuni comise de ctre pacien|i sau de
ctre apar|intorii acestora asupra personalului medical sunt: amenin|area (art. 193 Cod
Penal), lovirea sau alte violen|e (art. 180 Cod Penal), vtmarea corporal grav (art. 180
Cod Penal) (Scunas, 2005 a). De aici, s-a sus|inut c, indiIerent de gravitatea Iaptei, de
timpul, valorile morale, materiale investite, partea vtmat trebuie s ini|ieze angajarea
rspunderii celui care se Iace vinovat de svrsirea Iaptei. Este o datorie moral si un act
de prentmpinare a acestor evenimente prejudiciante din punct de vedere Iizic, moral,
pecuniar si social (ibidem.). n Iunc|ie de gravitatea Iaptei al crei subiect a Iost, partea
vtmat trebuie s urmeze anumi|i pasi procedurali (Scunas, 2005, b). Trebuie s
recunoastem c pn la momentul actual astIel de procese nu au Iost intentate,
practicienii suport cu devotament toate situa|iile incomode, dovedind calitate uman si
n|elegere. Desigur c lucrurile nu pot rmne asa, reorganizarea serviciilor de paz si
protec|ie din unit|ile medico-sanitare va trebui neaprat operat.
- lipsa oportunitjilor de de:voltare a carierei - Cooper (1978, apud Cox, 1993)
sugera c acest stresor apare cel mai accentuat la cei care au ajuns n culmea carierei lor,
mul|i maniIestnd o scdere a nivelului statutului pn la vrsta iesirii la pensie.
- insecuritatea muncii este o surs de stres si anxietate legat de dezvoltarea
carierei, scade valorile indicatorilor bunstrii psihice (Ferrie, 2001). Persoanele cu un
loc de munc instabil se conIrunt cu un risc mai mare de a dezvolta o boal
cardiovascular peste patru ani (Lee et al., 2004). Insecuritatea locului de munc Iace ca
riscurile mortalit|ii premature n rndul brba|ilor s creasc de mai mult de trei ori
(Kopp et al ., 2007).
44
- slaba libertate de a lua deci:ii i de a avea controlul muncii - libertatea de decizie
coreleaz pozitiv cu sentimentul mplinirii personale si satisIac|ia n munc si negativ cu
extenuarea vital si depersonalizarea (Kittel si Leynen, 2003; Verhoeven et al., 2003); n
organiza|iile unde angaja|ii pot participa la luarea deciziilor, ei prezint un nivel mai
ridicat de satisIac|ie n munc si stim de sine (Cox, 1993). ConIorm lui Karasek (1979),
posibilitatea de a exercita controlul n munc coreleaz negativ cu extenuarea si depresia,
att n cazul popula|iei americane, ct si a celei suedeze, controlul redus este asociat cu
insatisIac|ia n munc si n via|, utilizarea mai Irecvent a tranchilizantelor si un numr
crescut al zilelor petrecute anual n concediu medical.
- conflictul dintre munc i familie - se reIer la diIicult|ile de a echilibra unele
roluri ocupa|ionale cu cele de Iamile. El apare n primul rnd n cazul Iemeilor, iar
problema pare s Iie si mai semniIicativ atunci cnd Iamilia are copii mici (Cox, 1993).
Exist trei Iorme ale conIlictului munc-Iamilie:
1. conflictul legat de timp, ce apare atunci cnd timpul dedicat unui rol Iace diIicil
ndeplinirea altui rol;
2. conflictul legat de stres se maniIest n cazul n care stresul, tensiunea speciIic
unui rol interIereaz cu ndeplinirea altui rol;
3. conflictul legat de comportament apare cnd comportamentul exersat ntr-un rol
este incompatibil cu cel necesar ndeplinirii altui rol (Greenhaus si Beutell, 1985).
Lipsa unui echilibru ntre munc si via|a personal a Iost coreleaz negativ cu
satisIac|ia cu munca si cu securitatea organiza|ional (Bellman et al., 2003).
- afectarea timpului liber - apare n cazul angaja|ilor care Iac o munc deosebit de
obositoare, Iizic sau psihic (Cox, 1993), individul nu mai are putere s si ndeplineasc
sarcinile domestice dup ce ajunge acas de la serviciu. Studiile arat c o dat cu
cresterea semniIicativ a numrului orelor de lucru creste riscul snt|ii si bunstrii
personalului (responsabilit|i manageriale) si ale Iamiliilor lor (Cooper, 2006). Un sondaj
a artat c 81 dintre directori lucrau mai mult de 40 de ore pe sptmn, 32 mai mult
de 50 de ore si 10 mai mult de 60 de ore pe sptmn. De asemenea, o minoritate
substan|ial lucra Irecvent si n weekenduri. Aceste tendin|e s-au men|inut si n ultimii
cinci ani, cel mai recent sondaj ,Quality oI Working LiIe (Worrall si Cooper, 2006)
artnd o deteriorare continu a bunstrii angajatului, chiar si n condi|iile (sau probabil
ca o consecin| a cresterii economice continue (Cooper, 2006). Trecerea la o cultur a
programului lung de lucru (sondaj ,Quality oI Working LiIe, realizat pe un nou esantion
de 10 000 de manageri - Worrall si Cooper, 2006), a artat c 56 dintre ei (indiIerent de
nivel) au considerat c programul lung de lucru le-a aIectat grav sntatea, pentru 54 a
aIectat rela|ia cu copiii lor, pentru 60 a avut un impact negativ asupra rela|iei cu
partenerul de via|, iar pentru 46 orele suplimentare au condus la scderea dramatic a
productivit|ii lor. Mai mult, atunci cnd mangerii se sim|eau ,mai pu|in productivi, s-a
descoperit c si luau n medie zece zile de concediu medical pe an, spre deosebire de
media de 2,5 zile pe an a celor productivi si care lucrau mai pu|ine ore pe zi.
Coleman, Butcher si Carson (1976, apud. Holdevici (1995) arat c reac|ia
organismului la stres are cteva caracteristici:
a) este global (holistic): organismul reac|ioneaz la stres ca un tot unitar, att sub
aspect biologic, somatic, ct si psihic.
45
b) este economic: n mod normal organismul uman reac|ioneaz la stres utiliznd
la minimum resursele sale, adic pune n ac|iune acele mecanisme care sunt mai
economicoase. Dac acestea se dovedesc ineIiciente, atunci se declanseaz mecanisme cu
un cost mai ridicat.
c) poate Ii automatizat sau constient planiIicat;
d) are rezonan|e emo|ionale (suprare, Iurie, anxietate);
e) poate Ii orientat spre sarcin (dac persoana se simte n stare s Iac Ia|
stresului) sau spre autoaprare.
Cox (1978) identiIic 5 categorii de efecte potenjiale ale stresului (apud. Gibson,
Ivancevich, Donnely 1982, p.149):
1) Efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseal, depresie, oboseal,
indispozi|ie, scderea ncrederii si stimei de sine, nervozitatea, sentimentul de singurtate.
2) Efecte comportamentale: predispozi|ie spre accidente, alcoolism, abuz de caIea,
izbucniri emo|ionale, tendin|a de a mnca si/sau Iuma excesiv, comportament impulsiv,
rs nervos.
3) Efecte cognitive: scderea abilit|ii de a adopta decizii ra|ionale, concentrare
slab, scderea aten|iei, blocaje mentale, hiper-sensibilitate la critic.
4) Efecte fi:iologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensi-unii arteriale,
uscciunea gurii, transpira|ii reci, dilatarea pupilelor, valuri de cldur si de Irig.
5) Efecte organi:ajionale: absenteism, demisii, productivita-te sczut, izolare,
insatisIac|ie n munc, reducerea responsabilit|ii si loialit|ii Ia| de organiza|ie.
Pentru cei ce au ajuns n punctul critic n care nu mai pot Iace Ia| problemelor de zi
cu zi, stresul nu mai este ceva obisnuit; pentru ei, stresul nseamn suIerin| (Cooper,
2006). Se asist la scderea eficienjei generale: reducerea capacit|ii organismului de a
lupta cu boala (microbi, virusi) rezultnd scderea rezisten|ei organismului (plan
Iiziologic); ngustarea cmpului perceptiv si rigidizarea proceselor cognitive (incapabil s
priveasc n mod obiectiv situa|ia sau s sesizeze alternativele posibile) (plan psihologic).
Sindromul burnout este o alt consecin| a stresului bine documentat si cunoscut
astzi si n rndul publicului larg (van Vegchel et al., 2005). Existen|a unui stres
ocupa|ional ridicat de-a lungul unei perioade lungi Iace ca numerosi indivizi cu proIesii
ce presupun un contact permanent cu oameni s aib sentimentul c si trateaz clien|ii ca
pe niste obiecte nensuIle|ite si c sunt insensibili la nevoile lor (Verhoeven et al., 2003).
Ei pot sim|i, de asemenea, o stare de extenuare emo|ional, vorbesc de o oboseal
puternic diminea|a, cnd se trezesc si trebuie s nceap o nou zi de lucru; seara, dup o
zi de munc, se simt complet epuiza|i. Depersonalizarea si extenuarea emo|ional sunt
adesea nso|ite de sentimentul slabei perIorman|e si al eIicacit|ii reduse legate de munca
prestat (ibidem.).
Studiile au artat c Iunc|ionalitatea si eIectele stresului asupra oamenilor diIer n
Iunc|ie de anumite variabile:
- genul exist diIeren|e dintre brba|i si Iemei cu privire la stresul ocupa|ional: n
compara|ie cu brba|ii, Iemeile n medie au munci cu un nivel mai sczut al complexit|ii
si de|in un nivel semniIicativ mai redus al controlului la locul de munc; Iemeile s-au
dovedit ns mai sensibile la eIectele nocive ale muncii cu un nivel ridicat de rutin;
(Roxburgh, 1996); cerin|ele ridicate n munc sunt asociate cu un consum crescut de
alcool n cazul Iemeilor, dar nu si al brba|ilor, n timp ce n rndul brba|ilor consumul
46
de alcool este aIectat de condi|iile de munc toxice (Roxburgh, 1998); n cazul brba|ilor
stresul n munc este un predictor mai puternic al bolilor cardiovasculare dect n rndul
Iemeilor (Kivimki et al., 2006); brba|ii sunt mai sensibili din punct de vedere psihic
dect Iemeile Ia| de cerin|ele psihologice n munc, dar si Ia| de un suport social redus
din partea colegilor si al managementului (StansIeld si Candy, 2006).
- statutul socioeconomic - prevalen|a multor stresori lega|i de munc diIer n
Iunc|ie de statutul social, deIinit prin nivelul de educa|ione, cel ocupa|ional sau pe baza
venitului: majoritatea stresorilor ocupa|ionali, cum ar Ii controlul redus, lipsa suportului
social, recompensele sociale si materiale sczute, munca n schimburi, munca repetitiv,
insecuritatea muncii, condi|iile de munc toxice, sunt mult mai Irecvent ntlni|i n rndul
persoanelor cu stat socio-economic redus (Theorell si Karasek, 1996; Borg si Kristensen,
2000); cerin|ele psihologice si conIlictele la locul de munc Iiind stresori mai des ntlni|i
n cazul categoriilor bine situate (ibidem.); riscul de depresie si anxietate, asociat cu un
control redus la locul de munc, este mai ridicat n cazul brba|ilor din clasa de jos si de
mijloc comparativ cu cei din ptura superioar (GriIIin et al., 2002); vulnerabilitatea
cardiovascular Ia| de stresul muncii este mai mare n cazul oamenilor cu statite reduse
n compara|ie cu categoriile mai bine situate (Schnall et al., 1994).
- suportul social liderii care acord spijin reduc eIecte nocive ale stresului
ocupa|ional: depersonalizare, insatisIac|ie (Sargent si Terry, 2000); suportul social are un
eIect moderator ntre stresul ocupa|ional si nivelul energiei, a satisIac|iei n munc, a
sentimentului de securitate si a angajamentului Ia| de organiza|ie (Bellman et al., 2003);
pe lng bunele rela|ii cu colegii, existen|a unei Iamilii suportive atenueaz, de asemenea,
eIectele neIaste ale stresului organiza|ional (Peeters si Le Blanc, 2001).
- emojionalitatea inIluen|eaz modul cum reac|ioneaz indivizii n cazul stresului
ocupa|ional cronic: persoanele cu Iactorul de personalitate afectivitatea negativ (stare
emo|ional negativ Irecvent, nevrotism si stim de sine redus) sunt mai vulnerabile
Ia| de insecuritatea slujbei (Mak si Mueller, 2000); stabilitatea emojional modereaz
rela|ia dintre conIlictul munc-Iamilie, pe de o parte, si depresie si extenuare;
agreabilitatea protejeaz mpotriva eIectului negativ al conIlictului dintre Iamilie si
munc asupra lipsei de satisIac|ie n csnicie (Kinnunen et al., 2003).
- locul controlului (variabil de personalitate care se reIer la expectan|ele
generalizate ale indivizilor cu privire la abilitatea sau inabilitatea lor de a controla
ntririle n via| - Spector si OConnel, 1994) constituie un Iactor moderator al eIectului
stresului ocupa|ional asupra snt|ii: persoanele externaliste (consider c Iactori externi
inIluen|eaz via|a) care lucreaz n condi|ii de stres organiza|ional ridicat se conIrunt cu
un risc mai mare de a maniIesta simptome psihice si somatice comparativ cu internalistii
cu acelasi nivel al stresului ocupa|ional (Muhonen si Torkelson, 2004).
- stilul de coping adaptat n via|a de zi cu zi, dar n special n problemele de la locul
de munc, poate, de asemenea, s stopeze dezvoltarea unor probleme psihice ori somatice
ca urmare a condi|iilor psihosociale de munc precare. Studiul lui De Rijk et al. (1998)
arat c persoanele ce utilizeaz cel mai des un stil de coping orientat spre problem au
sanse mai mici s prezinte sindromul burnout ca urmare a stresului ocupa|ional
comparativ cu cei ce utilizeaz aceste strategii mai rar. Similar, un studiu japonez sus|ine
eIectul protectiv al stilului de coping activ cu privire la eIectul neIast al stresului asupra
stresului psihologic (Shimazu si Kosugi, 2003).
47
- cunoaterea propriilor capacitji (ncrederea oamenilor n capabilit|ile lor de a
atinge nivelurile de perIorman| dorite (Bandura, 1994), poate avea un eIect moderator n
rela|ia stres-sntate: persoanele cu un nivel sczut al cunoasterii propriilor capacit|i n
munc Iac Ia| mai greu stresului ocupa|ional, comparativ cu cei ce au un nivel ridicat al
acestei trsturi, si, ca urmare, suIer mai mult de anxietate, au mai multe probleme de
sntate si obiceiuri care le aIecteaz sntatea (Bandura, 1997); cunoasterea propriilor
capacit|i s-a dovedit a Ii un Iactor moderator al rela|iei stresori-tensiune (van Dick si
Wagner, 2001).
- imaginea de sine - indivizii cu stim de sine sczut sunt depresivi si au tendin|a
de generalizare a esecurilor (Brown, 1991, apud. Dinu, 2008); cei care posed o stim de
sine crescut demonstreaz o varietate de reac|ii de ntrire a eului n Ia|a amenin|rii
(Tesser, 1996), incluznd excep|ionale abilit|i de minimalizare a impactului Ieed-back-
ului negativ si de atacare a credibilit|ii sursei generatoare de Ieed-back negativ (apud.
Rector & Roger, 1997). Oamenii cu o autostim redus nu reac|ioneaz bine la situa|ii
ambigue si stresante, Iiind Ioarte sensibili la mediul lor social, ei tind s perceap un stres
mai mare si s se descurce mai greu cu el (Pierce, et al. 1993, apud. ohns, 1998, p.72).
ncredere excesiv n sine poate conduce oamenii s evite cutarea de inIorma|ii critice
pentru rezolvarea unor probleme sau la evitarea unor inIorma|ii care le amenin| propria
imagine (Knight & Nadel, 1986, apud. Dinu, 2008).
- mecanismele evaluative ale caracterului stresogen al situajiei - stresul psihic nu
rezult numai din ,discrepan|a obiectiv ntre cerin|e si posibilit|ile individului de a le
Iace Ia|. ntre situajie i rspunsuri intervine ,injelesul` pe care il d individul
presiunilor ce se exercit asupra lui, modul in care acesta percepe, interpretea:,
evaluea: i triete situajia. Lazarus (1969) consider c stresul psihic implic in mod
obligatoriu un proces de evaluare; situa|ia-stimul este apreciat de individ ca Iiind
duntoare, amenin|nd integritatea Iizic sau psihic a individului. ,Anticiparea unui
pericol, a unei vtmri, a unei triri dureroase constituie nota caracteristic a stresului
psihic (apud. Floru, 1974). Intensitatea stresului este determinat in mare msur de
evaluarea ,subiectiv` a daunei. La rndul ei, aceasta poate Ii corect sau
disproporjionat n plus sau n minus. Evaluarea amenin|rii este o inIeren| asupra
datelor unei situa|i, bazat pe experien| proprie, real sau imaginar, direct sau
indirect (ibidem.).
Construindu-si viziunea asupra realit|ii prin interpretarea guvernat de principiul
coeren|ei, al echilibrului, individul trece dincolo de datele accesibile nemijlocit prin
observa|ie pentru a putea explica, n|elege, pentru a-si putea adapta propriul
comportament (Radu, 1994). n mod obisnuit, succesiunea reac|iilor este urmtoarea:
1. perceperea stimulilor,
2. evaluarea situajiei,
3. reamintirea unor triri similare (memoria afectiv),
4. reevaluarea situajiei (identificarea ei ca fiind periculoas),
5. emojia de stres,
6. acjiunea propriu-:is (vezi Floru, 1974).
Aceeasi situa|ie poate Ii luat n considerare din diIerite puncte de vedere si
evaluarea ei depinde de optica persoanei, de concep|ia despre via|, de experien|a celui n
cauz. Dac accentul este pus pe pericol, pe risc, pe incapacitatea de a-l nvinge, emo|ia
va Ii de Iric; dac aten|ia se va concentra asupra cilor si mijloacelor de a Iace Ia|
48
diIicult|ilor, de cutare a posibilit|ilor de a le depsi va genera sentimentul de
ncredere, curaj si ndrzneal. ,Subestimarea valen|elor negative ale situa|iilor externe
nso|it de ,supraestimarea valorii proprii duce la comportamente neadecvate. Acest
lucru se ntmpl si n situa|ia invers, anume ,supraestimarea valen|elor negative ale
situa|iilor externe si ,subestimarea capacit|ilor proprii duce la comportamente
deIensive exagerate. ,Unele caracteristici psihice duc la dezvoltarea unei scheme
cognitive mai generale, predispunnd individul la evaluarea ca amenin|toare a unui larg
registru de evenimente (Golu, 1993).
Tem: caut pe net Peceived Stress Scale. Cohen, S. and Williamson, G. Perceived Stress
in a Probability Sample oI the United States. Spacapan, S. and Oskamp, S. (Eds.) The
Social Psychology oI Health. Newbury Park, CA: Sage, 1988.
Strategii de adaptare la stres
Reac|iile individului la stres pot Ii incluse, sintetic, n 3 categorii:
a) Confruntarea cu situajia stresant;
b) Evitarea, fuga de situajia stresant;
c) Aprarea psihologic (mecanismele cognitive orientate spre reducerea emo|iilor
negative, aprarea eului).
Oamenii care fac faj eficient stresului au urmtoarele caracteristici (Mc. Lean,
1979, apud. ohns, 1998, p.451): au o varietate de interese n aIara serviciului si nu sunt
complet ,ahtia|i de munc; prezint o varietate de reac|ii la stres, mai degrab dect s
aib dureri de cap sau s devin depresivi; i accept pe cei ce au valori sau stiluri diIerite
de ale lor; sunt activi si productivi deopotriv la serviciu si n aIara lui.
Strategii de profilaxie, control i management al stresului profesional
Ac|iunile ntreprinse de subiect pentru a Iace Ia| stresului se numesc ,strategii de
adaptare. Lazarus (1968 apud. Dinu, 2008) consider c strategiile de adaptare
reprezint modalit|i de rezolvare de probleme care au drept scop ob|inerea strii de bine,
subiectiv si obiectiv, a persoanei si n care aceasta nu stie de la nceput ce anume ar trebui
Icut. Autorul distinge dou categorii de strategii adaptative:
A. Strategiile directe se reIer la eIorturile individului de a se opune stimulului
stresant prin modiIicarea rela|iilor sale cu mediul nconjurtor:
1. pregtirea pentru a prentmpina ac|iunea situa|iilor stresante;
2. ac|iunile agresive - atacarea agentului nociv, adesea nso|it de reac|ii
emo|ionale.
3. comportamentele de evitare - Iuga de agentul stresor;
4. reac|ia de apatie sau comportamentul lipsit de speran| (cnd subiectul nu mai
vede nici o posibilitate ca situa|ia s Iie prevenit sau depsit);
B. Strategiile indirecte (numite si mecanisme de aprare) (Miclea, 1997):
1. Negarea defensiv (refu:ul) nglobeaz toate procedurile cognitive de
contracarare a Iormrii unei reprezentri interne a traumei. Se poate realiza la mai multe
niveluri de procesare a inIorma|iei (perceptiv, comutarea aten|iei, reprezenta|ional,
semantic).
49
2. Represia desemneaz toate procedurile care concur la o reac-tualizare a
inIorma|iei neplcute, traumatice. Aceasta este par|ial sau integral blocat.
3. Proiecjia este procesul cognitiv de atribuire extern a unei caracteristici
neplcute, negative proprii sau a cauzei sale.
4. Rajionali:area include toate procedurile de justiIicare a com-portamentului
dezadaptativ pe care un individ l-a avut si de re-evaluare a situa|iei traumatice astIel nct
impactul su emo|ional s Iie redus.
5. Intelectuali:area/ i:olarea desemneaz un ansamblu de strategii cognitive care
vizeaz analiza inIorma|iei traumatice n condi|iile disocierii (izolrii) acesteia de
consecin|ele ei emo|ionale.
Pe lng eIectele beneIice, mecanismele de aprare implic si anumite ,costuri, ca
de exemplu distorsionarea realit|ii care poate conduce n cele din urm la decizii eronate
de via|.
Diagno:a stresului ocupajional
Orice interven|ie trebuie s se bazeze pe o diagnoz anterioar sau un audit cu
privire la stres pentru a putea identiIica Iactorii responsabili de apari|ia lui la nivelul
angaja|ilor. Metoda cel mai des Iolosit n determinarea Iactorilor de stres la locul de
munc este cea a anchetei pe baz de chestionar (ASSET este bun mijloc de evaluare a
stresului organiza|ional Faragher, Cooper si Cartwright, 2004). n cadrul acestei
metode, Iiecrui participant la studiu i se cere s rspund la anumite ntrebri sau s-si
speciIice acordul ori dezacordul cu privire la existen|a, caracterul stresant sau Irecven|a
unor Iactori de stres (conIlictul de rol, controlul pe care l poate exercita, cerin|ele n
munc etc.). Pe baza rspunsurilor date, salariatul va primi un scor pe Iiecare dimensiune
a scalei, Iiind apoi prin compararea la diIerite standarde ncadrat n anumite categorii
de stres ocupa|ional.
Metoda are avantajul c utilizarea lor presupune costuri relativ mici, sunt usor de
administrat, iar n cazul n care exist standarde na|ionale pe tipuri de ocupa|ii, este
posibil raportarea la ele a scorurilor individuale sau a unui grup de munc (Landsbergis
et al., 2001). Principalul si controversatul lor dezavantaj const n posibila distorsiune pe
care o provoac autocaracterizarea (Cox, 1993).
Landsbergis et al. (2001) propun mai multe metode: examinarea documentelor si
altor nregistrri ale organiza|iei; evaluarea condi|iilor de munc de ctre exper|i Ir a
observa direct individul n timpul muncii; evaluarea caracteristicilor postului de ctre
manageri sau colegi; observarea la locul de munc de ctre persoane instruite. Aceast
metodic are ns dezavantajul c necesit un mare consum de bani si de timp.
Landsbergis et al. (2001) recomand utilizarea acestei abordri n cazul validrii
chestionarelor de stres ocupa|ional n companiile n care exist numeroase posturi
asemntoare si n scopul de a aduna inIorma|ii suIiciente pentru programele de
interven|ie.
Intervenjiile
Majoritatea statelor dezvoltate au reglementat prin lege Iaptul c angajatorii au
obliga|ia de a crea condi|ii de munc care s nu aIecteze negativ sntatea Iizic si
50
psihic a salaria|ilor. n acest sens, Uniunea European a introdus la 12 iunie 1989
Directiva cu privire la Siguran|a si Sntatea n Munc. Exist dou criterii majore pe
baza crora putem clasiIica programele de management al stresului organiza|ional.
Distingem ntre interven|ii orientate spre angajat si interven|ii orientate spre condi|iile de
munc (Geurts si Grndemann, 1999).
Intervenjiile orientate spre angafat vizeaz nv|area de ctre acesta a unor tehnici
cu ajutorul crora poate Iace Ia| n mod mai eIicient stresului, precum si a unor tehnici
n primul rnd cognitive ce modiIic percep|ia si evaluarea situa|iei stresante.
Intervenjiile orientate spre condijiile de munc vizeaz mbunt|irea acestora
astIel nct s satisIac nevoile angaja|ilor ntr-o msur ct mai mare (Cooper, 2006).
Al doilea criteriu dup care programele de management al stresului ocupa|ional pot
Ii clasiIicate |ine de momentul reali:rii intervenjiei. AstIel, distingem ntre preven|ia
primar, cea secundar si cea ter|iar. Cartwright si Cooper (1997) au sugerat o strategie
trilateral pentru managementul stresului n organiza|ii. Pentru prevenirea si
managementul stresului la locul de munc urmtoarele trei abordri pot asigura un cadru
strategic comprehensiv: primar (de exemplu, reducerea stresului), secundar (de
exemplu, managementul stresului) si ter| (de exemplu, programe de consiliere a
angaja|ilor/consiliere la locul de munc).
Prevenjia primar cuprinde ac|iuni pentru a modiIica sau a elimina sursele de stres
inerente din mediul de lucru, reducnd astIel impactul lor negativ asupra individului.
Aceast dimensiune primar se axeaz pe adaptarea mediului la individ. La acest moment
strategiile de reducere a Iactorilor de stres de la locul de munc sunt:
- reproiectarea sarcinii de lucru;
- reproiectarea mediului de lucru;
- stabilirea unor programe de lucru Ilexibile;
- ncurajarea de ctre conducere a participrii;
- includerea angajatului n procesul de dezvoltare a carierei;
- analiza rolurilor si stabilirea obiectivelor;
- oIerirea de sprijin social si reac|ie din partea mediului social;
- construirea unor echipe unite;
- stabilirea unor politici nediscriminatorii de angajare;
- acordarea unor recompense.
Strategiile de interven|ie primar sunt de multe ori utilizate ca un mijloc de
schimbare culturii. Tipul de ac|iune pe care o poate cere o organiza|ie variaz n Iunc|ie
de Iactorii de stres ce ac|ioneaz n acea organiza|ie.
Prevenjia secundar se ocup cu detectarea rapid si gestionarea stresului resim|it.
Aceasta se poate Iace prin cresterea gradului de constientizare si mbunt|irea abilit|ilor
de management al stresului ale individului, prin activit|i educative si de instruire.
Factorii individuali pot modiIica Ielul n care angaja|ii, expusi stresului la locul de
munc, percep si reac|ioneaz la mediul lor. Fiecare individ si are propriul prag de stres,
ceea ce explic de ce unii prosper si al|ii suIer ntr-un cadru dat.
Activit|ile de constientizare si programele de dezvoltare a abilit|ilor, menite s
mbunt|easc tehnicile de rela|ionare, abilit|ile cognitive de coping si abilit|ile de
modiIicare a stilului de via|/lucru (de exemplu, cursuri de management al timpului si
training pentru dezvoltarea asertivit|ii) joac un rol important n mbog|irea resurselor
Iizice si psihice ale individului. Cu toate acestea, rolul preven|iei secundare este de
51
limitare a pagubelor. De cele mai multe ori se preocup de consecin|ele stresului, si nu de
sursele lui, care sunt inerente structurii si culturii organiza|ionale. Se axeaz pe
mbunt|irea ,Ilexibilit|ii individului n a se adapta la mediu. Prin urmare, acest tip de
interven|ie secundar este considerat o abordare de tip band aid. Asump|ia implicit este
c organiza|ia nu se va schimba, continund s Iie dominat de stres, si de aceea individul
trebuie s dezvolte si s-si ntreasc capacitatea de rezisten| la stres (Cooper, 2006).
Prevenjia terjiar vizeaz tratamentul, reabilitarea si procesul de recuperare a
indivizilor care au suIerit sau suIer din cauza unor probleme grave de sntate pricinuite
de stres (Palmer, Cooper si Thomas, 2003). Interven|ia la nivel ter|iar implic de cele mai
multe ori oIerirea unor servicii de consiliere pentru problemele personale sau
proIesionale ale angaja|ilor. AstIel de servicii sunt oIerite Iie de consilieri din interiorul
Iirmei, Iie de agen|ii din aIar, care se ocup de consiliere, inIormare si/sau eliberarea
trimiterilor pentru a ob|ine tratamentul si serviciile de suport necesare. S-a dovedit c
serviciile de consiliere sunt eIiciente n ameliorarea bunstrii angaja|ilor si sunt
avantajoase n ceea ce priveste costurile.
Consilierea poate Ii eIicient mai ales n sus|inerea angaja|ilor care lucreaz ntr-un
mediu stresant ce nu poate Ii schimbat. De asemenea, poate Ii de ajutor n cazul stresului
personal (de exemplu, doliu, divor| etc.), care tinde s aIecteze via|a proIesional
(Cooper, 2006).
Stresul posttraumatic (Cap. Matu ps snt|ii 5)
n baza unor studii de caz si a unor analize clinice s-a constat Iaptul ca n urma
conIruntrii cu un eveniment traumatic apar trei tipuri de reac|ii psihologice (Bonnano,
2004):
a) reac|ii dezadaptative patologice (ex: stres acut sau stres posttraumatic),
b) reac|ii negative Iunc|ionale subclinice (emo|ii negative intense precum teama sau
triste|ea, dar care nu pot Ii ncadrate ntr-o categorie nosologic),
c) lipsa unor reac|ii emo|ionale negative intense.
Majoritatea reac|iilor de distres apar pe parcursul primelor sptmni sau luni care
preced evenimentul traumatic, doar unele dintre acestea evolund ntr-un tulburare
diagnosticabil. AstIel, dup trirea unui eveniment traumatic, majoritatea oamenilor vor
deveni preocupa|i de acesta, cele petrecute urmrindu-i sub Iorma unor gnduri, imagini
si/ sau cosmaruri recurente. Prin rememorarea evenimentului, unele persoane reusesc
astIel sa-l proceseze emo|ional si s-l integreze n memorie, acceptnd gradat trauma ca
pe un eveniment neplcut din trecutul lor, Iactor denumit n literatura drept capacitate de
rezilien| (de recuperare n urma traumei).
n Iunc|ie de tipul traumei, de durata, intensitatea sau Irecven|a acesteia si de
caracteristicile individuale, unele persoane nu reusesc sa integreze evenimentul petrecut,
acest lucru mpiedicnd adaptarea lor la contextul prezent si avnd repercusiuni nedorite
asupra snt|ii lor mentale si Iizice. Incapacitatea de a integra evenimentul traumatic
poate rezulta ntr-o varietate de sindroame posttraumatice diagnosticabile: sindromul de
stres posttraumatic, tulburarea de stres acut, tulburarea disociativ de identitate,
tulburarea de adaptare, sindromul de victimizare (Ochberg, 1993).
ncepnd cu anul 1980, existen|a simptomelor posttraumatice persistente a Iigurat n
DSM-III (Diagnostic and Statistical Manual, 3d edition American Psychiatric
52
Association APA, 1987) drept o tulburare anxioasa, numita Tulburarea de Stres
Posttraumatic (Posttraumatic Stress Disorder - PTSD). DSM-III (APA, 1987) a descris
PTSD-ul drept o tulburare anxioas declansat de conIruntarea cu un eveniment aIlat n
aIara orizontului normal de asteptare si care astIel reprezint pentru aproape to|i oamenii
un stres sever. n cadrul acestei tulburri au Iost identiIicate 3 clase de simptome:
- simptome de reexperien|ire (de exemplu: cosmaruri, Ilashbackuri),
- simptome de evitare si detasare (de exemplu: evitarea elementelor asociate cu
trauma, amnezie psihogen, impresia de detasare si nstrinare de ceilal|i) si
- simptome de activare (de exemplu: diIicult|i legate de somn, blbial
excesiv), care persist timp de cel pu|in o lun dup evenimentul traumatic. n cazul n
care simptomele persist mai pu|in de o lun, se va pune un diagnostic de Tulburare de
Stres Acut. A patra edi|ie DSM (APA, 1994) re|ine simptomele descrise n DSM-III, dar
modiIic criteriul de diagnostic al traumei, insistnd asupra caracteristicilor
evenimentului traumatic si asupra percep|iei subiective a amenin|rii, mai curnd dect
asupra rarit|ii evenimentului.
Retrirea evenimentului traumatic constituie un simptom central n PTSD, din
acesta derivnd alte categorii de simptome. Persoana se conIrunt cu gnduri, imagini sau
cosmaruri recurente reIeritoare la evenimentul traumatic, stimulii care i amintesc de
eveniment provocndu-i o trire emo|ional negativ Ioarte intens. Retrirea traumei
interIereaz cu procesul de integrare a experien|ei traumatice n schema personal despre
sine si lume (Foa et al., 1992), prezen|a simptomului Iiind corelat cu anxietatea,
depresia, triri disociative, gndirea paranoid si tulburri de somn.
Simptomele evitative. Pacientul evit sa se gndeasc la evenimentul traumatic si
evit orice situa|ie care i-ar putea reaminti de acel eveniment si se izoleaz emo|ional,
aceste simptome constituind o ncercare de suprimare deIensiv a gndurilor intruzive.
Izolarea emo|ional se reIer la diminuarea interesului pentru cei din jur, sentimente de
nstrinare si incapacitatea de a experien|ia emo|ii pozitive. n general pacien|ii cu PTSD
oscileaz ntre primele 2 categorii de simptome, cele 2 neIiind compatibile ntre ele.
Simptomele de activare includ diIicult|i de somn, de concentrare, hipervigilen|,
pierderea controlului.
Prevalena yi evoluia PTSD
Studiile realizate asupra popula|iei adulte din SUA indic o prevalen| pe via| a
stresului posttraumatic de aproximativ 8, (10 la Iemei si de 5 la brba|i).
DiIeren|ele de gen pot Ii explicate prin tipul de traum la care persoanele sunt n mod
diIeren|iat expuse: abuzuri Iizice-mai Irecvente la brba|i, abuzuri sexuale mai
Irecvente la Iemei (Resnick et al., 1993).
umtate dintre cei diagnostica|i cu PTSD raporteaz ca ar suIeri nc de PTSD
dup 2 ani de la momentul n care au primit acest diagnostic, doar o treime dintre acestia
men|inndu-si diagnosticul si dup 6 ani.
Apari|ia PTSD va depinde de tipul, durata si intensitatea evenimentului traumatic.
AstIel, rezultatele unui studiu realizat de Rothbaum si Foa (1992) au artat Iaptul c peste
90 dintre Iemeile victime ale violului satisIac criteriile pentru PTSD n prima
sptmn ulterioar evenimentului, doar 40 dintre acestea satisIcnd criteriile pentru
aceiasi tulburare 6 luni mai trziu. Prevalen|a PTSD n rndul veteranilor de rzboi se
53
situeaz ntre 22-31. De asemenea, conIorm rezultatelor unui studiu a lui Galea et al.
(2005), realizat asupra victimelor atacurilor teroriste de pe 11 septembrie din New York,
inciden|a PTSD a sczut de la 7,5 la o lun dup eveniment la 0,6 dup primele 6
luni. Procentele au Iost mai mari in rndul popula|iei care tria aproape de locul unde au
avut loc atacurile.
Dintre persoanele diagnosticate cu PTSD, peste 80 prezint si o tulburare
comorbid, printre acestea cele mai Irecvente Iiind depresia, tulburrile anxioase si
consumul de substan|e.
Desi un procent de 40-60 dintre adul|ii din SUA sunt expusi la cel pu|in un
eveniment traumatic n timpul vie|ii, doar 8 dintre acestia dezvolt PTSD, ceea ce
sugereaz Iaptul c, singura prezen|a traumei nu este suIicient pentru a dezvolta
tulburarea, existnd o serie de Iactori de risc / vulnerabilitate pentru PTSD.
! Factori de risc
n Iunc|ie de momentul n care si Iac sim|it prezen|a, Iactorii de risc (predictivi)
pentru dezvoltarea unui diagnostic de PTSD, pot Ii grupa|i n 3 categorii: Iactori de risc
pre-traumatici, Iactori de risc peri-traumatici si Iactori de risc post-traumatici (Brewin et
al., 2000).
1. Factori de risc pre-traumatici
existen|a unor tulburri psihice anterioare
genul (cu un risc mai crescut la Iemei dect la brba|i)
personalitatea (cu un risc mai crescut pentru cei cu un loc al controlului extern mai
curnd dect cel intern)
statutul socio-economic sczut
nivelul sczut de educa|ie
etnia (risc mai crescut pentru minorit|i)
existen|a unei traume anterioare
istoria unui diagnostic psihiatric n Iamilia de origine
2. Factori de risc peri-traumatici
severitatea traumei
perceperea evenimentului ca o amenin|are pentru propria via|
emo|iile peri-traumatice
disocierea peri-traumatic
3. Factori de risc post-traumatici
absen|a perceput a suportului social
distresul asociat problemelor de via| survenite
4. Intervenii validate ytiinific n PTSD
Interven|iile n PTSD se mpart n 2 categorii:
1) interven|ii posttraumatice preventive
2) interven|ii pentru remiterea simptomelor PTSD
Vom discuta n continuare eIicien|a acestora sub aspectul validit|ii stiin|iIice. ConIorm
recomandrilor American Psychological Association, pentru ca o interven|ie s Iie validat
stiin|iIic este necesar s existe un manual care s descrie clar strategia de interven|ie (desigur, n
termeni euristici, urmnd ca aceasta s Iie particularizat apoi n cazul Iiecrui pacient n parte).
Pentru ca un tratament s Iie validat stiin|iIic acesta trebuie investigat ntr-o serie de studii clinice
54
controlate care s arate c procedurile Iolosite sunt mai eIiciente dect grupul placebo, cel de
control sau tratamentele anterioare. n evaluarea eIicien|ei tratamentului vor Ii considerate att
criteriile statistice (generalizarea rezultatelor n popula|ie) ct si cele clinice (relevan|a ecologic;
eIicacitatea n practica clinic). De asemenea, atunci cnd grupul de control presupune absen|a
tratamentului sau lista de asteptare este necesar introducerea grupului placebo, prezen|a acestuia
permi|ndu-ne s testm simultan att eIicien|a interven|iei (tehnicile) ct si mecanismele cauzale
presupuse a Ii implicate (teoria) (David, 2006).
Atunci cnd nu exist studii clinice controlate asupra eIicien|ei unor interven|ii, aceasta
Iiind ns utilizat datorit eIicien|ei constatate n practica clinic si datorit consensului
specialistilor, acestea sunt considerate tratamente cvasistiin|iIice. n sIrsit, interven|iile
pseudostiin|iIice sunt cele care nu sunt sus|inute nici de studii clinice controlate si nici de
consensul specialistilor, sau sunt invalidate de ctre acestea (ibidem).
AstIel, ghidurile NICE (UK's National Institute Ior Health and Clinical Excellence's
guidelines) recomand ca atunci cnd pacien|ii cu PTSD solicit o alt Iorm de tratament
psihologic dect cele despre care se stie c sunt validate stiin|iIic pentru tulburarea respectiv,
acestia pot primi aceste interven|ii ns ar trebui s Iie inIorma|i c nu exist nc dovezi
convingtoare reIeritoare la eIectele clinice ale acestor tratamente.
1. Intervenii posttraumatice preventive
Recomandrile NICE pentru interven|ii posttraumatice timpurii n PTSD:
- pentru indivizii care au trit un eveniment traumatic, administrarea sistematic a unei
sesiuni de debrieIing cu Iocalizare pe evenimentul traumatic, nu ar trebui sa Iie o practic de
rutin n cadrul serviciilor oIerite.
- se recomand ca victimele s primeasc suport practic, emo|ional si social.
- atunci cnd simptomele sunt de intensitate sczut si sunt prezente pe o durat mai mic
de 4 sptmni de la evenimentul traumatic, acestia trebuie |inu|i sub supraveghere, urmnd sa Iie
contacta|i dup o lun pentru reevaluarea strii acestora.
- interven|iile posttraumatice timpurii pot viza mecanismele biologice sau cele psihologice:
1.a. Intervenii farmacologice preventive
Rezultatele unui studiu clinic controlat realizat de Schelling et al. (2001) a artat Iaptul c
administrarea timpurie a hidrocortizonului intravenos la 20 de subiec|i aIla|i n soc septic ntr-o
sec|ie de terapie intensiv din Elve|ia, a rezultat n rate mai sczute de prevalen| a PTSD la un
Iollow-up realizat dup 31 de luni, Ia| de grupul placebo. Aceste rezultate sunt interesante,
avnd n vedere Iaptul c niveluri reduse ale cortizonului ar media dezvoltarea PTSD. Alte 2
substan|e, propanolul si temazepamul nu s-au dovedit eIiciente n reducerea simptomelor PTSD.
1.b. Intervenii psihologice preventive de o singura yedin
nterven|iile psihologice pot constitui Iie interven|ii generale pentru ntreaga popula|ie
aIectat, Iie interven|ii care vizeaz indivizi la care simptomele continu s persiste dup un
anumit interval de timp. n ncercarea de a valida stiin|iIic aceste interven|ii, au Iost publicate mai
multe studii clinice randomizate, majoritatea constituind varia|ii ale serviciilor psihoterapeutice
de asisten| pentru situa|iile de criz (critical incident stress debriefing CISD), acestea viznd
terapia suportiv, ventilarea emo|ional, ncurajarea discutrii si a reinterpretrii evenimentului
traumatic. Studiile de metaanaliz nu au indicat existen|a unui eIect general pozitiv al acestor
interven|ii n PTSD. Mai mult chiar, unele studii au indicat Iaptul c CISD poate nrut|i
simptomele la unii indivizi (Kagee, 2002). AstIel, un studiu realizat asupra popula|iei americane
expuse la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, n care a Iost utilizat interven|ia de tip
55
CISD att pentru supravie|uitorii traumei care prezentau reac|ii dezadaptative intrnd n sIera
patologiei ct si pentru cei care prezentau reac|ii negative Iunc|ionale subclinice (reac|ii negative
puternice precum team, stres, triste|e, dar care nu erau ncadrabile ntr-o categorie nosologic),
s-a constatat Iaptul c, n cazul popula|iei cu simptome subclinice, n loc s aib eIectul de a o
preveni, CISD poate nrut|i simptomatologia. Acest lucru a Iost interpretat prin Iaptul c
emo|iile negative intense ar constitui de Iapt, nu reac|ii patologice la stres sau ncercri de
reprimare a con|inuturilor emo|ionale negative, ci reac|ii adaptative ale organismului; discutarea
lor n cadrul psihoterapiei poate provoca la unii indivizi accentuarea acestora, n timp ce, dac nu
s-ar Ii intervenit, acestea ar Ii Iost procesate si integrate treptat n mod adaptativ n structura de
cunostin|e a persoanei (David, 2006).
Iat asadar de ce, n absen|a unor dovezi concludente care s certiIice eIicien|a CISD si
condi|iile n care pot Ii utilizate astIel de tehnici, ghidurile NICE recomand ca administrarea
sistematic a interven|iilor CISD s nu constituie o practic de rutin n cadrul serviciilor oIerite
indivizilor care au trit un eveniment traumatic.
2. Intervenii pentru remiterea simptomelor PTSD
O trecere n revist a tuturor Iormelor de interven|ii pentru PTSD sugereaz c acestea au
cteva componente comune. Orice tratament are ca scop s contribuie la reducerea gndurilor
intruzive, a comportamentelor evitative, a hiperactivrii Iiziologice si a tendin|elor de aplatizare
emo|ional si izolare, precum si reducerea simptomelor psihotice, depresive sau a
comportamentelor impulsive, atunci cnd acestea apar.
Orice tratament n PTSD ar trebui s Iie Iocalizat pe (First, Tasman, 2004, p. 933):
dezvoltarea capacit|ii de a interpreta amenin|rile percepute ntr-un mod mai realist
mbunt|irea Iunc|ionrii interpersonale
cresterea stimei de sine, a ncrederii si a sentimentului de siguran|
explorarea si clariIicarea n|elesului atribuit evenimentului
accesarea si conIruntarea cu amintirile traumatice reprimate
cresterea nivelului de suport social
progresul de la identiIicarea cu ,victima la identiIicarea cu ,supravie|uitorul
Recomandri NICE.
PTSD - forma acut (dac simptomele persista timp de cel mult 3 luni de la trirea
evenimentului traumatic):
terapia cognitiv-comportamentala Iocalizat pe traum ar trebui s Iie oIerit celor cu
simptome PTSD severe n prima lun dup evenimentul traumatic; aceasta poate Ii administrat
n continuare n primele 3 luni de tratament.
durata terapiei cognitiv-comportamentale Iocalizat pe traum ar trebui sa Iie de 8-12
sedin|e, dar dac tratamentul ncepe n prima lun dup eveniment, 5 sedin|e pot Ii suIiciente.
tratamentul ar trebui sa Iie oIerit continuu, odat pe sptmn, preIerabil de ctre aceiasi
persoan.
tratamentul medicamentos poate Ii utilizat pentru tratarea tulburrilor de somn. n acest
caz medica|ia poate Ii beneIic pe termen scurt, dar dac este necesara prelungirea tratamentului
cu somniIere, trebuie considerat necesitatea de a introduce medica|ia antidepresiv ntr-o Iaz
timpurie, pentru a reduce riscul de a dezvolta dependen|.
interven|iile care nu sunt Iocalizate pe traum, cum ar Ii relaxarea sau terapia non-
directiv, nu ar trebui sa Iie oIerite persoanelor care suIer de simptome PTSD n primele 3 luni.
PTSD - forma cronic (daca simptomele persist pe o durat mai mare de 3 luni de la trirea
evenimentului traumatic):
to|i pacien|ii care suIer de PTSD ar trebui s primeasc una dintre urmtoarele 2
interven|ii psihologice Iocalizate pe traum: terapia cognitiv-comportamental Iocalizat pe
56
traum sau terapia de reprocesare si desensibilizare prin miscarea ochilor (Eve movement
desensiti:ation and reprocessing EMDR Procedura de desensibili:are i reprocesare prin
micarea globilor oculari)
terapia cognitiv-comportamental Iocalizat pe traum ar trebui sa dureze ntre 8-12
sedin|e atunci cnd PTSD rezult din conIruntarea cu un singur eveniment.
tratamentul ar trebui s Iie oIerit continuu, o dat pe sptmn, n sesiuni de 90 minute,
preIerabil de ctre aceiasi persoan, cu posibilitatea de a mri numrul acestora pentru pacien|i
care au suIerit evenimente traumatice multiple si dac exist separare traumatic comorbid.
dac starea pacien|ilor nu se mbunt|este sau progresele sunt minore, se recomand ca
acestia s primeasc o Iorm alternativ de tratament Iocalizat pe traum precum si tratament
Iarmacologic.
interven|iile care nu sunt Iocalizate pe traum, cum ar Ii relaxarea sau terapia non-
directiv, nu ar trebui s Ii oIerite.
atunci cnd pacien|ii cu PTSD solicit o alt Iorm de tratament psihologic (de exemplu:
terapia suportiv / non-directiv, hipnoterapia, terapia psihodinamic sau terapia bazat pe teoria
sistemelor) acestia ar trebui s Iie inIorma|i c nu exist nc dovezi convingtoare reIeritoare la
eIectele clinice ale acestor tratamente.
2.a. Tratamente farmacologice pentru remiterea simptomelor PTSD
PTSD este asociat cu modiIicri de durata la nivel neurochimic si psihoIiziologic care pot
cauza deIicite substan|iale si distres. Un numr mare de tratamente medicamentoase au Iost
testate n studii clinice controlate n privin|a eIicien|ei lor n PTSD. Paroxetina, mirtazapina,
amitryptylina si phenelzina au rezultat ca Iiind semniIicativ mai eIiciente dect interven|ia
placebo n PTSD. Nici unul dintre aceste medicamente nu a atins pragul de eIicienta clinic Iixat
de NICE. Alte medicamente administrate (sertraline, Iluoxetine, imipramine, venlaIaxine si
olanzapine) nu a Iost semniIicativ mai eIiciente n remiterea simptomelor n compara|ie cu grupul
placebo.
2.b. Intervenii psihologice pentru remiterea simptomelor PTSD
Analiznd rezultatele ob|inute n urma unei serii de studii clinice controlate, ghidurile NICE
diIeren|iaz ntre urmtoarele tipuri de interven|ie psihologice n PTSD:
terapia cognitiv-comportamentala individual Iocalizat pe traum
terapia cognitiv-comportamental de grup
interven|ia asupra managementului stresului
desensibilizarea prin miscarea globilor oculari
alte terapii (terapia suportiv, cea non-directiv, consilierea, terapiile psihodinamice si
hipnoterapia)
n privin|a eIicien|ei acestor Iorme de interven|ie psihologic, terapia cognitiv-
comportamental individual Iocalizat pe traum si desensibilizarea prin miscri oculare
(EMDR), ambele cunoscute drept Iorme de interven|ie Iocalizate pe traum, s-au dovedit a Ii mai
eIiciente n tratarea PTSD dect celelalte interven|ii, neexistnd ns date cu privire la
superioritatea eIicien|ei unei sau alteia dintre cele 2 Iorme de interven|ie asupra remiterii
simptomelor n PTSD. n continuare, interven|ia asupra managementul stresului s-a dovedit mai
pu|in eIicient dect terapiile Iocalizate pe traum, iar terapia de grup a Iost nc si mai pu|in
eIicient dect celelalte. A existat tendin|a ca pacien|ii care primeau orice tip de interven|ie
psihoterapeutic s si amelioreze starea Ia| de grupul pacien|ilor control, inclusi n lista de
asteptare, dar numai terapia cognitiv-comportamental Iocalizat pe traum si EMDR au atins
pragul de eIicien| Iixat de ghidurile NICE ca Iiind semniIicativ clinic.
57
Intervenii psihologice n tratamentul PTSD - elemente comune
Orice interven|ie psihologic cuprinde etapa de evaluare clinic, componenta de
psihoeduca|ie si componenta de psihoterapie propriu-zis.
Evaluarea clinic
Orice interven|ie psihologic este precedat de o Iaz de evaluare clinic, n care sunt
identiIicate aspectele psihologice, Iiziologice si sociale aIectate. n evaluarea PTSD consensul
specialistilor recomand ob|inerea urmtoarelor tipuri de inIorma|ii:
InIorma|ii reIeritoare la diagnosticul persoanei ob|inute cu ajutorul interviurilor clinice
standardizate: Structured Clinical Interview Ior DSM-IV Axis I Disorders (SCID-I First et al.,
1997) modulul PTSD
Evaluarea nivelului de deIicit si dizabilitate asociate cu trauma
Aspecte reIeritoare la eveniment (tipul, durata, Irecven|a si intensitatea evenimentului
precum si nivelul amenin|rii percepute, rnile provocate etc.)
Autoraportri ale simptomelor (de exemplu prin Impact of Event Scale Revised (Weiss
& Marmar, 1997)).
De asemenea, este recomandat culegerea de inIorma|ii reIeritoare la emo|iile,
comportamentele si procesele atribu|ionale care au aprut nainte, n timpul si dup evenimentul
traumatic:
resursele si limitrile personale (capacitatea de insight, probleme mnezice, toleran|a Ia|
de sine, acceptarea emo|iilor negative etc.),
tulburrile psihologice comorbide sau existen|a unei traume anterioare,
modiIicri la nivelul credin|elor despre sine (de exemplu: ,sunt o persoan lipsit de
valoare ntruct nu m-am putut opune agresiunii sexuale) si lume (de exemplu: ,nu pot s am
ncredere n nimeni) n rspuns la evenimentul traumatic
stimuli care declanseaz reac|iile posttraumatice,
con|inutul gndurilor si imaginilor recurente, precum si raportri ale reactivit|ii
emo|ionale si psihoIiziologice,
strategii de coping eIiciente si ineIiciente utilizate de pacient pentru controlul Ilashback-
urilor,
capacitatea de a Iorma o alian| terapeutic,
nevoia pentru o interven|ie Iarmacologic.
! Psihoeducaia
Psihoeduca|ia constituie o etap Ioarte important a protocolului de interven|ie. Pacientul
este nv|at despre cauzele si tratamentul PTSD si modul n care pacientul si terapeutul vor
colabora pe parcursul terapiei. Psihoeduca|ia este important pentru ob|inerea consim|mntului
inIormat, corectarea concep|iilor Ialse reIeritoare la tulburare si a concep|iilor gresite despre
tratament, cresterea expectan|elor pentru succes si asigurarea aderen|ei la tratament. Dac
pacien|ii primesc si tratament Iarmacologic este discutat rolul acestuia precum si posibilele eIecte
secundare.
! Psihoterapia PTSD
Diversele Iorme de psihoterapie utilizate pentru PTSD prezint o serie de elemente
comune. n primul rnd, orice Iorm de interven|ie psihoterapeutic este realizat dup ce
persoana a Iost ndeprtat mai nti de situa|ia de criz. Dac pacientul este suicidar, sau dac
58
acesta experien|iaz atacuri de panic extreme, maniIest o gndire dezorganizat, sau necesit o
interven|ie de urgen| pentru dezintoxicare datorit abuzului de alcool sau droguri, aceste
probleme vor Ii abordate prioritar, abia dup rezolvarea acestora putnd Ii implementat programul
psihoterapeutic.
De asemenea, orice Iorm de interven|ie psihoterapeutic are ca scop s ajute pacientul s
dezvolte o evaluare realist asupra evenimentului traumatic, s contribuie la diminuarea
semniIicativ a numrului de gnduri recurente si comportamente evitative si la cresterea
abilit|ii de a Iace Ia| emo|iilor asociate. n plus, este vizat reducerea depresiei, anxiet|ii,
simptomelor disociative, problemelor comportamentale si a rusinii asociate cu trauma, precum si
cresterea ncrederii interpersonale si dezvoltarea unor abilit|i de asigurare a siguran|ei proprii.
Majoritatea interven|iilor psihologice utilizeaz expunerea repetat la evenimentul traumatic,
viznd reinterpretarea n|elesului acestuia si asistarea pacientului n dobndirea sentimentului
controlului asupra amintirilor intruzive.
n continuare, vom trece pe scurt n revist patru perspective psihoterapeutice n
tratamentul PTSD: terapiile cognitiv-comportamentale, procedurile de desensibilizare si
reprocesare prin miscarea globilor oculari, terapiile psihodinamice si hipnoterapia.
! Terapiile cognitiv-comportamentale
Dintre toate Iormele de interven|ii psihoterapeutice, terapiile cognitiv-comportamentale
(CBT) sunt cele care beneIiciaz n prezent de cel mai mult suport empiric. Majoritatea
protocoalelor de interven|ie CBT cuprind o combina|ie de tehnici de expunere n imaginar si
expunere n vivo, tehnici de management al anxiet|ii precum relaxarea si exerci|iile de respira|ie
si restructurarea cognitiv. Un numr mare de studii clinice controlate au artat Iaptul c CBT
este eIicient n tratarea simptomelor PTSD, cstigurile Iiind men|inute la un follow-up realizat
un an mai trziu (Chard, 2005). Studiile de metaanaliza indic Iaptul c interven|iile CBT sunt la
Iel de eIiciente ca si Iarmacoterapia (de exemplu: Selective serotonin reuptake inhibitors SSRI)
pe termen scurt, Iiind ns mai eIicient dect acestea pe termen lung, ntruct determin o
scdere a procentului de recderi la Iollow-up. (Taylor, 2006, p. 74). n plus, CBT s-a dovedit a Ii
mai eIicient dect consilierea suportiv, terapiile psihodinamice de scurta durat si la Iel de
eIicient ca si procedurile de desensibilizare si reprocesare prin miscarea globilor oculari
(Sherman, 1998).
Exist mai multe tratamente cognitiv-comportamentale care au Iost dezvoltate pentru
PTSD: expunerea prelungit n imaginar (Prolonged Imaginal Exposure Therapv), care s-a
dovedit a Ii eIicienta n tratamentul veteranilor din Vietnam cu PTSD (Fairbank & Keane, 1982;
Fairbank, Caddell, & Zimering, 1989) si n tratarea victimelor violului cu PTSD (Foa et al.,
1999); procedurile de inoculare a stresului (Stress Inoculation Technique; Veronen & Kilpatrick,
1983), eIiciente de asemenea, pentru victimele violului; terapia prin procesare cognitiv
(Cognitive Processing Therapv; Resick & Schnicke, 1993), eIicient n tratamentul PTSD al
victimelor abuzurilor sexuale. Rezultatele reIeritoare la succesului tratamentului indic eIicien|a
acestuia n reducerea simptomelor PTSD (ntre 50 si 60 (Foa et al, 1991) sau chiar pn la
100 (Resick & Schnicke, 1992)).
Linii generale de tratament (dup Foa, Davidson & Frances, 1999):
terapia prin expunere este recomandat pentru simptomele evitative si de reexperien|iere;
procedurile de restructurare cognitiv sunt recomandate n cazul aplatizrii aIective, a
iritabilit|ii, sentimentelor de mnie, rusine si vin, precum si pentru simptomele de hiperactivare;
tratamentul cu copiii si adolescen|ii tineri poate include terapia prin joc, psihoeduca|ia,
antrenarea abilit|ilor de a Iace Ia| anxiet|ii, restructurarea cognitiv;
tratamentul adolescen|ilor mai mari poate Ii acelasi ca si cel oIerit adul|ilor;
dac pacientul nu rspunde la interven|ia psihologic, se recomand Iie adugarea
59
medica|iei Iie schimbarea Iormei de psihoterapie administrat.
Restructurarea cognitiv: Procedurile de restructurare cognitiv l nva| pe pacient s si
recunoasc si s-si nlocuiasc sistematic credin|ele disIunc|ionale rezultate n urma
evenimentului traumatic cu credin|e Iunc|ionale si mai realiste. Terapia cognitiv-
comportamental este n mod deosebit util n restructurarea credin|elor reIeritoare la emo|iile
non-anxioase, cum ar Ii vina, rusinea, mnia (aycox et al., 2002), aceste emo|ii disIunc|ionale
Iiind adresate n terapie nainte de a introduce expunerea propriu-zis. Spre exemplu, dac
victima unui eveniment traumatic prezint tendin|a de a se auto-nvinov|i pentru cele petrecute
(,eu sunt de vin pentru c nu am putut s mpiedic cele petrecute. Trebuie s Ii meritat s mi se
ntmple asta), aceasta le va cauza sentimente de vin si rusine, care ar putea interIera cu scopul
interven|iei. De asemenea, supravie|uitorii unei traume prezint adesea tendin|a de a supraestima
riscurile si pericolele (de exemplu: ,lumea este un loc nesigur) acestea cauznd reac|iile Iobice
si comportamentele evitative.
Procesarea emojional prin expunere: Expunerea n imaginar implic reamintirea si
retrirea evenimentului traumatic experien|iat de pacient sub Iorma de Ilashbackuri, cosmaruri,
gnduri sau imagini intruzive. n urma inducerii unei stri de relaxare, pacientul este rugat s
retriasc trauma vizualiznd si verbaliznd ntreaga amintire a evenimentului traumatic la timpul
trecut, ca si cnd s-a ntmplat n acel moment din trecut. Pacientul este rugat s raporteze pe o
scal de la 1-100 nivelul actual de distres / anxietate precum si nivelul resim|it de disociere sau de
retragere aIectiv (Lynn & Cardena, 2007).
Lynn si Cardena (2007) oIer 3 motive pentru care terapia prin expunere este eIicient n
tratarea PTSD:
1.Expunerea permite accesarea direct si posibilitatea de a modiIica temerile si de a
minimiza comportamentele evitative. Experien|ele traumatice pot conduce la dezvoltarea de
re|ele de Irici n memorie care sunt activate de diversi stimuli care amintesc de traum, acest
lucru ducnd la comportamente evitative, care interIereaz cu procesarea si integrarea
evenimentului traumatic. Expunerea repetat la obiectul / obiectele Iricii, Icut ntr-un mediu
securizant, conduce la habituare si la reorganizarea adaptativ a re|elei de temeri.
2.Expunerea reduce anxietatea si restructureaz gndirea disIunc|ional. ntruct expunerea
are loc intr-un mediu sigur, sunt antrenate autosugestii si expectan|e pozitive (,pot sa Iac Ia|
acestui lucru). Aceast atitudine pozitiv si percep|ia autoeIicacit|ii ajut la scderea anxiet|ii
si modiIic credin|ele dezadaptative care men|in comportamentele evitative.
3.Expunerea Iurnizeaz un mediu sigur pentru pacien|i n care acestia pot s reevalueze
evenimentul traumatic si reac|iile acestora Ia| de eveniment. ntreaga poveste n care este
nIsurat evenimentul traumatic poate Ii schimbat prin repovestirea sau retrirea acestuia n
direc|ia unei mai bune auto-acceptri si a unei evaluri mai realiste a pericolului si a probabilit|ii
de a retri o traum similar.
! Procedurile de desensibilizare yi reprocesare prin miycarea globilor oculari
@:A!BC
n timpul acestei Iorme de desensibilizare, pacientul este solicitat s se concentreze asupra
unei imagini asociate cu evenimentul traumatic si asupra emo|iilor, senza|iilor si gndurilor
rela|ionate cu acesta, n timp ce sunt aten|i la altceva, cum ar Ii degetul terapeutului care se misc
dintr-o parte n alta n Ia|a ochilor pacientului. Pacientul realizeaz astIel miscri ritmice,
multisacadate, n timp ce se concentreaz asupra descrierii pe care o Iace evenimentului
traumatic. Dup Iiecare set de miscri oculare (de cate aproximativ 20 de secunde Iiecare),
pacientul este ncurajat s discute cu psihoterapeutul emo|iile si imaginile experien|iate pe
parcursul expunerii. Procesul se repet, accentul Iiind pus pe amintirile diIicile, persistente. Pe
msur ce pacien|ii devin din ce n ce mai pu|in perturba|i de imaginea respectiv, acestia sunt
60
solicita|i s se concentreze asupra ei, n timp ce si Iormuleaz si repet un gnd pozitiv reIeritor
la acea imagine.
Interesant, desi eIicien|a practic a acestei proceduri asupra remiterii simptomelor PTSD a
Iost validat de studiile clinice controlate, teoria care justiIic aceast interven|ie pare a Ii diIerit
de cea care a Iost propus de ctre autorii procedurii. AstIel, eIicien|a acestei proceduri pare a Ii
datorat mecanismului de inhibi|ie / stingere a comportamentului prin expunere si nu miscrii
ochilor. Orice sistem psihoterapeutic se compune din programul de interven|ie si teoria aIlat la
baza acestuia. Pentru ca o interven|ie s poat Ii considerat stiin|iIic trebuie asadar s Iie
ndeplinite dou condi|ii: probarea eIicien|ei interven|iei n studii clinice controlate si clariIicarea
mecanismelor schimbrii care o explic. Asadar, atta timp ct eIectele EDMR sunt justiIicate ca
Iiind eIiciente prin teoria original (miscarea ochilor), aceasta este considerat pseudostiin|.
Pentru a Ii considerata stiin| trebuie considerat drept o interven|ie ale crei mecanisme urmeaz
sa Iie investigate si clariIicate (David, 2006). Pentru a testa simultan att eIicien|a interven|iei ct
si cauzele acestei eIicien|e (teoria care o explic) este necesar introducerea n studiile clinice
controlate a unui grup placebo (acesta primind un tratament prezentat ca Iiind eIicient pentru
PTSD, dar nu prin prisma mecanismelor etiopatogenetice implicate n tulburare).
! Terapiile psihodinamice
Primele teorii psihologice asupra PTSD au avut la baza explica|iile psihodinamice.
Terapiile psihodinamice se Iocalizeaz asupra rezolvrii conIlictelor emo|ionale cauzate de
evenimentul traumatic. Conceptualizarea PTSD din perspectiva terapiilor psihodinamice propune
Iaptul c simptomele sunt rezultate ale controlului excesiv. Cnd acest hipercontrol esueaz sau
este supra-abuzat, aceasta d nastere gndurilor intruzive, Ilashbackurilor etc. (Schwartz, 1990).
Experien|ele traumatice pot produce singure simptomele sau pot declansa amintiri traumatice ale
conIlictelor inconstiente nerezolvate din trecut, care ar cauza anxietate si retrirea acestora,
datorit ineIicien|ei mecanismului de reprimare (Halgrin & Whitbourne, 2006). n|elegerea
sensului constient si inconstient al simptomului poate ajuta pacientul s-si controleze trauma si
s-si restaureze un nivel optim de Iunc|ionare. Rspunsul pacientului la stres va oscila ntre 2
Iaze: Iaza de negare si Iaza de apari|ie a simptomelor intruzive. Scopul psihoterapiilor
psihodinamice, asa cum apare Iormulat de acestea, este acela de a integra experien|a traumatic
cu ajutorul retririi acesteia n cadrul rela|iei terapeutice suportive, empatice si non-critice.
Terapeutul trebuie s ia n considerare imaginea de sine a persoanei, strategiile sale de coping si
mecanismele de aprare mpotriva amenin|rilor intra- si interpersonale (Yehuda et al., 2002).
n ciuda men|inerii utilizrii lor clinice prin consensul specialistilor, eIicienta terapiilor
psihodinamice nu a Iost suIicient investigat n studii clinice controlate. Pu|inele cercetri care
exist, indic Iaptul c terapiile psihodinamice nu prezint validitate empiric (Freeman,1989).
AstIel, un studiu realizat de Brom et al (1989), care a comparat eIicien|a terapiilor psihodinamice,
a procedurilor de desensibilizare sistematic si a hipnoterapiei cu rezultatele grupului control
(lista de asteptare) arat c terapiile psihodinamice prezint o eIicien|a doar marginal mai bun
dect lista de asteptare.
! Hipnoterapia
Hipnoterapia este utilizat n reducerea nivelului de activare, restructurarea credin|elor
disIunc|ionale si procesarea amintirilor traumatice. Asump|ia Iundamental care sus|ine utilizarea
hipnoterapiei n tratamentul PTSD este aceea c hipnoza ar permite inducerea accesului controlat
la evenimentul traumatic si asistarea clientului n controlul emo|iilor intense si a rspunsurilor
Iiziologice care nso|esc amintirea evenimentului traumatic (Spiegel, 1993). Transa hipnotic
poate Ii utilizat pentru a produce o relaxare mental si Iizic proIund, pentru ntrirea eului,
61
lrgirea cmpului constiin|ei, expunerea n imaginar la stimulii aversivi, controlul simptomelor si
oIerirea de sugestii posthipnotice.
n practica clinic, hipnoterapia este uneori utilizat n tratamentul PTSD ca adjuvant la o
alt Iorm de terapie (Dowd, 2000; Lindsen, 2007; Oster, 2006). Utilizarea acesteia a Iost
considerat promi|toare ntruct:
o serie de studii au indicat Iaptul c hipnoza are un eIect aditiv atunci cnd este
combinat cu o alt Iorm de psihoterapie (n ciuda Iaptului c eIectul acesteia este unul limitat
atunci cnd este administrat izolat).
supravie|uitorii unor evenimente traumatice prezint o susceptibilitate mare la hipnoz,
astIel nct att hetero-hipnoza ct si auto-hipnoza ar putea Ii utilizate pentru modularea
simptomelor.
ReIeritor la primul punct men|ionat, un studiu realizat de Brom (1989) a artat Iaptul c
hipnoza, n contextul terapiei comportamentale, a desensibilizrii sistematice si a terapiilor
psihodinamice, este mai eIicient dect grupul de control (lista de asteptare) pentru reducerea
simptomelor intruzive (n timp ce simptomele evitative au rspuns mai bine la terapiile
psihodinamice). Totusi, nu au existat studii clinice controlate sistematice asupra eIicientei
hipnozei n PTSD, care s permit Iormularea unei concluzii cu privire la eIicien|a acestei terapii,
hipnoterapia neIigurnd n lista NICE a tratamentelor recomandate pentru PTSD.
Variaiuni ale interveniilor cognitiv-comportamentale n PTSD
Terapia raional-cognitiv yi comportamental (B#-"&%#* :D&+"./ E/F#."&8#* 27G)F&+F/8#=G
H B:EI)
Teoria ra|ional-cognitiv si comportamental asupra PTSD, prezentat de ctre Moore
(1992), Warren si Zgourides (1991) are la baz asump|ia conIorm creia tulburrile nevrotice sunt
cauzate de cerin|ele absolutiste ale oamenilor, de Iormularea preIerin|elor pentru succes,
aprobare, dreptate si conIort n termeni de ,trebuie cu necesitate, nendeplinirea acestor dorin|e
provocnd suIerin|a. Dup cum o indic autorii men|iona|i, oamenii care triesc evenimente
traumatice prezint credin|e ira|ionale sau disIunc|ionale, gndind c ar trebui s Iie invulnerabili
si s nu reac|ioneze Ia|a de evenimentul traumatic, c ar Ii trebuit s se comporte mai bine n
timpul acelor evenimente, c lumea ar trebui s Iie dreapt, c via|a ar trebui s Iie plin de sens
si usor de n|eles si c ei ar trebui s se comporte corect n toate situa|iile pentru a se putea
accepta ca persoane ,bune. Iar pentru a elimina teama coplesitoare, este recomandat
restructurarea cognitiv, cuplat cu tehnici de expunere.
Practicienii REBT sus|in Iaptul c victimele PTSD sunt responsabile, cel pu|in par|ial,
pentru crearea distresul emo|ional sever, prin men|inerea unor distorsiuni cognitive contra-
empirice automate (de exemplu: ,pentru c am Iost violat o dat, exist o probabilitate Ioarte
mare ca voi Ii violat din nou si ,pentru c am Iost violat si majoritatea prietenelor mele nu au
p|it acest lucru, trebuie s Ii Icut ceva ru care s Ii provocat acest lucru) si a unor atribu|ii
ilogice (de exemplu: ,pentru c am avut inconstien|a de a iesi la o ntlnire cu acest brbat care
m-a violat, sunt o persoan proast care merit s Ii Iost violat). Dar, spre deosebire de CBT,
conIorm perspectivei REBT, procesrile automate, distorsiunile cognitive, atribuirile si
inIeren|ele au mereu la baza si sunt adesea cauzate de structuri cognitive mai proIunde care
consist n credin|e, constiente sau inconstiente, de tip ,trebuie cu necesitate. Persoanele violate,
spre exemplu, posed credin|a c dac violul este un eveniment att de ru, n mod absolut nu
trebuie s se mai ntmple si ar Ii ngrozitor dac s-ar ntmpla din nou. Cerin|a puternic ca
violul s nu mai survin n viitor, Iace amenin|area unui poten|ial viol mai probabil si conduce la
gndul automat contra-empiric c acesta se va ntmpla. Din cerin|ele ira|ionale sunt derivate, de
asemenea, o serie de atribuiri cauzale irealiste si inIeren|e, precum: ,pentru c alte evenimente
traumatice nu trebuie n nici un caz s se mai ntmple si pentru c exist totusi ntotdeauna si
62
posibilitatea ca acestea s aib loc: ,(a) sunt sigur c vor avea loc, (b) nu voi Ii niciodat capabil
s le Iac Ia|, (c) ntreaga mea via| va Ii distrus (d) sunt aproape sigur c voi Ii omort. Aceste
inIeren|e irealiste si suprageneralizate deriv din credin|a primar absolutist de tip ,trebuie cu
necesitate. AstIel o persoan care a Iost violat ntr-o situa|ie considerat sigur, va gndi
probabil adesea: ,pentru ca am Iost violat ntr-o situa|ie presupus a Ii sigur si pentru c ceea ce
s-a ntmplat a Iost att de pu|in predictibil si att de nedrept, nu trebuie n nici un caz s se mai
ntmple din nou. Dar nct exist totusi posibilitatea ca acest lucru s se ntmple din nou, acest
lucru este groaznic si nu pot s suport nici mcar s m gndesc la asta si trebuie s am garan|ia
Iaptului c nu se va ntmpla din nou.
ReIormularea ra|ional ar putea arata n Ielul urmtor: ,detest Iaptul c mi s-a ntmplat
lucrul asta si mi doresc mult ca acest lucru s nu se mai ntmple vreodat, dar dac se ntmpl
din nou pot s m descurc si sa duc o via| satisIctoare. Ca rezultat, vor sim|i emo|ii negative
Iunc|ionale (Iric) si vor lua masuri de precau|ie pentru a evita o astIel de situa|ie pe viitor.
Terapia prin acceptare yi angajament @J))/=+#%)/ #%5 K&DD"+D/%+ IF/8#=G H JKIC
ACT este o Iorm de terapie contextual bazat pe asump|ia c multe dintre simptomele
ntlnite n psihopatologie reprezint eIorturi de a evita sau de a scpa de emo|ii, gnduri, amintiri
si alte experien|e private (Hayes et al., 1996). Clien|ii sunt direc|iona|i sa-si examineze propriile
direc|ii de via| valorizate, s constientizeze Ielul n care ncercrile evitative i-au mpiedicat s
triasc via|a pe care o doresc si s se angajeze n modiIicarea propriului comportament. ACT a
Iost conceptualizat drept o Iorm de terapie n PTSD care vizeaz comportamentele evitative,
incluznd aici evitarea gndurilor traumatizante si a strilor emo|ionale precum Irica, anxietatea,
vina, mnia si Iacilitarea expunerii, prin provocarea unor schimbri importante si semniIicative
clinic n via|a pacien|ilor (Orsillo et al. 2005).
Principalele Iaze ale tratamentului PTSD din perspectiva modelului ACT (Hayes, 1996):
neajutorarea creativ: stabilirea dimensiunii problemei si a eIorturilor necesare pentru
rezolvarea acesteia
controlul ca problem: identiIicarea strategiilor ineIiciente de control
deliteralizarea: ca metod de crestere a determinrii
identiIicarea sinelui drept context al schimbrii
angajarea n ac|iune
Neafutorarea creativ (creative hopelessness): Scopul ACT este acela de a nv|a pacientul
s hotrasc pentru sine care sunt scopurile sale (de exemplu s scape de amintirile traumatice, s
dezvolte rela|ii intime), s constientizeze metodele pe care le-a utilizat n ncercarea de a atinge
aceste scopuri (de exemplu consumul de alcool, evitarea comportamental) si s evalueze
eIicacitatea si rezultatele acestor strategii (Hayes et al., 1999). Aceast strategie rezult n
n|elegerea de ctre client a ceea ce poarta numele de ,neajutorare creativ. Adesea, pacien|ii
realizeaz Iaptul c lucrurile pe care le-au ncercat pentru a se sim|i mai bine, dimpotriv, nu au
Icut dect sa nrut|easc lucrurile. Spre exemplu, pacien|ii cu PTSD ar putea ncerca s
controleze si s elimine gndurile intruzive, utiliznd tehnici de suprimare (distragere, alcool
etc.), acestea Iiind ns adesea ineIiciente. AstIel conceptul de neajutorare creativ propune Iaptul
c ceea ce s-a realizat pn atunci nu a Iunc|ionat si nici nu va Iunc|iona de acum ncolo, cu
sublinierea Iaptului c o nou modalitate de a privi si aborda lucrurile, ar putea duce la un rezultat
diIerit.
Controlul ca problem (control as the problem): Din perspectiva ACT, ncercrile de a
controla sau de a elimina experien|ele personale neplcute sunt cele care ar duce de Iapt la
dezvoltarea si la men|inerea psihopatologiei. Sunt realizate exerci|ii experen|iale menite s
limiteze eIorturile constiente de a men|ine controlul asupra modiIicrii strilor interne. Este
discutat regula evenimentelor private care arat cum controlul voluntar este eIicient ca strategie
63
de producere a schimbrii n lumea extern, dar acest eIect nu se men|ine si n privin|a
evenimentelor interne (amintiri, emo|ii). Se discut Iaptul c n privin|a evenimentelor externe,
atunci cnd este stabilit un scop (de exemplu: mi-ar plcea sa-mi spl masina), putem realiza o
list de ac|iuni pe care trebuie s le ntreprindem si s realizm pe rnd Iiecare ac|iune de pe list
pn la realizarea Iinal a scopului propus. Dimpotriv, dac decidem c este necesar s
schimbm o emo|ie, un gnd sau o amintire (de exemplu ,sunt o persoana rea datorit actelor
comise n rzboi) a Iace pur si simplu o list cu emo|iile si cogni|iile care se cer schimbate (a te
gndi la altceva, a nu se mai sim|i vinovat) si a o implementa nu rezult n modiIicri substan|iale
si de lung durat. Este de subliniat Iaptul c ncercrile de a schimba evenimentele private /
interne pot Ii eIiciente pe termen scurt perpetund utilizarea acestora n ciuda eIicien|ei lor
limitate si a unor costuri crescute. De exemplu, a bea alcool pentru a scpa de amintirea ororilor
rzboiului poate Ii o strategie eIicient ntr-o sear, astIel ntrindu-se utilizarea acestei strategii.
Totusi, durerea si gndurile nedorite legate de aceast situa|ie nu vor disprea permanent ca
urmare a be|iei din acea sear. De Iapt, intensitatea si Irecven|a acestor reac|ii ar putea creste ca
rezultat al comportamentelor evitative, si astIel consumul de alcool poate crea noi experien|e
interne sau externe dureroase.
Determinarea (willingness): Autodeterminarea poate Ii n|eleas n dou moduri: ca trire
emo|ional si ca activitate. n interven|ia ACT n PTSD este relevant cea de a doua. De exemplu,
autodeterminarea de a veni la terapie, chiar dac pacientul nu doreste s vin la Iiecare sedin|.
ACT se Iocalizeaz asupra nv|rii experen|iale n sedin|, a autodeterminrii. Pe msur ce
pacientul ncepe s construiasc direc|ii valorizate de via| si se angajeaz s ac|ioneze n direc|ia
propus si n aIara sedin|elor de terapie, autodeterminarea este discutat si practicat ca metod
prin care pacientul si poate creste calitatea vie|ii. Una dintre procedurile terapeutice utilizate
asupra pacien|ilor cu PTSD este metaIora celor dou scri aIlate n Ia|a pacientului: scara
distresului si scara autodeterminrii, cu sublinierea Iaptului c adesea pacien|ii se concentreaz
asupra diminurii scrii distresului si nu mai remarc prezen|a scrii autodeterminrii. Din pcate,
scala distresului reIlect o reac|ie, ceva asupra cruia avem un control redus. Pe de alt parte,
scara autodeterminrii vizeaz un comportament care poate Ii Iixat n mod voluntar la un nivel
mai redus sau mai crescut. Scara autodeterminrii se reIer la nivelul de acceptare al pacientul
Ia| de experien|ele care apar n via|a sa, Ir a sim|i nevoia s le schimbe n vreun Iel.
Deliterali:area ca metod de cretere a determinrii: n cultura noastr, cuvintele sunt
adesea vzute drept echivalentul lucrurilor pe care le descriu. Aceasta explic de ce descrierea
evenimentului traumatic n terapie poate Ii la Iel de dureroas ca si experien|a ini|ial a
evenimentului traumatic. Deliteralizarea vizeaz renun|area la interpretrile literale ale propriilor
gnduri. De exemplu, supravie|uitorul unei traume ar putea nv|a s experien|ieze gndul: ,nu
merit lucruri bune n via|, ca Iiind doar un gnd, o reac|ie verbal automat, mai curnd dect
ceva n care trebuie crezut sau care trebuie disputat. AstIel, un gnd de genul: ,sunt anxios poate
Ii nlocuit cu ,triesc o emo|ie de anxietate (deplasarea de pe o trstur stabil pe o trstur
contextual / temporar).
Identificarea sinelui drept context al schimbrii: ACT utilizeaz exerci|ii experien|iale de
tipul tehnicilor de mindIulness pentru a-l nv|a pe pacient s descopere c dndu-si voie s
simt, s gndeasc sau s-si reaminteasc anumite situa|ii Ir a ncerca s controleze aceste
experien|e private. Starea de mindIulness se reIer la observarea stimulilor interni si a celor
externi n momentul prezent Ir a judeca si Ir a ncerca s schimbi vreun aspect al experien|ei
prezente (Kabat-Zinn, 1994). Aceast tehnic este menita s-i nve|e pe clien|i c evenimentele
private pot Ii experien|iate Ir ca acestea s devin astIel devastatoare.
Angafarea in acjiune: Se lucreaz asupra schi|rii unor direc|ii de ac|iune congruente cu
scopurile si valorile personale si este monitorizat progresul.
64
Psihoterapia prin expunere la canale multiple @A6*+"=*/ KF#%%/* :;=&768/ IF/8#=G H AH
K:I @>#*7/++" L B/7%")MN OPPPQ RSSSC
Psihoterapia prin expunere la canale multiple (adaptat dup Terapia Procesrii Cognitive
CPT) este utilizat pentru terapia PTSD cu atacuri de panic comorbide. ntruct aproximativ
20 dintre pacien|ii cu PTSD prezint atacuri de panic, am considerat util s prezentm o
interven|ie gndit pentru a adresa ambele categorii de simptome. Totodat, pentru pacien|ii care
suIer doar de PTSD Ir atacuri de panica comorbide, vor Ii decupate din schema de interven|ii
acele aspecte ce adreseaz doar simptomele PTSD.
M-CET vizeaz mai nti expunerea prin intermediul canalului Iiziologic si apoi prin
intermediul canalului cognitiv si comportamental, cu scopul reducerii Iricii Ia| de simptomele de
panic si prin urmare, a evitrii semnalelor asociate cu trauma. De asemenea, este inclus o
component de psihoeduca|ie reIeritoare la PTSD si atacuri de panic si o component de
restructurare cognitiv care vizeaz att trauma ct si gndirea distorsionat n sensul panicii. M-
CET constituie o interven|ie n 12 sedin|e, utilizat pn acum cu succes n tratarea PTSD
rezultat n urma unei game largi de evenimente traumatice incluznd aici abuzul sexual, abuzul
Iizic, uciderea unui membru de Iamilie, un accident sever, expunerea la misiuni militare armate,
boala sever a unui copil si participarea ca martor la rnirea grava sau la omorul unei alte
persoane. M-CET poate Ii administrat att n grup ct si individual. Vom descrie n continuare
schema de tratament pentru cele 12 sedin|e.
Sedinja 1. Este vizat educarea pacientului cu privire la evenimentele traumatice si reac|iile
la traum, incluznd aici educa|ia reIeritoare la PTSD, atacurile de panic, depresie si cresterea
consumului de alcool si droguri. Pacien|ii sunt instrui|i cu privire la teoriile nv|rii si a
procesrii inIorma|iei pentru a n|elege Ielul n care se dezvolt simptomele. Cu aceast ocazie le
este explicat condi|ionarea clasic a stimulilor neutri prezen|i n timpul evenimentului traumatic,
pacien|ii Iiind apoi solicita|i s identiIice stimulii condi|iona|i (cum ar Ii mirosurile, locurile,
oamenii, stimul tactil, gustul, sunetele) care i amintesc de evenimentul traumatic. Acesti stimuli
pot Ii de ordin general sau pot Ii speciIici Iiecrui pacient n parte. Tot n cadrul acestei sedin|e
este realizat educarea expectan|elor pacientului cu privire la tratament. Este important ca acesta
s se prezinte la toate sedin|ele planiIicate, s realizeze temele prescrise pentru acas si s
monitorizeze simptomele. n mod tipic, se Ioloseste o Ioaie de monitorizare n care clientul s
noteze n|elesul evenimentului traumatic si s considere eIectele traumei asupra credin|elor pe
care le are despre sine, al|ii, siguran|a, ncrederea, stima de sine si competen|a si s identiIice
stimulii condi|iona|i.
Sedinja 2. Sesiunea 2 ncepe cu controlul temelor pentru acas, insistndu-se asupra
importan|ei realizrii acestora. Sunt revzute simptomele PTSD si se oIer rspunsuri la
ntrebrile clientului, insistndu-se pe remprosptarea memoriei pacientului reIeritoare la Ielul n
care simptomele prezente ar Ii asociate cu trauma. Foaia de monitorizare este trecut n revist
mpreun cu pacientul insistndu-se asupra distorsiunilor cognitive reIeritoare la eIectele traumei.
AstIel de exemple ar putea include: ,nu pot s mai am ncredere n nimeni, ,lumea este un loc
periculos. n aceast etap a tratamentului, nu se pune accent pe restructurarea acestor cogni|ii,
ci doar pe identiIicarea lor, acestea urmnd s Iie adresate mai trziu n timpul tratamentului. De
asemenea este vizat identiIicarea eventualelor sentimente de auto-nvinuire n legtur cu
evenimentul petrecut. O alt component vizat n cadrul acestei sedin|e se reIer la educarea
pacientului cu privire la legtura dintre respira|ie, atacurile de panic si evenimentul traumatic.
Pacientul este nv|at modul n care hiperventila|ia poate duce la atacuri de panic si este nv|at o
tehnic de respira|ie la nivelul diaIragmei, tehnica menit s reduc nivelul de activare Iiziologic,
conIerindu-i astIel sentimentul controlului asupra propriului corp. Tema pentru aceast sesiune
include monitorizarea simptomelor PTSD si a simptomelor de panic si practicarea exerci|iilor de
re|inere a respira|iei.
65
Sedinja 3. La Iel ca si sesiunile anterioare, se ncepe cu veriIicarea temelor prescrise. Orice
problem cu exerci|iile de respira|ie este vizat si pacien|ilor li se cere s continue s lucreze
asupra exerci|iilor de re|inere a respira|iei, ncetinind ritmul respira|iei. n aceast sedin| se
introduce educarea pacientului asupra legturii dintre evenimente, gnduri, emo|ii si
comportamente, discutndu-se asupra erorilor de gndire reIeritoare la evenimentul traumatic si
la supraestimarea probabilit|ii ca pacientul s nnebuneasc sau s aib un alt atac de panic.
Pacientul este ajutat s n|eleag c ceea ce simte se datoreaz nu doar evenimentului n sine ci
Ielului n care acesta interpreteaz evenimentul traumatic. Trauma poate rezulta n supraestimarea
evenimentelor negative posibile n viitor. ReIeritor la atacurile de panic, pacien|ii adesea
supraestimeaz posibilitatea consecin|elor negative ale strii de panic, cum ar Ii posibilitatea de
a avea un atac de cord sau de a lesina, desi aceste consecin|e nu au survenit niciodat ca urmare a
atacului de panic. Ca tem, pacien|ilor li se cere s continue s si monitorizeze simptomele
PTSD si cele de panic, s practice respira|ia lent si s completeze Ioaia de automonitorizare.
Sedinja 4. Din nou, dup veriIicarea temelor, terapeutul discut mpreun cu pacientul
despre gndirea catastroIic, care este explicat ca tendin|a de a sari la cea mai rea concluzie
posibil. Cogni|iile catastroIale pot viza simptomele PTSD, atacurile de panic, sau pot Ii un
rezultat direct al evenimentului traumatic. Terapeutul trebuie s asiste clientul n identiIicarea
cogni|iilor disIunc|ionale caracteristice, pentru ca pacientul s poat s Iie atent la ele atunci cnd
completeaz Iisa de restructurri cognitive. Ca tem, li se cere pacien|ilor s completeze Iisa
pentru gnduri catastroIale si s continue s practice exerci|iile de respira|ie.
Sedinja 5. Sesiunea 5 este dedicat n special exerci|iilor de expunere interoceptiv menite
s desensibilizeze pacientul Ia| de senza|iile de panic. Exerci|iile interoceptive includ
hiperventila|ia, re|inerea respira|iei, tensionarea muschilor, urcatul scrilor etc. Restructurrile
cognitive din cadrul acestei sedin|e vizeaz identiIicarea supraestimrilor, a gndirii catastroIale
si a altor distorsiuni cognitive.
n cele din urm pacien|ilor li se cere s nceap s aplice exerci|iile de re|inere a respira|iei
n situa|ii anxiogene. Tema: continuarea completrii Iisei de restructurare cognitiv, utilizarea
exerci|iilor de relaxare n situa|ii anxioase si practicarea exerci|iilor de expunere interoceptiv.
Sedinja 6. Se continu cu exerci|iile de expunere interoceptiv si este introdus expunerea
cognitiv. Aceasta din urm const n solicitarea pacien|ilor s scrie despre evenimentul
traumatic, o tem din cadrul Terapiei Procesrii Cognitive (Reisck & Schnicke, 1992). Clien|ilor
li se cere s scrie la timpul trecut, utiliznd ct mai multe detalii posibil, insistnd asupra tuturor
sim|urilor. Se insist asupra educrii pacien|ilor cu privire la importan|a acestei etape, spunndu-
li-se c amintirea evenimentului traumatic si emo|iile asociate acestora se vor diminua pe msura
ce va procesa aceast amintire. Se insist asupra Iaptului c evitarea diminueaz anxietatea pe
termen scurt, ns o conserv pe termen lung, neoIerindu-i posibilitatea s nve|e c doar pentru
c amintirea evenimentului traumatic exist, acest lucru nu nseamn c pericolul este nc
prezent. Pe de alt parte, desi expunerea creste ini|ial nivelul anxiet|ii, atunci cnd este
men|inut pentru un anumit interval si este depsit pragul critic, aceasta se va diminua
substan|ial. n general, a scrie aceast prim versiune a modului n care a trit evenimentul
traumatic, constituie cea mai diIicil tem prescris n timpul terapiei. Este important ca pacientul
s citeasc ceea ce a scris cel pu|in o dat pe zi si s-si monitorizeze ulterior nivelul anxiet|ii.
Sedinja 7. n timpul acestei sedin|e, pacientul este rugat s citeasc cu voce tare descrierea
evenimentului traumatic. Nivelul aIectului exprimat de pacient n timpul lecturii poate Ii
inIormativ pentru nivelul de procesare emo|ional a celor scrise. Este important s se discute ceea
ce a sim|it pacientul n timpul evenimentului si n timp ce scria, respectiv recitea cele relatate si
s Iie identiIicate pr|ile evenimentului cel mai greu de reamintit. Este de asemenea important s
Iie identiIicate orice distorsiuni cognitive care ar putea interIera cu procesarea acurat a amintirii
(de exemplu: Trebuie s Iii Icut ceva sa Iii meritat s Iiu violat. Nu ar Ii trebuit s merg
niciodat la o ntlnire cu el.). Ulterior, terapeutul asist pacientul n a utiliza restructurarea
cognitiv pentru a examina dovezile existente, pentru a pune la ndoial cogni|iile si pentru a
66
corecta distorsiunile. Ca tem li se cere pacien|ilor s scrie a doua oar despre evenimentul
traumatic si s reciteasc zilnic cele scrise. Se insist asupra Iaptului c a doua oar pacientului i
va Ii mai usor s scrie despre cele ntmplate si i se cere s noteze orice scdere constatat a
nivelului de anxietate.
Sedinja 8. Este discutat cea de-a doua relatare a experien|ei traumatice scrise de ctre
pacient, cu Iocalizare pe identiIicarea distorsiunilor si a diIicult|ilor legate de eveniment, cum ar
Ii autonvinuirea reIeritoare la Iaptul c nu a putut mpiedica evenimentul sau tendin|a de a
generaliza acel eveniment la toate situa|iile sau persoanele similare. De asemenea, sunt discutate
exerci|iile de expunere interoceptiv. n continuare, se discut despre Ielul n care trauma ar Ii
putut aIecta sentimentul de siguran| al clientului. Ca si tem, clien|ilor li se cere s continue s
monitorizeze simptomele si atacurile de panic, s practice exerci|iile de respira|ie si li se oIer
cteva materiale asupra siguran|ei, strategiilor de preven|ie si modalit|ilor de coping Ia| de
evenimente neasteptate.
Sedinja 9. Dup obisnuita veriIicare a temei, terapeutul discut mpreun cu clientul despre
inIorma|iile prezentate n brosurile reIeritoare la siguran|. Este discutat poten|ialul impact al
traumei asupra abilit|ii de a avea ncredere n sine si n ceilal|i. n cele din urm este introdus
expunerea n vivo la evenimentul posttraumatic. Clien|ii identiIic temeri |int si dezvolt o
ierarhie a acestora lucrnd asupra acestei ierarhii ca tem pentru acas. Clien|ii vor alege situa|ii
care nu sunt periculoase, dar care au devenit asociate cu sentimentul de team si pericol n timpul
evenimentului traumatic. Aici pot Ii incluse situa|ii precum iesitul n oras cu o persoan de sex
opus, practicarea exerci|iilor Iizice, servirea mesei ntr-un restaurant aglomerat, a merge singur la
cumprturi etc.
Sedinja 10. Sunt discutate temele de monitorizare a atacurilor de panic si simptomelor
PTSD. Fisele care se reIer la problema ncrederii si la distorsiunile cognitive rela|ionate cu
ncrederea sunt de asemenea discutate, la Iel ca si progresul realizat cu expunerea la prima situa|ie
din ierarhia stabilit. Ceea ce este introdus nou n aceast sesiune se reIer la eIectele traumei
asupra credin|elor despre putere si competen|. ntruct victimele traumei au Ioarte pu|in control
n timpul evenimentului traumatic, unele dintre acestea pot continua s se simt neajutora|i mult
timp dup ncetarea evenimentului. Alte victime, supracompenseaz si ncearc s controleze
toate situa|iile ulterioare evenimentului traumatic, ntruct acestea asociaz lipsa de control cu
ideea de victim. Este important s se discute n sedin| Iaptul c att atitudinea pasiv ct si
controlul exagerat constituie ncercri de a Iace Ia| evenimentului traumatic si c nici una nu este
beneIic. Dac pacientul a reusit s duc la capt cu succes expunerea la prima situa|ie din
ierarhie, i se cere s continue n acelasi mod cu a doua situa|ie din ierarhie. Dac pacientul a avut
probleme cu prima situa|ie, se discut reierarhizarea situa|iilor. Ca tem pentru acas pacientul
este solicitat s continue s-si monitorizeze simptomele, s practice exerci|iile de respira|ie si s
completeze Iisele de monitorizare a credin|elor distorsionate asupra aspectelor reIeritoare la
putere si competen| si s continue s lucreze asupra ierarhiei Iricilor.
Sedinja 11. n evaluarea temei se insist asupra identiIicrii si disputrii distorsiunilor
cognitive reIeritoare la competen|a, puterea si expunerea la stimulii anxiogeni din ierarhie.
Elementul de noutate introdus se reIer la examinarea si disputarea cogni|iilor distorsionate legate
de stima de sine si autoculpabilizare. Pacientul este solicitat s lucreze asupra celei de-a treia
situa|ii ierarhizate si s repete primul eseu despre n|elesul traumei si Ielul n care aceasta le-a
aIectat sistemul de credin|e.
Sedinja 12. n ultima sedin|a este realizat o reevaluare general a tratamentului, cu accent
pe discutarea problemelor ntlnite pe parcursul terapiei, educarea pacientului cu privire la
prevenirea recderilor si pregtirea clientului pentru a continua s lucreze dup ncetarea terapiei
n manier autonom. Pacien|ii sunt ruga|i s conIrunte n|elesul pe care l conIer acum traumei
cu prima interpretare realizat (n primul eseu scris) si s compare nivelul de distorsiune al
credin|elor reIeritoare la traum.
67
Capitolul 5
SISTEME DE APRARE $I SUPORT
Mecanisme de coping
Pentru a Iace Ia| diIeritelor evenimente stresante de via|, oamenii apeleaz la
mecanisme de coping, deIinite ca eIorturi cognitive si comportamentale prin care se Iace
managementul stresorilor (Folkman si Lazarus, 1985). Coping-ul centrat pe problem, pe
sarcina de lucru si coping-ul activ, sunt asociate cu adaptarea psihologic. ns nu toate
mecanismele de coping ajut la mbunt|irea strii de bine subiectiv. Spre exemplu,
coping-ul pasiv, evitant si coping-ul centrat pe emo|ii sunt deseori asociate cu
comportamente dezadaptative si cu distres psihologic (vezi Snow-Turek et al., 1996;
Heckman et al., 2004; Arraras et al., 2002).
Exper|ii din domeniul coping-ului sus|in c religia este cea mai Irecvent citat
resurs de coping (Pargament, 1997). Religia si coping-ul se ntlnesc mpreun atunci
cnd o persoan care are si o perspectiv religioas asupra vie|ii, se conIrunt cu
evenimente stresante care Ior|eaz grani|ele resurselor interne si externe ale acelei
persoane.
Burker et al. (2004) au realizat un studiu cros-sec|ional pe 90 pacien|i cu boal
pulmonar n stadiu terminal care erau pe listele de transplant de plmn, pentru a
investiga ce stiluri de coping religios au Iost Iolosite si care dintre ele sunt predictive
pentru distresul si dizabilitatea auto-percepute. Cutarea suportului spiritual n divinitate,
colaborarea cu Dumnezeu pentru a Iace Ia| stresorului si conceptualizarea stresorului n
termeni beneIici (evaluare beneIic) au Iost cele mai Irecvent ntlnite modalit|i de
coping. Contrar asteptrilor, aceste strategii care aparent sunt pozitive, au Iost asociate cu
rate nalte de depresie si dizabilitate Iizic (msurtori selI-reported). De asemenea,
aceeasi rela|ie a Iost gsit ntre conceptualizarea bolii ca o pedeaps divin si depresie,
respectiv dizabilitate Iizic. Al|i autori au aIirmat c aceste rezultate sunt urmarea unui
efect mobili:ator al coping-ului religios. Cu alte cuvinte, boala mobilizeaz pacien|ii s
Ioloseasc o varietate de strategii de coping religios pentru a suporta situa|ia (Koenig et
al., 1998).
Dar care este legtura dintre coping-ul non-religios si sntate? Koenig (1998) a
investigat rela|ia dintre 21 tipuri de coping religios, 11 tipuri de coping non-religios si
msurtorile reIeritoare la sntatea mental si Iizic. Analiznd rela|ia bivariat dintre
Iiecare predictor si variabila dependent si controlnd pentru variabile demograIice si
severitatea bolii, autorul a aIlat c strategiile de coping religios mai pu|in adaptative
(evaluarea bolii n termeni de pedeaps, nemul|umirea Ia| de Dumnezeu si reprezentan|ii
bisericii, ncrederea c Dumnezeu va rezolva problema) au Iost asociate cu o stare de
sntate mai precar. Similar, coping-ul non-religios mai pu|in adaptativ (ventilarea
emo|ional, negarea, dezangajarea comportamental reIuzul de a mai ntreprinde
ac|iuni n direc|ia atingerii scopului blocat de stresor) a corelat puternic si pozitiv cu
sntatea precar (Koenig et al, 1998). Din pcate, studiul nu a examinat nici contribu|ia
68
singular a scalelor de coping religios si non-religios si nici contribu|ia unic a Iiecrei
subscale pentru determinarea celor mai puternici predictori ai strii de sntate mental si
Iizic.
Eileen Burker et al. (2005) si-au propus s cerceteze contribu|ia singular a
stilurilor de coping religios n prezicerea distresului psihologic si a dizabilit|ii auto-
percepute, dincolo de eIectele coping-ului non-religios si invers, contribu|ia unic a
coping-ului non-religios n prezicerea distresului si a dizabilit|ii auto-percepute, cnd se
controleaz eIectele strategiilor de coping religios. De asemenea, s-au analizat si cei mai
puternici predictori pentru distres. Participan|ii la studiu au Iost 81 pacien|i cu aIec|iuni
pulmonare n stadiu terminal de boal, candida|i pentru transplant de plmni. S-au
Iolosit 9 subscale din inventarul RCOPE pentru a aIla n ce msur participan|ii Iolosesc
strategiile de coping religios pentru a Iace Ia| bolii. DeIini|iile acestor strategii sunt
precizate n tabelele 1 si 2.
Tabelul. 14 strategii de coping non- religios (ibidem.).
1. Reinterpretarea pozitiv si cresterea: valoriIicarea situa|iei prin interpretarea ei ca o
crestere spiritual sau ca pe un eveniment care are si beneIicii.
2. Acceptarea: aceptarea Iaptului c evenimentul neplcut s-a produs si este real.
3. PlaniIicarea: reIlectarea asupra modalit|ii de conIruntare cu stresorul si planiIicarea
eIorturilor de coping activ.
4. Coping-ul activ: ac|iuni si eIort n direc|ia eliminrii sau transIormrii stresorului.
5. Cutarea suportului social din motive emo|ionale: compasiune si suport emo|ional.
6. Cutarea suportului social din motive instrumentale: consultan|, inIormare sau
sIaturi despre ce este de Icut.
7. Supresia activit|ilor divergente: ignorarea altor activit|i pentru a putea aloca mai
multe resurse aten|ionale pentru managementul stresorului.
8. Coping-ul Irenator: coping pasiv reprezentat de nIrnarea, amnarea ncercrilor de
coping pn cnd pot Ii Iolosite adecvat.
9. Dezangajarea mental: deprtarea de scopul cu care interIereaz stresorul prin
reverie, hipersomnie sau strategii de distragere.
10. Centrarea pe emo|ii si ventilare emo|ional: centrarea pe distresul emo|ional si,
totodat, tendin|a de a scpa de acele emo|ii intense prin exprimare/ventilare
emo|ional.
11. Dezangajarea comportamental: a renun|a sau a nu mai depune eIort pentru a
atinge scopul cu care interIer stresorul.
12. Negarea: ncercarea de a respinge existen|a evenimentului stresant.
13. Apelul la consum de alcool si droguri: ca modalitate de a se deprta de stresor.
14. Apelul la religie: implicarea intens n activit|i religioase.
Tabelul. Nou strategii de coping religios
(dup Pargament, 1997; Pargament et al., 2000).
1. Evaluarea beneIic: redeIinirea stresorului ca avnd poten|iale beneIicii.
2. Evaluarea n termeni de pedeaps: redeIinirea stresorului ca pedeaps dat de ctre
Dumnezeu.
3. Coping-ul religios colaborativ: cutarea controlului printr-un parteneriat cu
Dumnezeu.
69
4. Asteparea religioas: asteptarea ca Dumnezeu s preia controlul asupra situa|iei.
5. Coping religios auto-directiv: cutarea controlului prin ac|iuni proprii, nu prin ajutor
de la Dumnezeu, dar avnd sentimentul de protec|ie spiritual.
6. Cutarea suportului spiritual: cutarea conIortului si a reasigurrilor n dragostea si
grija lui Dumnezeu.
7. Nemul|umirea spiritual: exprimarea conIuziei si a insatisIac|iei cu privire la rela|ia
cu Dumnezeu.
8. Cutarea suportului de la reprezentan|ii bisericii si membrii comunit|ii religioase.
9. Nemul|umirea religioas interpersonal: exprimarea conIuziei si a insatisIac|iei cu
privire la rela|ia cu reprezentan|ii bisericii sau cu membrii comunit|ii religioase.
Cercettorii au aIlat c prezen|a anxiet|ii este sus|inut att de coping-ul religios,
ct si de cel non-religios, separat, cu men|iunea c strategiile de coping non-religios mai
adaug 22 din varian|a unic, dincolo de varian|a dat de cealalt modalitate a
variabilei independente. n schimb, pentru depresie, coping-ul religios contribuie cu 12
mai mult din varian|a unic dect coping-ul non-religios (Burker et al., 2005).
n ceea ce priveste predictorii pentru distres, studiul lui Burker et al. (2005)
ntreste concluziile altor investiga|ii care au artat c cei mai buni predictori ai
distresului psihologic si ai dizabilit|ii sunt stilurile de coping maladaptative, nu si cele
adaptative (Koenig et al., 1998; Pargament et al., 1998).
Evaluarea n termeni de pedeaps este un predictor puternic al distresului. Asadar,
percep|ia c boala este o pedeaps trimis de Dumnezeu poate conduce la depresie si
anxietate crescute pentru c, n acest caz, divinitatea nu mai constituie o surs poten|ial
de conIort. Totusi, neIiind vorba de un studiu longitudinal, nu se poate sti cu certitudine
dac evalurile n termeni de pedeaps determin anxietatea si depresia, sau dac
depresia si gndirea negativ invadeaz credin|ele religioase si determin persoana s-si
conceptualizeze situa|ia din perspectiv punitiv. Al|i predictori importan|i ai distresului
sunt dezangajarea mental si negarea prelungit care, pe termen lung, mpiedic persoana
s adopte strategii adaptative, de coping activ (Burker et al., 2005).
Cunoscnd aceste rezultate, proIesionistii care ngrijesc pacien|ii cu aIec|iuni
pulmonare pot Ii educa|i s acorde o importan| ridicat aIirma|iilor pacien|ilor care au
legtur cu acesti markeri ai distresului psihologic si ai dizabilit|ii. n acest Iel se poate
mbunt|i calitatea vie|ii pacien|ilor cu aIec|iuni pulmonare si complian|a la tratament.
Suportul @=7"F&Csocial (vezi Cap suport Petre ps snt|ii 4)
Conceptul de ,suport se reIer la percep|ia ajutorului, grijii, conIortului si a respectului
primite de la ceilal|i. Suportul ajut la men|inerea echilibrului emo|ional. Starea snt|ii
pacientului poate Ii inIluen|at de implicarea si participarea activ a persoanelor apropiate n
tratament si recuperare. Pacien|ii care dispun de suport traverseaz mai usor o perioad diIicil.
Cei care nu dispun de suport devin mai vulnerabili, cad prad gndurilor negative, anxiet|ii,
depresiei, iar n cazurile nedorite ajung s si piard interesul pentru colaborarea cu cei care oIer
tratamente. AstIel, evolu|ia lor ctre ameliorarea snt|ii se prelungeste n timp, ceea ce i
deIavorizeaz pe ei, dar si pe cei care i ngrijesc: numrul zilelor de spitalizare creste, ca si
cheltuielile sistemului de sntate. Rezult c orice tratament n aria snt|ii trebuie s implice
nu numai administrarea unor medicamente, aplicarea unor tehnici medicale, de ngrijire, ci si a
unor 'pilule cu valoare subiectiv, a unot tehnici de interven|ie psihologic.
Suportul este de mai multe tipuri:
70
- reglementri: drepturile unor categorii de oameni bolnavi sunt stipulate n legi si
reglementri care i ajut s accead la cele necesare n lupta cu boala;
- financiar: unii pacien|i au nevoie de ajutor Iinanciar pentru tratamentul prescris, apelnd
la sprijinul din partea societ|ii (invocarea unor drepturi, legi) sau apropia|ilor (acceptarea
dona|iilor sau mprumutul);
- material: |ine de obiecte necesare n tratamentul bolii (echipamente, dispozitive, alimente,
materiale medicale, medicamente etc.);
- spajiu: unii pacien|i au nevoie s Iie temporar caza|i la rude pentru a putea urma
programul de investiga|ii pn a ajunge la internare;
- informajii: inIorma|ia organizeaz conduita, prin Iurnizarea de inIorma|ii, explica|ii
pacientul accept situa|ia, n|elege ce trebuie Icut, constientizeaz nevoia de a Ii ajutat,
interpreteaz corect interven|iile/ tratamentele;
- atitudini: promptitudine la solicitarea pacientului, ascultare, rbdare, toleran|,
disponibilitate, moral, etc.;
- activitate: ajutor prin munc n cazul n care pacientul nu mai poate s ndeplineasc
sarcini casnice sau cazul n care un Iactor nociv (inunda|ie, curemur, tir deraiat) i-a stricat
gospodria ori i-a drmat casa;
- emojionalitate: orice om normal are nevoie de sus|inere emo|ional, empatie,
comunicarea unor emo|ii, primirea unor acte emo|ionale (exprimarea grijii, preocuprii celorlal|i);
- evaluare cei din jur ajut la autoevaluarea perIorman|elor omului cu probleme de
sntate;
- insojire, pre:enj: oIerirea acompaniamentului n timpul internrii, tratamentului,
convalescen|ei.
3=8"T"%6* 7&)"#* poate avea mai multe componente cu rol suportiv (SchaeIer,
Coyne, 1981). Componentele sociale reIlect legtura individului cu mediul social,
incluznd comunitatea, re|eaua social si rela|iile de intimitate si conIiden|. Re|elele
sociale pot Ii descrise prin dimensiunea lor, densitatea si rela|iile ntre
membri. Apartenen|a la o re|ea social este doar primul pas n primirea suportului social.
Ultimul pas este calitatea rela|iilor, n special a celor de intimitate si rela|iile Ioarte
strnse n cadrul re|elei sociale din a unui individ (Lin, 1986). n conceptualizarea
sprijinului social, Lin (1986) subliniaz Iaptul c men|inerea unui statut psihologic
sntos necesit schimbul de inIorma|ii si ncrederea n rndul apropia|ilor care si pot
n|elege reciproc problemele.
n cadrul teoriilor procesului social, au Iost identiIicate dou Iunc|ii ale ac|iunilor
sociale:
(1) sprijin practic, tangibil sau instrumental. Dimensiunea instrumental implic
utilizarea unei rela|ii sociale ca mifloc de atingere a unui obiectiv. Asisten|a n ceea ce
priveste gsirea unui loc de munc, ajutorul n ngrijirea rudei cu handicap, Iurnizarea
serviciului de transport si asisten| Iinanciar sunt exemple de suport social instrumental.
(2) sprijinul emo|ional, aIectiv, expresiv (SchaeIer, Coyne, 1981). Dimensiunea
emojional subliniaz aspectele aIective ale rela|iilor. mprtsirea problemelor
emo|ionale, a experien|ei de via|, iesirea la cin cu o persoan aproapiat, sunt exemple
de suport social expresiv. Apari|ia unor probleme n Iunc|iile instrumentale sau tangibile
ale suportului social subliniaz necesitatea unui individ de asisten| si implicare activ.
Frecvent, problemele sprijinului social sunt dovada unei lipse a legturii de prietenie sau
a rela|iei cu un conIident apropiat.
n cadrul programului de cercetare condus de ctre Lin et al. (1986), sprijinul social
a condus la ameliorarea simptomelor depresive si a avut un rol semniIicativ n medierea
71
eIectelor evenimentelor nedorite ale vie|ii. Aceste eIecte au rmas puternice atunci cnd
si al|i Iactori cum ar Ii resursele psihologice (de exemplu stima de sine si competen|a
personal) au Iost luate n considerare. Sprijinul social a avut un eIect semniIicativ n
ameliorarea simptomelor depresive ale tuturor grupelor de vrst si nu a existat nici un
eIect direct al clasei sociale asupra simptomelor depresive.
Rela|iile de baz prezente pe parcursul evenimentele de via| nedorite, sprijinul
social si simptomele depresive au rmas semniIicative, atunci cnd al|i Iactori cum ar Ii
vrsta, sexul, starea civil, clasa social si antecedentele de boli au Iost luate n
considerare. Femeile au prezentat simptome depresive mai Irecvent dect barba|ii, iar cei
necstori|i au prezentat simptome depresive mai Irecvent dect cei cstori|i.
Desi este general acceptat Iaptul c sprijinul social joac un rol n men|inerea
bunstrii psihologice (Sarason et al., 1985) si c izolarea social este o consecin|
Irecvent a TCC (Thomsen, 1992), a Iost Ioarte pu|in studiat rolul direct al sprijinului
social n raport cu simptomele depresive post-operatorii si rolul acestuia n medierea
eIectelor TCC. Conceptualizrile teoretice ale sprijinului social au explicat asocierea
pozitiv dintre sprijinul social si starea de bine psihologic prin dou ipoteze. Prima
atribuie aceast asociere eIectului beneIic al sprijinului social, indiIerent de apari|ia unui
eveniment stresant. A doua ipotez este numit modelul buffering si presupune c
suportul social este legat de starea de bine psihologic doar pentru persoanele aIlate sub
inIluen|a stresului (Cohen, 1985). Cu alte cuvinte, sprijinul social atenueaz eIectele
stresului. Ambele ipoteze prezic Iaptul c un nivel mai ridicat al suportului social va Ii
asociat cu o mai bun adaptare la bolile cronice sau la handicap.
Nivelul ridicat de distres la adul|ii cu TCC sever si la ngrijitorii lor este inIluen|at
de predictori precum: apartenen|a de gen a ngrijitorilor (Iemeile sunt mai predispuse -
Sander et al, 1997), rela|ia ntre ngrijitor si membrul bolnav al Iamiliei (Kreutzer et al.,
1994), handicapul pacientului (Sander et al., 1997), povara/epuizarea subiectiv
(ibidem.), problemele Iinanciare (Moore et al., 1993), satisIac|ia n raport cu sprijinul
social (Sander et al., 1997).
Douglas si Spellacy (2000) au realizat un studiu pe 35 de adul|i cu TCC sever (21
brba|i, 14 Iemei) si ngrijitorii lor (7 brba|i, 28 de Iemei). Participan|ii au Iost pacien|i
interna|i la Spitalul Bethesda, Melbourne, Australia. Persoanele cu antecedente de
alcoolism, abuz de droguri, si tulburri neurologice sau psihiatrice au Iost excluse din
studiu. To|i cei care au participat au suIerit de TCC sever ca urmare a unor accidente de
masin. Nici unul dintre participan|i nu a suIerit mai mult dect o sigur traum care
implic pierderea constien|ei. Leziunea sever a Iost deIinit printr-un minimum de 7 zile
de amnezie post-traumatic (post-traumatic amnesia- PTA), numrul zilelor PTA Iiind
msurat obiectiv cu Scala PTA Westmead (Shores, Marosszeky, Sandanam, 1986).
Autorii arat c suportul social reprezint un predictor negativ al depresiei cu 40.
Nevoile exprimate de adul|ii cu TCC au constat n cel pu|in urmtoarele aspecte:
1. Suport Social Expresiv:
- nevoia de a Ii acceptat de al|i oameni, de a avea prieteni (Ies n oras singur
sambata doar pentru a spune colegilor de la servici ca am iesit n oras),
- nevoia de a se sim|i iubit,
- nevoia ca prietenii s se comporte exact ca nainte (vreau apropiere),
- nevoia de a cunoaste oameni noi,
72
- nevoia de a Ii ntr-o rela|ie (este Ioarte greu s cunosc si s conversez cu
oamenii, mi este Ioarte greu s-mi Iac prieteni. Oamenii se vor uita la mine si vor crede
ca sunt diIerit. Simt asta, Da, sunt diIerit chiar si acum. Am nevoie s simt ca sunt iubit,
sunt singuratic, prietenii care au Iost alturi de mine au disprut. Sunt tot acas),
- nevoia de a Ii capabil s vorbesti despre gndurile, problemele, emo|iile proprii, s
vorbesti despre solu|ii,
- nevoie de apropiere si comunicare cu oamenii.
2. Suport instrumental:
- nevoia de a avea activitate (mi este dor de vremurile cnd puteam s Iac sport).
- prestarea unei meserii,
- nevoia unui loc de munc.
Nevoile exprimate de ngrijitori:
1. Suport instrumental:
- nevoia unui grup social, unui loc unde s se poat duce,
- nevoia unui program de lucru,
- nevoia unei vacan|e separate,
- nevoia de ajutor atunci cnd nu se simte bine,
- nevoia de mai multe activit|i.
2. Suportul emo|ional:
- nevoia de servicii: servicile ajuttoare se ncheie prea devreme, ele trebuie urmate
de servicii de consiliere, pentru a vorbi, pentru exprimare emo|ional,
- nevoia de inIorma|ie si educa|ie: inIorma|ia nu este suIicient, nici mcar nu stiu
ce anume s cer. Oamenii nu stiu nimic despre leziuni traumatice cerebrale... este nevoie
ca oamenii s stie despre TCC. Scoala la care merge copilul nu are nici cea mai mic idee
despre ce este o leziune cerebral. Publicul trebuie educat. Publicul trebuie educat.
Lipsa banilor joac un rol important n prezicerea strii psihologice, a rezultatelor,
stresului la pacien|ii cu TCC. Explic 13 din rata depresiei. Pentru unii lipsa banilor a
Iost o piedic n calea ndeplinirii activit|ilor dorite, a dus la reducerea contactului
social. Pentru al|ii a produs o dependen| de Iamilie. Pentru mul|i lipsa banilor a Iost o
consecin| a inabilit|ii de a se ntoarce la munc. Lipsa banilor mpreun cu problemele
implicrii si suportului apropiat explic 28 din varian|a depresiei la pacien|ii cu TCC.
Pentru mul|i supravie|uitori ai leziunilor traumatice si pentru ngrijitorii lor,
depresia nu dispare cu timpul. Mai mult de jumtate din participan|ii acestui studiu au
raportat un nivel al depresiei semniIicativ din punct de vedere clinic. Femeile sunt mai
predispuse la depresie si n aceast popula|ie.
n contrast cu rspunsul emo|ional al ngrijitorilor au Iost rare cazurile n care
pacien|ii cu TCC s plng sau s exprime triste|e n legtur cu boala lor. Doar doi
dintre adul|ii bolnavi au plns cnd au vorbit de vie|ile lor. Rspunsurile au variat de la
resemnare pn la situa|ia n care evenimentul era interpretat pozitiv: Am dou vie|i, am
avut o via|, aceea persoan a murit. Am alt via|, sunt alt persoan, pentru mine
leziunea cerebral a Iost un nceput, nu un sIrsit.
n ciuda trecerii anilor, to|i n aIar de trei ngrijitori au exprimat triste|e constant.
Att barba|ii ngrijitori, ct si Iemeile au plns n timpul interviului. Acest sentiment de
triste|e cronic a Iost clar ilustrat de unul din prin|ii unei paciente: Nu trece o zi Ir ca
eu s plng n interiorul meu. Trecuser mai mult de 6 ani de cnd accidentul Iiicei lor
avusese loc. Persisten|a simptomelor depresiei este un indicator puternic al Iaptului c
73
Iactorii generatori ai suIerin|ei ngrijitorului nu dispar si nu sunt usor de ajustat cu timpul.
Att Iuria, ct si triste|ea continu s Iie o consecin| a acomodrii cu aceast situa|ie de
via| pentru aproximativ unul din patru ngrijitori. Aceste sentimente au Iost descris de o
Iemeie Iurioas si neIericit al crei so| Iusese rnit: Triesc cu un brbat care este n
via| dar nu este so|, nu este tat, nu are o via|- nu este nicio bucurie n via|a noastr.
Nivelul de dizabilitate nu a avut nicio legtur cu depresia pentru pacien|i. In
contrast, scorul total al dizabilit|ii a Iost un indicator important al depresiei ngrijitorilor
(explic 15 din variabilitatea depresiei la ngrijitori). Si alte studii arat c dizabilitatea
pacientului se asociaz cu stresul ngrijitorilor (Oddy et al., 1978), sentimentul de povar,
suIerin|a psihologic (Kreutzer et al., 1994). Majoritatea ngrijitoriilor au raportat Iaptul
c au avut nevoie de servicii de asisten| si suport instrumental si expresiv (lipsa
suportului apropiat explic 39 din variabilitatea depresiei la ngrijitori). Rspunsurile
ngrijitorilor au reIlectat nevoia unor programe de activitate pentru adul|i cu TCC si
consiliere sau ajutor din partea cuiva care s n|eleag problema cu care se conIrunt ei.
Responsabilit|ile n timpul ngrijirii au Iost accentuate de anumi|i ngrijitori (Cnd
aceste lucruri se ntmpl crezi c dureaz sptmni, luni, dar nu dureaz pentru
totdeauna.....acea responsabilitate care va Ii mereu acolo nu are sIrsit... Lupta continu si
nu va Ii niciodat usor). Suportul a Iost la Iel de important si pentru ngrijitori: caut pe
cineva cruia s m destnui, nu am un partener si nu am libertate, am nevoie de
cineva cu care s vorbesc (Douglas si Spellacy, 2000).
Armas si Avram (2009) au relevat aspecte interesante cu privire la percep|ia
suportului n situa|ia riscului inunda|iilor. Cu privire la tipul de suport expectat subiec|ii
au enun|at mai multe variante de suport: Iinanciar (20, 14 subiec|i), ajutor prin munc
(28, 19.6 subiec|i ), moral (10, 7 subiec|i), bunuri materiale (37, 25.9 subiec|i) si
combina|ii din aceste variante (inclusiv alimente, gzduire) (35, 24.5 subiec|i), dar au
Iost si presoane care nu au declarat nimic la acest item (13, 9.1). Rezultatele statistice
arat printre altele:
- subiec|ii care asteapt suport Iinanciar si material sunt predispusi s acorde mai
mult responsabilitate autorit|ilor pentru un eventual dezastru, comparativ cu subiec|ii
care au celelalte categorii de asteptri;
- subiec|ii care astept suport moral, ajutor cu Ior| de munc si suport mixt
apreciaz c inunda|iile vor aIecta mai mult rela|iile cu prietenii, cunostin|ele din
localitate; cei care astepat suport Iinanciar si material ntrevd c rela|ile sociale nu vor
Ii tot att de mult aIectate;
- cei care astept suport Iinanciar anticip scderea numrului de persoane care vor
acorda suport;
- subiec|ii care prevd c vor avea nevoie de suport material se asteapt n mai mic
msur la ajutorul Iamiliei;
- se bazeaz cel mai mult pe Iamilie cei care asteapt suport moral;
- cei are asteapt suport material au expecta|ia unui ajutor mai mare din partea
oIicialit|ilor locale, cea mai mic expecta|ie pentru oIicialit|ile locale o au cei care se
bazeaz pe ajutor cu participare la munc;
- cele mai mari expecta|ii de ajutor din partea guvernului, au aceia care se gndesc
c vor avea cel mai mult nevoie de suport material.
36=&8+6* =7"F&7&)"#* perceput este un Iactor protector sau Iactor moderator n
rela|ia stresor- nivel de stres. oac un rol major n atenuarea eIectelor nocive ale
74
evenimentelor stresante si, prin urmare, n reducerea inciden|ei mbolnvirilor. El este
legat de rezultate precum reabilitarea, reducerea riscului recderilor, depresiei, cresterea
Iunc|ionalit|ii si calit|ii vie|ii.
Decisiv este crearea unui mediu de comunicare adecvat si stimulator, Ir conIlicte.
Vizitele prietenilor si atitudinile lor pozitive cresc percep|ia calit|ii vie|ii unui om bolnav.
Se recomand ca aceste vizite s Iie scurte si precedate de un instructaj din partea
medicului, psihologului sau Iamiliei cu privire la starea de sntate a pacientului.
Trebuie evaluat nevoia bolnavului de a Ii inIormat corect si periodic cu privire la
gradul de recuperare, la importan|a continurii tratamentului pentru mbunt|irea
prognosticului si acceptarea deIicien|ei. Colaborarea cu psihologul i d posibilitatea
construirii propriei reabilitri, a ncercrii de reinser|ie social si chiar reluarea activit|ii
proIesionale. Reabilitarea psiho-social este un deziderat activ att pentru pacient si
Iamilie, ct si pentru proIesionistii recuperrii.
Pentru asigurarea rela|iilor sociale se propune introducerea pacientului in
programe de suport psihosocial. O strategie se numeste 'crearea unui cerc de prieteni.
Un ,Cerc de Prieteni este un grup de oameni care se ntlnesc periodic pentru c sunt
prieteni si doresc s ia parte la via|a si deciziile unei anumite persoane la care |in cu
adevrat. n general, cercul este Iormat din membri de Iamilie, prieteni, membri ai
comunit|ii, reprezentan|i ai serviciilor umanitare si al|ii care aleg s devin implica|i n a
ajuta o anume persoan (numit ,focus person) n realizarea viselor ei. Pentru Iamilii
,Cercul de Prieteni a devenit un mod de a rezolva situa|iie sau crizele aprute ct si un
mod de a planiIica viitorul.
Desi s-a scris mult despre procesul crerii si utilizrii unui cerc, Iiecare este diIerit -
si trebuie s Iie - deoarece ar trebui s rspund direc|iei unui individ si viziunii lui
personale.
Un ,Cerc de Prieteni poate ajuta un copil, un adolescent, un adult sau un om n
vrst s Iac Ia| unei variet|i de probleme zilnice, crize personale si decizii. Un cerc
este creat n jurul unei persoane cu o dizabilitate, n rspuns la obstacolele pe care
societatea le aseaz n Ia|a ei. Cercul ajut la rezolvarea acestor probleme. Prietenii pot
ajuta n cazul sentimentelor de Irustrare si durere, si pot srbtori victoriile pentru c stiu
ct de nsemnate sunt. Un ,Cerc de Prieteni poate ajuta si la planiIicarea viitorului si la
transIormarea acestuia n realitate.
Programul destinat crerii unui ,Cerc de Prieteni presupune urmtoarele etape:
Fa:a 1. crearea unui Cerc de Prieteni.
Ca punct de nceput, se realizeaz o list de prieteni n care se includ to|i oamenii cu
care focus person are contact. Decizia de a invita o persoan depinde de mai mul|i Iactori:
- cine cunoaste acea persoan;
- n ce circumstan|e a Iost Iacut introducerea;
- ce ar putea s aduc n conversa|ii (idei, resurse, rela|ia cu focus person).
Alte elemente de luat n considerare:
- cine sunt cei mai importan|i oameni din via|a acestei persoane;
- ct de des au contacte;
- cine are cele mai multe legturi cu persoana;
- cine lipseste;
- unde se aIl n cadrul cercului si n rela|ie cu persoana.
PlaniIicarea primei ntlniri const n rezolvarea urmtoarelor probleme:
75
- locul si momentul ntlnirii: n locuin|a unui participant sau pe un teren neutru
cum ar Ii scoala sau librria; locul trebuie s Iie accesibil, conIortabil si potrivit pentru
purtarea unei conversa|ii;
- cine va Iacilita discu|iile: de obicei este ales cineva din aIara Iamiliei, sarcina
acestuia va Ii s modereze discu|iile, s aib grij ca Iiecare participant s Iie auzit si s
stabileasc durata interven|iei pentru Iiecare;
- tema discu|iilor: n unele cazuri prima ntlnire are ca scop cunoasterea
participan|ilor, adic are mai mult un caracter social si este mai pu|in direc|ionat ctre a
rezolva o problem anume. n alte cazuri se opteaz pentru discu|ii mai intense, orientate
ctre un scop anume si realizarea unui obiectiv.
- materiale necesare: un suport de scris, markere, aparat de nregistrat, etc. O
persoan poate avea sarcina de nota ideile principale astIel nct sa Iie vzute de to|i
participan|ii.
Propunere de organizare:
1) Introducerea si Iormularea scopului:
- introducerea: Iiecare participant se introduce cercului si men|ioneaz rela|ia sa cu
focus person. Daca doreste, poate povesti ceva legat de aceast rela|ie, o ntmplare, rolul
n cadrul rela|iei. Focus person trebuie s aib oportunitatea de a se prezenta.
- scopul ntlnirii: se stabilesc obiectivele. De obicei Cercul de Prieteni se reuneste
pentru a n|elege focus person, a identiIica planuri de realizare a unui scop, a dezvolta
strategii pentru aceste planuri si a oIeri suport pe parcurs.
2) ProIilul personal - crearea contextului: dup etapa introductiv urmeaz
concentrarea aten|iei asupra focus person:
- originea si evenimentele anterioare: o scurt trecere n revist a vie|ii,
experien|elor, inclusiv a evenimentelor critice;
- ntocmirea unei hr|i a rela|iilor: cine sunt persoanele cunoscute, categorizarea lor
(Iamilie, prieteni, comunitate, etc.), descrierea gradului de apropiere si a eIectului pozitiv
sau negativ al rela|iei;
- ntocmirea unei hr|i a obiceiurilor personale: petrecerea timpului, momentul
trezirii, locurile Irecventate, scopul, perioada, compania, ce se ntmpl n week-end, la
evenimente speciale.
- stabilirea persoanei care Iace alegerile n via|a focus person: ntocmirea unei liste
a propriilor alegeri si a unei liste a alegerilor Iacute de al|ii (locuirea, alimenta|ia,
momentul trezirii, socializarea, petrecerea timpului liber, etc.);
- revizuirea strii de sntate n prezent: stabilirea indicilor de sntate, ngrijirea
special, medica|ia, problemele temporare si Ielul n care aIecteaz via|a;
- identiIicarea elementelor care genereaz respect si Iormarea rela|iilor: ce
ncurajeaz oamenii pentru a l cunoaste mai bine si ce i descurajeaz din ce Iace si ce
spune (un zmbet, o dispozi|ie bun, o atitudine neplcut, autocomptimirea, etc.);
- ce Iunc|ioneaz si ce nu : clariIicarea lucrurilor care ajut persoana n integrarea
social si a celor care o mpiedic;
3) Sumarizarea si n|elegerea temelor.
Fa:a 2. a doua intalnire.
Cercul de Prieteni este un proces continuu. Ei au ajuns s se cunoasc ntre ei si pe
focus person, dar oprirea la acest punct este contrar scopului. A doua ntlnire are ca
obiectiv clariIicarea gradului de realizare ale obiectivelor grupului.
76
1) Ce trebuie ndeplinit - identiIicarea problemei: se stabilesc scopurile n Iunc|ie de
capacitatea focus person de a le realiza. Se au n vedere:
- aspira|iile, pasiunile;
- temerile limitrile, ngrijorrile;
- preIerin|ele;
- capacitatea de a realiza aceste preIerin|e;
2) Momentul rezolu|iilor si al ac|iunii: discu|ia se centreaz pe identiIicarea
modalit|lior de ac|iune ce vor ajuta focus person n ndeplinirea obiectivelor:
- modul de ac|iune pe care doreste s l urmeze;
- strategiile utilizate;
- analiza posibilelor piedici;
- ce se poate Iace pentru a nltura obstacolele, rolul Iiecrui participant n acest
demers;
- cum se va nregistra progresul ob|inut;
- ce anume se nva| din aceast experien|;
3) Ajungerea la un consens: este esen|ial ca Iiecare ntlnire s se Iinalizeze cu o
clariIicare a progresului ob|inut si a sarcinilor Iiecrui participant.
4) Continuarea si planiIicarea permanent:
- decizia de rentlnire: unele cercuri aleg s se ntlneasc periodic, altele se
ntlneasc atunci cnd consider c este necesar;
- trimiterea mul|umirilor pentru participare urmate de diverse comentarii: un gest de
considera|ie prin care se reamintesc membrilor ndatoririle lor si li se mul|umeste pentru
participare;
- stabilirea prerogativului membrilor de a convoca o nou ntlnire: de cele mai
multe ori persoanele apropiate de focus person simt nevoia s reuneasc cercul. Fiecare
membru trebuie s ia la cunostiin| c au dreptul si responsabilitatea de a reuni cercul
atunci cnd consider c este necesar.
Extinderea si rennoirea Cercului de Prieteni: via|a se schimb n permanen|, la Iel
si prieteniile. Membrii Cercului de Prieteni se schimb de asemeni: unii pleac, al|ii sunt
invita|i s se alture, acesta Iiind un lucru normal. Via|a este o srbtoare n comunitate si
legturile dintre membrii si, nimeni nu poate tri izolat de ceilal|i si acesta este rolul
prietenilor (vezi Maiorescu, 2009).
36=&8+6* ?#D"*"#*1 Integrarea familial este legat de dezvoltarea rela|iilor dintre
pacient si membrii Iamiliei, rude, persoane semniIicative n diverse perioade ale vie|ii.
Aici sunt incluse categorii de rela|ii diverse, n Iunc|ie de vrsta subiectului. De exemplu,
pentru un copil, rela|iile cu prin|i, rude, prieteni, pentru un adult rela|iile cu rude,
prieteni, so|/so|ie si copii. Un copil mutat din Iamilia de apartenen| este traumatizat prin
segregare si pierde elementele esen|iale ale integrrii. Un adult care nu se poate muta din
casa prin|ilor si nu poate duce o existen| independent conIorm vrstei, pierde aspecte
esen|iale legate de integrarea personal. Pentru o integrare eIicient se impun anumite
condi|ii: pentru un copil - existen|a unor rela|ii ct mai apropiate cu Iamilia, iar pentru un
adult - asigurarea unei existen|e demne, cu rela|ii diverse n cadrul grupurilor sociale n
comunitate.
Relajia cu prinjii. Prin|ii au deseori preocupri reIeritoare la sntatea si viitorul
copilului lor, recunoscnd Iaptul c boala poate aIecta practic toate aspectele snt|ii.
77
Aceste ngrijorri pot Ii speciIice (legate de opera|ie) sau pot Ii nespeciIice (Ielul n care
copilul va putea Iunc|iona n societate). Vrsta pacien|ilor mai tineri este asociat cu o
ngrijorare mai mare din partea prin|ilor, astIel este posibil ca pentru copiii mai mici
prin|ii s simt o nesiguran| privind prognoza de viitor, iar aceasta este exprimat ca o
mare ngrijorare (Goodin, 1985, apud. Maiorescu, 2009).
Unele studii au vizat culegerea de date despre modul de via| al pacien|ilor adul|i
dup un traumatism craniocerebral. S-a gsit c majoritatea prin|ilor credeau c Iiul/Iiica
lor era incapabil s locuiasc pe cont propriu. Cei care locuiesc cu Iiul/Iiica ce a suIerit
un traumatism cerebral sper n mai bine si Ioarte pu|ini dintre ei descriu situa|ia ca
imposibil. La zece sau cincisprezece ani dup traum, situa|ia se schimb n mai ru
pentru Iamiliile n care un pacient locuieste nc cu prin|ii. Mariajul prin|ior are mult de
suIerit, tatl se simte prsit datorit so|iei sale care si devoteaz ntreaga energie
ngrijirii copilului cu deIicien|e. Mai mult, Iamilia a devenit izolat social, deoarece
cunostin|ele si prietenii au ncetat s-i viziteze (Tupper & Cicerone, 1991).
Relajia cu rudele a Iost analizat n cercetri: ntr-un an schimbrile mentale si
comportamentale ale pacientului au Iost asociate cu cresterea semniIicativ a stresului
ntre rude, n timp ce nu existau deIicite Iizice si de limbaj/vorbire. Povara grea a rudelor
a Iost asociat cu o varietate de aspecte Iizice si psihice ale bolnavului: lipsa controlului
emo|ional, scderea energiei, imaturitate, rceala emo|ional, neIericire, cruzime, lipsa de
rezonabilitate. Adugnd schimbrile n personalitatea pacientului, s-a subliniat c
suportarea poverii din partea rudelor a Iost prezis de structura lor de personalitate
(ibidem.).
Relajia cu frajii. Cercetrile eviden|iaz n cazul copiilor att grija deosebit, ct si
discordia si animozitatea dintre Ira|i atunci cnd unul este bolnav. Mul|i prin|i ar Ii
impresiona|i de nivelul preocuprii si empatiei maniIestat de copiii lor zi de zi. n timp ce
prin|ii ar putea sim|i c trebuie s Iie mediatori ntre Ira|i, avnd grij s nu Iie de partea
unuia dintre ei si s-l neglijeze pe cellalt, Ioarte des, Ira|ii sunt implica|i intens n rela|ia
dintre ei, ntre protectivitate si resentiment. Studiile au eviden|iat c Ira|ii si pun deseori
ntrebri despre viitor, n special privind ngrijirea celui bolnav n momentul n care
prin|ii nu mai sunt capabili s o Iac. Chiar si Ira|ii mai mici si pot asuma n schimb un
rol protector, dar un rol care poate Ii diIicil de acceptat pentru ambii Ira|i. Mul|i Ira|i
sntosi sunt mpr|i|i ntre o protectivitate mare Ia| de Iratele bolnav si un resentiment
puternic Ia| de aten|ia pe care acesta o primeste sau jena datorat comportamentului lui
nepotrivit sau neobisnuit. Unii Ira|i sunt interesa|i mai degrab de punctul de vedere
practic (cum voi avea grij de Iratele meu dup decesul prin|ilor?) si al responsabilit|ii
(vreau s mi protejez Iratele/sora).
Pubertatea si ntlnirile ntre parteneri sunt o alt problem cu care se conIrunt
prin|ii si Ira|ii, n special situa|ia diIicil privind diIeren|ele reale ntre nivelurile de
maturitate, att Iizice ct si emo|ionale, si Iaptul c Iratele mai tnr poate Ii mai matur
dect cel mai n vrst.
Cnd Iratele mai tnr si asum o independen| mai mare mergnd la Iacultate sau
mutndu-se naintea celui mai n vrst, acest lucru creaz o situatie diIicil pentru to|i
membrii Iamiliei. Fratele sntos tinde s se concentreze asupra sentimentelor Iratelui sau
sorei bolnave n aceast situa|ie: cum ar putea s mearg mai departe si s se dezvolte
Ir ca cellalt s se simt lsat n urm.
78
Fra|ii sntosi simt deseori o nevoie de independen| Ia| de rela|iile intense din
interiorul Iamiliei, indiIerent ct de apropia|i ar Ii si este posibil s le Iie diIicil s
men|ioneze aceast dorin| ctre prin|i. Totusi, ei au o nevoie real s si stabileasc o
identitate n aIara Iamiliei, Ir probleme si crize.
Fra|ii exprim sentimente de vinov|ie pentru c ei sunt sntosi si ngrijorare c
problemele lor sunt nesemniIicative n compara|ie cu problemele medicale cu care se
conIrunt Iratele bolnav. Rezult o anume rezisten| des ntlnit de a discuta despre ei
nsisi sau despre nevoile lor pe care s-au obisnuit n timp s nu le ia n considerare. Cu
toate acestea, au nevoie de oportunitatea de a discuta despre ei ca indivizi, nu numai n
rela|ie cu Iratele lor. Pentru copiii care au nva|at s pun nevoile altora naintea nevoilor
proprii, aceast oportunitate de a Ii ,egoisti este crucial n propria dezvoltare.
Prin|ii au apreciat Iaptul c li s-a adus la cunostiin| experien|ele Ira|ilor care s-au
conIruntat cu aceste situa|ii. Acestia pot reprezenta vocea copiilor care sunt probabil prea
tineri pentru a putea s exprime clar sentimentele lor.
Fra|ii au nevoie de spa|iul lor, Ir adul|i si prin|i, pentru a si exprima temerile si
ngrijorrie Ir s Iie considera|i de ctre acestia ,egoisti, ,ri sau ,morbizi. Ei au
nevoie s vorbeasc despre Irica de moarte si de boal, ct si despre planurile lor de
viitor; att n rela|ie cu Iratele bolnav ct si pe cont propriu (vezi Maiorescu, 2009)
Relajia de cuplu. Membrii unui cuplu se conIrunt cu urmtoarele probleme n
momentul n care unul dintre ei primeste diagnosticul unei boli:
- un diagnostic reprezint un test al rela|iei de cuplu care implic emo|ii puternice si
mecanisme de coping. Aceast experien| i poate ndeprta sau apropia pe cei doi
parteneri.
- patologia va aIecta n mod diIerit Iiecare partener n Iunc|ie de rolul su n rela|ia
de cuplu si de strategiile de rezisten| la stres, dar rspunsul la probleme va aIecta rela|ia
de cuplu n ansamblu;
- este important ca partenerul diagnosticat s vorbeasc deschis despre situa|ia n
care se aIl si despre tririle lui. Partenerul sntos trebuie s Iie inIormat cu privire la
maniIestrile bolii si istoria medical a partenerului, pentru a l ajuta s se descurce si a
urmri posibilele semne sau simptome ale recderilor;
- pentru partenerul sntos, separarea Iizic si emo|ional ndelungat de parnenerul
bolnav poate Ii Ioarte diIicil. Chiar dac exist suport din partea prietenilor sau Iamiliei,
singurtatea si ntrebrile insistente ale copiilor despre printele absent aIecteaz starea
emo|ional (Goodin, 1985, apud ibid.).
Relajia soj-sojie are de pierdut atunci cnd unul din parteneri se mbolnveste.
Aceast rela|ie este mai pu|in stabil dect cea dintre printe-Iiu/Iiic matur/. Mamele
sunt n general capabile s accepte sau s tolereze comportamentul de dependen|
speciIic copiilor si consider schimbrile ,aproximativ satisIctoare. Foarte pu|ini so|i
au reusit s Iac asta. So|ul/so|ia trieste o incertitudine social, nu poate plnge decent,
nu poate divor|a cu demnitate sau cu buna constiin|, iar nevoile lui/ei sexuale sau
aIective sunt Irustrate. Dac Iamilia are copii mici, so|ul/so|ia se conIrunt cu diIicultatea
loialit|ilor divizate. Mai mult, el/ea poate sa nu aib posibilitatea sus|inerii din partea
celorlal|i membrii ai Iamiliei sau de la prieteni apropia|i. Rezultatele studiilor au artat c
din nou pacien|i cstori|i la prima examinare, sapte erau divor|a|i n anii urmtori, chiar
dac aveau copii; jumtate dintre pacien|i au cutat parteneri cu deIicien|e (Tupper &
Cicerone, 1991).
79
Programele psihoeducajionale s-au ampliIicat n ultimii zece ani dovedindu-si
eIicien|a si indispensabilitatea. Ele se adreseaz att Iamiliilor bolnavilor, ct si
pacien|ilor. Psihoeduca|ia implic o acumulare de inIorma|ii privind boala (cauze,
simptome speciIice, evolu|ie, tratament, sanse de recuperare) rspunznd ntrebrilor
ndrept|ite si uneori disperate ale prin|ilor: de ce?, cum?, ct va dura?, ce ne Iacem?.
Psihoeducajia familiei se centreaz pe constituirea unor rela|ii de colaborare cu
echipa terapeutic care poate decide strategii care nu necesit scoaterea bolnavului din
mediul Iamilial. Familia nu este blamat pentru boala pacientului sau pentru
particularit|ile atmosIerei Iamiliale (de care, Ioarte probabil, nu este constient), ci
stiindu-se sus|inut de echipa proIesional poate ac|iona beneIic. Din Iaptul c, de cele
mai multe ori, Iamilia constituie mediul n care pacientul si petrece cea mai mare parte a
timpului su, rezult c psihoeduca|ia Iamilial reprezint o verig important a
reabilitrii. Unii autori aduc n discu|ie utilizarea modelului psihoeduca|ional Iamilial si
n cazurile n care bolnavii nu locuiesc mpreun cu Iamilia. Psihoeduca|ia Iamiliei se
Iace cu consim|mntul acesteia, de obicei preIerndu-se grupul multiIamilial.
Interac|iunile care survin n grup, discu|iile, schimburile de experien| alturi de
interven|iile de tip inIorma|ional ale moderatorului grupului, creeaz un climat care
Iaciliteaz n|elegerea si acceptarea bolii psihice de ctre Iamilie. Se aIirm c
psihoeduca|ia n grup multiIamilial este, probabil, dup medica|ie cel mai eIicient
tratament pentru aIec|iunile neurologice din punct de vedere al raportului cost-beneIiciu
(Tosa, 2009).
Programul psihoeducajional care priveste Iamilia are ca obiective generale:
- ajutarea acesteia s triasc alturi de membrul bolnav;
- ajutarea acesteia s Iac Ia| situa|iei si s intervin, avnd cunostin|ele necesare
despre boal.
Principalele obiective speciIice ale psihoeduca|iei sunt urmtoarele:
- recunoasterea si n|elegerea simptomelor de boal;
- acceptarea bolii;
- constientizarea necesit|ii unui tratament de lung durat;
- cunoasterea eIectelor principale si secundare ale medica|iei;
- cresterea complian|ei terapeutice;
- gsirea unor strategii de adaptare a pacientului la comunitate pentru a-l reinsera n
societate si a-l Iace independent;
- Iacilitarea comunicrii si a stabilirii unor rela|ii de prietenie ntre membrii
grupului.
Exist mai multe etape de interven|ie. n primul rnd, se Iace o evaluare a Iamiliei.
Aceasta trebuie s urmreasc:
- sistemele de valori, credin|ele, expecta|iile si obiectivele care reunesc sau dezbin
membrii Iamiliei;
- maniera n care Iamilia n|elege boala (eventuale prejudec|i, convingeri eronate,
inIorma|ii deja cunoscute);
- modelele de comunicare Iamilial;
- situa|ii problematice speciIice si instrumentele de care dispune Iamilia pentru a le
Iace Ia| (vezi Tosa, 2009).
80
Metodele de evaluare a Iamiliilor sunt observa|ia direct a membrilor Iamiliei si a
interac|iunilor dintre acestia, chestionare, jocuri de rol, sarcini structurale care permit
vizualizarea anumitor interac|iuni si teste de evaluare a Iunc|ionrii Iamiliale.
Prima etap a intervenjiilor familiale comportamentale este educa|ia Iamiliei n
ceea ce priveste boala si tratamentul ei. Sunt recomandate dou sedin|e. n prima sedin|
sunt oIerite inIorma|ii generale despre boal, Iactori etiologici, ipoteze etiologice si
simptomatologie. Bolnavul este invitat s si descrie boala n Ia|a membrilor Iamiliei. La
rndul lor, acestia si vor exprima sentimentele pe care le experimenteaz n aceast
situa|ie. n a doua sedin|, terapeutul aduce n Ia|a Iamiliei argumente n Iavoarea
tratamentului si a unui managament adecvat al stresului.
Etapa a doua a intervenjiilor familiale comportamentale const n antrenamentul
abilit|ilor de comunicare. Se intervine asupra deIicitelor identiIicate n comunicarea
Iamilial (comunicarea poate Ii intruziv, ostil sau/ si culpabilizat, iar solicitrile de
schimbare pot s Iie exprimate ntr-o manier inacceptabil). Pentru modiIicarea
interac|iunilor Iamiliale, se urmreste nv|area a patru abilit|i-cheie de comunicare:
- exprimarea sentimentelor po:itive - amelioreaz ambian|a Iamilial, construieste
un climat pozitiv si suportiv, creste motiva|ia pentru schimbare;
- ascultarea activ - Iaciliteaz comunicarea intraIamilial si amelioreaz maniera
n care se rezolv crizele si problemele;
- exprimarea in manier po:itiv a unei cereri de schimbare - scade rezisten|a la
schimbare a tuturor membrilor Iamiliei;
- exprimarea sentimentelor negative - se constituie n semnale de alarm, Iurnizeaz
Ieed-back-uri pentru comportamentele inadecvate si evit acumularea de aIecte brutale.
Ultima etap a intervenjiilor familiale comportamentale este antrenamentul
rezolvrii de probleme. n acest Iel, Iamilia este antrenat s Iac Ia| problemelor
cotidiene. Aceast etap urmreste sapte pasi:
a. alegerea unui 'secretar dintre membrii Iamiliei, care va nota rezultatul
discu|iilor care apar n derularea sedin|ei;
b. identiIicarea unei probleme speciIice, descrise cu participarea tuturor membrilor
Iamiliei, care adopt o atitudine de ascultare activ;
c. identiIicarea n grup a solu|iilor posibile- cel pu|in cinci- (brainstorming);
d. discutarea avantajelor si dezavantajelor Iiecrei solu|ii propuse;
e. alegerea celei mai bune solu|ii;
I. identiIicarea strategiilor de punere n practic a acestei solu|ii;
g. trasarea de sarcini privind aplicarea acestor noi strategii n situa|ii din via|a
cotidian (teme pentru acas) urmat, n sedin|ele urmtoare, de veriIicarea lor (vezi
Tosa, 2009).
3=8"T"%6* &?/8"+ 5/ )&D6%"+#8/ |ine de dou entit|i:
1. implicarea oIicialit|ilor locale n solu|ionarea unor probleme ale unui grup sau
unei Iamilii, ori individ aIlat n impas;
2. implicarea cet|enilor, vecini mai apropia|i sau mai deprta|i n ajutorarea celor
aIla|i ntr-un context neIavorabil.
Drabek a ajuns la concluzia c subiec|ii care se simt mai sprijini|i sunt aceia care au
trit mai mult n comunit|ile lor, au un nivel nalt de atasament Ia| de comunitate,
81
percep politicile locale ca Iavorabile, de ncredere, au apartenen| la organiza|ii locale
(Drabek, 1986).
S-a descoperit c increderea si implicarea in comunitate sunt puternic asociate. Cei
care particip activ n comunitate sunt n general mai ncreztori si mai demni de
ncredere dect vecinii lor, comparabil mai pasivi. Reversul este c indivizii care au
ncredere n ceilal|i sunt mult mai nclina|i spre implicare comunitar. IndiIerent de
ordinea sau de caracterul simultan al apari|iei celor dou Ienomene, este evident
existen|a unei legturi substan|iale ntre nclina|ia ctre ncredere si gradul de implicare n
comunitate. Cnd oamenii sunt implica|i pe plan civic, ei au un control mai mare asupra
direc|iei n care evolueaz comunitatea si construiesc rela|ii cu al|i membri activi,
ntrind si ncurajnd ulterior interac|iunile oneste si deschise (Putnam, 2000).
Alternativ, n comunit|ile cu niveluri joase de angajament civic, sistemul
democratic tinde s Iie sever provocat. Deoarece unele dintre principiile de baz
democratice sunt participarea si regula maforitjii, o democra|ie nu poate supravie|ui
mult timp Ir suportul unei pluralit|i a membrilor si. n cazul n care comunit|ile cred
c nu sunt reprezentate obiectiv si devin descurajate politic, apare un poten|ial
semniIicativ pentru revolu|ia politic si social (Miller, 1974).
S-a ajuns la concluzia c gradul de colaborare si implicare necesar pentru crearea
capitalului social si a unei comunitji morale nu poate Ii dobndit prin decizia de
investijie rajional. Individul trebuie s devin deprins cu normele morale si valorile unei
comunitji ba:ate pe incredere. Cu toate acestea, comunitatea nssi trebuie s adopte
norme integrale nainte ca ncrederea s devin deplin generalizat printre membrii si
(Fukuyama, 1995).
Organiza|iile locale se pot baza pe Ior|a de a controla ac|iunile si sentimentele
publice, dar, bazndu-se pe utilizarea Ior|ei n locul ncrederii: ns pentru a men|ine
ordinea aceast variant prezint o eIicien| mai sczut, costuri mai mari si neplcere
crescut spre deosebire de consecin|ele aplicrii ncrederii mutuale sau a altor metode
mai pu|in duntoare din punct de vedere social (Putnam, 2000).
Legat de participarea vecinilor, House (1983) a identiIicat trei seturi de Iactori care
au implica|ii n asigurarea unui suport comunitar oamenilor aIla|i n impasul existen|ial
datorat unor evenimente neIaste:
- caracteristicile individuale: Iactori de personalitate care predispun oamenii s Iie
mai altruisti - sociabilitatea, disponibilitatea, spiritul de ntr-ajutorare sunt nsusiri ce
predispun oamenii s si ajute vecinii aIla|i n impas;
- propriet|ile rela|iilor interumane: trinicia si cooperarea n rela|iile de vecintate
- contextul comunit|ii: cultura rela|iilor de sprijin, responsabilitatea Iactorilor de
decizie (House, 1983).
Dunkel-Schetter si Skokan au identiIicat acele caracteristici individuale care
predispun oamenii s acorde suport celor npstui|i:
- credin|a c omul nu poate controla evenimentele;
- empatia pentru soarta bolnavului; experien|a personal n situa|ii stresante;
- credin|a c a oIeri suport implic doar costuri mici;
- capacitatea de a recunoaste si ac|iona n acord cu presiunile normative pentru a
oIeri suport n situa|ii presante (Dunkel-Schetter, Skokan, 1990).
Studii reIeritoare la relajiile interumane facilitatoare au demostrat c sunt suportive
mesajele clare (care nu sunt ncrcare de ambigiutate) si care duc la cunoasterea Iactorilor
82
stresan|i. De asemenea, studiile au demonstrat c oamenii tind s se sprijine reciproc cnd
descoper c au caracteristici similare sau c triesc n proximitate reziden|ial, de cele
mai multe ori acestia caut s se cunoasc reciproc si s-si mprtsasc experien|a
(Haines et al., 1996).
Stlnacke (2007) a realizat o evaluare dup 3 ani de la prejudiciu studiind rela|ia
dintre "%+/$8#8/# U% )&D6%"+#+/, satisIac|ie vie|ii, suportul social si simptome (depresie,
stres posttraumatic). Lotul a Iost compus din 126 brba|i si 88 Iemei cu TCC (vrsta 15-
61 de ani) n prima Iaz si din 201 pacien|i n Iaza a doua, dup 3 ani de la TCC.
Rezultatele au indicat urmtoarele:
- integrarea n comunitate: Iemeile raporteaz o integrare mai bun ca brba|ii (per
global, pe scale Iemeile sunt mai bine la variabila integrare Iamilial), integrarea
coreleaz negativ slab cu vrsta (-0.19) cu simptomele costcontuzie (-0.27, n special
scalele de integrare social si productivitate) si depresie (-0.33) si coreleaz pozitiv cu
disponibilitatea si interac|iunile sociale (0.15), disponibilitatea si atasament (0.18). Au
Iost corela|ii ntre integrarea n comunitate si satisIac|ia vie|ii. , ns au Iost corela|ii ntre
scalele integrare social si productivitate n raport cu satisIac|ia vie|ii (0.25 si 0.35).
Numai integrarea social si productivitatea au corelat negativ cu simptomele de stres
Integarrea n Iamilie a corelat numai cu satisIac|ia vie|ii Productivitatea a corelat negativ
cu vrsta.
- suport social: Iemeile dispun de un suport social mai bun la dimensiunile
disponibilitate si atasament (nu si la dimensiunea interac|iune social) dect brba|ii
(percep|ie subiectiv). Au Iost corela|ii ntre variabila ,disponibilitate si interac|iune
social cu integrarea social si productivitatea. Ambele subscale ale suportului au
corelat negativ cu depresia.
- satisIac|ia vie|ii: 45 sunt mul|imi|i si chiar Ioarte mul|umi|i de timpul liber, 60
de sntatea psihic, 43 de sntatea somatic, 25 de economii. Nu au Iost diIeren|e
ntre Iemei si brba|i. SatisIac|ia vie|ii a corelat pozitiv cu integrarea n comunitate (la
scalele interac|iune social, productivitate), cu suportul social (ambele subscale) si
negativ cu depresia, stresul posttraumatic, simptomele postcontuzie (dureri de cap,
gre|uri, tulburri de somn, sensibilitate la zgomot etc.).
- simptome postcontuzie: 111 (68) dintre participan|i au avut simptome post-
contuzie. 60 au raportat dureri de cap, 53 oboseal, 52 probleme de memorie, 71
au avut simptome de stres, 76 depresie (dintre care 25 cu depresie redus-moderat,
15 depresie moderat-sever). Femeile au avut scoruri mai mari la simptome, stres,
depresie.
Asadar, integrarea social a Iost mai bun la Iemei, n special pe zona de integrare
casnic, probabil ca rezultat al unui pattern social. Integrarea n comunitate scade cu
vrsta. SatisIac|ia vie|ii scade cnd apar simptome postcontuzie, stres depresie
(Stlnacke, 2007).
Suportul n munc
Cooper, Dewe si ODriscoll arat c multe studii au sus|inut existen|a rela|iei dintre
suport si reducerea stresului, a surmenajului la locul de munc, rela|ia dintre suport si
starea de bine (well-being) n organiza|ie. Suportul social indic importanta inIluen| a
83
experien|elor emo|ionale la locul de munc. Mecanismele prin care suportul social
Iunc|ioneaz pot Ii elucidate analiznd diIeritele tipuri de suport. House distinge patru
tipuri de suport la locul de munc:
1. Suport instrumental (a da ajutor direct, de obicei de natur practic);
2. Suport emo|ional (a arta nteres pentru o problem, a da n|elegere unui anumit
aspect, a se ngriji de ceva, a maniIesta simpatia n caz de diIicult|i);
3. Suportul inIorma|ional (Iurnizarea de inIorma|ii persoanei care are nevoie s
rezolve o problem);
4. Suport evaluativ (Iurnizarea de Ieedback despre modul n care persoana lucreaz,
ceea ce sus|ine stima de sine) (House, 1981, apud. Cooper, Dewe, ODriscol, 2001).
Aceste tipuri de suport, mai ales primele dou, constituie baza multor cercetri cu privire
la impactul suportului social asupra reducerii stresului-surmenaj (Cooper, Dewe,
ODriscol, 2001).
Suportul social poate exercita inIluen| asupra stresului-surmenaj n trei Ieluri
distincte. n primul rnd, poate Ii un efect direct, prin care cresterile n suportul social se
asociaz direct su reducerea surmenajului, indiIerent de numrul si intensitatea stresorilor
pe care individul i ntmpin. Aceast rela|ie este relevat de o corela|ie de prim ordin
ntre variabilele respective (Iigura X.5.). O explica|ie a acestui eIect este aceea c
suportul creste stima de sine, Icnd oamenii mai pu|in susceptibili la impactul stresorilor
din mediu (Cohen si Willis, 1985; Fenlason si Beehr, 1994, adud. ibid.). n aceast
situa|ie stima de sine serveste ca mediator ntre suport si surmenaj.
Suportul social poate s Iunc|ioneze ca o variabil mediatoare n rela|ia stres-
surmenaj. n acest model, stresorii (precum: ambiguitatea de rol, conIlictele,
suprancrcarea) pot determina indivizii s mobilizeze resursele personale de suport, care,
n schimb, ajut la reducerea nivelului de surmenaj (Iig. X.6).
O alt variant a eIectului de mediere apare atunci cnd suportul social aIecteaz
experien|a stresorului mai mult dect a avea un eIect direct asupra surmenajului. De
SUPORT
SOCIAL
SURMENA
PSIHOLOGIC
Figura 1. Rela|ia direct dintre suportul social si
surmenaj (Cooper, Dewe, ODriscol, 2001).
STRESORI SUPORT
SOCIAL
SURMENA
PSIHOLOGIC
Figura 2. Suportul social ca mediator al variabilelor.
84
exemplu, suportul din partea altora poate conduce indivizii la reevaluarea intensit|ii unui
poten|ial stresor (cum ar Ii nivelul de insecuritate a job-ului) sau a semniIica|iei
stresorului asupra strii de bine (well-being) (Iigura X.7. Suportul instrumental si cel
emo|ional se pot asocia cu evalurile subiec|ilor reIeritor la evenimentele de via|
negative/stresori n direc|ie invers. n acest caz, stresorul media: relajia mai mult dect
suportul social.
n Iinal, suportul social poate Iunc|iona ca moderator n rela|ia dintre stresori si
eIectele aIective. n acest scenariu, a avea suport de la al|ii se presupune a atenua
corela|ia dintre stresori si surmenaj, mai ales pentru c suportul i ajut pe indivizi s Iac
Ia| la cerin|ele sarcinilor sau problemelor. Acest model Iace reIerire la ipoteza care
aIirm c rela|ia dintre stresor si surmenaj diIer n Iunc|ie de tipul de suport pe care
persoana l utilizeaz. Cu alte cuvinte, indivizii care primesc suport experimenteaz mai
pu|in surmenajul comparativ cu cei care nu primesc suport, deoarece suportul reduce
consecin|ele poten|iale ale unor evenimente sau circumstan|e posibile. Aceasta se poate
rezolva prin suport instrumental, ajutnd pe concret la solu|ionarea unei probleme, sau
emo|ional, modiIicnd percep|ia cu privire la probabilitatea ca stresorul s aIecteze starea
de bine subiectiv (vezi Iigura X.8.).
Modelul din Iigura X.6. arat un eIect direct al suportului asupra percep|iei
stresorilor, pe cnd modelul din Iigura X.8. sugereaz c suportul inIluen|eaz impactul
stresorilor asupra indivizilor, mai mult dect a avea inIluen| direct chiar asupra
Iiecruia dintre stresori (Iigura X.7.) sau asupra surmenajului rezultat (Iigura X.5.). ntr-
un mod statistic, numai Iigura X.8. ilustreaz efectul moderator al suportului (vezi
Cooper, Dewe, ODriscol, 2001).
36=&8+6* 5/ 7=/)"#*"+#+/
STRESORI
SURMENA
PSIHOLOGIC
Figura 3. Modelul alternativ al medierii.
SUPORT
SOCIAL
STRESOR
SURMENA
PSIHOLOGIC
SUPORT
SOCIAL
Figura 4. Suportul social ca moderator al variabilelor.
85
Este asigurat de proIesionisti ai reabilitrii: psihologi, kinetoterapeu|i, sociologi,
logopezi. Ei sunt personalul de suport care preia pacientul dup interven|ia medicilor. Ne
vom reIeri pe scurt la rolul psihologului.
Consilierea pacien|ilor capt particularit|i n Iunc|ie de Ienomenele existente.
Tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale sunt destinate reducerii sau anulrii
intensit|ii gndurilor negative ori disIunc|ionale, a emo|iilor care perturb Iunc|ionarea
pacientului. De asemenea demersurile se concentreaz pe analiza conduitelor si Iormarea
unor comportamente adaptative (Holdevici, 2004, a, b, c). Abordarea situa|iei de criz
presupune o serie de modalit|i terapeutice centrate pe: Iacilitarea exprimrii emo|iilor,
ajutarea pacientului pentru a n|elege reac|iile sale: explicarea naturii reac|iei de soc,
atitudine empatic, Iormarea unui set de abilit|i care s ajute la rezolvarea problemei
(Holdevici, 2004, c).
Recreerea terapeutic accentueaz importan|a activit|ilor din timpul liber. Aceste
activit|i au un scop mai proIund dect simplul amuzament. De exemplu, pacien|ii sunt
ncuraja|i s Ioloseasc abilit|ile dezvoltate n Iizioterapie si n terapia ocupa|ional,
pentru a realiza diIerite mestesuguri. Acest lucru ajut n 'transIerul din nv|are.
Recreerea terapeutic i Iace de asemenea pe pacien|i s socializeze unii cu al|ii, ntr-o
atmosIer structurat, dar mai pu|in Iormal, dect n alte tipuri de terapie.
n unele centre, specialistul n terapie recrea|ional i scoate pe pacien|i n
comunitate. Aceste iesiri le permit pacien|ilor s si exerseze abilit|ile n via|a real,
printre oameni nespitaliza|i. Este primul pas important n tranzi|ia de la spitalizare la
ntoarcerea acas la prieteni si Iamilie. Capacit|ile Iolosite n acest tip de iesiri pot
include:
1. mobilitatea: rampe, liIturi, curbe, praguri, obstacole, transIeruri, etc.
2. capacit|ile pentru activit|ile zilnice: gestionarea banilor, grija pentru
siguran|, gestionarea energiei, grija Ia| de nutri|ie si rezolvare de probleme (Zillmer et
al., 2008).
Terapia ocupajional este o metod socio-psiho-terapeutic care reIace si ntreste
sarcinile si rolurile unei persoane care sunt esen|iale vie|ii productive si capacit|ii de a
modela propria via| n mediul nconjurtor. Terapia ocupa|ional Ioloseste activitatea cu
scopul de a ajuta clien|ii n achizi|ionarea unor noi abilit|i. Terapia ocupa|ional
urmreste nv|area acelor abilit|i si Iunc|ii care sunt esen|iale pentru adaptare si
productivitate, sus|ine ac|iunile de diminuare si corectare a patologiei. Reabilitarea psiho-
social prin munc este una din Ia|etele interven|iei. n practic, se disting urmtoarele
etape de lucru:
- stabilirea scopurilor pe termen scurt si lung;
- dezvoltarea unui plan de ac|iune cu detalierea activit|ilor ce vor Ii eIectuate;
- implementarea (aplicarea) planului n mod concret la Iiecare client si realizarea
unor teme pentru acas;
- evaluarea rezultatelor.
Terapeujii ocupajionali (eng. - OTs) se concentreaz pe activit|i de munc, de la
organizarea unei loca|ii, preparatul mesei, gestionarea banilor, ngrijirea casei si activit|i
implicnd ocupa|ia pn la hobby-uri. Terapeutul ocupa|ional evalueaz si trateaz
componentele perIorman|elor ce sunt necesare pentru a ndeplini activit|ile zilnice,
serviciul si activit|ile din timpul liber. Aceste componente includ multe aspecte ale
86
Iunc|ionrii umane. De mare importan| pentru terapeut este o apreciere a Iunc|ionrii
motorii senzoriale si perceptive. Folosirea muschilor pentru aplecare, miscare si
eIectuarea ac|iunilor cu un anumit scop, se ncadreaz n domeniul terapiei ocupa|ionale.
n Iinal, problemele de gndire, reamintire si rezolvare de probleme privind activit|ile
zilnice au o importan| deosebit pentru terapeutul ocupa|ional (ibidem.).
Terapia prin desen este o modalitate umanist de interven|ie, care utilizeaz
imagini si produse artistice, procese de crea|ie si rspunsul clientului la activitatea
artistic. Toate acestea reIlect dezvoltarea individual, abilit|ile, personalitatea,
domeniile de interes, dar si conIlictele si nelinistile beneIiciarilor.
Terapia prin desen este o modalitate umanist de interven|ie, care utilizeaz imagini
si produse artistice, procese de crea|ie si rspunsul clientului la activitatea artistic. Toate
acestea reIlect dezvoltarea individual, abilit|ile, personalitatea, domeniile de interes,
dar si conIlictele si nelinistile beneIiciarilor. Terapia prin desen apar|ine terapiilor
creative, scopul Iinal nu este numai armonia si Irumuse|ea produsului creat, ci si un
proces creativ de autocunoastere si de expresie a propriilor triri. Procesul creativ devine
un mijloc de a aduce la supraIa|, de a prelucra si Iolosi mesaje inconstiente. Expresia
plastic este si un exerci|iu prin care participan|ii ncearc s priveasc lucrurile asa cum
sunt ele si nu asa cum 'ar trebui sau 'ar putea s Iie. Utilizarea culorii, a Iormei, este o
permanent si nou solicitare pentru client: 'ce triesc eu?, 'ce simt?, 'cum gestionez
aceste emo|ii? sunt ntrebri pe care clien|ii si le pun n timpul procesului de interac|iune
n grup. Concentrarea asupra temei date este un moment de tensiune posibil creatoare, o
expresie a spiritualit|ii, deschiznd ci spre libertate si independen| interioar (MitroIan,
2001).
Meloterapia i ritmoterapia sunt considerate actualmente metode terapeutice
complementare, chiar dac ele nu pot s se individualizeze drept psihoterapii speciIice.
Aceste tehnici au o palet larg de aplicabilitate. Grupurile de meloterapie, Iie ele active
sau receptive, sunt n general deschise. Numrul de participan|i variaz ntre 8 si 15.
Sedin|ele se vor desIsura ntr-o atmosIer destins si ntr-un mediu adecvat unei activit|i
de acest gen. O particularitate a grupurilor de meloterapie este eterogenitatea. Membrii
grupului sunt diIeri|i nu numai ca nivel perIorman|ial, ci si ca diagnostic. Evaluatorul
noteaz la sIrsitul sedin|elor gradul de implicare n activitate, satisIac|ia participrii la
grup, gradul de emo|ie perceput si expresivitatea vocal si corporal. Formele de
interven|ie meloterapeutic sunt:
- reactive - care pun accent pe reac|ia emo|ional declansat de audi|ie;
- de comunicare - care contribuie la stabilirea unei alian|e terapeutice si a coeziunii
de grup;
- reglatoare - care urmresc armonizarea parametrilor psihici si Iizici ai persoanei.
Interac|iunile din grupul de terapie mbunt|esc rela|ionarea social si cresc
capacitatea de empatizare (vezi si MitroIan, 2001).
Pentru 5"#$%&'# "%+/$8,8"" 7&)"#*/ se Ioloseste The Communitv Integration Questionnaire,
care are 15 itemi, scorurile de la 0 la 29 indic nivelul de integrare. Exist trei scale: integrare
social (soacializare, implicare n rela|ii), integrare n Iamilie (independen|a n activit|ile
casnice, nevoia de ajutor) si productivitate (Willer et al., 1993).
The social support scales este un instrument utilizat pentru a evalua rela|iile sociale de
suport. Are 2 dimensiuni: 1. disponibilitate si interac|iune social, 2. disponibilitate si atasament
(Karlsson et al., 1995).
87
The La Trobe Communication Questionnaire (LCQ; Douglas et al., 2000) a Iost dezvoltat
pentru a msura abilitatea de comunicare social incluznd auto-si hetero-raportri. Chestionarul
evalueaz patru Iactori: Iluen|a conversa|iei, control inhibitor, managementul sarcinii, control
aten|ional. Instrumentul are la baz o experien| clinic important (analiza discursului clinic:
clinical discourse analysis CDA emis de Damico, 1985) si principiile cooperrii stipulate de
Grice (1975), dup care se stabilesc o serie de indicatori ai conversa|iei:
1. cantitatea comunicrii sociale (cantitatea maxim de inIorma|ie stipulat ntr-o
conversa|ie, abaterile n sensul cantit|ii reduse, care duc la ignorarea detaliilor importante sau
Ioarte abundente, nenecesare, cum ar Ii insisten|a pe o tem),
2. calitatea comunicrii sociale (acurate|ea contribu|iei la conversa|ie, abaterile constnd n
mesage nerelevante sau nesesizarea erorilor de interpretare ale partenerului),
3. relajionarea (relevan|a contribu|iei la conversa|ie, abaterile constau n comentarii
tangen|iale sau comportamente nepotrivite),
4. maniera de comunicare (promptitudinea reac|iei, abaterile sunt reprezentate de ntrzieri
ale rspunsului, lipsa logicii structurii, rspunsul slab la mesajele partenerului) (Douglas, 2010).
The Instrumental-Expressive Social Support-Scale (IESSS) (Ensel i Woelfel, 1986) este un "
instrument de m surare a suportului instrumental i expresiv acordat pacien ilor cu TCC ! " #
(traumatism craniocerebral) i ngrijitorilor acestora. Cei 28 de itemi se refer la mai multe tipuri " !
de probleme: financiare, timp, efort, companie, comunicare, dependen , casnice, familiale. #!
Referirile se fac innd cont de ultimile 6 luni. #
Programele de reabilitare pot include instrumente destinate special evalu rii pacien ilor cu ! #
TCC. Unele institu ii i-au elaborate propriul protocol. De exemplu, n SUA Biroul pentru # "
Persoane cu Nevoi Speciale de ngriire a S n t ii ( ! ! !# Bureau of Special Health Care Needs) a
lansat dou instrumente importante: ! Head Injury Programme Assessment Tool (HIPAT) i "
Special Health Care Needs Comprehensive Assessment Tool (CAT). Ambele m soar s n tatea ! ! ! !
general , abilit ile func ionale, barierele de mediu, disponibilitatea suportului social ! !# # (Reid-
Arndt, 2007).
Tem: cuta|i chestionarele de suport n surse net.
88

Management Risc Modul 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Management Risc Modul 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eugen Avram. 2012. Sntate. Risc. Siguran.

S-ar putea să vă placă și